Magazin, iulie-decembrie 2022 (Anul 65, nr. 27-52)
2022-08-04 / nr. 31
SERIE NOUĂ - 1611 • ANUL LXV • 4 AUGUST 2022 • 16 PAGINI • 3,5 LEI Nr. 31 (3361) E-mail: redactia.revistamagazin@yahoo.com • redactia.revistamagazin@gmail.com WhatsApp: 0722.625.622 SAPTAMANAL CULTURAL - ȘTIINȚIFIC INDEPENDENT ATĂ ÎN CONTINUAREA LISTEI. ALTE CÂTEVA DIN DESCOPERIRILE ASTROFIZICIENILOR DE ANUL TRECUT. Mii de lumi extraterestre ar fi putut privi oamenii crescând, în timp ce eforturile umane de a găsi civilizațiile extraterestre răspândite prin galaxii au început abia în ultimul secol, mai mult de 1.700 de asemenea civilizații ar fi putut să ne urmărească cu mii de ani înainte. Potrivit unui studiu publicat vara trecută în revista Nature (se deschide într-o filă nouă), 1.715 de sisteme stelare din apropiere au avut un unghi perfect de vizualizare a Pământului în ultimii 5.000 de ani și mai mult de 1.400 dintre ele au încă o vedere clară și astăzi. Toate aceste stele se află la aproximativ 300 de ani-lumina de planeta noastră, iar 75 dintre ele orbitează la mai puțin de 100 de ani-lumină distanță. Având în vedere că oamenii transmit semnale radio de aproximativ 100 de ani, oricare dintre aceste 75 de sisteme stelare este suficient de aproape încât este posibil ca „undele noastre radio să fi trecut deja peste ele”, declara Lisa Kaltenegger, profesor asociat de astronomie și director al studiului, Carl Sagan Institute de la Universitatea Cornell, pentru Live Science. Dacă vreo civilizație ipotetică care trăiește în acele sisteme stelare vrea sau nu să comunice cu noi este o altă întrebare. Cel mai bun mod de a le spune unde trăim. Noi încercăm sâ-i găsim pe ei, unii spun chiar că sunt printre noi, ca în filmele de la Hollywood, dar dacă extratereștrii ne urmăresc de aproape, care este cel mai bun mod de a le spune noi unde trăim? Joanna Thompson, care scrie pentru Live Science a investigat această probabilitate în decembrie, constatând că nicio metodă nu este perfectă. Pe de o parte, undele radio sunt o modalitate tentantă de a comunica direct cu extratereștrii, deoarece aceste semnale se încadrează într-un spațiu convenabil din spectrul electromagnetic numit „gaura de apă”, o frecvență cuprinsă între 1.420 și 1.720 megaherți, care este relativ lipsită de zgomot de fond cosmic. Pe de altă parte, undele radio se lărgesc pe măsură ce călătoresc, ceea ce înseamnă că orice mesaj pe care îl trimitem va deveni mai diluat cu cât se va îndepărta mai mult de Pământ. Lumina laser nu are această problemă, cu toate acestea, semnalele laser necesită o precizie incredibilă și este puțin probabil să ajungă la observatori extratereștri dacă nu țintim mesajul direct către sistemul lor stelar. Ambele metode au avantajele lor, dar niciuna nu este perfecta. Ne-ar putea împiedica propria noastră tehnologie. Pe 29 aprilie 2019, astronomii au detectat un semnal care se îndrepta către Pământ, se pare, de la Proxima Centauri - cel mai apropiat sistem stelar de Soarele nostru, care găzduiește cel puțin o planetă potențial locuibilă. Deoarece semnalul s-a plasat într-o bandă îngustă de unde radio, care sunt rareori produse de aeronave umane sau de sateliți, cercetătorii l-au interpretat ca pe un posibil semn al tehnologiei extraterestre. Dar semnalul nu s-a repetat niciodată, iar un studiu publicat în octombrie de revista Nature Astronomy explică de ce: Semnalul provenea de fapt de la un computer defectuos sau de la un dispozitiv celular aflat în apropierea telescopului care l-a detectat. In noul studiu, cercetătorii au analizat din nou datele din 2019 și au găsit mai multe semnale „asemănătoare” cărora păreau să le lipsească componente ale așa-numitei transmisii extraterestre. Toate aceste semnale se s9 potrivesc de fapt unei game de frecvențe „consecvente cu frecvențele comune ale oscilatorului de ceas utilizate în electronica digitala”, au scris cercetătorii. Cu alte cuvinte, acest mesaj extraterestru pare să fi fost un computer uman care funcționa defectuos, dar studierea și identificarea acestuia oferă încă oamenilor de știință o experiență valoroasă în separarea semnalelor reale din spațiul cosmic profund de zgomotul terestru. Cercetașul galactic. Pe 19 octombrie 2017, un astronom canadian pe nume Robert Weryk examina imaginile surprinse de telescopul Pan starrsl situat pe vârful Haleakală, un vârf vulcanic de o mie de metri înălțime de pe insula Maui când a observat ceva ciudat. Punctul de lumină care i-a atras atenția lui Weryk se mișca cu o viteză de aproape două sute de mii de mile pe oră. Weryk i-a alertat pe colegi, care au început să urmărească punctul din alte observatoare. Obiectul era mic, cu o suprafață aproximativ cea a unui bloc, de o formă foarte ciudată: fie era lung și subțire, ca un trabuc cosmic, fie plat și rotund, ca o pizza cerească. In nomenclatura Uniunii Astronomice Internaționale, obiectul a devenit cunoscut ca 11/2017 UI. Ca să sune mai atractiv, a fost numit „Oumuamua”, din hawaiana, adică, aproximativ, „cercetaș”. Un grup de cercetători a decis că cea mai bună explicație ar fi că 11/2017 UI este o „cometă în miniatură”. Dar, cea mai spectaculoasă teorie despre 11/2017 UI a venit de la Avi Loeb, un astrofizician de la Harvard. Intr-un studiu plin de ecuații care a apărut în The Astrophysical Journal Letters, la un an după descoperirea lui Weryk, Loeb și un postdoctorand de la Harvard pe nume Shmuel Bialy au propus că „accelerația negravitațională” a lui Oumuamua „poate fi explicată cel mai convingător dacă se presupune că obiectul a fost fabricat. Ar putea fi echivalentul extraterestru al unei mașini abandonate, „plutind în spațiul interstelar” ca „deșeu”. Sau ar putea fi „o sondă complet operațională” care a fost trimisă sistemului nostru solar în misiune de recunoaștere”. Teoria lui Loeb a fost aspru contrazisă de astrofizicieni, dar el îl amintește pe Galileo cu al său citat celebru, probabil apocrif, eppur și muove, și insistă și azi că, totuși, Oumuamua este „o tehnologie extraterestră”. „Răpirile” extraterestre ar putea fi vise lucide. Prin anii 1960-1970 abundau articolele de presă referitoare la mărturiile unor diverși cetățeni care susțineau că au fost răpiți de extratereștri și duși la bordul navelor lor. „Vise lucide, în care oamenii sunt parțial conștienți și își pot controla visele în timpul somnului, ar putea explica așa-numitele povești de răpiri extraterestre”, sugera un studiu din vara trecuta. Asemenea gen de răpiri datează din secolul al XIX-lea, circumstanțele răpirilor sună adesea ca de vis și declanșează sentimente de teroare și paralizie. Se știe că anumite stări de vis produc astfel de sentimente, așa că cercetătorii ruși s-au întrebat dacă experimentele de vis ar putea oferi indicii despre presupusele experiențe extraterestre. Oamenii de știință au determinat 152 de visători lucizi să viseze întâlniri cu extratereștri sau OZN-uri și au descoperit că unii subiecți au declarat vise care semănau cu descrierile reale ale presupuselor răpiri extraterestre. Dintre cei care și-au descris întâlnirile de vis ca fiind„realiste”, 24 la sută au experimentat paralizie în somn și frică intensă. Astfel de emoții însoțesc adesea rapoartele despre presupuse răpiri extraterestre și, „deși indivizii care descriu că au fost răpiți de extratereștri ar putea crede cu adevărat că ceea ce au trăit ei a fost real, acești oameni probabil au experimentat o întâlnire extraterestră în timp ce erau într-un vis lucid”, au declarat autorii studiului. Și totuși, unde sunt ei, se întreba Enrico Fermi... GEORGE CUȘNARENCU VIAȚĂ EXTRATERESTRĂ AR PUTEA EXISTA DAR NE ÎMPIEDICĂ PROPRIA NOASTRĂ TEHNOLOGIE SĂ O DESCOPERIM, DACĂ NU CUMVA ALTE CIVILIZAȚII EXTRATERESTRE NE DESCOPERĂ ELE PE NOI. I „Mulți indivizi din societatea modernă sunt ca barcagiii, trag la vâsle, dar stau cu spatele la viitor. ” Henri Coandă ~Tf [UNK]--t-1' liwwJ