Magazin, iulie-decembrie 2021 (Anul 64, nr. 26-52)

2021-10-14 / nr. 41

SAPTAMANAL CULTURAL - ȘTIINȚIFIC INDEPENDENT 5 948427 000171 MONITORIZAREA rețelelor de social media . LA CATACOMBELE AN­TICE LA METROURILE MODERNE, oamenii au trăit în subteran pentru perioade scurte de timp. Idee scumpă a producătorilor de film de la Hollywood care și-au imaginat mereu societăți care viețuiesc în aglomerări subtera­ne, dupa cataclisme naturale sau nucleare sau dupa războaie pier­dute în fața unor invadatori haini cu pretenții de conducători. Dar au trait vreodata societăți întregi de oameni în subteran? „Lucrul important de știut despre subteran este câ noi nu aparținem acelei lumi. Din punct de vedere biologic, fizio­logic, nu suntem concepuți pen­tru viața subterana”, scrie Will Hunt, autorul cârții Subteran, o istorie umană a lumilor de sub picioarele noastre (2019). „Și totuși, exista momente în care ne-am retras în subteran”. De-a lungul istoriei, oamenii au trait temporar în subterane din diferite motive. Daca nu existau materiale cu care sa construias­că case, au săpat case sub pă­mânt, a declarat Hunt pentru LiveScience. In locurile cu cli­mă extrema, oamenii s-au retras sub pâm­ânt în timpul verilor fierbinți sau a iernilor geroase. In subteran era, de asemenea, un loc sigur pentru oameni atunci când se ascundeau de dușmani. Un exemplu de asemenea locuri săpate sub pâm­ânt au fost orașele subterane din Cappado­cia (actuala Turcia), locuri în ca­re oamenii se adăposteau în vre­muri de­zastriște. „Din punct de vedere geogra­fic, era un loc foarte strategic”, afirmă Hunt, pentru că erau ata­cați în mod constant. „Locuito­rii s-au retras sub pământ în tim­pul situațiilor de urgența, dar nu au stat acolo multă vreme, poate doar câteva săptămâni la rând”. Cel mai mare oraș subteran Unul dintre cele mai mari orașe subterane din Cappadocia este Derinkuyu, vechi de 7- 8 secole, și care ar fi putut găzdui aproxima­tiv 20.000 de oameni, potrivit Atlas Obscura. Conform publicației Na­tional Geographic, geo­fizicienii au descoperit câ un alt oraș subteran din regiune se întinde pe 460.000 de metri pătrați și s-ar afla la o adâncime de 113 m. Dacă acest lucru ar fi adevărat, înseamnă că acest oraș subteran din Cappado­cia ar fi cu aproximativ o treime mai mare decât Derinkuyu. Orașele subterane din Cap­padocia sunt o „minune arhitec­turală”, după cum spune Hunt: „Puțurile au fost săpate adânc sub albia râurilor, iar gurile care duc pânâ la suprafață au acțio­nat ca tuburi de ventilație. Stra­turile de protecție, inclusiv pie­trele mari, circulare, pe care oa­menii antici le rostogoleau în fața intrărilor în oraș, îi separau pe cei din interior de invadatorii de la suprafață. „Cu toate acestea”, scrie Hunt, „nu toate locuințele subterane erau la fel de complexe precum cele din Cappadocia. Oamenii au trăit, de asemenea, și în peș­teri naturale sau săpate de ei”. Cavernele construite de oameni pot fi găsite oriunde au existat soluri adecvate, de exemplu, dealuri din tuf, o roca vulcanică moale, ușor de sâpat. „Gasești oameni care fac locuințe rupes­tre peste tot în lume”. Chiar și în Australia moderna, într-un oraș numit Coober Pedy, aproxima­tiv jumătate din populație trăiește în „adăposturi” sau caverne săpa­te în zonele laterale ale dealurilor, potrivit SmithsonianMag.com. Nu trebuie să ne întoarcem atât de mult în timp pentru a ve­dea că exista oameni, comuni­tăți restrânse, care trăiesc și azi în subterane, în adăposturi atomi­ce, sau în infrastructuri abandonate. „Sunt oameni marginalizați care își găsesc adăpost în subte­rane, în infrastructura abando­nata a orașelor moderne. Există mai puțini „oameni cârtiță” în New York decât existau în anii 1980, dar poate că ceva mai mult de 1.000 de oameni fără adă­post trăiesc în tuneluri sub stră­zile orașului”, spune Hunt. Mulți oameni fără adăpost, de aseme­nea, trăiesc în tuneluri sub ora­șul Las Vegas, iar exemplele pot continua cu situația din alte mari orașe ale lumii, înapoi în subterane Pe măsurâ ce tot mai mulți oameni se mută în orașe, o parte dintre aceștia ajung sâ locuiască în subteran. Unii de nevoie, alții Strugurii și mustul , dușmanii siluetei? è Șs Dosarele frumuseții Când părul își pierde din strălucire „ V . „ SINDROMUL BURNOUT - o constantă a vieții cotidiene DE VREME CE EXISTĂ DESENE RUPESTRE ÎN PEȘTERI ȘI RĂMĂȘIȚE UMANE, CERCETĂTORII SUNT CONVINȘI CĂ, IN PERIOADA PRIMITIVĂ, ÎN ZORII UMANITĂȚII, DAR ȘI ULTERIOR, TRIBURI SAU COMUNITĂȚI RESTRÂNSE DE OAMENI AU TRĂIT ÎN SUBTERAN. DAR AU TRĂIT ÎN REALITATE? «Cea mai mare mINUNe este să CRezi că poți face una, restul e foarte ușor.» Nicolae Iorga 41 Femina club Lecții de nutriție 1 .33.­­fc pentru că ar prefera construcțiile sub pământ. în orașe, cum ar fi Singapore sunt explorate chiar opțiuni pentru construirea de structuri subterane pentru locu­it. „Tehnologia necesară pentru a face acest lucru există deja”, a declarat Eun­дее Lee, profesor asistent de psihologie în campu­sul malaiezian al Universității din Nottingham, care studiază psihologia omului care trăiește în subteran. „Provocarea este de a-i convinge pe oameni să locuiască sub pământ.” Psihologic vorbind, omul nu este fâcut pentru a locui în sub­terane, dar în realitate, „a locui sub pâm­ânt nu s-a dovedit încă a provoca efecte psihologice ne­gative, atâta timp cât ilumina­rea, dimensiunea camerei, înăl­țimea tavanului și alte atribute fizice ale deconului sunt în con­cordanța cu imobilele suprate­­rane”, conform cercetătoarei. De exemplu, „tehnologii cum ar fi lightwells, ziduri com­pozite care permit luminii natu­rale a soarelui sa lumineze spa­țiile subterane folosind materia­le ca vopseaua reflectorizanta, ar putea lupta împotriva depre­siei care apare din cauza lipsei de lumină solară. Oamenii se pot simți izolați de omologii lor de la suprafață și pot simți o lip­sa de control, dar aceste senti­mente sunt gestionabile”, a spus Lee. Și cu toate acestea, oame­nilor încă nu le place ideea de a trai sub pâm­ânt, după cum pre­conizează constructorii, în orice caz, Lee este con­vinsa ca oamenii din întreaga lu­me vor face mișcarea spre sub­terane nu peste prea mult timp, inspirați fiind de locuri precum RESO, un oraș subteran din Montreal, Canada, lung de peste 30 kilometri, care include mall­­uri, birouri, hoteluri și școli. „Realist vorbind, vom intra în subteran în curând, în cel pu­țin 30 de ani, vor exista mai multe medii de lucru subterane, mai multe locuri de distracție subterane”, a spus ea. Așadar, am ieșit din subtera­ne în urmă cu milenii spre civi­lizație și ne vom întoarce în sub­terane, de data asta rod al unor soluții tehnologice de viitor. GEORGE CUȘNARENCU

Next