Mişcarea, decembrie 1909 (Anul 1, nr. 74-98)
1909-12-04 / nr. 77
ANULL-No. 77. BAN Redacţia şi Administrația Iaşi, Strada Săulescu 5. ABONA mfrEVr ft In ţară pe un an . . 20 lei Pe jumătate an . . . 10 „ Pe trei luni .... 5 „ In străinătate pe un an 40 lei Pe jumătate an ... 20 „ Pe trei luni .... 10 „ Preoţii şi învăţătorii 50°/o AREA ZIAE KATXOITAII XilBEIbAla VINERI 4 (17) DECEMVRIE 1909 .BANIDIRECTOR POLITIC C. G. MARZESCU d'UIE A1L.MC Anunciuri Comerciale Linia în pagina II-a . 1 leu Linia In pagina 111-a 60 bani Linia în pagina IV-a 40 bani TELEFON 121 v FLAŞNETARUL Pe uliţele lăturalnice ale Iaşului, ca şi in pieţile publice ale acestui oraş, în zile de serbatoare, ca şi in zile de tîrg, trecătorii au văzut pe un biet „dresor“ de paseri, cu o caterinca legată de gît, smetlind un nenorocit papagal, care în sunetul hodorogit al instrumentului şi la comandele grave ale stapînului se chinueşte să scoata dintr’o cutiuţa de tinichea „zodia“ naivului care ii da cîţiva gologani. Sunt ani de zile de cînd dresorul muzicant contribue la estetica şi la veselia acestui oraş; sunt ani de zile, de cînd aceiaşi caterinca hodorogita scoate acelaşi suspin răguşit, de cînd acelaşi flaşnetar plin de gravitate, învîrteşte cu un aier de profunda cunoştinţa, manivela instrumentului îmbatrînit, care din zece note de abea suspina doua — şi acelea false. E un spectacol în jurul caruia slujnicele care vin în piaţă, găsesc motivul de a se face aşteptate de stapînii de acasa şi e una din distracţiile alese pentru copilaşii de mahala cari se ţin droaie de flaşnetarul cu papagal şi cu minareta. Nu ştim de ce şi nu am putut pătrunde încă misterul unei asemenea ciudate asociaţii de idei, dar icoana acestui spectacol, şi trist şi ridicol, ne vine în minte ori de cite ori vedem cite o noua isbucnire a acelui mare farsor naţional, care vorbeşte de toate şi nu spune nimic, care se plinge de toate şi nu-l doare nimic, care iubeşte pe toţi şi nu simte pentru nimeni, care de un sfert de veac tulbura viaţa publica a acestei ţari cu acelaşi cîntec fals şi sgomotos, care de o jumătate de veac colindă toate uliţele şi se exhibează in toate pieţele vieţei politice romîneşti. In dresorul cu minarelă vedem silueta d-lui N. Fleva. Nu credem sa fi fost mulţi oameni politici în ţara romînească, în jurul carora sa se fi făcut atita sgomot cit s’a făcut în jurul d-lui N. Fleva. Ce n’a facut d. Fleva, unde nu m am văzut şi despre ce nu a vorbit ? Cînd te întrebi însă, ce rămîne din tot sbuciumul acestui om îmbătrînit în viaţa politica, vezi spectacolul pe care îl găsim în jurul flaşnetarului cu papagal... Citiţi ultimul discurs rostit la cameră cu prilejul discuţiei răspunsului la Mesaj. Ce potop de clişee uzate şi de ce aier de parlamentar de suburbie, e învăluit discursul unui om care are experienţa unui sfert de veac de activitate politica, care a fost ministru în ţara romînească şi care cu siguranţa, mînat de aceiaşi iluzie dulce, s’a angajat în întreprinderea d-lui Tache Ionescu. Intr’un asemenea discurs un barbat politic pune tot ce mintea lui are mai luminat şi tot ce în inima lui vibrează mai puternic. Ce alta ceva a pus d. Fleva în discursul seu de cît a scos eterna marota a descentralizărei administrative călcata în picioare, languroasa fantoma a libertaţei cetăţeneşti ultragiate şi ridicolele clişee ale acuzaţiunilor de instigaţii şi anarhism aduse partidului liberal, care în treacăt fie zis, au fost formulate de alţii cu mult înaintea d-sale, cu mai mult meşteşug, dacă nu cu mai mult talent ? Dar de un sfert de veac ce altă ceva face d. Fleva ? Despre ce alta ceva vorbeşte d-sa şi pe ce altă temă se agită ? Aceleaşi vorbe sforăitoare, dar deşarte, acelaşi sbucium vecinic nepotolit, dar fara nici un senz —acelaşi scincet de caterinca hodorogita. Şi omul acesta care nu a fost de cît aşa cum l’am aratat, a avut odata cuminţenia sa înţeleagă că viaţa politica pentru dinsul e isprăvita ; s’a părut atunci ca flaşnetarul sgomotos de odinioară va da ţarei romîneşti liniştea de care avea nevoe pentru aşi vedea în tihna de treburile şi de greutăţile ei de toata ziua. Şi a urmat un răstimp de răsuflu şi de uşurare, cînd se credea ca asemenea figuri de „tribuni“ de opereta, vor trece în domeniul istoriei, ca mărturie eloquentă a caricaturilor, şi comice şi triste, la care poate da naştere viaţa politica a unei ţari în epoca de formaţiune a acestei vieţi. Dar „tribunul“ s’a întors de la Roma; a părăsit farmecul acelei vieţi de senin şi de poesie, pentru ca reintoreîndu-se în ţară, să intre in slujba întreprinderei tachiste și să-și atirne din nou flaşneta de gît pentru a reîncepe cîntecele cu care decenii întregi a asurzit urechile publicului romînesc, lntr’o grupare care e mîndra de „popularitatea“ alcoolica a unui Iancu Bratescu, reîntoarcerea d-lui Fleva a putut constitui un eveniment, iar oratoria tribunului îmbatrînit poate fi o podoaba adorată. in viaţa politică de astazi a ţarei romîneşti insa, d. Fleva face cea mai jalnică figura ce s’a văzut vre-o data, iar ultimele sale tentative oratorice fac impresia cîntecului de flașneta ale cărei clape dau să amuţească. Să nădăjduim ca acesta va fi ultimul flaşnetar naţional şi că demagogia romînească va înţelege că trebue să îmbrace o haină mai modernă şi mai conformă cu condiţiunile vieţei politice de astăzi.... POLITICE Ca o dovadă că d. Bădărău nu vede cu ochi rei amestecul prea viu al d-lui Fleva în afacerile interne ale partidului conservator-democrat, „Ordinea“ citează cele spuse de fostul ministru de justiție la banchetul takist din Birlad, că d-sa este acel care a inzistat din răsputeri pe lingă dl. Tache Ionescu pentru aducerea în partid a „tribunului“. Inzistenţa cu care d. Bădărău a vorbit în trastul său despre inzistenţa ce a trebuit s’o depună pînă ce a reuşit să’l convingă pe dl. Take Ionescu, că tribunul ’i mai poate fi de oare care utilitate, este de o perfidie foarte puţin subtilă. D-l Take Ionescu nu o va gusta, în schimb o va înţelege d-l Fleva. * In timp ce Ordinea,—chiar ea, cea mai devotată gazetă a d lui Bădărău —nu s’a putut opri de a nu recunoaşte succesul d-lui deputat I. G. Duca în discursul d-sale de polemică cu d-nii paralelişti Tache Ionescu şi N. Filipescu.— „Opinia 1, care face şi ea pe devotata d-lui Bădărău, are o deosebită plăcere a afirma că dl. Duca a fost „obraznic“. In schimb discursul d-lui Fleva şi T. Ionescu însamnă pentru „Opinia“ o „teribilă executare“.* In ultimul moment aflăm că iapa despre care vorbeşte «Opinia» nu e iapă, ci cal. Domnul G. Şerban, fost prim efor al Spiridoniei ii cunoaşte foarte bine, căci l-a cumpărat tocmai în calitate de prim efor. Ziarul „Opinia“ să întrebe pe dl. Şerban despre acel cal, şi se va putea convinge că calul—scuzaţi cacofonia— este intr’adevăr cai, și nu iapă. ia&ii G ie ia SeSSSiB^ÄÄB!B« t Multa paucis Epitaf Doamie-aici in pace-anâuea, Doamiu somu greoi Ut sliucă Gheorghe Lascar. Trecătorui ţi-a ’xinepliuit orgoliu : Soarta ude Ti veci fotoliu Mult visai... Ue senator, Cric-Crac , Opinia“ a luat apărarea unei epe iapa-i foarte mulţumită !... Cunoscuţii scriitori Caiman, HoUiuu 51 alţii Sini deja aparatori. S. P. A. va da un premiu Celula ce cu deUiuţa Ştiu să apere o iapa,— Premiu no recunoştinţa. Dar pe cauUnlalul Lascar, Cei cu barba cam baiaic, Cine-i aparat căci dăusu-i Calul nostru de bătaie. Ivan Turbincă. I fiecursul d-lui JLianu După d. Duca, a venit ringul d-luî Banu, ca sa polemizeze cu toţi „paraieliştii" de pe banca opoziţiei, cari s au simţit datori a lua cuvintul in discuţia de răspuns la mesagiu, care pană astazi a ocupat Camera timp de şasă zile. paea discursurile rostite de către d-nii Tache Ionescu, M. FUipescu şi chiar aie d-lui N. Tieva, insamna pentru ziarele tachiste şi cele conservatoare—ziare care uzează pe aceleaş... păraiele—o „straşnica execuţie“, răspunsurile d-lor Duca şi Banu nu sunt decit lecţiuni de politica date opoziţiei, şi data cu documentari de acele caii nu pot ridica obiecţiuni. vî. Banu a fost pe cit de eloquent pe atita de crud: o cruzime care distruge şi care pune in evidenţă a acea sforţare a opoziţiei concentrate. Această cruzime a d-lui Banu a fost ironia. Pentru fie-care din aceşti opozanţi d-l Banu a găsit nota justă a situaţiei. Au rîs majorităţile, au rîs şi... minorităţile, şi toată Camera a putut aplauda o argumentaţie solidă, întemeiată pe fapte solide, ceia-ce a făcut ca oratorul să cucerească aplauze unanime, şi bine-meritate- Cinematograful meu Carpiştii, cantacuziniştii, filipeseiştii, bădărăniştii, tachiştii, fleviştii, jeantehaşiiar eseiştii scriu in gazetele lor, şi vorbesc în întrunirile publice, despre instigatorii răsvrâtirii din 1907. Aceşti instigatori, zic ei, sunt liberalii. Hoţul are un singur păcat, acela că a furat ceva; păgubaşul însă are mai multe, pentru că bănuiala lui se întinde, de obiceiu, asupra mai multor nevinovaţi. Pentru a se încredinţa singur despre adevăraţii instigatori, subsemnatul a întreprins o vastă anchetă, ale cărei rezultate te publică mai la vale. Lăsând de-o parte orice modestie, trebue să mărturisesc că ancheta mea este foarte complectă, avînd la dispoziţie pe toţi ţăranii din ţara Românească, transformaţi cu acest prilej in detectivi privaţi. Desigur, trebue să ai multe însuşiri speciale pentru a te ocupa cu meseria de detectiv , insă trebue să mărturisesc că toţi ţăranii, — recte toţi detectivii mei— au fost la înălţime, şi şi-au îndeplinit cu sfinţenie însărcinarea care le-am dat-o. Deşi oameni fără cultură, detectivii mei au dat dovadă de o pricepere şi de o bună-voinţă considerabilă. In mai puţin de o lună am primit sute de mii şi milioane de răspunsuri. Este aproape o imposibilitate să se publice procesele verbale, ca să zic aşa ele tuturor detectivilor. Extraordinar de curios însă este faptul ca toţi mi-au comunicat că au pus mâna pe instigator. Se înţelege că bucuria mea a fost destul de mare, pentru că ceia ce n’au putut face autorităţile, am făcut eu, un singur om. Sunt gata să denunţ deci pe marele instigator. El este pămintul ! Carpiştii, tachiştii, lascarantoniştii etc. pot cere de acum arestarea, marelui, unicului, genialului, fenomenalului, nerușinatului instigator ■ pămîntul. lada casei. cm ■ SPRE DEipiîiSl D. I. Gr. Păucescu, unul din foştii directori ai ziarului „Ordinea11—ziar de la care a fost silit să se retragă spre a face loc unor pene pe cît de puţin talentate pe atît de... democrate—a scos o revistă politică socială întitulată „1907“ —titlul pus astfel în scop ca *să însemne o dată din istoria ţarei*. Această dată—inclusiv noua publicaţiune a d-lui Păucescu—«este răspîntia între ceia-ce a fost şi ce va fi.* IVe oprim la „ceia-ce a fost“ pentru că aceasta e partea pe care o cunoaştem cu toţii, fără a mai fi nevoie să ne mai amintim de regimul de tristă memorie a d lui Cantacuzino. Dl. Păucescu,— care a scăpat de democratismul d-lui Bădărău,—se poate pronunţa,—în noua publicaţiune care pare cu totul independentă—în toată sinceritatea, şi de aceia reţinem cîteva cugetări din primul d-sale articol pe care îl semnează : - - „Pe baza ideilor democratice de ordine, solidaritate şi dreptate, de aproape o jumătate de veac partidele de guvernământ la noi în ţară s’au desvoltat, au trăit şi au guvernat“. Cu aceste cuvinte introductive începe să discute principiile democratice, cu care ocaziune d. Păucescu ,constată că guvernul liberal a îndeplinit o serie de reforme pur democrate, intre care cea mai bună,de acea a Casei Rurale. Dl. Păucescu,debarasat de acel fals democratism în care a stat înlănțuit atita timp, la „Ordinea“, a făcut un pas înainte spre democratism. De aceia în „prolegomena“ d-sale din primul număr al revistei de curind apărute, d-sa înclină a pune în discuţie principiile cu adevarat democratice, pe care, o recunoaşte, le găseşte în partidul naţional-liberal. faci aceasta, să tremuri de frig la începutul lunei Marte, ca să’ţi poţi îngădui luxul de-a putea anina o floare, in bucle adorate? Iată o serie de’ntrebari ce-ar trebui să dea de gîndit, admiratorilor muzei lui Gh. Asachi:—de nu cumva e vorba numai de simple moravuri, căci aşa numita noastră maturitate literară, nu ne mai poate îngădui naivităţile din trecut. E povestea vorbei lui Rollett : „Timpul, schimbînd toate, pe noi ne schimbâ’n cale Şi orice virstă’şi are moravurile sale. .. DIN ZBORUL VREMII îţadu îţoseiii şi Gheorghe Asachi Acel încremenit în marmora albă, din faţa şcoalei primare de lingă Trei-Erarhi, batrînul Gheorghe Asachi, a avut in tinereţa sa multe întimplări galante. Despre ună din ele, ne vorbeşte aleasa revistă literară „ Cumpăna“: „Cetitorii cari nu cunosc poeziile sarbede ale lui Gheorghe Asachi, nu vor fi ştiind nimic nici despre Leuca, sau Lefca cea frumoasă, care i-a inspirat poetului faimosul „Ciutic Petrarcesc“. Ei bine, această Lefcă se numia în realitate Bianca Milesi şi a fost o jună italiană de toată frumuseţea şi cu mult talent la pictură şi la scris. Ea a fost muza lui Asachi şi primul lui amor,—„fu ia mia Musa ed il primo amor“—în anii 1809—1812, petrecuţi împreună la Roma, în acelaş atelier de pictură. D-l dr. C. Istrati, într’o broşură cu multe amănunte şi frumoase ilustraţii, ne dă acum o duioasă icoană a acestei prietenii cu totul platonice. Titlurile de cărţi dăruite reciproc, scurte amntiri şi notiţe în treacăt ne vorbesc de legătura dintre cei doi amici. Găsim printre ele şi notiţe ca aceasta: „In zori de zi am prezintat Biancăi Milesi un coş făcut de mine, plin cu urdă, însoţit de un sonet“... Urdă, însoţită de un sonet, ca dar de dimineaţă Muzei iubite! Ce vremi patriarhale, ce idile nevinovate! Involuntar ne aducem aminte de poezia noastră populară, în care mai găsim situaţii de aceeaş naivă concepţiune: Foaie verde arţăraş Aşi iubi un ciobănaş. Că mi-aduce seara caş, Dimineaţa urdă dulce; Ma sărută şi se duce... Tot român, sărmanul Asachi! Originea lui de ciobănaş din ţara lui Traian şi-a Dodnei, el nu putea s’o uite nici ia relaţiile lui cu „nobila Bianca Milesi“. Da, Cumpăna are dreptate. Au apucat şi barzii noştri vremi cu adevărat patriarhale şi de fericire. Ele trecură însă prea curînd, şi cîntâreţii noştrii de astăzi schimbară cu totul tonul. Aşa fu locul lui Gh. Asachi care visa la Roma, încununîndu-şi iubita cu cîntece şi urdă, ori a lui Alexandri ce-şi primbla pe Niniţa’n gondoletă la Veneţia, vremurile mai noi, silesc pe poetul Radu Rosetti să cânte: Ca un poet ce se respectă Mi-am pus paltonul amanet Şi am plecat uşor şi vesel Să duc iubitei un buchet. Cînd era oare mai mult avint, atunci ori acum ? Şi care e situaţia mai cu adevărat poetică. Să rătăceşti’cu iubita pe lagunele „Cetaţii moarte“,—ori, ne-avînd posibilitatea să „RAPSODII ŞI BALADE* Poetul Ion Bîrseanul.— Influenţa lui Coşbuc ş’a lui Goga.—Reminiscenţa din Petöfi.—Poesie de.... şcoală.—Poesia dragostei.—Constatări. Intr’un volum de aproape două sute de pagini editura „Minerva“ ne oferă o serie din poesiile poetului Ion Bîrseanul apărute în ultimul timp prin diferitele noastre publicaţiuni literare. Volumul e împărţit în „cinci cărţi“ şi se presintă cu o copertă artistică—cum sunt de obicei îmbrăcate operele apărute în editura „Minervei“—ceia ce ar putea inspira d-lui Eugen Lovinescu o frumoasă critică impresionistă. Poetul Ion Bărseanul este influenţat de Coşbuc, dar mai mult de Goga—judecind după prima poesie Intitulată „Zbucium“, in care găsim următoarele strofe : „Ce dar de lacrimi şi cuvinte Mărturisiri şi jurăminte,— Străin de-al vreunei vifor greu, Voi zmulge sufletului meu, O sfint Părinte ! In evului meu ar geme glia Gonind de-a pururi veselia Şi tihna celui mai păgin , Simţind în trudnicul ei săn Crescind inina.“ In ceea ce priveşte balada propriu zisă, poetul Bărseanul îşi dă toată silinţa ca să exprime cu toată puterea caracterul acestui gen pe care timpurile par a’l fi demodat in poesie. Fără a se înălţa la acea profundă cugetare ce o întâlnim In baladele lui Coşbuc,ca „Moartea lui Fulger“, «Castelanul» ş. a. Ion Bărseanul reuşeşte totuşi a impresiona pe cetitor prin versurile sale pe care le scrie într’o limbă in care adesea se resimte dialectul ardelenesc. In «Vrăjmaşul» d-sa atinge oarecum o notă revoluţionară,—nu atît de accentuată ca aceia din „Noi vrem pâmînt“. Reţinem finalul acestei poesi, care sună astfel : „Şi iată’l ia! croindu-şi drum Nâprasub răul e acum Cu bubuiri de tunet spart Şi cu mânni ce-acum se’ntart’ Talazuri mari, viind pe sus, Măreţ palat isbesc nespus, Strigînd de-alungul şi de-a latul : «Bogatul ! Jos bogatul !» Unele versuri din „Rapsodiile şi Baladele“ poetului Bărseanul sunt idile uşoare, exprimate în versuri şi mai uşoare,—cum e de pildă «Roibul Mirei»— care însă nu dovedesc acea originalitate puternică care constitue temperamentul unei puteri noui. SolonBărseanul n’ar fi scos nici „balade“ nici alt versuri pe cari le numeşte rapsodii, dacă marele poet năsăudean n’ar fi făcut ceia ce se numeşte in lumea literară, şcoală, el aparţine în mare parte şcoalei poetice a lui Coşbuc şi cu mici reminiscenţe nouei şcoli a poetului Octavian Goga. Poesia „Pe cale“ care începe astfel: „Doi veneau pe cale ’ngustă Jos e cerul peste pustă; Noaptea negre aripi lasă Peste dorul lor de casă. Ci veneau din cătănie Ca doi vulturi din cîmpie Către streaşină de cetini Unde munţii li’s prietini“. Ne aminteşte oarecum de formna literară—populară a poetului ungur Petöfi şi a poetului nostru St. O. Iosif, care are şi el o mică parte în volume de poesii al lui Ion Bărseanul. In acest geo.