Minimum, 1997 (Anul 11, nr. 118-129)
1997-04-01 / nr. 121
E O luME utilizează, profită de trei tare ale societății franceze: șomajul, corupția și, bineînțeles, imigrația clandestină. El se bate cu pumnul în piept că numai Frontul Național se gîndește la Franța și că numai el vrea binele francezilor "de souche" (băștinași). Și, din jumate, otrava pe care o distilează zilnic cei peste 60.000 de militanți ai Frontului Național, se strecoară în sufletele multor cetățeni ai Franței. într-un recent sondaj, peste 40% dintre intervievați consideră că Frontul Național e un partid ca toate celelalte și că își are locul în eșichierul politic francez. Alte semne îngrijorătoare: dacă s-ar desfășura astăzi alegeri, institutele de sondaj susțin că ar obține între 14-17% din voturi. Enorm în sfîrșit, după calcule serioase ale strategilor politici, în aceleași alegeri de deputați Frontul Național și - ar putea menține candidații în al doilea tur în peste 200 circumscripții electorale. Adică în unele ar putea fi aleși, în altele ar fi arbitrii între formațiile de dreapta și de stînga. Ce bine ar fi daca acei ce au puterea de a decide, și care sînt convinși de primejdia reprezentată de Le Pen, ar lua inițiativa de a reprezenta în fiecare oraș important al Franței "Rinocerii” lui Eugene Ionesco. Ar fi un mijloc eficace de a combate recrudescența fascismului francez! Cîteva "pilule": * Alain Delon, după ce a interpretat rolu principal în filmul «Le jour et Il nuit» de Bernard Henry Levy în noua sa postură de cineast, a declarat: "Trebuie să te ridici de la masă și să spui mulțumesc și bună seara" a propus de hotărîrea sa de a ști să se retragă la timp. Tare mă îndoiesc că o va face. Ispita e atît de mare... * Cîteva "sărbători" nostime la Paris în luna septembrie, a dulcețurilor (cu participarea a sute de producători din toate colțurile Franței) și a bistrourilor (cu participarea a peste 1500 de cafenele și braserii) avînd în program: lecturi, dezbateri și, mai ales, muzică, jazz, rock, country, șansonete, grupuri folclorice. Bineînțeles, feluri „diferite de mîncare, și vin! * Îmbătrînim, îmbătrînim, aș fi tentat să zic și eu, ca francez nou-nouț ce mă aflu. Știți cîți inși trecuți peste 100 de ani va avea Franța în anul 2050, după calculele specialiștilor? 150.000! Și să mai zici că franțuzul o duce prost... " Religioșii evrei francezi, adică rabinii, au luat-o înaintea celor din Israel. Seriosul ziar "Le Quotidien du médecin" susține că în Aprilie va fi disponibilă o listă de medicamente «casher». Bineînțeles că prima datorie a unui bun evreu e să respecte viața, deci caracterul casher al unui medicament secundar în caz de boală gravă. Totuși, celui religios i se recomandă să prefere formele externe (alifii, etc.) sau injectabile. Și dacă trebuiesc înghițite pilule, nu e voie să fie mestecate; pilulele sunt în orice caz de preferat siropurilor sau altor lichide care s-ar asemăna cu alimente obișnuite... * Semn al crizei spirituale: în Franța profesează peste 4000 de "voyantes", adică prezicători de tot felul, între care foarte mulți "marabout". Adică "magi" africani care îți spun trecutul, prezentul și viitorul, îți rezolvă problemele financiare, de dragoste, îți găsesc serviciu cînd ești șomer, și alte bazaconii, plătite uneori scump de fraieri. Și se găsesc, slavă, Domnului, destui pentru ca să asigure o parnasa destul de bună pentru acești excroci. Mai există, insă și unii dintre ei, foști șomeri, care au urmat cursuri de psihoterapeutică și care au devenit un fel de alinători, dacă se poate spune astfel, a celor ce suferă de depresiune sufletească. * Franța a avut de curînd, să-i zicem cinstea sau onoarea - cum se zice în termeni de politețe diplomatică de a primi vizita generalului rus Lebed, care s-a agitat la Paris și în alte localități) pentru a convinge pe occidentali că el va fi ales succesorul lui Elțin, că el va instaura ordinea și adevărata democrație în Rusia.( Interview-uri peste interview-uri, la televiziune, în presă, vizită la Colombey les Deux Églises la mormîntul colegului său, general, și el, De Gaulle, unde mai pui căi și la mormîntul lui Napoleon. Vrabia mă mai visează, mai bine zis să fie vultur. Nu știu cum să vă spun, mutra lui nu-mi place, poate să mă înșel... * Aflu dintr-o relatare apărută în "Courier international", săptămînal ce apare la Paris, că celebrul scriitor sud-american, Gabriel Garcia Marquez, autorul romanului «O sută de ani de singurătate» a început să-și scrie Memoriile. Era și timpul, împlinește în curînd, sau a împlinit 70 de ani. A scris pînă acum 250 de pagini, va mai adăuga încă 100 și apoi le va publica într-un volum. La universitatea Guadalajara din Mexic a citit cîteva extrase, întrebat ce proiecte mai are, a răspuns că se gîndește la trei romane, de cîte 150 de pagini fiecare .Interesant, ca un bun jurnalist ce este, calculează exact dimensiunea viitoarelor sale cărți!). Ce temă vor avea viitoarele romane? A răspuns (îl cităm): "Despre dragoste. Pentru că numai arast o stea poate combate bătrînețea". Adăugind însă: "Nu există fericire mai mare decît a scrie. Orgasmul nu valorează nimic. Iubirea fizică e interesantă, dar e puțin lucru față de scris". Cam paradoxal, nu? Președintele Jacques Chirac i-a dăruit lui David Levy un frumos ceas "Cartier", spunînd ministrului nostru de externe: "Este un ceas menit să vă ajute să grăbiți procesul de pace". De ce, domnule Chirac ? Ceasul ăsta o ia înainte ? 28 IN CEASURILE NCQRG SPUN €: durerea mea are un sfîrșit/ urmează bucurie și slavă j pentru veșnicie. Un aceasta stă puterea/ i care schimbă durerea ta. M_B j