Mişcarea, ianuarie 1910 (Anul 2, nr. 1-23)
1910-01-24 / nr. 18
ANUL II.-No. 18. Redacţia şi administraţia Iaşi, Strada Săulescu 5. ABONAMENT Signară pe un an . . 20 lei Pe jumătate an . . . 10 „ Pe trei luni .... 5 „ In străinătate pe un an 40 lei Pe jumătate an ... 20 „ Pe trei luni .... 10 „ Preoţii şi învăţătorii 80% „Evenimentul“ este violent, violent ca totdeauna. Aşa ne-am deprins de mult lot viollenţa „Evenimentului“, încât, daca într’o zi, ar lipsi insultele şi cuvintele de surugii ale redactorilor, din coloanele „Evenimentului“, ni s’ar patea ca aceasta gazetă nu mai are nici un rost de a fi, n’ar mai avea pretenţia de a fi oficiosul conservatorilor puri (!) din localitate, în sfârşit, n’ar mai fi gazeta cu care ne delectăm de o bucata de vreme. Care va sa zică, „Evenimentul“ este Violent. Foarte bine. Aşa e „naturalul“ sau. Insă „Evenimentul“ este şi îndrăzneţ şi obraznic. Fireşte, daca „Evenimentul“ este violent poi numaidecât trebuie să fie şi îndrăzneţ şi obraznic. Dar pentru ce? „Evenimentul“, adica partidul care susţine „Evenimentul“, e furios de „campania,“ pe care am „început-o“ contra sa. S’avem pardon !.„ Mai întâi, noi n’am început campania în urma reuşitei dmitiri Lascar, ci campania a „început“... de la înfiinţarea partidului liberal şi până astăzi, dar nu campanie împotriva „Evenimentului“ (Doamne fereşte, o astfel de Campanie este cea mai mare prostie dir lume) ci în contra ideilor conservatoare. Al dar pricepem de ce chelălueşte „Evenimentul“ cara început o campanie în contra sa. „Evenimentul“, adică partidul „Evenimentului“, era deprins să treacă neobservat în oraşul Iaşi, sau, cel puţin, neatacat de partidul liberal local. Lucrul e foarte firesc, căci partidul „Evenimentului“ era şi este aşa de slab, încât am crezut că facem un act de mărinimie, un act de înalta generozitate, dacă am evitat loviturile demne dar sigure, lăsând ca partidul „Evenimentului“ să se lupte singur cu gloatele evreo-fachiste, destul de numeroase. Actul nostru de mărinimie Insă n’a fost apreciat. Dar, după ce partidul conservator pur (de ce nu impur ?) a căzut, vorba ceva, ruşinos dar demn, în alegeri,—după cum am cazul tot ruşinos şi tot demn în toate alegerile parţiale—, „Evenimentul“ se ridica cu ultima violenţa în contra noastră, şi vorbeşte despre un cartel între d. Stere şi d. Badarau. De aici lucrul începe sa devie foarte frumos. Insultele, cuvintele triviale, absurdităţile, inexactităţile, etc. curg droaie în coloanele „Evenimentului“, împotriva cui ? Desigur, împotriva noastră, a aliaţilor d-lui Badarau. La aceste insulte şi inexactităţi am răspuns cum se cuvine; dar cine credeţi ca e supărat? Tot „Evenimentul“. Ne-am fi mirat dacă lucrurile s’ar fi petrecut altfel. Sintem hotărlţi Insa, ca, în schimbul... chininei care vrea să ne-o dea cu depasila „Evenimentul", sănu mai dăm bomboane ca alta dată, ci tot chinina, dar chinină curăţa, neamestecată cu faina de grîu, şi la caz de nevoe, sa-i servim chiar alte medicamente, cu efect/ vorba ceia, sigur, dar drastic. Şi poate sa se plîngă „Evenimentul“. Poate să protesteze. Poate sâ înjure. Poate sa insulte. Poate sa ţipe cit o vrea. In sfirşit, poate sase revolte. Vinovaţi nu sîntem noi, cari nu mai putem sâ fim mârinimoşi, şi sa ducem indulgenţa mai departe. IUGURTA -----,----- mm in in ---------- lás».8 PUIUL AVANS Nici nu s’a pierdut Încă ecoul Invectivelor cu cari fruntaşii celor două partide conservatoare s’au bombardat reciproc cu ocazia ultimelor alegeri parţiale şi s’au Început a se semnala oare-cari simptome de.. apropiere. Şi Începutul l'au făcut, e necesar să relevăm, carpiştii, acei mlncători de tachişti, cari la recenta Întrunire de la Sidoli cu acel aer de bonhomie caracteristic unimiştilor se recomandau ca guvernul de mnime, ca singurul şi veritabilul partid conservator Pentru a face un avans tachiştilor, earpiştii s’au solidarisat la campania In potriva desfiinţărei Contenciosului, revandivindu-şi paternitatea acestei opere a.. d-lui Bădărău, Carpiştii nu se sfiesc a striga că „opoziţia" va da o luptă straşnică, mai straşnică chiar de cit aceia In contra tachismului, In potriva procetului de lege pentru desfiinţarea Contenciosului. Iar un ziar cu alură independentă, iar de nuanţă carpistă, nu se sileşte chiar a ne spune că: „pentru prima data oposiţia are să se prezinte în această luptă cu rîndurîli strînse~. Cu alte cuvinte e prima dată elnd d. Petre Carp va apărea In public la braţul d-lui Tache Ionescu, a acelui Tache Ionescu a carei faţă măslinie nu roşeşte de elt de frică, cu acea figură cu trăsături insinuoase şi apucături Insinuante, cu acel Pitpalac, cum ni-l descria d. Filipescu mai zilele trecute.... Tachiştii Întreţinuţi cu fonduri streine, se vor amesteca intr o dulcie şi armonioasa coaliţie cu întreţinuţii din fonduri moştenite, cu nevolnicii prin tradiţie, pentru a striga un cor: Vrem menţinerea operei lui Bădărău Pudoare şi demnitate, aceste două calităţi lipsesc pe cit se vede asandrorilor de moravuri. .. . . ...... D. P. P. Cărp la braţul Pitpalacului ! Ce subiect de ironie pentru d. Filipescu Multa paucis Pleşuiţilor din Tîrgul-Cucului După incendiu Ce mai faceţi gălăgie.’aţi rămas pe drum?... Nu, zău, Mult mai bine v’aţi înscrie Toate ’n club la Bădărău. Motto: D. Lascar Antoniu e supărat pe d. Bădăran care l-a umilit şi jignit adine. Că te-a îndoit din şeic, Mie ’mi pare foarte rău... Ce te lași călcat pe ele De un urso’i ca Bădărău ? Cric-Crac. UN LIMBUT Din pPo&rainihli d-lui Gli. («liihancscii Pe cit e de mut d. Gheorghe Lascar, încuiatul senator al d-lui Bădărău, pe atîta e de limbut d. Gh. Ghibănescu, amuzantul colaborator al „Opiniei*. D. Ghibănescu vorbeşte mult şi scrie mult. Vorbeşte prost şi scrie şi mai prost, infam de prost. Să nu creadă cititorul că întrebuințînd aceste cuvinte vrem să-l înjurăm pe d. Ghibănescu. Departe de noi această ideie, — dar oricum ne-am exprima, nu găsim un cuvînt mai nimerit, atît de prost scrie d. Ghibănescu... Iată bundoară articolul d-lui Ghibănescu apărut în „Opinia“ de aseară şi intitulat „puncte de program“. Vrînd să vorbească de reforma „programului“ tachist — chestiune de care ne-am mai ocupat - d-l Ghiţă Ghibănescu vorbeşte de succesele electorale ale d-lui Bădărău, de slăbiciunea guvernului de tradiţii conservatoare şi cite şi mai multe —iar această mîncarime de condei e intitulată „Puncte de program" . Care sunt „punctele" şi unde este „programul“ în discuţie —întrebăm, nu pe d. Ghibănescu, dar întregul comitet de redacţie al „ Opiniei“ şi pe spiritualu-i şi mult competentu-i secretar de redacţie... mumm» MTMTI ZIAR NATIONAL -LIBERAL TAMIIΫ Iaşul, deşi unul din cele mai patriarhale oraşe ale Moldovei nu e lipsit totuşi de afaceri de senzaţie mai mult sau mai puţin celebre. Una din asemenea afaceri de... senzaţie, e chestiunea „Lascar Antoniu - chestiune căreia „Opinia“ îi dă toată consideraţiunea cuvenită. Noi am relevat un fapt cert, într’o simplă informaţie — tot aşa de simplă cum e şi persoana de care ne’am ocupat. Prin acea informaţie noi am arătat că d. Lascar Antoniu, distinsul jurisconsuit din localitate, este adânc jignit şi foarte supărat pe d. Bădărău pentru o cauză bine determinată şi de interes personal şi profesional. „Opinia“ de aseară însă încearcă să ne desmintă şi ne desminte slab, ceiace constitue un prilej pentru a aduce omagii fostului deputat şi director al ziarului tachist. Noi însă repetăm informaţiunea şi o complectăm astfel: Dl. Lascar Antoniu, eruditul jurisconsult, e cu totul nemulţumit de d-nul Bădărău care de când i-a luat aşa zisul semi-director al „Opiniei“ a încetat de a-i mai da orice „clientelă“ în afaceri avocăţeşti. Toată această clientelă pe care până, mai acum un an d. Bădărău o preda distinsului jurisconsult, astăzi o plasează în coltă parte... Acesta este primul şi cel mai puternic motiv care a provocat supărarea d-lui Lascar Antoniu, şi nici de cum noi nu-i atribuim „vre-o intenţională rezervă în politica partidului conservator-democratPartidul acesta fiind un partid de „interese*—afacerile primează—noi nu ne am gândit un singur moment de a atribui distinsului d. Lascar Antoniu vre-o altă rezervă sau alte vederi pol.idee... De altfel d. Lascar Antoniu, distinsul jurisconsult, ne datorește numai nouă acele elogii pe cari „Opinia“ îi le aduce în răspunsul ce ni-l dă şi cu care vrînd să desmintă, întăreşte şi mai mult exactitatea informaţiei noastre. Ţinem să mai adăogăm la această informaţie şi faptul că, din motive personale, d. Bădărău n’a vrut să accepte ca d. Lascar Antoniu să ia cuvântul la întrunirea ce au ţinut-o tachiştii la Circul Sidoli. Aceasta-i toată şi adevarata chestie „ Lascar Antoniu“... DIN ZBORUL VREMII Spre Apus Mai zilele trecute, ziarele pariziene înregistrară decesul prematur al d-nei Hortense Paquier, fiica concetăţeanului nostru, dl. maior C. Gh. Lupaşcu din Iaşi. Măritată după ziaristul francez dl. Leon Paquier, tinăra romîncă se stabili acum cîţiva ani la Paris, iar ocupaţiile sale din acest timp, ii dau drept la recunoştinţa literaturii romineşti . Intr’adevăr ea îşi puse în serviciul literaturei noastre şi vâslele sale cunoştinţe şi finul său gust literar, publicind necontenit prin revistele şi ziarele franceze cele mai de seamă, traduceri foarte apreciate din autorii romini cei mai distinşi. Mai cu seamă fură foarte mult gustate de francezi, traducerile din Caragiale, pe care d-na Hortense Paquier le-a publicat la revista „La Renaissance Latine“, dintre cari „Făclia de Paşte“ a fost obiectul admiraţiei generale. E dlar o adevărată şi simţitoare pierdere pentru literatura noastră, faptul că tinăra scriitoare, răpusă atît de timpuriu, n’a putut să’şi continuie frumoasa operă. Suntem atît de puţin cunoscuţi in străinătate din punct de vedere literar, in cit rarii noştri interpreţi ar trebui salutaţi cu mulţumire şi încurajaţi în îndeletnicirea lor, mai cu seamă cînd avem a face cu talente, ca acel al d-nei Hortense Paquier. Ar trebui poate, ca Imprimeria statului român să iea iniţiativa de-a aduna de prin revistele şi ziarele franceze, toate traducerile d-nei Pauquier, pe care să le publice într’un volum, ce cu siguranţă ar atrage atenţie asupra literaturii noastre. Unul din cele mai puternice drepturi la viaţa unui popor, este producţiunea sa artistică şi literară, astfel că acel volum ar fi menit să arăte unei literaturi streine atît de distinse ca acea franceză, că şi mica noastră ţărişoară, fărmătură de rasă latină rătăcită pe maluri dunărene, are şi din acest punct de vedere, dreptul la atenţia şi consideraţia surorilor ei mai mari. Fie că din sincerie noastre păreri de rău şi din recunoştinţa noastră să pornească o adiere de largă simpatie către zările apusene, tăcind să răsară roze pe mormîntul Îndepărtat, unde doarme tinăra şi valoroasa romîncă. :1 UNIREA“ IN Ziua de 24 Ianuar va fi serbâtorită, la Iaşi, anul acesta, cu chipul următor: Şcolile secundare se vor aduna, la Mitropolie, unde se va oficia un Te-Deum, şi apoi se vor întoarce în Piaţa Unirei, unde vor avea loc cuvinturile. Şcolele primare vor serbâtori pe centre, cari s-au hotărît un număr de nouă, cuprinzind fie care câte două școli, ce se vor întruni in următoarele localuri: 1) Trei-Erarhi 2) Carol I, 3) Cuza-Vodă 4) V. Conta 5) V. Alexandri 6) C. Negu 7) Gh. Asachi 8) V. Adamaki 9. M. Kogălniceanu. Școlile primare, după ce vor fi asistat la oficiarea câte unui Te-Deum, la biserica din apropiere, se vor aduna la localurile indicate. Conform acestor dispoziţiuni,“ Centrul Studenţesc Universitar Iaşi“, în inţelegere cu autorităţile în drept, au luat notărirea ca studenţii sa participe la toate aceste serbări in chipul următor .La festivitatea fiecărui centru şcolar, va participa dite o delegaţie de doi studenţi, din care unul va ţine o cuvintare arâtănd jertfele cu care s’a înfăptuit măreţul act al Uuliei, faţa de neamul nostru întreg. Studenţii îşi dau toată osteneala pentru ea la aceste serbări populare—să ia parte un cât mai mare număr din locuitorii mahalalelor-Restul Studenţimei — se va aduna in localul „Centrului Studenţesc“ in dimineaţa zilei de 24 Ianuar, la orele 9, de unde, în frunte cu drapelul studenţesc, va porni—in corpore—spre Mitropolie, agitînd la Te-Deum. Studenţimea se va întoarce apoi în Piaţa Unirei, inpreuna cu şcolile secundare precum şi cu representanţii autorităţilor şi ai corpului didactic, ce vor crede de cuviinţă să participe la aceasta mare serbatoare a neamului, unde de asemeni va vorbi un student. Taman la aceiaşi epocă, către începutul lui Februarie, cînd miniştrii încep a se închide în cabinetele lor cu directorii comptabilităţei pentru a făuri budgetele, ziarele ne vorbesc de o agitaţie. Fenomenul acesta a început să se petreacă de doi ani şi nu e vorba de o agitaţie propriu zisă, ci mai mult de o exprimare de doleanţe din partea profesorilor universitari. Ziarele de opoziţie însă ţin grozav la acest termen de „agitaţie“. Şi pentru ce se agită profesorii universitari ? Pentru că salarul de 650 lei lunar li se pare prea puţin şi mai ales pentru că aceiaşi „agitaţie“ în anul trecut le-a adus un spor de 100 lei lunar. * ■. Suntem printre cei întăi care ne asociem la dreapta cerere a doctului nostru corp profesoral şi convenim că în raport cu serviciile ce le aduc învăţămîntului superior, profesorii universitari nu sunt suficient plătiţi cu 650 lei lunar. . . . Chestiunea aceasta însă, ne transportă fără voie cu gîndul la marea, la imensa regiune a celorlalţi funcţionari ai statului, la acea biurocraţiue care se istoveşte în griji şi în nevoi, la acea pleiadă de funcţionari cari nu cunosc senzaţia de a fi văzut odată 200 lei în palmă şi cam... nu se agită. Nu se agită aceşti şcolari ai datoriei pentru că îşi dau seamă că trebue să se supună legilor naturale ale evoluţiei, pentru că-şi dau samă că şi buzunarul statului are un fund şi dacă cu toţii vom năvăli să scoatem din el „cit credem că ne trebue“, nu se ştie ce se poate întîmpla. Guvernul, acest părinte al tuturor, ne cunoaşte nevoile mai bine ca oricine ; el ştie că profesorul de universitate ar trebui mai bine plătit, dar în acelaşi timp ştie şi durerea celorlalţi. „Intinde-te pe cit fii plapoma“ spune înţelepciunea populară şi aceasta este lozinca ori cărui guvern în extinderea cifrelor budgetare. S’a spus că la noi situaţiile mari se cîntăresc după leafă şi de aceia un profesor universitar n’ar voi să tragă mai puţin de cit un general... Cam acesta e criteriul „agitaţiei DUMINICA 24 IANUARIfi L910 S BANI SUB DIRECȚIUNEA undi comitet . i.i'.-i —fiiit.i.î i:*i APARE ZIUIC nut iu. ttnunciurri Comerciale. , Linia în padina Il-a . 1 leu Linia în paginia lîl-a 50 bani Linia în pagina IV-a 40 bani ====== TELEFON 121 ===== / POLITICE . Opinia voind să desmintă ştirea ce am relatat-o în chestia „supărărei“ d-lui Lascar Antoniu, profită de ocazie şi eliberează distinsului jurisconsult, un certificat elogios de „bună conduită“ în club şi la gazetă. Noi menţinem informaţia noastră ca exactă—şi o întărim cu alte amănunţi ce le publicăm în numărul nostru de astăzi. ♦ Cetim In *Ordinea de astăzi următoarea „personală" informaţie pe care o reproducem textual: „D. Gheorghe Lascar, noul ales al Iaşului, a luat astâzi, pentru prima oară, parte la şedinţele Senatului". Intr’adevăr, informaţia aceasta e senzaţională ! Senzaţională prin faptul că nu spune nimic, ca şi d. Gh. Lascar! • Citim în „Evenimentul" următoarea informaţie cu aldine: „Domnii membri ai clubului conservator sunt rugaţi a se întruni în fiecare zi, de la orele 4 p. m. înainte, în localul clubului, str. Lapusneanu. (Evenimentul)“. Pentru ce ? ,,Evenimentul“ nu ne spune. Să spunem noi. Pentru... şah, table, dame, pichet, poker, bridge, maus, maca, stos, ferbel, 66, concino, darder, ghiordum, etc. etc. ft V 'Ci.Vr . C . PRIVELISTI DIA I.HI Târgul Cucului!... Cind s’au prăbușit zidurile vechiului Ilion s’a strigat : „Fuit quondant Ilion“. Acest clasic dicton poate fi aplicat astăzi printr’o nemerită împerechere a faptelor, la vederea ruinelor fumegînde sub care zace inmormintata mizeria acelui celebru cartier al Iaşului, Tirgul Cucului. Era aci in întortochierea aceia de cocioabe seculare, de subsoluri, de pivniţi, şi de pretinse locuinţe omeneşti, un adevărat labirint al nevoei şi mizeriei îngrămădite la olaltă. Era o pseudo-cetate in care nu putea să calce orice muritor. Recensămlntul populaţiei se făcea cu aproximaţie deoarece nimeni nu se Încumeta să intre în acest piormînt al mizeriei omeneşti. Perceptorii nu mai puteau da de rostul contribuabililor, iar poliţia in cercetările ei intîmplătoare se oprea la vederea mormanului de noroi ce nu se mai usca nici sub arşiţa celor mai dogoritoare călduri ale la Iulie. Şi cine locuia între zidurile de granit ale acestei cetăţi a mizeriei ? Populaţia evreiasca, a laşului, acea populaţie sărmană care duce viaţa sbuciumată a desmoşteniţilor soartei, acea populaţie care in mare parte nici nu cunoştea centrul oraşului, care nu ştie decît să rabde foamea şi să înfrunte sărăcia.Erau 87 de famili îngrămădite in cocioabele umede şi mucegăite, erau aproape 700 suflete pe care un capriciu nemilos al destinului le-a aruncat in isbeliştea vfatului de iarnă, rătăcind pe liliţele înoroiate ale laşului. E una din acele privelişti care te fac să te cutremuri de groază şi care scormoneşte simţimîntele milei în sufletele tiari n’au cunoscut-o vr-o dată.n ’Caritatea publică insă va lua fără îndoială sub scutul ei pe aceşti nenorociţi, punindu-i la adăpostul frigului şi al foa*mei. , I * ai ' « Dar s’a zis că acest cartier joacă un rol istoric şi cu drept cuvînt. Tirgul Cucului cu prăvăliile lui tupilate in care lumina soarelui nu mai pătrundea niciodată—aşa^ dicta interesul negustorului—era un adevărat muzeu al tuturor modelor de pe vremuri. Aşa, aici se mai găseau de către organizatorii «nunţilor ţărăneşti» ce colindă oraşul de Anul Nou cite o căciulă formidabilă de „tambur major“, a acelor tamburi majori cari pe vremuri mergeau în frutea muzicelor militare in zile de paradă. Aici se mai găseau uniforme de ale gardei civice, rămăşiţe de malacovuri de pe vremea celebrei „Coana Ghiriţa“, chipiuri de subcomisari de pe timpul cind nu puteai să faci diferenţă între un general de adiţie şi un subco