Petrol şi Gaze 1956 (Anul 7, nr. 1-12)

1956-01-01 / nr. 1

2 PETROL ŞI GAZE Nr. 1 — 1956 Proiectul de Directive prevede alocarea sumei de circa 105—110 miliarde lei pentru lucrările capitale econo­mice şi soci­a­l-culturale, din care pentru lucrările de const­rucţii-mor­taj circa 60—63 mill­iar­de lei. Repartiţia investiţiilor pe ramuri oglindeşte consec­vent politica partidului de dezvoltare cu prioritate a industriei şi, în cadrul acesteia, a industriei producă­toare de mijloace de producţie, ca o condiţie hotărî­­toare a avîntu­lui continuu al tuturor ramurilor econo­miei naţionale şi al satisfacerii nevoilor mereu cres­­cînde ale poporului muncitor (aplauze). Investiţiile pentru industrie vor reprezenta 56% din volumul total, din care 50% pentru industria mijloa­celor de producţie şi 6% pentru industria bunurilor de larg consum. Pentru agricultură şi silvicultură se alocă 12,5% din totalul investiţiilor, cu peste 70% mai mult decît în primul cincinal. Lucrările capitale în transpor­turi şi comunicaţii vor reprezenta 11,5%, ilalt cete din industria construcţiilor 2,5% din totalul investiţiilor. Grija pentru bunăstarea oamenilor muncii se oglindeşte în alocarea unor sume reprezentând 17,5% din totalul investiţiilor, pentru lucrări cu destinaţie social-culturală. Proiectul de Directive trasează sarcini importante în ceea ce priveşte utilizarea raţională, gospodărească şi cu maximum de eficacitate economică a mijloacelor des­tinate investiţiilor. Efortul principal trebuie îndreptat, în primul rînd, în direcţia terminării şi punerii în func­ţiune a unităţilor aflate în construcţie. Se prevede, de asemenea, ca partea principală a spo­rului capacităţilor de producţie să fie obţinută pe seama lărgirii şi reutilării întreprinderilor existente la nivelul tehnicii noi şi numai î­n al­ doilea­­rînd, prin construirea de unităţi noi, acolo şi în măsura în care sporul de capacitate obţinut pe aceste căi va fi insuficient. Pentru a împiedica împrăştierea resurselor materiale şi de muncă şi pentru a reduce durata construcţiilor şi costul lucrărilor, se prevede restrângerea numărului de şantiere în construcţie simultană, îmbunătăţirea mai departe a repartiţiei teritoriale a forţelor de producţie trebuie asigurată printr-o ampla­sare raţională a noilor unităţi ce vor fi construite. Interesele dezvoltării economiei naţionale cer ca, în cel de-al doilea plan cincinal, să se obţină noi şi impor­tante realizări în direcţia introducerii tehnicii noi în toate ramurile economiei (aplauze). In această privinţă, Raportul de activitate al C.C. al P.M.R. trasează următoarele sarcini: „Ridicarea nivelului tehnic în toate ramurile econo­miei naţionale şi obţinerea unei creşteri considerabile a productivităţii muncii în industrie, transporturi, prin : — Folosirea mai completă a ca­paciităţilor de produc­ţie existente şi perfecţionarea lutoajelor, maşinilor şi agregatelor în funcţiune. — Introducerea treptată a tehnicii noi şi a procedee­lor tehnologice superioare, începînd cu întreprinderile care au un rol determinant în r ramura de producţie res­pectivă. In acest scop, se vor generaliza metodele avansate de muncă folosite de fruntaşii în producţie; în domeniul perfecţionării tehnologiei, se vor introduce cu perseverenţă mecanizarea complexă şi automatizarea pro­ceselor de producţie în principalele întreprinderi ; o atenţie deosebită se va da creşterii accentuate a indi­ciilor de folosirea utilajelor. — Dezvoltarea producţiei în serie, prin specializarea şi cooperarea întreprinderilor, îndeosebi în industria constructoare de maşini şi industria electrotehnică, pîr­­ghiile principale de utilare a economiei naţionale cu maşini, utilaj, agregate şi aparate perfecţionate. Rezultatul acestor măsuri trebuie să fie o reducere simţitoare a cheltuielior de producţie şi de circulaţie în economie“. Introducerea tehnicii noi nu înseamnă nicidecum că tehnica veche trebuie aruncată. Maşinile existente tre­buie modernizate, pentru a le im­idica calitatea şi per­formanţele de exploatare. Trebuie să se înfăptuiască cu fermitate măsurile pentru perfecţionarea proceselor tehnologice şi pentru introducerea procedeelor tehnologice moderne, în spe­cial în industria petroliferă, în metalurgia feroasă şi neferoasă şi în industria construcţiilor de maşini. SARCINILE CELUI DE AL DOILEA PLAN CINCINAL CU PRIVIRE LA CREŞTEREA PRODUCTIVITĂŢII MUNCII ŞI REDUCE­REA PREŢULUI DE COST Creşterea productivităţii muncii în toate ramurile eco­nom­ei naţionale constituie una din sarcinile funda­mentale ale celui de-a­l doilea iulian cincinali, o condiţie de bază în lupta pentru dezvoltarea forţelor de pro­ducţie ale ţării şi pentru ridicarea bunei stări a celor ce muncesc. Potrivit Proiectului de Directive, productivitatea muncii trebuie să crească cu cel puţin 40—50% în industrie, cu 50—55% în­­construcţii şi cu 40—45% în sectorul agricol de stat. Din totalul sporului producţiei industriale prevăzut pentru al doilea plan cincinal, 75—80% trebuie obţinut pe seama creşterii productivităţii muncii. Baza trainică a creşterii productivităţii muncii o constituie dezvol­tarea multilaterală a progresului tehnic, perfecţionarea organizării producţiei, ridicarea nivelului cultural şi tehnic a­l muncitorilor, tehnicienilor, inginerilor şi or­ganizarea mai bună a întrecerii socialiste (aplauze). In conformitate cu aceasta, trebuie introduse cu mai mult curaj tehnica nouă şi tehnologia modernă în pro­ducţie şi luate măsurile necesare pentru îmbunătăţirea organizării muncii şi a producţiei. Trebuie luate măsuri practice organizatorice pentru generalizarea metodelor avansate de muncă şi a expe­rienţei fruntaşilor în producţie, pentru îmbunătăţirea or­ganizării schimbului de experienţă între întreprinderile fruntaşe şi cele rămase în urmă din punct de vedere al nivelului tehnic şi al organizării producţiei, precum şi pentru stimularea mişcării de masă a inovatorilor şi raţionalizatorilor. In cursul celui de-al doilea cincinal, trebuie intro­duse la întreaga producţie de serie norme cu motivare tehnică. Normele tehnice vor fi elaborate, ţinîndu-se seama de tehnica existentă şi de tehnica nouă care se intro­duce în întreprinderi, de creşterea gradului de meca­nizare şi automatizare a proceselor tehnologice, de îm­bunătăţirea organizării producţiei, de ridicarea nivelu­lui de calificare a muncitorilor şi de introducerea pe scară largă a metodelor avansate de muncă ale frun­taşilor. Revizuirea periodică­­a nor­mei lor se va face cu mobi­lizarea colectivelor întreprinderilor, prin atragerea frun­taşilor şi impedia liciştiilor cu i pregătiire tehnică şi experienţă bogată de producţie. Organizaţiile de partid sunt datoare să îndrumeze şi să controleze cum se ocupă direcţiile întreprinderilor şi comitetele sindicale de îmbunătăţirea normelor şi redu­cerea preţului de cost. Pe baza introducerii tehnicii noi, a perfecţionării proceselor de producţie şi a normării tehnice, a îmbu­nătăţirii activităţii şi ieftinirii aparatului de stat, cen­tral şi local, precum şi a aparatului administrativ din sectoarele de producţie şi de deservire, va trebui să se realizeze economii de forţe de muncă în vederea asigu­rării acoperirii necesarului sectoarelor care duc lipsă de braţe de muncă. Un factor de seamă al dezvoltării neîntrerupte a eco­nomiei m­a­ibniaile şi al ridicării niivelu­lui de trai al ce­lor ce muncesc, îl constituie reducerea preţului de cost. In legătură cu aceasta, Proiectul de Directive arată că reducerea continuă şi sistematică a preţului de cost al producţiei în industrie, transporturi, construcţii, agricul­tură, circulaţia mărfurilor, trebuie să fie considerată ca

Next