Mişcarea, ianuarie 1910 (Anul 2, nr. 1-23)
1910-01-15 / nr. 10
ANUL II.—No. 10. BANI Redacţia şi administraţia Iaşi, Strada Săulescu 5. AISOIIA SIERTE In tară pe un an . . 20 lei Pe jumătate an . . . 10 „ Pe trei luni .... 5 „ In străinătate pe un an 40 lei Pe jumătate an . . . 20 „ Pe trei luni .... 10 „ Preoţii şi învăţătorii 50%MIŞCA ZIAR RAŢIONAX*XIXBRRAX. Balotajul Balotajul de Duminică i a făcut pe adversarii noştri să-şi peardă cu desăvîrşire sărita. Atît tachişlii cit şi cârpiştii, au aerul de a fi îngroziţi de cumpăna scrutinului de la balotaj. Şi cum toată campania ce se duce împotriva partidului liberal nu se bazează decît pe intrigă, pe mistificare şi pe necinste, ni se pare foarte natural, să asistam la acuzaţiunile nesăbuite pe care adversarii noştri ni le servesc cu o generozitate vrednică de o cauză mai bună, nu de o cauză pierdută... Cea mai principală din aceste acuzaţiuni este de un humor irezistibil. Ascultaţi, mă rog : tachişlii ne acuză că suntem în caitei cu junimiştii cari ne vor da voturile la balotaj, iar junimiştii îşi isprăvesc sufletul, strigând că tot noi suntem în cartel cu tachişlii, pe care îi sprijinim pe sub mînă. Atunci una din două : ori suntem în cartel cu junimiştii şi atunci nu putem fi în acelaşi timp şi cu tachiştii, ori suntem în cartel cu tachiştii şi nu putem fi în acelaşi timp şi cu junimiştii? Dar adversarii noştrii sunt oameni cari nu ezita aşi mărturisi slăbiciunile, căci aceste ridicole clişee ale eternelor „carteluri" care se pun în sarcina partidului liberal, nu înseamnă altăceva, decât că adversarii noştri de ambele nuanţe îşi simt slăbiciunea şi îşi închipue că straşnic îşi maschează această slăbiciune, cînd scot în orice împrejurare fantoma unor carteluri, care din însuşi modul cum sunt făurite, rezulta că sunt nişte insinuaţiuni pe cît de neroade pe atît de necinstite. Cetăţenii îşi pot face o idee exactă de valoarea pe care o poate avea acuzaţiunea că suntem în „cartele", din semnalarea învinuirilor paralele pe care ni le aduc şi tanchiştii şi carpişlii. Tot cu prilejul balotajului de Duminică, aceiaşi adversari au scos în scena electorala şi vechea fantomă a unor grozave „ingerinţi" guvernamentale. Dar şi această acuzaţiune nu poate avea un ecou mai puţin ridicol decît cel d’intăi. Dacă partidul liberal ar fi voit să exercite ingerinţele de care îl acuză adversarii, de ce nu le-ar fi exercitat la primul scrutin ? De ce ar fi aratat acea senină îngăduinţă şi complecta libertate, care nu a împedecat pe nimeni în exercitarea drepturilor lui şi care nu a impietat nici o conştiinţă în mărturisirea credinţelor ei,— dacă nu ar fi avut scrupulul de a nu păta o eră de cinste politică şi deîndreptare a moravurilor vieţei noastre publice, cu păcatul unor imoralităţi de care numai adversarii noştri s’au aratat capabili ? Partidul liberal nici nu cumpără, nici nu silueşte constituţi; e prea sigur pe forţele lui, e prea mîndru de opera lui, e prea conştient de misiunea lui, pentru a se scoborî la murdării în care numai conservatorii s’au deprins să se bălăcească. In zadar se vorbeşte de „carteluri" care nu exista şi de „ingerinţi" care nu se fac. Ca si în faţa scrutinului de Duminica trecută, partidul liberal va păşi şi în faţa scrutinului de Duminica viitoare, cu aceiaşi seninătate şi cu aceiaşi convingere: politica de cinste administrativă şi de renaştere sociala trebue să triumfe prin reuşita candidatului nostru d. dr. Manicatide, una din podoabele intelectualit aţei ieşene şi una din forţele cele mai utile care a sporit falanga partidului liberal din localitate. Vor fi trecut şapte zile şi opt nopţi pînă în clipa în care cetăţeniicolegiului al doilea vor fi chemaţi să-şi rostească pentru a două oară credinţa conştiinţei lor cinstite ; şi în acest răstimp de reculegere, nu se poate ca gîndul curat să nu lumineze întunericul clipei de rătăcire, în care sufletul lor a tremurat şi cuvântul lor a greşit. Nu se poate ca revirimentul să nu se facă, pentru ca între cinste şi necinste, între nevolnicie politică şi între vigoare politică, alegătorul conştient să iui aleagă ceea ce este moral şi util să aleagă. Şi adversarii noştri îşi pierd capul, pentru că îşi simt inferioritatea sub toate raporturile. Nouă nu ne face nimeni nici procesul corectitudinei, nici procesul naţionalismului, nici nu ne-am legat existenţa noastră, ca partid şi ca guvern, de rezultatul scrutinului de Duminică—, de aceea nu ne pierdem firea. Pornimla luptă cu mîndria omului care ştie că luptă pentru o cauză şi morală şi utilă intereselor generale şi nu avem altă nădejde decît cuminţenia oamenilor cinstiţi şi conştienţi de votul pe care îl pun în urnă. Multa paucis LUI GHIŢA Motto : Mâine seară, Joi,1. Gh. Ghibănescu va ţinea o conferinţă In sala Ateneului din Bucureşti etc. „Opinia“ Na!... că s’a lăţit covata . Dupil ce ne-a masacrat Razna ’n ţară a luat Pe Munteni săi dee gata. Dialog în Redacţia „Opiniei“ (Uliţă. Plec deseară ’a Bucureşti Să mai caut documente Redactorul Bembassat. Când pe „Ordine“ soseşti, Dă lui Caiman complimente. Cric-Crac. ---«4» -5ât»-K9~ „MARELE PRIMAR“ In campania electorală ce dăinueşte de vreo două luni de zile, d. Gh. Lascar, candidatul conservatorilor democraţi, a avut de suportat atâtea platitudini şi a fost gratificat cu atltea epitete şi calificative de către ziarul fachist local, aşa că oriclt de viguros ar fi d-sa nu ştim de mai poate suporta greutatea atîtor onoruri. A fost divinizat omul acesta, a fost apoteozat cu atita desinvoltură şi galantomie îneltă. Lasear trebue să-şi fi... pierdut iluziile de sine însuşi. Ce şi-o fi zielnd adversarul lui Shakespeare? Dar bine eu sunt un om genial, sunt o personalitate politică extraordinarâ, o inteligenţă proverbială, un tachist fenomenal şi eu toate aceste habar n’am avut! Vorba ceia: „cînd doi îţi spun că eşti beat, du-te de te culcă“. Cind o lume Întreagă de... tachişti îţi spune că eşti „mare“, intr’adevăr trebue să fiu eu ceva—îşi zice eu drept cuvlnt autorul .. grădinei de la Liceul Internat. Şi într’adevăr ziarele tachiste, fără deosebire de naţionalitate, de două luni de zile strigă că d. Lasear e mare. „Opinia“ că d. Lasear e mare ; „Ordinea“ eă d. Lasear e foarte mare; „Acţiunea“ eă d. Lasear e Îngrozitor de mare, in fine „La Roumanie" că d. Lasear e fenomenal de mare. Nici una însă din aceste trei surori conservatoare nu precizau din ce punct de vedere e mare d. Lasear. Mare orator, mare profesor, mare politician, mare gospodar, mare... nimic din toate aceste. in fine „Opinia“ mai curajoasă şi mai îndrăsneaţă, s’a hotărît să scoată pe d. Lascar din această nedumerire, care începuse a-i da de gladit şi i-a spus pe şleau că e un mare.... primar. Adică pardon, un fost mare... primar. Cel Întâi care trebue să fi roşit de această „mare“ Indrăsneală a „Opiniei", trebue să fi fost însuşi d. Lasear. Căci e o curată indrăsneală să spună cineva şi mai ales o gazetă tachişti, e&d. Lasear a fost „un mare primar“. O fi fost el mare cu trupul, dar nu şi cu sufletul. Ce zici Chirilă? Pentru „Evenimentul“ „Evenimentul“ ne acuză că am fi dat concursul candidatului dlui Bădăran, prin faptul că şeful nostru, d. Stere, n’a întrebuinţat mijloacele urâte de care s-au servit adversarii noştri în vârtejul alegerii de Duminică. Apoi, nu toţi oamenii au caracterul la fel. Dl. Stere, după cum a şi declarat, nu se poate scoborî aşa de jos, nu poate uza de ‘manopere aşa de reprobabile de cari au usat junimiştii pentru a conrupe conştiinţele. Dl. Stere nu înţelege a da o luptă pe baza tuturor mijloacelor de conrupţie, ci, o luptă de idei. Or, tocmai aceasta vio pot pricepe adversarii noştri şi de aceia „Evenimentul“ ne aduce o mulţime de neadevăruri şi acuzări, a căror neexactitate ne-am scoborî prea* jos, dac ’am căuta s’o dovedim. E ridicol numai în chip iindivie că un şef de partid, ar căuta să sprijine candidatul celuilalt partid, şi mai ales, cum era cazul aici, să sprijine candidatul taehist, care numai de sprijinul nostru navea nevoe, având în dosul lui pe marele elector taehist, Cc. Alecu Bădărău. Dar, mai ales în limpid alegerilor, opozanţii fac uz de toate mijloacele şi permise şi nepermise, numai pentru a mistifica adevărul şi a căuta să inducă în eroare pe cei ce-i ascultă. Căci, după cum „Evenimentul11, crede că am dat concursul candidatului fachist, tot aşa „Opinia“, ne acuză că am lucrat de comun acord cu junimiştii. POLITICE * D. General Manu s’a apucat la bătrîneţe să facă pe diplomatul. Nu facem nici o aluzie la spaima diplomatică ce a avut cu ocazia vizitei d-ui Brătianu la vatican. E vorba de o diplomaţie cu mult mai subţire, care umblă să,facă exerciţii de echilibristică intre cele două grupări conservatoare. Dacă nici după un asemenea sport politică, general Manu nu va ajunge arbitrul situaţiei, atunci într-adevăr lumea începe să se schimbe şi retragerea lui Achile rămâne o îmbufnare fără nici un folos. 5. „Opinia“ anunţă că în astă seară, d. Ghiţă Ghibănescu, autorul interminabilelor reviste, va ţine o conferinţă la Ateneul din Bucureşti. Putem prevedea de pe aeura succesul d-lui Ghibănescu. Imediat ce-şi va începe desvoltarea conferinţei, ca un balsam bine-fâcător se va revărsa aupra spectatorilor, iar Morfeu îi va lua sub ocrotitoarea sa pază. La urmă, d. Nicu Filipescu Delafăurei, care se zice că ţine să asiste la această interesantă conferinţă, îi va face conferenţiarului o critică pedagogică. * Tot „Opinia“ de aseară mai face două declaraţii foarte importante : Că junimiştii nu vor veni niciodată la putere, din cauza tachiştilor,—bietul domn Carp, nici nu ştie ce soartă aşteaptă, —şi că pe liberali tot numai tachiştii ii vor răsturna. „Opinia“ a uitat însă să mai facă o declarare şi mai importantă pe care noi am aflat o din cercuri bine informate , anume: că în urma campaniei dusă împotriva guvernului de tachişti şi de presa lor pe tema acordurilor, M. S. Regele a şi însărcinat pe d. Tache Ionescu, şeful-soare, să formeze cabinetul. Aşa să trăiască Jaque dacă nu-i drept ! 3 Prin cercurile conservatoare şi tachiste se vorbeşte mult despre o tainică consfătuire ce s a ţinut acum citeva sita la d. Gh. Gr. Cantacuzino şi la care n’au luat parte de cit cîţiva membrii şi cîţiva intimi ai familiei Cantacuzino. Unii cred că e vorba de o nouă surpriză politică ce se pregăteşte în partidul conservator, iar alţii merg pană a atribui d-lui Gh. Gr. Cantacuzino intenția de a, ■rupe pactul de acum trei ani cu dl P. P. Carp. VINERI 15 IANUARIE 1910 B ANI SUB DIRECȚIUNEA U14UI COMITET AI MARE ZILNIC Anunciuri Comerciale Linia în pagina II-a Leu Linia în pagina 111-a 50 bani Linia în pagina IV-a 40 bani ===== TELEFON 121 — =e O aniversare scumpă nouă Astăzi, 15 ianuarie se împlinesc şasezeci de ani de când a văzut lumina zilei. Acela care mai mortârziu a luminat cu atâta strălucire poesia, simţirea şi înalta cugetare românească, poetul Mihail Eminescu. Sunt câteva luni de când un grup de admiratori din Galaţi, în frunte cu d. Corneliu Botez, distins magistral şi publicist, a luat iniţiativa de a se comemora geniul lui Eminescu, rămas de apururea printre noi. Ideia iniţiatorilor din Galaţi a fost imitată şi în alte părţi ale ţarei. S'au organizat serbări întru simbolizarea genialului poet şi filosof, a cărui operă, cea mai mare operă din literatura noastră, va rămâne pentru vecie... Ne amintim cu drag de ziua maşterei poetului Mihail Eminescu, luceafărul poeziei şi simbrei ro Un autograf din volumul „Eminescu Comemorativ“ a d-lui Octav Minor. Mihail Eminescu La vrrsta de 20 ani, fotografiat la Viena mânești. ........—.......— DIN ZBORUL VREM 11 Cetitorii izoştrii Printre chesliile discutate de d-nii Al. Vlăhuţă şi I. L. Caragiale, publicate de „11-niversul“ sub tema de schimb de scrisori dintre aceştia, figura mai douuăzi şi întrebarea: „De ce nu se citeşte la noi literatura românească“ ? Fiecare din aceşti doi nuri scriitori ai neamului noam, deslegură probii cu inteiul lor de-a vedea lucrurile şi după temperamentul lor; iar din ambele răspunsuri, fie din tonul sever şi sobru al d-lui Vlahtiţu, fie din tonul glumeţ şi satiric al d-lui Caregiale,—reeşia multa amărăciune cu privire la soarta literaturii romîneşti. După modesta noastră părere, fură lăsate aproape de o parte două din pricinile cele mai adinei, cărora li se datoreşte lipsa de interes pe care o foartăi publicul scriitorilor noştrii . Mai întâi e neîncrederea, am putea spune justificată până mai anii trecuţi, față cu ceia ce se scria româneşte, de vreme ce în afară de rare excepţii, publicul era înşelat şi bunul gust literar ofuscat de scriitori lipsiţi de orice chemare şi săraci de orice însuşiri artistice. Iar dacă de un timp încoace avem multe scrieri şi mulţi scriitori care fac onoare neamului, de pe urma desamăgirilor din trecut, publicul păstrează faţă de ei un soi de instidivă rezervă,—mai cuseamă că şi astăzi încă prin pleiada celor cu adevarat chemaţi, să strecoară şi amăgitoare derimsi. Dar oare publicul nostru care arată atita lipsă de interes literaturii din ţară, să poartă el altfel cu literatura streină . Ciţi sunt oare la noi acei cari, în afară de ziare deschid alte cărţi decît acele necesare profesiunei lor,—de cumva te deschid nmear pe aceste ? E fapt la noi, că încă de prin şcoli, lipsim cu totul de-o cultură mai generală, care lipsă ne înstrăinează, fie de ce se scrie ’n ţară, fie de ce se scrie ’n străinătate, mărginind intelectualitatea şi nevoile noastre estetice la manifestări cu totul reduse, f'.iţă cu ceia ce se petrece in această privinţă şi 'n alte ţări. Nu se citeşte la noi romîneşte pentru că, în genere nu se citeşte la noi de loc. Avocaţi, medici, magistraţi, profesori,de bine de rău, obţinind titlul universitar în specialitatea lor, să dedau numai la îndeletnicirile lor profesionale, nesimţind nici o altă nevoie de altă hrană intelectuală ori sufletească. Poezia şi romanul şi teatrul, li se par lucruri neserioase, menite doar să incinte şi să exalteze pe femei ori pe copii,—şi lui cu atit mai greoaie încă, digestie intelectuală pentru produsele ştiinţifice. Să nu fie oare o greşală, şi-o greşală mare pentru intelectualitatea neamului, tendinţa de specializare, care se accentuiază pe fireare zi mai mult in şcoli ? Oare o cultură mai generală n’ar îndruma generaţiiel noastre pe mai alese căi? H. Cinste de probă Fermiţîndu-ne o comparaţie, se ştie că tâlharul totdeauna apucă cu gura înainte, după cum se zice, pentru a misti fim adevărul şi pentru a induce în eroare, pe cei ce-l ascultă, întocmai aşa se întîmplă şi cu tachiştii, ei, care ar trebui să roşască numai cînd ar auzi pronunţindu se cuvîntul de cinste sau de, bună cuviinţă, tocmai ei fac paradă de aceste virtuţi şi le pun ca pavăza celor mai urile viţii cu care-a înzestraţi. Dar nu,numai că se servesc de aceste virtuţi fără pic de ruşine, dar caută încă să arunce asuprii altora tocmai odioaselemijloace de care se servesc ei. Ca să nu mai vorbim de celelalte alegeri, unde o lume întreagă ştie de manoperile necinstite întrebuinţate de închişii pentm conruperea conştiinţilor, vom amimi numai despre alegerea locală. Încă cu o lună înainte, toţi dălânşi fachişti cu şeful lor în frunte au început să colinde străzile, de nu mai aveau chip bieţii alegători, nici să mănânce, nici să doarmă liniştiţi. Când nici nu se gândeau se, trezeau ba cu Cc. Alecu şi cu Cc. Ghiţa Lascar candidatul, ba cu Cc. Ghiţa Şerban, ba cu C. Chiriţă,