Milcovul, iulie-septembrie 1971 (Anul 4, nr. 608-686)

1971-09-26 / nr. 683

Duminica 26 septembrie 1971 Pftg# 3 cinema LIVIU CIULEI Liviu Ciulei impune încă de la primul din­ cele trei (!) filme ale sale ■ — Erupția. (Este anul in care ClouziV incită spiritual cinematograful cu ■ Salariul Groazei). Complet om de teatru (arhitect, decorator, actor, regizor). Ciulei ■ nu putea reduce filmul la o simplă tentare. Debutează intr-o perioadă ra­ ■ portînd la scara cinematografiei europene, in care maladia neorealismului ■ impulsionează încă, concomitent cu sămința „de vrajbă" a noului val har­­un cez. în cazul Erupției important se relevează travaliul pentru coerentă și ■ autonomie, în limitele unui limbaj cinematografic foarte apropiat de struc­ ■­tura sa afectivă.­­ Valurile Dunării (1960) sparge anonimatul filmului de ficțiune româ­ ■­nesc cu acel Mare premiu la Festivalul de la Karlovy Vary, după cum tot­­ un film de eiulei, al treilea în ordine cronologică (oare și ultimul ?) aduce­­ României, în 1965, premiul pentru* regie la Cannes (Pădurea spînzuraților). J C* Valurile Dunării scenariștii Titus Popovici și Francisc Munteanu pro­­­­pun și experimentează cea mai autentică formulă de film a tandemului. ® Liviu Ciulei , domină , substanța spectacular-epică a scenariului, dirijând un­­ film pentru care emoția ori suspansul fuzionează cu puterea de portre­­­­tizare sau de analiză psihologică. Prilej de debut actoricesc (Irina Petrescu),­­ Valurile Dunării pune în conflict, în așteptarea unui cineast, trei carac­­­­tere, trei eroi­ actori, singulari în filmul românesc. Acțiunea este simplă :­­ un comunist, (Lazăr Vrabie), ajunge pe șlepul încărcat cu arme, cu misiu­­­­nea de a le sustrage și a le preda forțelor patriotice. Cîrmaciul (Liviu­­ Ciulei), soția acestuia (Irina Petrescu) și Toma compun un triunghi tragic,­­ total aparte de rețeaua melodramatică a triourilor consacrate. Momentul­­ istoric, monumentul omenesc-psihologic, detaliile se înțeleg și sunt distribu­­­­ite de-a lungul intrec­utii JU pr­intr-o ierarhie d­e sobră măiestrie (salvarea­­ copilului de pe șlepul incendiat, secvența ocolirii minei, salvarea șlepului­­ de pe Dunărea cuprinsă de flăcări). Capul de operă se năștea patru ani mai tîrziu printr-o academică,­­ poate prea lungă ecranizare . Pădurea spînzu­raților. Citim atei pu numai ' drama războiului 'numai­ drama'individului strivit de mașinăria arceas­ ■­ta diabolică, citim însă profesiunea de credință a artistului. Aici puterea­­ de selecție a gestului și a obiectului poate servi drept autentică lecție ■ regizorală pentru mulți consacrați sau începători. De la momentul mozar- ■ tian, risipit barbar în desueta caleașcă (relicvă bizară în peisajul cazon al ■ munților de bocanci) și pînă la scăpărătoarea rupere de conștiință în ■ scenele reflectorului , de la coșmarul concret al frontului (și ce elevat ■ sînt demonstrate și înțelese lecțiile lui Pabst sau Millestone) și pînă la li­­­­niștea albă a mărului mușcat înaintea morții, Ciulei compune simfonic­­ partitura sa de griuri halucinante, trecînd filmului românesc învestitura­­ de a șaptea artă. Nicolae CABEL TM RESTAURAREA MONUMENTELOR PRAGHEZE Praga are nici mai mult nici mai puțin de 1718 monumente și 511 o­­biecte de interes istoric incluzînd 70 de biserici, duzine de pa­late, case istorice, monumente, 8 fîntîni antice, etc. Unul din monumentele restaurate este mănăstirea „Emaus" sau „Na Slo­venech“ clădită în 1347 din inițiati­va lui Carol IV. Cu cîteva săptămîni înainte de sfîrșitul celui de al II-lea război mondial mănăstirea a fost de cîteva ori bombardată, arsă și transformată in ruină. Restaurarea ei a început în anul 1959. à cosmeticii AVEȚI TENUL URAL ? Metodele de îngrijire a tenu­lui gras (seboreic) vor fi stabi­lite în funcție de gradul de gră­sime pe care îl prezintă pielea. Dimineața vom spăla obrazul cu apă călduță și săpun, după care îl vom clăti cu apă rece. Pentru a nu accentua gradul de asprime al pielii, vom adău­ga la un litru de apă 1/2 lin­­guriță de borax sau bicarbonat. Foarte indicată este și folosirea amoniacului (o lingură la un litru de apă). Folosirea la spălat a carbona­­tului de sodiu este complet con­traindicată, deoarece alcanizea­­ză puternic pielea. Din același motiv va fi evitat abuzul de să­pun. In cazul tenului excesiv de g­ras se pot efectua două spă­lări, una dimineața și una sea­ra. Se va prefera săpunul de bărbierit. In cazul unui ten foarte sensibil, care se irită cu ușurință, curățirea obrazului se va face cu o soluție alcoolică acidă, a cărei concentrație în alcool să nu depășească 50 la sută. Apa de colonie, pe care obișnuiesc să o folosească multe persoane, este contrain­dicată. Foarte indicate sunt loțiunile conținînd suc de castraveți, zeamă de cnm­îie sau miere de albine. Părerea unor persoane că te­nul gras nu ar necesita folosi­rea cremelor este nejustificată. Pentru păstrarea pielii în stare bună, vom aplica după spălat sau seara înainte de culcare, un strat ușor de cremă tvansecen­­tă (uscată). După o jumătate de oră vom șterge obrazul cu un tampon de vată sau un șervețel de hirtie. Aplicarea pe față a cremelor grase este dăunătoare. In cursul zilei, în anotimpul rece, obrazul va fi uns cu o crem­ă uscată (tvansecentă) și apoi pudrat, pudra fiind necesa­ră și chiar recomandată în ca­zul tenurilor grase, datorită ca­lităților sale absorbante și pro­tectoare. Tenul cu porii dilatați va fi îngrijit în mod deosebit. Se re­comandă procedeul care constă în efectuarea unui masaj ușor, compus din mișcări circulare, fără a deplasa pielea, folosind clăbuc de săpun amestecat cu sare de bucătărie. Lăsăm pe fa­ță acest amestec timp de un mi­nut, clătim obrazul cu apă căl­duță, apoi cu apă rece și apli­căm un strat subțire de cremă uscată. Tot în cazul tenului gras cu porii­­ dilatați se­ recomandă fo­losirea laptelui crud amestecat cu zeamă de lămîie, în astfel de cazuri vom înmuia în prealabil, pielei cu un­ ulei gras, vom fa­ce o curățire în profunzime, stârcind bulele de grăsime, a­­poi vom foziona zilnic obrazul cu o soluție ușor astringentă sau cu apă de roze la care am adăugat tinctură de benzol. La o săptămînă se recomandă apli­carea unei măști de albuș a­­mestecată cu o linguriță de ulei camforat. Produsele lactate (laptele a­­cidofil, iaurtul) sucurile­ de fruc­te și legumele pot fi folosite cu succes în îngrijirea tenului gras. Rezultate excelente dau și măștile cosmetice. Mai frecvent folosite sunt masca de albuș de ou amestecat cu zeamă de lă­­mâie, masca de drojdie de bere, caolină etc. Compresele cu infuzie din­­tr-un amestec de plante, ca tei, mușețel, sunătoare, izmă, mă­rar, sînt excelente în cazul te­nului oraș cu porii dilatați. în cazuri rebele, cu tendință spre acnee, se recomandă loți­­uni și pudre speciale, conținînd sulf, rezorcină, oxid de zinc, ca­re vor fi prescrise însă de me­dicul specialist. Persoanele obligate să lucre­ze expunîndu-și obrazul facto­rilor atmosferici vor trebui să-și protejeze feța prin creme usca­te și pudră, care formează un strat protector. In cazul unui ten gras, pă­tat și pistruiat, vom folosi so­luțiile alcoolice decolorante, e­­vitând cremele. Dr. Victor POTOP Vedere a mănăstirii Emaus, cu cele două brațe triunghiu­lare din beton alb, cu vîrfuri înalte de patru metri și a­­urite, operă a arhitectului ce­hoslovac F. M. Cerni.­­CTKI. Rămase parcă anume să do­vedească ingeniozitatea de de­mult a omului interesat să-și „fabrice“, pe plan local, chimia și postavul, dirstele au conferit și unei localități de prin preaj­ma Brașovului, numele lor: Dîr­­ste. Iată însă, că am reîntîlnit a­­ceastă piuă rudimentară dincolo de Nerejul vrîncean, i-am cer­cetat roata asemănătoare unui tambur, i-am ascultat ritmul ciocanelor de lemn și ne-am convins că zicala „a bate a­­pa-n piuă“ (eventual... „din sea­ră pină-n ziuă") a pornit de-a­ici, cu neiertătoare asprime sa­tirică la adresa lui „vorbă­ lun­­gă“. Dar... ca să nu risipim și noi cuvintele, vă facem următoarea invitație: cind treceți de Nereju spre Căldări, opriți-vă la una dintre aceste rarități. Vă va fa­ce o plăcere deosebită ritmul­ui amestecat în tăcerea pădurii și-n neliniștea apei care parcă spune: „Se zbate apa-n dîrste, ca vremea între virste...“ Text: Aurel STANCIU Foto: N. MOLDOVEANU marketing STRATEGIA CULORILOR In mod curent, s-ar putea crede că borcanul de gem, cutia de bis­cuiți sau pachetul de detergent au fost cumpărate doar strict pentru uti­litatea lor și nici un alt motiv nu ar fi determinat, aparent pe cumpărători să se achiziționeze. Situația este insă diferită. Unul din capitolele marketingului, numit „merchandising“ se ocupă cu toate activitățile ce sunt destinate creșterii atribuției exercitate de un produs asupra cumpărătorului potential la punctul de vînzare, care este de obicei magazinul . Merchandisingul spri­jină Întreaga campanie ce vizează creșterea vînzărilor către consumatori. După cercetări efectuate de-a lungul unui număr de ani, in Belgia, Olanda, Franța, H. F. a Germaniei și Elveția s-au constatat o serie de in­teresante obiceiuri ale cumpărătorilor și cumpărătoarelor din aceste țări. Studiile de motivație ale deciziei de cumpărare Întreprinse de societăți de sondare a opiniei au arătat că un produs prezentat intr-un ambalaj colorat intr-o combinație de albastru-roșu se vinde de șapte ori mai repede decit același produs, la același preț, în același ambalaj, insă cu o combinație ■ de negru-alb. , Avind in fată trei borcane de gem, de exemplu, dar in borcane de­ culori diferite, verde, albastru, galben, cumpărătorul preferă intîi ambalajul albastru, mai rar pe cel galben și foarte rar pe cel de culoare verde. Pentru a-și­ vinde mai ușor produsele, companiile Unilever — Anglia (326 000 angajați, locul 2 ca volum al desfacerilor între companiile vest-eu­u­ropene) și Nestle — Elveția (91 000 angajați, locul 18 in aceeași clasificare), au prezentat un ambalaje cit mai complicate pentru a atrage cumpărătorii. Concepție complet greșită ! Același studiu pe care l-am mai menționat a dovedit că, cu cit ambalajele au fost mai sofisticate, cu atit neîncrederea lața de produs a cumpărătorilor și mai ales a cumpărătoarelor a fost mai mare. muzica PERICOL DE SURZIRE De vreo cîțiva ani, în mai multe țări ale globului, experți înarmați cu bloc-notesuri și aparate sofistica­te, se prezintă periodic în discoteci și localuri în care se dezlănțuie de obicei infernul sonor al muzicii „pop" sau „rok". Sub privirile amu­zate și ironice ale tinerilor familiari­zați cu mediul, ei iau loc chiar lin­gă ringul de dans și lingă microfoa­nele în care răsună puternic vocea celui sau celei care cîntă ultimul șla­găr, își consultă adesea aparatele cu care au venit și iau cu conștiincio­zitate note. Sunt specialiști în proble­me de rezonanță și acustică care în­cearcă să determine în ce măsură zgomotul produs de muzica modernă dăunează simțului auditiv. Ei se inte­resează, eventual și de alte funcții , echilibrul și orientarea de exemplu, al căror centru este situat în ure­chea interioară. O recentă anchetă a fost efectua­tă de serviciile de sănătate ale orașului Göteborg (Suedia) în 29 de discoteci, restaurante, baruri și loca­luri pentru tineret. S-a stabilit că limita rezonabilă nu trebuie să de­pășească 90 decibeli ; totuși, în ca­drul anchetei plafonul era depășit cu mult. In alte cîteva, de altfel, nive­lul superior depășea 100 decibeli. A­­ceste valori maxime au fost înregis­trate la nivelul urechii, în imediata apropiere a ringurilor și microfoane­lor. S-a procedat la examinarea ma­jorității tinerilor care frecventează asiduu localurile cu muzică moder­nă ; examenele la care au fost su­puși au arătat că un tînăr din 15 prezintă o diminuare a auzului, pre­cum și alte tulburări auditive — ceea ce reprezintă un procentaj de 7 la sută. Această proporție urcă pînă la 30 de procente printre membrii per­sonalului, compus în principal din tineri care trăiesc în medie zece­ ore în­­ acest zgomot. Pentru a-i împiedica pe tineri să devină surzi, specialiștii în proble­me de acustică au emis două reco­mandări : pe de o parte stabilirea, u­­nei reglementări fixînd nivelul so­nor maxim autorizat în interiorul dis­cotecilor, restaurantelor și tuturor ce­lorlalte localuri pentru tineret, iar pe de altă parte generalizarea insta­lării în toate aceste localuri a unor panouri murale cu izolație sonoră, așa cum­­ de exemplu sunt cele folosite pentru izolarea cabinelor telefonice. CUM VA ARĂTA CIRCULAȚIA IN ORAȘELE După cum afirmă oamenii de ști­ință, citadinii de mîine vor circula în marile aglomerații urbane prin in­termediul tunelurilor. Transportul va fi asigurat de mașini cu dimensiuni reduse la maximum, dotate cu scaune capitonate și geamuri mari. Ele vor circula fără zgomot și fără opriri numeroase, propulsate fiind de mo­toare electrice silențioase. Regimul motorului va fi comandat de un or­dinator. De fapt, mașinuțele tăcute nu sunt altceva decât un metro de un tip modernizat, care va traversa ora­șele viitorului la o înălțime de 5—6 m în tuburi transparente care vor îngădui călătorilor să nu piardă ni­mic din spectacolul străzilor de dede­subt. Sistemul transportului indivi­dual ultra-rapid este studiat și el de experții din diferite țări ale lumii.­­ Un inginer britanic, un anume L. R. Blake, a propus municipalității londo­neze să permită circulația intr-un tunel a unui „tren" de taxiuri care se urmăresc fără a se întîlni vreoda­tă pe parcurs și care revin la punc­tul inițial de plecare după ce și-au împlinit cursa. Toate taxiurile se deplasează cu aceeași viteză — în­tre 40 și 75 km pe oră. Ele urmează să fie mai numeroase în orele de vîrf, dar chiar și și această situație accidentele prin ciocnire sunt cu to­tul excluse, fapt explicabil prin uni­formitatea vitezei lor. O încetinire a traficului, de exemplu, va afecta toate mașinile sistemului. Un ordina­tor central este însărcinat cu evalu­area densității traficului, funcționa­rea mașinilor fiind asigurată printr-o linie electrică acoperind în întregi­me dru­murile orașului. Ordinatorul nu trebuie decit să mărească sau să diminuieze intensitatea curentului pentru ca mașinile din sistem să ac­celereze sau să încetinească. Un alt proiect a fost adoptat de patru orașe nord-americane, printre care și Los Angeles. Este vorba de așa-numitul „Carveyor“, în întregi­me automatizat, pus la punct de fir­ma „Goodyear". In esență, „Carve­yor" este un fotoliu pus pe un gen de trotuar rulant: mici vehicule cu două locuri rulează zi și noapte, trase de banda rulantă, cu viteze intre 25 și 35 km/h. La intrarea într-o stație, sistemul de frînare automat reduce această viteză la doi km și jumătate pe oră. Dar noul vehicul nu se oprește niciodată : călătorii urcă și coboară din mașină in timp ce trenul se află într-o permanentă mișcare, încetinită pentru stațiile de rigoare. La ieșirea din gări, „Carve­ VIITORULUI gol"-ul accelerează din nou pe ace­lași principiu automatic. Experiențe­le au arătat că este ușor de urcat în mașinile sistemului „Carveyor“ la vi­teza indicată de mai sus. In acest fel pot fi eliminate aglomerările ineren­te orelor de vîrf. Proiectul pe care îl vizează mai multe orașe și aeroporturi vest-ger­­mane este, se pare, mai simplu : el a fost denumit „Transurban“ și reu­nește eforturile firmelor Messerchmidt și Krupp. Elementul de bază este constituit din două „trotuare rulan­te" din cauciuc, unul pentru fiecare sens de circulație, funcționînd în­­tr-un tunel de sticlă cu un diame­tru de 1,50 m. „Transurbanul“ vest­­german ar urma să străbată orașele cu viteze variind între 12 $1­1? km la oră. I ȘTIAȚI CA... ȘTIAȚI CA... afcițfuil­ll­l—HUI WWI­ I­IIBIK—w HIMIII­....mm..IT Monstrul de la Loch Ness în pericol... Legenda obligă. Cel puțin a­­șa s-a întîmplat in cazul relatat de unul din ultimele numere a­­le publicației „Süddeutsche Zei­tung“. Celebrul monstru de pe fundul lacului scoțian Loch Ness a ținut să facă să se vor­bească din nou despre el. In actualul sezon estival, „Nessie" și-a dobîndit un strașnic apără­tor în persoana unui lord scoțian, deosebit de neliniștit deoarece nu știa dacă „guver­nul grațioasei sale Majestăți britanice a primit asigurări că, in urma investigațiilor făcute cu ajutorul submersibilelor în apele Loch Nessului, care ar trăi eventual monștrii aici nu vor fi deranjați sau persecu­tați". ■ Responsabilii „Biroului pen­tru studierea fenomenelor din Loch Ness“ au dat toate asigu­rările că lucrurile se vor pe­trece in liniște și fără a dăuna monștrilor tradiționali. Acest birou însărcinat cu lucrările a­­ducea drept mărturie a grijii lor faptul că oamenii-broască poartă totdeauna în plonjările pe care le întreprind o armonică pentru ca, un caz de forță ma­joră, să „fie in măsură să li­niștească cu sunetele muzicale un monstru furios“. In afara ar­monicilor dătătoare de liniște, au mai fost folosite însă și alte instrumente, ceva mai serioa­se, printre care un submarin special construit de firma Vic­kers. Acest aparat a fost cel care a descoperit în apele lacu­lui cu monștri epava unei fre­­gate de 30 m lungime, care ză­cea la o adîncime de 250 m. Ce­le trei catarge ale navei s-au conservat perfect. Este vorba, fără Îndoială, de una din nave­le flotei de război a lui Crom­well adusă aici pe căile usca­tului pe la mijlocul secolului al XVII-lea, în scopul de a-i impresiona pe scoțieni. Cercetările pentru a găsi una cite una urmele legendarului Nessle se pare că trebuie gră­bite. Timpul presează. Monștrii și epavele s-ar putea să nu mai fie căutați și găsiți; cercetările urmează a fi întrerupte cu­ se­nn brutal, deoarece larul, inclus in programul de constru­ire a unor centrale electrice, va fi, conform unor proiecte, se­cat. Acțiune juridică împotriva poluării La Tokio, Nagoya, Osawa, a­­erul este poluat cu gaze otrăvi­toare în concentrații periculoa­se, iar locuitorii acestor orașe sunt nevoiți să inhaleze aer cu­rat din automatele răspindite pe străzi. Pînă în ultimii ani nimeni nu s-a gindit să tragă la răspundere marile corporații pentru poluarea atmosferei și a­­pei. Abia luna trecută a fost ciștigat primul proces intentat concertului „Mitsui" de un grup de cetățeni care au avut de su­ferit de pe urma poluării. De fapt, procesul a început acum trei ani in prefectura Toyama (sudul insulei Honshu) și a fost intentat de 514 cetățeni — vic­­time ale bolii itai-i­ai provocată de un surplus de cadmiu in or­ganism. Un grup de tineri avo­cați, refuzînd onorariul, au in­trodus o acțiune civilă împo­triva firmei Mitsui pentru o despăgubire in valoare de 700 milioane yeni. în ultimii 25 ani, au demonstrat avocații, toți re­clamanții au avut nevoie de spitalizare; numai in orașul Fu­tihi au murit din cauza surplu­sului de cadmiu 200 de persoa­ne. Izvoarele îmbolnăvirii erau apa din liu unde iși vărsa firma Mitsui reziduurile industriale, precum și orezul care extrăgea cadmiu din sol. Procesul a durat trei ani, tă­răgănat de avocații concernu­lui; totuși, pînă la urmă tribu­nalul prefecturii Toyama, pen­tru prima dată în istoria Japo­niei, a obligat corporația să plătească despăgubiri persoane­lor afectate de substanțele po­luante. „Mitsui" a refuzat să re­cunoască hotărîrea tribunalului și a făcut apel la o instanță mai înaltă, deși, temîndu-se de ur­mări a acceptat totuși să plă­tească despăgubiri unui număr de 31 familii care au avut de suferit de pe urma poluării cu cadmiu. 11­­ Curiozități onomastice Săptăminalul sovietic „Nede­­lea“ a publicat o serie de curi­ozități onomastice descoperite in rîndul celor 7 milioane de locuitori ai Moscovei. Astfel au fost descoperite 27 de persoane cu numele de Boris Godunov, 20 de Alexandr Pușkin, un Ivan­­ Groznîi (cel groaznic).i ș,l­a An­­na Karenina. Totuși, numele ce­le mai frecvente rămîn în con­tinuare Ivanov (100 000) și Smirnov (80 000). Gangsteri cu suflet bun... Aceasta este părerea d-nei Monizio din Milano după ce în magazinul ei de îmbrăcăminte a intrat o bandă de hoți care i-a cerut să predea toți banii pe care îi are in casă. „Bine, dar măcar lăsați-mi bani ele auto­buz“ a cerut, umil, păgubașa. „Puteți lua taxiul"­­— i-a răs­puns unul din tîlhari oferindu-i mărinimos 1­000 lire. Fotoreporterul grec Antoni Calogherakos a fost condamnat la 70 zile închisoare pentru ten­tativa de a fotografia pe insu­la Scorpios — proprietatea par­ticulară a miliardarului Aristo­­tel Onasis, în afară de această pedeapsă, el a fost obligat să plătească pentru daunele pro­vocate sărind în grădina mili­ardarului, a zdrobit în picioa­re... două flori. .. (Im­n­ Daune grave Grădini și ferme submarine Crearea unor grădini și ferate submarine de pești nu are de ce să întîrzie, declară oceanogra­fu­l sovietic Veniamin Bogorov. Cercetările recente atestă im­portanța conservării și repro­ducției faunei și florei marine. Utilizarea rațională a bogă­țiilor, biologice a oceanelor și mărilor va permite hrănirea a milioane de persoane. Savanții sovietici prin în prezent la punct metode de cultură rapidă a planctonului, hrana principa­lă a­ numeroșilor locuitori ai mărilor. In ultimii ani, oceano­grafii au descoperit de aseme­nea cîteva noi specii de pești care ar putea fi folosiți la pro­ducerea noilor tipuri de hrană bogată in proteine. Manuscrise pe coajă de mesteacăn Una din bibliotecile orașului Novgorod întrece prin origina­litate toate celelalte biblioteci ale țării: cele 488 de exemplare pe care le cuprinde sunt scrise pe scoarță de mesteacăn. Aces­te documente, vechi de cîteva secole, au fost descoperite în ultimii 20 de ani în regiunea Novgorod și Staraia Russa; ele sunt in majoritate raporturi co­merciale și manuscrise cu ca­racter particular. Specialiștii au mai descoperit în aceste manus­crise cîteva nume slave necu­noscute pină acum. Cuvinte încrucișate AMINTIRI ORIZONTAL: 1.Mare compo­zitor austriac, autorul piesei clasice corale „Amintiri“ — A­­cesta; 2. Cerc cultural educativ sau sportiv care acordă o mare importanță albumului cu amin­tiri — „Iți mai adânci aminte doamnă" de I. Fernie; 3. Și-a depănat amintirile de călătorie în volumul intitulat „Pe dru­muri de munte“ — Leg­ea îl o­­bligă să relateze numai ceea ce își amintește cu precizie; 4. în stupoare! — Ne amintește de fructul oprit — El și ea; 5. Din memorie! — Autorul poeziei „Cind amintirile.­.“; 6. Despre cel de la Mărășești își mai a­­mintesc doar bunicii — A lăsa prin testament unele amintiri de ordin material; 7. Femeile își amintesc cu plăcere de această ipostază a lor pe care o au i­­mortalizată într-o fotografie (pi) — Orășel în insula Flores; 8. Naș (reg.) — Pinguin — Costel Zamfirescu; 9. Cea mai înceată ființă — Lipsa oricărei amin­tiri ; 10. Figura lui ne amintește de mărețul act istoric de la 24 ianuarie 1859 — Amintire de război; 11. Criticul și istoricul literar de la care ne-a rămas „Amintiri din copilărie și ado­lescență" ; 12. Marele nostru povestitor ale cărui „Amin­tiri din copilărie" consti­tuie o capodoperă a geniului — Podoabă. VERTICAL: 1. A compus pie­sa pentru vioară și pian „A­­mintiri“ — Pasărea din ceasul bunicii; 2. Se trage în amintirea celor morți Acum (pop.); 3. Mare poet francez din secolul trecut care a scris „Amintire din noaptea de 4“ — Pierderea totală sau parțială a­­.memoriei; 4. Poet contemporan în a cărui operă amintirile din război o­­cupă un loc de seamă (Traian) — Alt nume al Adigeului — Partea de jos a piciorului; 5. Lo­calitate în Norvegia — Crusta­­ceu — în carnaval!; 6. Din mers! — Cel mai mic bou — Confuz; 7. Mare artistă a tea­trului românesc, care a scris cartea „30 de ani — Amintiri" — Servește; 8. Rîu în U.R.S­ S. — Punct cardinal intermediar — Rîu în Manciuria; 9. Loc pen­tru infractori care nu lasă amin­tiri plăcute — Rîu în țara noas­tră, obținut prin anagramarea Siretului; 10. Colecționar de o­­biecte care ne inspiră amintiri antice — în amintirea „Unirii“ a pictat în 1861 „Proclamarea Unirii“; 14. Orășel în Norvegia — Pe ele s-a proiectat „Lanter­na cu amintiri"; 12 Stat­­— I­­mortalizează amintirea celor dragi (pl.) — Din Bulgaria ! Dicționar; REO, ALC, ECI, SEM. TMA, IAL, STO. Nicolae CONSTANTINESCU

Next