Milcovul, aprilie-iunie 1971 (Anul 4, nr. 530-607)

1971-04-08 / nr. 536

Pag. 2 lOCHIUL MAGIC Taximetristul clandestin Locuiește în Adjud, se numeș­te Dumitru Buțan și are o „Da­cie“ 1100. Știți în ce ipostază s-au depistat acum cîteva zile, organele de miliție ? Transpor­ted pasageri, adică făcind taxi­­metrie clandestină. Mai cîștiga și omul un ban ! De aceea a și fost sancționat cu 300 lei ...a­­mendă. Dar, cum aici e totuși vorba de dobîndirea unor venituri ma­teriale, considerăm că n-ar fi tocmai contraindicat să se o­­cupe de acești „cărăuși de per­soane“ și Administrația finan­ciară. Eventual, pentru stabili­rea unor impozite... pe venit. In „repaus“ Pe vremea cînd era salariat la I.A.S. Odobești, lui Emil Sa­­vastru îi plăcea nespus de mult să se plimbe. Deoarece nu avea mașină proprie, se plimba cu cele închiriate de către I.A.S. de la I.T.A. Galați, pentru a transporta oameni sau materia­le. Și pentru că totuși cursele efectuate trebuiau oricum jus­tificate, confirma fictiv unele transporturi de materiale care chipurile fuseseră efectuate în interesul întreprinderii. Acum nu se mai plimbă. Pentru întemeiatul motiv că in­stanța i-a prescris un repaus de 10 luni. S-a spart ulciorul... Gheorghe Buță, din comuna Fitionești, satul Ciolănești, o­­bișnuia să facă unele deplasări pe la tîrgurile de vite. Ulterior, s-a aflat că preocupările sale erau foarte departe de cele ale unui om cinstit. Scopul depla­sărilor sale era achiziționarea de animale (din localități cît mai îndepărtate, ca să nu-i afle lumea­ pe care le sacrifica, iar carnea o negustorea la preț de speculă. Și treburile mergeau binișor, pînă într-o zi cînd in­stanța i-a „sacrificat“ libertatea pentru 13 luni. Ce să-i faci, ul­ciorul nu merge de multe ori la... Năstase și arpagicul N-a avut noroc, zice. Am fost descoperit taman cînd se pregă­tea să vîndă arpagicul furat dintr-o magazie a C.A.P. In momentul de față Marin Năs­tase (acesta e numele hoțului), din comuna Vînători este „de­pus“ intr-un lăcaș al hainelor vărgate. Pentru un hoț ca el, nici că era posibil un astfel de „noroc“. Rubrică realizată de Mircea LAZAR T „Boala pîndește pe toți oamenii, dar medicina, care nu cunoaște limite, a triumfat azi asupra bolilor infecțioase, aproape în toate părțile lumii. In ace­lași timp însă, așa-zisele boli ale ci­vilizației sînt în creștere, iar diabetul este din ce în ce mai întîlnit la popu­lațiile a căror longevitate crește, aco­lo unde viața devine mai mecanizată“. Am început acest articol cu două fraze luate dintr-o prefață a prof. W. I. H. Butterfield, de la Guy’s Hospi­tal Londra, vicepreședintele Societății Europene de diabet, tocmai pentru a sublinia importanța acestei boli, a că­rei frecvență crește, dar în același timp, crește și optimismul realist al medianei, ale cărei posibilități sunt mari în stăvilirea maladiilor, pe care le-a cunoscut sau le va cunoaște spe­cia umană. Importanța acestei boli — a diabe­tului zaharat — rezultă și din faptul că ziua de 7 aprilie „Ziua Mondială a Sănătății“ are ca temă consacrată, pentru acest an, „Diabetul zaharat“ tocmai datorită faptului că în morbi­ditatea generală această maladie are o largă răspîndire printre maladiile cu caracter cronic degenerativ, din ca­re face parte și de care este­ strîns legată. Ceea ce trebuie să știe bolnavul este, așa cum arată prof. dr. I. Pavel, că diabetul este o boală foarte ușoară sau foarte grea. Ușoară, datorită fap­tului că diabeticul poate trăi chiar mai mult decit cel care nu are diabet, du­­cînd,bineînțeles, o viață activă. Dia­betul poate fi însă și o boală foarte grea, putînd provoca suferințe și in­firmități. Aceste două eventualități diametral opuse­ sunt în funcție de tratamentul instituit și de gradul în care sfatul medicului este urmat, deci de disci­plina diabeticului. Se poate spune deci că diabeticul singur își alege soarta. Care este deci conduita pe care tre­buie să o urmeze un diabetic ? Cînd diabetul a fost descoperit și este o formă ușoară — cu glucoza in singe ușor crescută — dar fără glu­­coză în urină, internarea nu este o­­bligatorie, dar se vor respecta sfatu­rile date de medic în privința alimen­tației și a îngrijirilor generale. Cînd însă diabetul descoperit este într-un stadiu mai avansat, interna­rea este neapărat necesară, pentru că în spital se va face o cercetare mai minuțioasă a bolnavului, se va stabili regimul de viață, de muncă, a­­limentar, și se va trece eventual la indicarea unui anumit medicament — insulina — sau alte preparate pe cale bucală. După părăsirea spitalului, bolnavul, care are deja o anumită instruire în privința bolii, va primi în continuare fișa regimului de viață și alimentar, precum și indicații cu privire la tra­tamentul medicamentos și controlul periodic. Cele recomandate în fișa de regim, trebuie respectate atit de cei care fac insulină cit și de cei care nu se tratează decit prin regim alimen­tar. Bolnavul trebuie să prezinte si­tuația bolii sale, oglindită in biletul de ieșire, atît medicului de circum­scripție cît și la cabinetul de boli in­terne din policlinică. La domiciliul și la locul de muncă, pacientul își va relua obligațiile sale obișnuite, pe care, dacă respectă in­dicațiile date, le va putea efectua în condiții optime. El trebuie să ducă o viață normală, dînd atenție regulilor de igienă deprinse și va urma trata­mentul prescris pentru ca diabetul să se mențină echilibrat și să nu aibă nici un fel de tulburări. Va evita programul de noapte, ore­le de muncă fiind numai cele de di­mineață. După amiaza este indicată o oră de odihnă, iar seara, o plimba­re de o oră în aer liber. Noaptea se va odihni de 7 ore. Pentru influențarea în bine schimburilor din organism și o utili­­­zare mai bună a glucozei de către dia­betic, se recomandă ca acesta să facă exerciții de gimnastică și sport (nu competiționale bineînțeles) în raport cu starea clinică și vîrsta. La cei care fac insulină sînt con­traindicate alpinismul, înotul in apa adincă, boxul. Trebuie respectată igie­na corporală, spălatul dinților cu re­gularitate, interzicerea fumatului, con­trolul periodic, evitarea obezității. Ca stațiune pentru cură balneară sînt indicate : Borsec, Buziaș, Călimă­­nești, Herculane, Olănești, Slănic- Moldova. Am arătat aceste cîteva date mai mult pentru a se vedea că viața unui diabetic, regulile generale pe care tre­buie să le respecte, nu se deosebesc prea mult de cele ale omului sănătos. Păstrarea igienei corporale, a unui regim alimentar în raport cu vîrsta, lipsa fumatului, controlul medical pe­riodic, cura de odihnă în stațiuni, in­terzicerea exceselor de orice natură, munca ordonată, fac parte din ansam­blul de noțiuni ce trebuie aplicate în viață de orice om, indiferent dacă se consideră sănătos sau bolnav. Starea de sănătate este un echilibru care trebuie menținut prin anumite metode și ea nu constă numai în ab­sența bolii sau a infirmității, ci este un bun fizic, mental și social. Aceas­tă stare poate fi obținută și de dia­beticul care urmează sfaturile date de medic. Dr. Radu FLORENȚIU, medic specialist, doctorand în științe medicale 0 viață normală pentru diabetic row»i»mv.>sv.v . ... .... .... ■ .... . ....... . ....... ..... . . ............... H s : .­­ '•/' S­. N­­­ . ^ ^ ^ ' <M f(I^­l­’ ’ 1 ^ ( I ' ® 1 " ® ’ * ’ îl ■ ■ * ® * Blocuri noi de locuințe in cartierul Bahne din Focșani Buna servire are tichet doar pe jumătate! (Urmare din pag. 1) spre exemplu, conducerea O.G.E. Alimentara­ mixtă a luat măsura de a extin­de programul de viro a restaurantului ser­­din stația C.F.R. Focșani prin deschiderea unui chioșc care vinde ora 24,00 și produse după ali­mentare, dar n-a impus personalului din subordi­ne pregătirea pachetelor de călătorie atît de cău­tate. Gestionarul restau­rantului, tovarășul Adri­an Usturoi, încerca să ne demonstreze că lo­calul, punînd în vînzare și preparate reci (chifte­le, șnițele, cașcaval etc.) suplinește lipsa pachete­lor de călătorie. Inexact­­ Pachetele respective își au rolul lor asigurînd o servire rapidă și civili­zată. Sălile de așteptare ale gării Focșani, atît pentru clasa I cît și pentru clasa a 6I-a, sunt neîncă­pătoare față de fluxul mare de călători din a­­numite ore. In plus, lip­sa unor mese și resturile menajere aruncate pe jos se transformă în niște în­căperi inestetice. In camera rezervată­­mamei și copilului, pa­tru paturi și o canapea cu o husă sliuoasă mează tot... confortul for­o­­ferit. Lipsa apei curente în încăpere ca și lipsa dulapului de medicamen­te, demonstrează că preo­cuparea pentru confortul și odihna micilor geri a rămas doar pasa­un deziderat. Ar mai fi de adăugat faptul că pasagerii în trecere prin Focșani, in primele ore ale dimine­ții, sunt frustrați de lec­tura unui ziar datorită programului neadecvat al chioșcului de difuzare a presei. La Mărășești, lucrurile stau mai bine în anumite privințe. Curățenia este prezentă peste tot și, în afara serviciilor res­pective ale C.F.R.-ului printre care, informații, bagaje de mînă, case de bilete, la buna servire a pasagerilor concură a­­tit chioșcurile de difuzare a presei, cele de dulciuri, răcoritoare, cit și cele două săli de așteptare. In schimb, în încăpe­rea rezervată mamei și copilului se fac simțite a­­celeași racile ca și la cea din Focșani. Salariata de serviciu — aici lu­crează, spre deosebire de Focșani, trei salariați ce supraveghează perma­nent condițiile existente — tovarășa Eugenia Co­­dreanu ne spunea că în ciuda referatelor lenjeria și preșurile făcute, ca­sate n-au fost încă înlo­cuite, numărul paturilor a rămas același, deși s-a dovedit insuficient, iar dulăptorul de medica­mente a rămas tot gol ! Ea restaurantul gării aceeași lipsă de pachete de voiaj, ca și la Focșani. In general, lipsurile nu sînt de natură să a­­larmeze, dar ele contri­buie la transformarea că­lătoriei celor aproximativ o mie de pasageri, cît se perindă în 24 de ore prin stațiile Focșani și Mără­șești, în momente neplă­cute. N-ar fi rău dacă cei in drept (din regi­onala C.F.R. Galați, O.C.E. Alimentara­ mixtă, coo­perația de consum, P.T.T.R.) ar fi pentru cîteva ore măcar geri în aceste gări, pasa­te așa, s-ar adopta, Poa­în sfîrșit, măsurile menite să transforme cele două stații­i C.F.R. în ospitaliere, așa cum gazde­le doresc pasagerii. Cauzele slabei calități . Calitatea are de suferit și din ur­mătoarele motive : în cursul anului se execută unele obiective care inițial nu sunt prinse în plan, în unele din serviciile întreprinderii, cum ar fi a­­provizionare și tehnic, nu sunt cadre de specialitate în instalații, personalul fiind redus nu poate urmări în mod corespunzător desfășurarea lucrărilor. Aș dori să mai ridic o problemă care se impune a fi rezolvată neîntîrziat­­ în cadrul școlii profesionale care pre­gătește muncitori pentru diferite lu­crări există o clasă de instalatori. Din păcate, aici predarea unor noțiuni de specialitate nu se face de un cadru cu calificare în instalații. Au luat cuvîntul și alți participanți la consfătuire ! șeful de echipă dul­gheri, Alexandru Cucoaneș, s-a referit la tîmplăria metalică care nu este e­­xecutată corespunzător 1 inginerul Mircea Mladin, șeful lotului Bahne, a insistat asupra necesității de a exista mai multă preocupare pentru califica­rea oamenilor , tehnicianul Panait Lu­­pașcu, șeful lotului instalații, s-a oprit mai mult asupra lipsei unei anume rit­micități în lucru, lipsa unor scule, ne­­acoperirea integrală a șantierelor cu oameni, arătînd că la 45 puncte de lu­cru sînt doar doi maiștri, iar inginerul Mihai Ghiurcă, inspector șef al Inspec­toratului județean de stat pentru con­trolul calității, a insistat în mod deose­bit asupra preocupărilor care trebuie să existe în recepția materialelor, Încadrării unor servicii cu cadre bine­­ pregătite, arătînd totodată că în pre­­zent, mai mult ca oricînd, se impune reciclarea întregului personal. Analiza făcută asupra calității lu­crărilor de construcții a reliefat mul­te aspecte negative care dăinuie pe șantierele întreprinderii județene de construcții-montaj. Pentru înlăturarea lor s-au făcut propuneri, s-au întoc­mit planuri de măsuri. Urmărirea și traducerea în practică a acestora con­stituie o sarcină de mare răspundere a tuturor factorilor din cadrul între­prinderii județene de construcții-mon­­taj — Vrancea. (Urmare din pag. I) vede să lucrăm cu faianță, parchete și alte materiale de calitatea I — iar beneficiarul ne pretinde, pe bună drep­tate, să utilizăm astfel de materiale — ni o data se întîmplă ca ele să ne sosească de calitate mult inferioară. Fără a scuti cîtuși de puțin de răspun­dere pentru această carență pe unii din furnizorii noștri, mă întreb­­ ce face comisia noastră de recepție a ma­terialelor ? Din păcate Și alte cauze influențea­ză asupra calității lucrărilor. Este vorba de lipsa unei conlucrări efici­ente dintre constructor și instalator, de documentația care ne sosește in­completă, de asistența tehnică necores­punzătoare, de lipsa de sprijin a be­neficiarilor și altele. Numai prin li­chidarea acestora și imprimarea unui adevărat simț de răspundere la oame­nii cu care lucrăm, vom lichida nea­junsurile existente. La rîndul său maistrul instalator Ion Partenié a spus 1 MEMENTO • MEMENTO • MEMENTO • MEMENTO • MEMENTO Tv JOI­S APRILIE 18.00 Deschiderea emisiunii. Emisiune în limba maghiară. 18.30 Ea volan — emisiune pentru con­ducătorii auto. 18.50 Mult e dulce și frumoasă. 19.15 Publicitate. 19.20 1 001 de seri. 19.30 Telejurnalul de seară. 20.00 Istorie vie. 20.40 50 de ani în 50 de evocări . A­­nul 1945 20.50 Antologie lirică. 21.10 Intermezzo folcloria cu frații Pe­­trquș. 21.20 „Planeta se grăbește“. Film do­cumentar de montaj. „Contraste pe planetă". 22.00 Telejurnalul de noapte. 14.00 Compozitorul săptămânii : Joseph 22.10 Recital Enrico Macias. . . Haydn. 23.00 închiderea emisiunii programa* m n /^| ■* /~| 15.05 O jumătate de secol de luptă e­lul 1. I dv*JL1*J rob­ă. Momente din lupta pentru __________________________ cucerirea puterii politice. VINERI 9 APRILIE 15.25 Pagini vocale și orchestrale din ini * A prii TF muzica de estradă. 17.00 Deschiderea emisiunii. .­ 16.00 Radiojurnal. Buletin meteo-rutier. 18.00 CăminuL PROGRAMUL 1 16-30 Muzică ușoară de Alois Honig și 18.50 Lumea copiilor. Aurel Manolache. 10 10 Tragerea Auto 6.00 p e 1­­6.00 la 9.30. 17.00 Antena tineretului. • " 7.00 Radiojurnal. Buletin meteo-rutier. 18.00 Orele serii. 19.20 1 001 de seri. Sport. 20.00 Tableta de seară. 19.30 Telejurnalul de seară. 9­30 Odă limbii române. 20.05 Zece melodii preferate. 20.00 50 de ani în 50 de evocări. — A- 10.30 Clubul călătorilor (emisiune pen- 20.55 Știința la zi a­nul 1946 tru tinerii ascultători). 21.00 Bijuterii muzicale : scene di­n o­­ai « 1 « 11.07 Formația Horia Ropcea.­pera „Mireille“ de Gounod. 20.10 „Al o-lea . 11.30 Frumoasă ne este tinerețea - 21.25 Consemnări. 21.50 Cîntece și jocuri populare bulgă- cîntece. 21.30 Revista șlagărelor­ rești. 12.00 La microfon Tony del Monaco. 22.00 Radiojurnal. Buletin meteorologic. 22.10 Rodope — film documentar. 12.10 Un interpret și rolurile sale : Ce. Sport. M« ir» Mi­ sat V fîhîan sare Siepi In rolul lui Don Ju­ 22.30 Pentru magnetofonul dumneavoas­ 22.25 Un interpret celebru ~ V. Ghiau- ^ ^ ^ ^ Juana de Mo­ trfi , Manuela și Sammy Davis-jr. rov- zart. 22.55 Moment poetic. 22.50 Telejurnalul de noapte. 13.00 Radiojurnal. 23.00 Concert de seară. 23.00 închiderea emisiunii. 13.V1 Rebus melodii. 0.03—6.00 Estrada nocturnă. Redacția și administrația Focșani, strada M. Kogălnicean­u nr. 7 telefon 1­15 79. 30 35. 21 74. 20 98. ia FOILETON Fals necrolog cabalin Iapa Surica era... un cal medical. Luată ca rasă, Surica nu era pur-sîn­­ge, ci pur și simplu. Semne particu­lare n-avea. Era sură — de unde numele de Surica, și ceea ce o deose­și­bea de alți cai e că mirosea de te trăznea a iod pulverizat. Cînd s-a con­sacrat domeniului medico-sanitar, cele­lalte cabaline din Poiana Cristei au aplaudat-o bătînd cu copitele „cea­­cea“ in pietre și padocuri. O parte numai. Pentru că invidia bîntuie și-n­­tre cai. Ea și-a văzut conștiincioasă de treburi. Fiind cazată într-un c­ilet, peste drum de cabinetul medical și avînd o rație judicios statornicită (constînd în porumb boabe și lucernă) n-avea decit să execute întocmai dis­pozițiile lumii­ să străbată distanțele, mișcîndu-se cu viteză de un cal pu­tere la cazurile de urgență în care trebuiau să intervină medicii, sau — conform unui program pe care ea în­săși îl învățase pe dinafară, să asi­gure prezența medicului în localități­le aferente comunei Poiana Cristei. Cînd Poiana Cristei și-a reprofilat dimensiunile teritoriale, Surica avea 22 pe 23 de ani de activitate. A lup­tat mult cu zicala : „Voinic tînăr, cal bătrîn, greu se-ngăduie la drum!“, stră­­duindu-se să facă față cerințelor. A­­vea în conștiința ei capacitatea de a se supune, știa de-acum să recite pen­tru sine „Tîrîtu, Petreanu, Odobasca, Dealul Cucului, Podul-Racului, Dum­brava, Mahriu, Poiana Cristei“ și in­vers, de la caz la caz, așteptîndu-și scoaterea la pensie. Știa una și bună, că va sluji intereselor medicale, că două din ea nu se pot face, serviciul nu i-a permis să-și lege soarta de cineva și — deci n-a dat naștere nici măcar la discuții etico-familiale. A surprins­ o insă faptul că, trecută brusc și scrip­­tio în grija consiliului popular, unele fonduri care priveau atît dispensarul, cit și întreținerea ei, se cam încîl­­ceau printre celelalte sume, nicit era nevoită să asiste la schimburi, de pă­reri de rău intre primar și medic. A­­cesta din urmă își adjudeca, pe bună dreptate, condițiile optime pentru asi­gurarea unei asistențe medicale ire­proșabile, dar primarul (a cărui să­nătate n-a dat de furcă medicinei) a avut boală să ia dispensarului iapa, să-i tripleze acesteia deplasările tre­­cîndu-i în planul de activitate „transportat primar, fața locului, pro­si­bleme consiliu“. Suricăi nu i-a convenit. A pățit e­­xact ca iepurele cel bătrîn care, cu un an înainte de ieșirea la pensie, prin­­tr-o restructurare de posturi, a fost repartizat să ronțăie „morcovi“ de beton de pe marginea șoselei, iar el, conștiincios și știrb, a acceptat de voie — de nevoie, postura. Surica a rezistat eroic doi ani , pî­nă la sfîrșitul anului 1970. Nu atît utilizarea ei la parametrii din tine­rețe, cît asperitățile dintre dispensar și consiliu, au băgat-o în pământ. U­­nii susțin mistic ! „N-a mai avut zile!“ Ei, nu-i chiar așa. Era o iapă pe care viața, greutățile, au sensibilizat-o, din­colo de recomandarea de compromis a altor cabaline care-i nechezau ! „Nu pune, dragă, toate la inimă ! te dis­trugi !“ N-a cerut de la nimeni, niciodată pastile de calmare. A murit cînd i se alcătuia un nou plan de tracțiune în care — cu pretenția că „noi, prima­rul întreținem această vietate“ — a­­nul 1971 îi hărăzea același conflic­te între primar și medic. A murit și cu asta basta. O singură dată a tre­sărit poate cînd sufletul ei se deplasa suav spre paștele­ cailor ,în edenul ca­balin, auzindu-și numele pomenit : — Ce facem ? Că fără Surica nu pu­tem asigura deplasările la bolnavi. In noaptea de revelion am străbătut vreo opt kilometri pînă la o femeie care — aflată în chinurile nașterii — mă aș­tepta. — De ce n-ai avut grijă de Surica­­ (reproșul aparținea primarului). De unde să-ți scot alt cal ? Descurcă-te, doctore ! Nu s-a auzit decât un oftat. Nu vă pot garanta din sufletul cui a scăpat „oful“. Poate — cum vă ziceam — din sufletul îmbălsămat în „alîfelnic“ al celei care, neștearsă din amintire și din scripte, a fost iapa Surica a dispen­sarului uman din Poiana-Cristei. In locul ei, va fi, cred, repartizat un cal de lemn, exprimînd simbolic „preocu­parea“ pentru asistența medicală a consiliului popular comunal. A. S. MILCOVIN Regrete tardive In umbra Codului penal (Urmare din pag. 1) tom­brie, inevitabilul, dez­nodământ de care se te­meau atit revizorul inco­rect cît și cele două farma­ciste, s-a produs. Un cal­cul obiectiv, competent, efectuat de revizori deloc dispuși să închidă ochii în fața abuzurilor și lip­surilor, a avut darul de a-i pune pe „eroii” întîm­­plărilor de care aminteam mai sus, față in față cu legea. Pentru prima da­tă, Mariana T. și Maria P. au început să manifeste un interes deosebit față de paragrafele Codului penal, de care nu se inte­resaseră niciodată pînă atunci. Dar cum era și firesc asemenea „polițe“ trebuiau să ajungă o dată la sca­dență... Puse sub inculpa­re, încep să se perinde a­­cum — sub stare de arest — prin cabinetul procu­rorului. Se interesa pe­deapsa prevăzută de lege pentru... Au aflat­ între 5 și 15 ani închisoare. Tot acum încep scu­zele și acuzele reci­proce. Nici una nu este vinovată, dacă ar fi să le dăm crezare. Ar­gumentele prezentate sunt oarbe, se opun evidenței însăși. Dar problema vino­văției, a gravității socia­le a faptelor, privite prin prisma legii, e treaba in­stanței... Societatea va avea, așa­dar, de recuperat valori materialei de întregit, prin pedeapsă, structuri morale. Sînt fenomene care persistă pe ici, pe co­lo și care se cer eradica­te. Și se întîmplă deoare­ce mai dăinuie pe planul conștientului unor indi­vizi credințe potrivit căro­ra legea — și prin aceas­ta colectivitatea — poate fi înțșelată. La un moment dat totul se dovedește a fi doar ficțiune, o abera­ție... Intîmplările puse în discuție aici o dovedesc cu prisosință! MĂSURI URGENTE (Urmare din pag.­i­­rea arăturii pe întreaga suprafață, cît și plantarea a 70 hectare, încă din toamna trecută, actualmente rămînînd să se completeze golurile. La cooperativa agricolă din Stră­­oane, numărul pomilor plantați este de 12 000. Pînă acum pe 10 hectare s-au administrat îngrășăminte organice iar tăierile sînt aplicate pe 20 hectare. O preocupare asemănătoare se poa­te întîlni la cooperatorii din Fitionești unde lucrările amintite sînt executate pe 40 la sută din cele aproape 90 hec­tare de livadă. Și în sectorul pomicol de la C.A.P. Chiojdeni se observă în acest an o înviorare în ceea ce privește respec­tarea agrotehnicii. Cu toate că planta­țiile sunt situate pe terenuri în pan­tă, tratamentele de iarnă s-au aplicat la cei 35 000 de pomi, iar tăierile sunt realizate pe jumătate din suprafață. Pentru o rodire mai bună, s-au fertili­zat cu îngrășăminte chimice și organi­ce 67 de hectare. Insă nu peste tot există această gri­jă din partea specialiștilor și a consi­liilor de conducere. In urmă cu cîteva zile, in livezile cooperativei agricole din Cîmpuri tă­ierile la pomi nu începuseră, iar fer­tilizarea cu îngrășăminte organice se executase doar pe 10 hectare. Același lucru se poate remarca și la cooperativele agricole din Irești și Dumitrești. Mugurii încep să por­nească în vegetație, iar în unitățile a­­mintite nici pe un sfert din suprafață nu s-au executat tăierile de formare și rodire, ca să nu mai amintim de faptul că fertilizarea a fost neglijată cu totul. Pe lângă activitatea ce trebuie să se desfășoare in livezile existente se înscrie și plantarea a încă 75 hectare, precum și completarea unui însemnat număr de goluri. Cu toate acestea, re­zultatele de pînă acum sînt necores­punzătoare. Cooperativele agricole din Dumitrești, Boghești, Tănăsoaia, Pal­tin și Tulnici nu au ridicat de la A­­groseni nici un pom. , Timpul fiind bun pentru executarea lucrărilor, se impun măsuri energice și o mai bună organizare a muncii pentru recuperarea întîrzierilor, în așa fel ca de la o zi la alta activitatea să sporească în intensitate. cinema JOI 8 APRILIE Cinema „UNIREA“ Focșani — Viteazul“, I—II. 14.45—18.45. 1204. Cinema „FLACARA“ Focșani — Viteazul“, I—II. 15.15—19.15. 1161. Cinema „POPULAR“ Adjud — Mării". Cinema „POPULAR“ Panciu — man superdiabolicul“. Cinema „Victoria“ Odobești — din Sierra“. Cinema „LUMINA“ Mărășești — din Sierra“. N.R. Ziarul nu-și asumă răspunderea față de eventualele schimbări în pro­gram. „Mihai Telefon „Mihai Telefon „Copiii „Argo. „Omul „Omul r Joi 8 aprilie 1971 Grijă sporită (Urmare din pag. 1) suprafața în care va fi semănat porumbul. Am fi realizat mai mult dacă Baza de aprovizionare nu ne-ar fi rămas datoare cu 22 tone de sul perfosfat, necesare fertilizării a încă 70 hectare pentru porumb. — Cînd începeți însămîn­­țarea fiorii-soarelui 7 — Minie. Cele 150 de hectare sînt pregătite, toată sămînța recon­diționată, mașinile gata de a intra în brazdă. Sînt convins că în ase­menea condiții vom reuși să depă­șim producția planificată — 1750 kg la hectar. — Cit va dura însămîn­­țarea porumbului 7 — Calculînd că vom lucra cu cele 7 semănători ce le avem în dotație pe toată durata zilei-lumi­­nă, cele 363 de hectare vor fi în­­sămînțate cu porumb în circa 10 zile. — Se spune că în acest an veți aplica și ierbicidarea. — Este o operație dificilă, dar în cazul nostru, fiind deficitari în privința forței de muncă, trebuie să o aplicăm. O vom face atît la grîu, cît și la porumb, după ce vom rezolva problema duzelor. Aș vrea să vă mai spun că pentru îngră­­șarea suplimentară pe care o vom executa la unele culturi, am pus la punct o mică inovație. Este vorba de o cisternă prevăzută cu alonjă, ce împrăștie pe solul jasonat, de­jecție diluată. Sperăm că această metodă va contribui la ridicarea producției. — Din scurtul dialog pur­tat cu dumneavoastră, tova­rășe președinte, observ grijă deosebită pentru soarta o recoltelor din acest an. O ultimă întrebare : introdu­cerea acordului global a con­stituit un reviriment în mun­ca cooperatorilor 7 — Hotărît, da. Ei știu că munca le va fi remunerată în raport cu producțiile obținute. De aici și grija de­ a lucra cît mai bine pămîntul, de a realiza recolte cît mai mari. Și sînt convins că în acest an, coo­perativa agricolă de producție Mă­rășești va reuși să-și îndeplineas­că cu cinste sarcinile sporite ce-i stau în față. Abonați-vă la ziarul MILCOVUL! 1 ! Vă puteți informa zilnic asupra eve­­­­­­nimentelor din cuprinsul județului,­­ din țară și străinătate.­­ _________________________________ | TIPARUEI întreprinderea poligrafiei Bacău ț JL

Next