Mişcarea, decembrie 1909 (Anul 1, nr. 74-98)
1909-12-08 / nr. 80
ANUL I.No. 80. BANI Redacţia şi administraţia Iaşi, Strada Siulescu 5. A BOS .4 taJKAT In ţară pe un an . . 20 lei Pe jumătate an . . . 10 „ Pe trei luni .... 5 „ In străinătate pe un an 40 lei Pe jumătate an ... 20 „ Pe trei luni .... 10 „Preoţii şi Învăţătorii 50% Hi DOUA DISCURSURI POLITICE Discuţia asupra respunsului la Mesagiul Tronului, a fost anul acesta un prilej ca doi oameni politici ai ţărei,—bărbaţi de stat şi de guvernămînt, cu vederi opuse,—să se rostiască cu toată sinceritatea asupra problemelor sociale de care este astăzi frămîntată ţara rominească. Vorbim de d-nii P. P. Carp şi I. I. C. Brătianu actualii şefi ai celor două partide istorice cari s’au rostit în ultimele doua şedinţi ale Camerei, discursuri adevărat politice,despre care excelentul nostru confrate din Capitala, „Viitorul“ publică următoarele judicioase aprecieri : Rezumînd dezbaterile, ce s’au urmat la Cameră, timp de aproape 10 zile asupra răspunsului Adunării la mesajul Coroanei, se poate zice cu drept cuvînt, că iar numai în istoria luptelor noastre parlamentare concepția şi metoda conservatoare au fost prezentate în mod att de plastic şi cu atîta strălucire ca alaltăeri de d-1 Carp, şi iar deasemeni cugetarea şi acţiunea liberala, au fost atit de larg si puternic motivate, ca în discursul, cu care preşedintele consiliului, d-1 I. C. Brătianu, a încheiat desbaterile. Din acest punct de vedere se poate zice fără nici o exagerare, că cele două cuvîntări, în cari şefii partidelor istorice au desfăşurat cu o desăvîrşită sinceritate şi cu o remarcabilă Înălţime de cuget, vederile lor asupra situaţiei de azi, precum şi a destinelor viitoare ale statului nostru, au avut ceva simbolic. Sunt cuvîntări, a căror însemnătate, trec dincolo de preocupările orei prezente proectind lumina sigura şi desluşitoare asupra desvoltării mai departe a acestei ţări, şi adincind înţelesul nevoilor, din care rezultă fiece pas înainte şi care urmează în mod firesc fiecărui progres. Sunt cuvîntările unor oameni de stat cari stînd într’o măsură diferită pe temeiul realităţii, se înalţă cu gîndirea pînă la cele mai înalte şi permanente interese şi năzuinţe ale ţarii, îmbrăţişînd adevăratele condiţiuni de dăinuire şi întărire ale regatului român şi căutînd să deprindă şi să desluşiască din luptele şi frămintările politice şi sociale, aceea ce este nevoie obşteasca, aceeace este şi trebue să fie mai presus de deosebiri şi vicisitudini, aceea ce reprezintă şi asigura continuitatea istorica, aceea ce este propriu zis romînesc şi romînesc trebue să rămiie. Mult timp va dăinui în suflete adînca impresie lasata de aceste două discursuri, nu odată pe viitor se va căuta în ele norme de sănătoasă gîndire politică, şi mult vor fi contribuit ele la formarea acelei conştiinţe publice, care este în ultima instanţă, pavăza de apărare a statului şi aşezămintelor sale. Fără îndoiala, este o mare deosebire intre sistemul politic, pe care l’a expus în mod magistral, în trăsături viguroase şi constructive, d. Carp, şi care se confunda cu însăşi personalitatea d-sale, şi acela pe care primul ministru la pus în picioare în faţa Camerei, cu o admirabilă plasticitate şi întreaga sa putere funcţională. Le desparte chiar o lume Întreagă aceste doua sisteme, o lume de ireductibilă convingere şi de nesdruncinată încredere în puterea dătătoare de viaţă a principiilor scumpe fiecărui orator în parte. D-l Carp stă încă şi astăzi pe terenul celei mai desăvârşite negaţiuni, faţă de reformele agrare ale guvernului, crede încă şi astăzi că n’avem o chestie socială ci numai una administrativa, nu vrea să admită nici acum, că noi straturi s’au ridicat şi noi probleme cu ele împreuna, faţă de cari statul, prin organul partidelor de guvernămînt, are datorii de îndeplinit, refuză şi’n momentul de faţă să accepte prefacerile devenite necesare în organizarea noastră politică-socială, şi vede anarhie, acolo unde nu este decît germinare de viaţă nouă, socială, dezordine, acolo, unde se elaborează din plinul energiilor acestui popor noi forme de existenţă, mai înalte, mai drepte, mai omeneşti. Lucrul acesta l-a pus în lumină d-l Brătianu cu o admirabilă putere de analiză şi -a totalizat într’un portret politic în care se găsesc definite în mod maestru în trăsăturile lor cele mai esenţiale, clasele pe cari le reprezintă d-nul Carp, cu interesele lor, cu prejudecăţile lor. In faţa concepţiei conservatoare, căreia d-l Carp i-a dat cea mai înnalta expresiune, ce i s’ar fi putut da vreodată, aurind cu razele inteligenții sale dominatoare, grelele urme ce le-a lăsat asupra ei logica vremurilor, de care de atîtea ori a fost biruita, — d-l Brătianu a desfășurat în toată puterea ei creatoare, în toata virtutea ei, de a se adapta la timp tuturor problemelor şi împrejurărilor, concepţia naţional liberală. Cu un accent de autoritate, ce decurgea în întregime dintr’un adine simţ de răspundere şi dintr’o adîncă conştiinţă a nevoilor de azi şi de mîine ale acestei ţări şi care prin spontaneitatea sa, a dominat întreaga camera, precum astăzi domină întreaga conştiinţă publică, şeful guvernului nu s’a mărginit să justifice în mod strălucit şi fara putinţa de replica atît opera de pina acum din partidul liberal, cit şi opera sa de mîine, ci a pus toate clasele, toate partidele, toate conştiinţele din ţară, cu robustul gest al omului, la care gîndirea şi acţiunea formează o unitate indisolubilă, în faţa datoriei ce le incumbă tuturora în procesul de transformare prin care trecem, dacă vrem ca aceasta criză să fie o criza de creştere şi să ieşim dintr’aşa, întăriţi ca stat, ca naţiune, ca neam. Era mai mult decît un şef de guvern şi de partid care vorbia. Era omul care Incarna în toata intensitatea ei, puterea de voinţa a acestui popor, de a merge înainte şi cererea sa imperioasă, ca toată lumea să-şi facă datoria către el, deplin, fără şovăire şi cu adîncă convingere. Cînd a arătat, în cel mai frumos elogiu, ce se putea aduce d-lui Carp, ceea ce este aproape tragic, în existenţa acestui şef de partid, care să găseşte strein în partidul său, cînd de alta parte înt’o evocare scăpărătoare de viaţă, a arătat ce admirabil organizm e partidul naţional liberal, de care e urmat şi ajutat cu o nemărginita încredere, aceasta n’a făcut o nici pentru a mîhni pe marele său adversar, nici pentru a se făli de el, ci preocupat tot de aceeaşi idee, ideea adevăratului om de stat, că oare forţele politice trebuiesc astfel organizate şi îndrumate, ca să dea maximum de folos în favoarea Statului. Da, este o depărtare mare între cele două concepţiuni, pe care le întrupează d-nii Carp şi Brătianu. Depărtarea ce este între cei doi poli ai gîndirei politice. Ceia ce însă a fost cea mai frumoasă caracteristică a acestei încrucişări de arme, a fost că prin toate deosebirile de idei şi ledinţe atît de vînjos accentuate de cei doi protivnici, a străbătut cu o egală putere grija adîncâ şi caldă de viitorul Romîniei, dorinţa arzătoare de a vedea statul român atingînd cele mai înalte destine, rîvna înduioşătoare de a vedea o Românie înfrățită. Multa paucis Motto: Comerţul satisface cerinţele omului rafinat. G. D. Şerban („Opinia“)Vorbele mai sus citate,— Autorul fiind dat— Ar putea fi corectate : „Omului... parafinat“. Motto: Nu vom face istoricul comerţului începînd de la naşterea lui. Tot Gh. D. Şerban şi tot ("„Opinia“) Bine faci că te opreşti. Căci asemenea poveşti, Le-am primi cu exclamarea: „Naşterea şi lumânarea“!... Creditul a exercitat totdeauna asupra oamenilor o influenţă ameţitoare. Iar Şerban şi iar „Opinia“ Manole Buznea a cetit Faimosul de mai sus citat Şi cum era cam chirchilit Lui Gh. Şerban i-a declarat : „Simt puţintel cam ., creditat...“ Cric-Crac POLITICE ♦ Discursul d lui Carp, cel mai frumos discurs poate ce l-a rostit în ultimii douăzeci de ani şeful partidului conservator, a deşteptat un viu interes şi a făcut o deosebită impresie în cercurile parlamentare. D. Carp a atins una din cele mai înalte culmi ale dorinţei şi cugetărei politice. Ceea ce nu s’a înțeles, încă, este nota agresivă ce a avut’o în partea politicei externe, la adresa unor state. Orientarea politicei noastre de afară se poate justifica, şi e deplin justificată de mult prin pacinica noastră desvoltare şi creșterea sigură a greutăței cuvîntului României, fără să se cadă într’o notă extremă. Dealtmintrelea, aceasta nu cadrează nici cu situaţia de fapt a relaţiunilor noastre. D. Carp a rămas aici, vădit, la un punct de vedere care nu mai corespunde împrejurărilor reale de acum. ♦ Cînd şi-a terminat discursul, dl. Carp a fost aplaudat de toţi deputaţii tachişti. Ni place a crede, ca d. Carp n’a tras nici o concluzie din aceste aplauze. Mai aplaudat de cît a fost în faimoasa şedinţa din camera conservatoare din timpul răscoalelor, cind majoritatea lakislâ î’a sărbătorit ca pe un salvator,—se poate? — Cu toate că tachiştii—inclusiv şefulau aplaudat cu multă... frenezie discursul d-lui Carp.—Ordinea de astăzi nu se poate opri de a nu releva discursul d-lui Fleva „cel mai în măsură“ orator care a convins întreaga redacţie a d-lui Bădărău că „guvernul e în decadenţă“. „O Mobil“ esclamă astăzi, foarte jalnic „Ordinea“ d lui Bădărău... Ce vo fi stăpânit oare pe patronul d-lui Blumeyifeld, că-i aşa de... duios ?.. ---------- ■ ...se®?®*« ----- Cinematograful men Ziarele conservatoare se bucură foarte mult că d. Emil Miclescu, fostul director al C. F. R., s-a înscris în partidul de sub şefia d-lui Carp. „Conservatorul“ consacră chiar un articol cu litere compacte noului adept şi se laudă cu această achiziţiune, spunind că d. Emil Miclescu va fi o mîndrie a partidului conservator.Dacă am fi duşmani ai d-lui P. P. Carp am spune curat că ne pere bine de această nouă achiziţiune , dar pentru că suntem prieteni foarte sinceri, mărturisim că bucuria «Conserservatorului“ nu numai că nu ne bucură de loc, dar ne şi întristează. Se știe că d. Miclescu, pe cmd era director al căilor ferate, era un excelent organizator de deraieri de trenuri. Ori, d. Miclescu s’a înscris in partidul conservator tocmai pentru a aduce cu trenul, mai degrabă, pe d. P. P. Carp la putere. Își poate deci închipui ordine pericolul intrării d-lui Miclescu în partidul carpist. Deci cum rămîne cu bucuria «Conservatorului», dacă noul şef de tren n’are experienţa necesară de a duce carul opoziţional la putere ? Ca reacţionar ce este d. Carp va cere reintroducerea poştalionului, a poştii lui Vilner dacă voiţi,—numai să nu se mai întîmple vreo deraiare. D. Miclescu ar putea răsturna poşta în şanţ, dar pericolele unei deraieri sînt cu mult mai dureroase decît ale unei simplerăsturnări de căruţă. lată deci că intrarea d-lui Miclescu în partidul conservator nu numai că nu este un eveniment însemnat, dar este chiar un indiciu că opoziţia şi-a asigurat deraierile, pentru îndepărtatele vremuri cînd va veni la putere. Şi să se zică că noi nu sîntem prieteni ai d-lu Carp, cînd facem mărturisirea că nu ne pare bine de achiziţia pe care a facut-o în persoana d-lui Miclescu. RADAMES -------------------------------------------- DIN ZBORUL VREMII )Arta şi banii Găsim în calendarul „Bibliotecei pentru topi“ pe anul 1910, notele de mai jos publicate sub titlul „Arta şi banii“. Dacă e să cumpăram chipul cum străinătatea apreciează şi răsplăteşte arta, cu cele ce se petrec la noi în această direcţie, am găsi poate explicarea pentru ce ţara noastră nu e tocmai bogată in producţiuni artistice. Ar trebui ca oamenii noştrii politici să dea mai serioasă atenţie, chestiunea artelor la noi, ţară de care atenţie vom pierde pe zi ce merge dreptul de a ne socoti un popor civilizat. Dar, să dam cuvintul acelor notiţe: „Artiştii au căpătat o importanţă aşa de mare ca publicul se interesează, din zi în zi mai mult, de tot ceea ce stă in legătură cu ei . Interiorul lor, viaţa lor privată, obiceiurile lor sunt cunoscute de toţi. Ceiace ar trebui să aţîţe insă mai mult curiositatea generală sunt sumele fabuloase pe care le cîştigă artiştii cu prilejul diferitelor concerte şi angajamente. Zulum Bouffar o celebră stea de operele era plătită la teatrul Gaite cu 54.000 lei pe an ceia ce venea 150 lei pe seară. Paulin Menier, neuitatul Choppart din Curierul de Lyon primea 60.000 lei pe an — Geoffroy comic epic, ciştiga 1000 lei lună pe la Palais-Royal. Lui Frédérick Lemaitre i se plătea 200 lei pentru fiecare reprezentaţie. Trebue să spunem insă că niciodată, artiştii n’au fost aşa plătiţi cum sunt în zilele noastre. Sumele cele mai mari au fost atinse de Sarah Bernhardt, care in turneurile sale a făcut reţetele cele mai prodigioase ce se pot imagina. Primul turneu al Sarei în America, organizat de impresariul Gray, ţinu timp de patru luni şi aduse ilustrei tragidioane suma de 600.000 Iei. Coquelin într’un turneu organizat de însăşi Sarah Bernhardt primea 3000 lei pe seară. Alături de aceştia se poate socoti şi M-me Régane care, in America, în timpul turneului organizat de vicontele de Braga primea seral 2000 lei. Jeana Granier, care, în străinătate, atinse sume fantastice, la Paris nu contractează angajamente decît cel puţin 800 lei pe zi cu un minimum de 100 reprezentaţii. De obicei se spune cînd e vorba de un tenor mare că : „are în gît 100.000 franci“. Relativ la aceasta se impune numaidecît numele celebrului Carusso. D. Couried dă pe fiecare an 1 milion lei lui Carusso, cu condiţia să nu evite decit cu învoirea lui. Pentru această frumoasă sumă Carusso cîntă de 10 ori pe an. Totuşi, că să nu piar MARȚI 8 (21) DECEMVRIE 1909 w Dfinixrob Politic g. G. M Arzescu .UMÎi'K X'il.SiiJ Brunauri Comerciale Linia în pagina ii-a . 1 leu Linia in pagina 111-a 50 bani Linia în pagina IV-a 40 bani ===== TELEFON 121 = = dă vremea Carusso a găsit mijlocul de a mai ciştiga aproape 30.000 lei anual cîntînd vreo 20 bucăţi pentru o Societate de fonografe. Alături de el, stau iluştrii cintareţi ca Chaliapine care primeşte 10.000 iei pe zi, d-na Melba care cîştigă 80.000 lei pentru 10 reprezentaţii. Adelina Patti, pentru o singură representaţie în America a primit 25.000 lei. La Paris la Eden-Concert i se dete 15.000 lei ca să ciute numai trei cavatine mici cari duraază abia cinci minute fiecare! 1000 lei pe minută! Alături de marii cîntăreţi, virtuoşii pianului şi vioarei cunoscură de asemenea succese de felul acesta-Ilustrul pianist Paderevski, în urma unui concert dat în saloanele miliardarului american Astor, primi suma de 10.000 lei. Raoul Pougno eminentul profesor de la conservatorul „Femina“ primește pentru fiecare concert 2000 lei. Kubelik violonistul, 3000 lei, iar Isage cîştigă 250.000 lei pe sezon De asemenea artiştii de pe la cate concerturi nu stau mai prejos. Yvette Guilbert la Paris are 800 lei seral, la Londra şi la Berlin i se plăteşte aproape 2000 lei. Polin, pretinde 400 Iei pe zi, Mayol 3000 lei pe lună la Paris şi 15.000 -18.000 în provincie, etc. etc. N’am dat aci, decît o slabă ochire asupra cîştigurilor mari. Sunt mulţi alţi artişti cari ating sume tot aşa de importante. trei premiaţi Cum s’a distribuit premiul Nobel.—«Poeta laureata».- Pictorul Kanlback.— Pictură modernă.—Din istoria antică. --Serbâtorirea lui Marconi. In cursul evenimentelor de mare însemnătate premiul Nobel liberat la Stockolm a avut darul şi anul acesta sâ capete o importanţă deosebită. Şi nu numai prin faptul că încoronarea unor mari talente face să fie toată lumea preocupată de ele, dar şi prin acea că se ivesc concurenţi de o straşnică reputaţie europeană, cum a fost, de pildă, Analele France in faţa Selmei Lagerloff. De astă dată amorul propriu naţional al decernatorilor premiului a triumfat. France a căzut în faţa scriitoarei fine Lagerloff, care a fost încoronată cu marele premiu Nobel. Cunoscută mai mult din traducerile apărute în franţuzeşte şi italieneşte, Selma Lagerloff e iuna din figurile cele mai interesante din literatura scandinavă actuală. Nu-i deci nimic minunat ca geniul lui Anatole France să fi fost pus pe planul al doilea, sau pe acelaş plan, faţă de scriitoarea suedeză, deoarece, cum am spus şi altă dată, France are mulţi inamici pretutindeni. Un alt premiat ilustru al premiului Nobel este şi marele om de ştiinţă şi inventator Marconi, despre ale cărui invenţiuni s'a vorbit şi se vorbeşte încă atîta în lumea întreagă. Deşi tânăr încă Marconi apare în raidul oamenilor ingenioşi de astă ca uina din cele mai puternice figuri ale geniului uman. Cu el apare poate una din cele mai mari descoperiri ale omului, mulţămită căreia s’au schimbat multe din obişnuitele prevederi ale trecutului. Era o datorie a decernatorilor premiului să nu-l uite de data aceasta pe Marconi, mai ales că el departe de a se fi culcat pe laurii izbânzii îşi duce mai departe cercetările, perfecţionând aparatele telegrafiei fără fir din ce în ce mai mult. Şi serbâtorirea aceasta a lui Marconi, pe lângâ însemnătatea ei universală are şi una naţională, încoronându-se încă o dată geniul poporului italian, acest nobil factor de întindere a luminei civilizaţiei de-a lungul veacurilor. Cu acest prilej Marconi va fi sărbătorit atit la Stockolm, de decernatorii premiului Nobel, cît şi în Italia, unde se pregătesc mari festivităţi in cinstea ingeniosului inventator şi om de ştiinţă. * In acelaş timp ne vine o veste tristă de la Viena; marele pictor Kaulback linul din cei mai puternici stăpîni ai desemnului a murit acolo, în vîrstă de 64 de ani. Kaulback e poate intre pictorii moderni, una din rarele excepţii pe care le-a putut păstra acest veaer de continuu siucium şi de continuă încordare a noutăţilor. El rămîne conştiincios desenator şi de aci înclinaţia aceea deosebită a lui