Mişcarea, ianuarie 1910 (Anul 2, nr. 1-23)

1910-01-24 / nr. 18

ANUL II.-No. 18. Redacţia şi administraţia Iaşi, Strada Săulescu 5. ABONAMENT Si­gn­­ară pe un an . . 20 lei Pe jumătate an . . . 10 „ Pe trei luni .... 5 „ In străinătate pe un an 40 lei Pe jumătate an ... 20 „ Pe trei luni .... 10 „ Preoţii şi învăţătorii 80% „Evenimentul“ este violent, vio­lent ca totdeauna. Aşa ne-am­ de­prins de mult lot viollenţa „Eveni­­mentu­lui“, în­cât, daca într’o zi, ar lipsi insultele şi cuvintele de su­rugii ale redactorilor, din coloanele „Evenimentului“, ni s’ar patea ca aceasta gazetă nu mai are nici un rost de a fi, n’ar mai avea preten­ţia de a fi oficiosul conservatorilor puri (!) din localitate, în sfârşit, n’ar mai fi gazeta cu care ne de­lectăm de o bucata de vreme. Care va sa zică, „Evenimentul“ este Vio­lent. Foarte bine. Aşa e „natura­lul“ sau. Insă „Evenimentul“ este şi îndrăzneţ şi obraznic. Fireşte, daca „Evenimentul“ este violent poi numaidecât trebuie să fie şi în­drăzneţ şi obraznic. Dar pentru ce? „Evenimentul“, adica partidul care susţine „Evenimentul“, e fu­rios de „campania,“ pe care am „început-o“ contra sa. S’avem par­don !.„ Mai întâi, noi n’am­ început campania în urma reuşitei d­mitiri Lascar, ci campania a „început“... de la înfiinţarea partidului liberal şi până astăzi, dar nu campanie îm­potriva „Evenimentului“ (Doamne fereşte, o astfel de Campanie este cea mai mare prostie dir­ lume) ci în contra ideilor conservatoare. Al dar pricepem de ce chelălueşte „Evenimentul“ c­ara început o cam­panie în contra sa. „Evenimentul“, adică partidul „Evenimentului“, era deprins să treacă neobservat în o­­raşul­ Iaşi, sau, cel puţin­, neatacat de­ partidul liberal local. Lucrul e foarte firesc, căci partidul „Eveni­mentului­“ era şi este aşa de slab, încât am crezut că facem un act de mărinimie, un act de înalta gene­rozitate, dacă am evitat loviturile demne dar sigure, lăsând ca par­tidul „Evenimentului“ să se lupte singur cu gloatele evreo-fachiste, destul de numeroase. Actul nostru de mărinimie Insă n’a fost apreciat. Dar, după ce partidul conserva­tor pur (de ce nu impur ?) a căzut, vorba ceva, ruşinos dar demn, în alegeri,—după cum am cazul tot ru­şinos şi tot demn în toate alege­rile parţiale—, „Evenimentul“ se ridica cu ultima violenţa în contra noastră, şi vorbeşte despre un car­tel între d. Stere şi d. Badarau. De aici lucrul începe sa devie foar­te frumos. Insultele, cuvintele triviale, ab­surdităţile, inexactităţile, etc. curg droaie în coloanele „Evenimentului“, împotriva cui ? De­sigur, împotriva noastră, a aliaţilor d-lui Badarau. La aceste insulte şi inexactităţi am răspuns cum se cuvine; dar cine credeţi ca e supărat? Tot „E­­venimentul“. Ne-am­ fi mirat dacă lucrurile s’ar fi petrecut altfel. Sin­tem­ hotărlţi Insa, ca, în schimbul... chininei care vrea să ne-o dea cu depasila „Evenimentul", să­­nu­ mai dăm­ bomboane ca alta­ dată, ci tot chinina, dar chinină curăţa, neames­­tecată cu faina de grîu, şi la caz de nevoe, sa-i servim chiar alte medicamente, cu efect/ vorba ceia, sigur, dar drastic. Şi poate sa se plîngă „Evenimen­­tul“. Poate să protesteze. Poate sâ înjure. Poate sa insulte. Poate sa ţipe cit o vrea. In sfirşit, poate sa­se revolte. Vinovaţi nu sîntem noi, cari nu mai putem sâ fim mârini­­m­oşi,­ şi sa ducem indulgenţa mai departe. IUGURTA -----,----- mm in in­ ----------­ lás».8 PUIUL AVANS Nici nu s’a pierdut Încă ecoul Invective­lor cu cari fruntaşii celor două partide con­servatoare s’au bombardat reciproc cu o­­cazia ultimelor alegeri parţiale şi s’au În­ceput a se semnala oare-cari simptome de.. apropiere. Şi Începutul l'au făcut, e necesar să re­levăm, carpiştii, acei mlncători de tachişti, cari la recenta Întrunire de la Sidoli cu acel aer de bonhomie caracteristic uni­­miştilor se recomandau ca guvernul de mnime, ca singurul şi veritabilul partid con­servator­ Pentru a face un avans tachiştilor, ear­­piştii s’au solidarisat la campania In po­triva desfiinţărei Contenciosului, revandi­­v­indu-şi paternitatea acestei opere a.. d-lui Bădărău, Carpiştii nu se sfiesc a striga că „opoziţia" va da o luptă straşnică, mai straşnică chiar de cit aceia In contra ta­­chismului, In potriva procetului de lege pentru desfiinţarea Contenciosului. Iar un ziar cu alură independentă, iar de nuanţă carpistă, nu se sileşte chiar a ne spune că: „pentru prima data oposiţia are să se prezinte în această luptă cu rîndurîli strînse~. Cu alte cuvinte e prima dată elnd d. Pe­tre Carp va apărea In public la braţul d-lui Tache Ionescu, a acelui Tache Ionescu a carei faţă măslinie nu roşeşte de elt de frică, cu acea figură cu trăsături insinuoase şi apucături Insinuante, cu acel Pitpalac, cum ni-l descria d. Filipescu­ mai zilele trecute.... Tachiştii Întreţinuţi cu fonduri streine, se vor amesteca intr o dulcie şi armonioasa coaliţie cu întreţinuţii din fonduri moştenite, cu nevolnicii prin tradiţie, pentru a striga un cor: Vrem menţinerea operei lui Bădă­­rău Pudoare şi demnitate, aceste două cali­tăţi lipsesc pe cit se vede asandrorilor de moravuri. .. . . ...... D. P. P. Cărp la braţul Pitpalacului ! Ce subiect­ de ironie pentru d. Filipescu Multa paucis Pleşuiţilor din Tîrgul-Cucului După incendiu Ce mai faceţi gălăgie­­.’aţi rămas pe drum?... Nu, zău, Mult mai bine v’aţi înscrie Toate ’n club la Bădărău. Motto: D. Lascar Anto­­niu e supărat pe d. Bă­dăran care l-a umilit şi jignit adine. Că te-a îndoit din şeic, Mie ’mi pare foarte rău... Ce te lași călcat pe ele De­ un urso’i ca Bădărău ? Cric-Crac. UN LIMBUT Din pPo&rainihli d-lui Gli. («liihancscii Pe cit e de mut d. Gheorghe Lascar, încuiatul senator al d-lui Bădărău, pe atîta e de limbut d. Gh. Ghibănescu, amuzantul cola­borator al „Opiniei*. D. Ghibănescu vorbeşte mult şi scrie mult. Vorbeşte prost şi scrie şi mai prost, infam de prost. Să nu creadă cititorul că între­­buințînd aceste cuvinte vrem să-l înjurăm pe d. Ghibănescu. De­parte de noi această ideie, — dar ori­cum ne-am exprima, nu gă­sim un cuvînt mai nimerit, atît de prost scrie d. Ghibănescu... Iată bund­oară articolul d-lui Ghibănescu apărut în „Opinia“ de aseară şi intitulat „puncte de program“. Vrînd să vorbească de reforma „programului“ tachist — chestiune de care ne-am­ mai ocupat - d-l Ghiţă Ghibănescu vorbeşte de suc­cesele electorale ale d-lui Bădărău, de slăbiciunea guvernului de tra­diţii conservatoare şi cite şi mai multe —iar această mîncarime de condei e intitulată „Puncte de pro­gram" . Care sunt „punctele" şi unde este „programul“ în discuţie —în­trebăm, nu pe d. Ghibănescu, dar întregul comitet de redacţie al „ O­­piniei“ şi pe spiritualu-i şi mult competentu-i secretar de redacţie... mumm» MTM­TI ZIAR NATIONAL -LIBERAL TAMIIΫ Iaşul, deşi unul din cele mai patriar­hale oraşe ale Moldovei nu e lipsit to­tuşi de afaceri de senzaţie mai mult sau mai puţin celebre. Una din asemenea afaceri de... sen­zaţie, e chestiunea „Lascar Antoniu - chestiune căreia „Opinia“ îi dă toată consideraţiu­nea cuvenită. Noi am relevat un fapt cert, într’o simplă informaţie — tot aşa de simplă cum e şi persoana de care ne’am ocu­pat. Prin acea informaţie noi am ară­tat că d. Lascar Antoniu, distinsul jurisconsuit din localitate, este adânc jignit şi foarte supărat pe d. Bădărău pentru o cauză bine determinată şi de interes personal şi profesional. „Opinia“ de aseară însă încearcă să ne desmintă şi ne desminte slab, cei­ace constitue un prilej pentru a aduce o­­magii fostului deputat şi dir­ector al zia­rului tachist. Noi însă repetăm informaţiunea şi o complectăm astfel: Dl. Lascar Antoniu, eruditul juris­consult, e cu totul nemulţumit de d-nul Bădărău care de când i-a luat aşa zi­sul semi-director al „Opiniei“ a încetat de a-i mai da orice „clientelă“ în afa­ceri avocăţeşti. Toată această clientelă pe care până, mai acum un an d. Bă­dărău o preda distinsului jurisconsult, astăzi o plasează în coltă parte... Acesta este primul şi cel mai puter­nic motiv care a provocat supărarea d-lui Lascar Antoniu, şi nici de cum noi nu-i atribuim „vre-o intenţională rezervă în politica partidului conserva­tor-democratPartidul acesta fiind un partid de „interese*—afacerile primea­ză—noi nu ne am gândit un singur mo­ment de a atribui distinsului d. Lascar Antoniu vre-o altă rezervă sau alte ve­deri pol.­idee... De altfel d. Lascar Antoniu, distinsul jurisconsult, ne datorește numai nouă acele elogii pe cari „Opinia“ îi le­ aduce în răspunsul ce ni-l dă şi cu care vrînd să desmintă, întăreşte şi mai mult exac­titatea informaţiei noastre. Ţinem să mai adăogăm la această informaţie şi faptul că, din motive per­sonale, d. Bădărău n’a vrut să accepte ca d. Lascar Antoniu să ia cuvântul la întrunirea ce au ţinut-o tachiştii la Circul Sidoli. Aceasta-i toată şi adevarata chestie „ Lascar Antoniu“... DIN ZBORUL VREMII Spre Apus Mai zilele trecute, ziarele pariziene înre­gistrară decesul prematur al d-nei Hortense Paquier, fiica concetăţeanului nostru, dl. maior C. Gh. Lupaşcu din Iaşi. Măritată după ziaristul francez dl. Leon Paquier, tinăra romîncă se stabili acum cîţi­­va ani la Paris, iar ocupaţiile sale din acest timp, ii dau drept la recunoştinţa literaturii rom­ineşti . Intr’ad­evăr ea îşi puse în serviciul lite­­raturei noastre şi vâslele sale cunoştinţe şi finul său gust literar, publicind necontenit prin revistele şi ziarele franceze cele mai de seamă, traduceri foarte apreciate din au­torii rom­ini cei mai distinşi. Mai cu seamă fură foarte mult gustate de francezi, traducerile din Caragiale, pe care d-na Hortense Paquier le-a publicat la re­vista „La Renaissance Latine“, dintre cari „Făclia de Paşte“ a fost obiectul admira­ţiei generale. E dlar o adevărată şi simţitoare pierdere pentru literatura noastră, faptul că tinăra scriitoare, răpusă atît de timpuriu, n’a pu­tut să’şi continuie frumoasa operă. Suntem atît de puţin cunoscuţi in străină­tate din punct de vedere literar, in cit rarii noştri interpreţi ar trebui salutaţi cu mul­ţumire şi încurajaţi în în­deletnicirea lor, mai cu seamă cînd avem a face cu talente, ca acel al d-nei Hortense Paquier. Ar trebui poate, ca Imprimeria statului român să iea iniţiativa de-a aduna de prin revistele şi ziarele franceze, toate traduce­rile d-nei Pauquier, pe care să le publice într’un volum, ce cu siguranţă ar atrage a­­tenţie asupra literaturii noastre. Unul din cele mai puternice drepturi la viaţa unui popor, este producţiunea sa ar­tistică şi literară, astfel că acel volum ar fi menit să arăte unei literaturi streine atît de distinse ca acea franceză, că şi mica noastră ţărişoară, fărmătură de rasă latină rătăcită pe maluri dunărene, are şi din a­­cest punct de vedere, dreptul la atenţia şi consideraţia surorilor ei mai mari. Fie că din sinceri­­e noastre păreri de rău şi din recunoştinţa noastră să pornească o adiere de largă simpatie către zările apu­sene, tăcind să răsară roze pe mormîntul Îndepărtat, unde doarme tinăra şi valoroasa romîncă. :1 UNIREA“ IN Ziua de 24 Ianuar va fi serbâtorită, la Iaşi, anul acesta, cu chipul următor: Şcolile secundare se vor aduna, la Mi­tropolie, unde se va oficia un Te-Deum, şi apoi se vor întoarce în Piaţa Unirei, unde vor avea loc cuvinturile. Şcolele primare vor serbâtori pe cen­tre, cari s-au hotărît un număr de nouă, cuprinzind fie­ care câte două școli, ce se vor întruni in următoarele localuri: 1) Trei-Erarhi 2) Carol I, 3) Cuza-Vodă 4) V. Conta 5) V. Alexandri 6) C. Ne­gu­ 7) Gh. Asachi 8) V. Adamaki 9. M. Kogălniceanu. Școlile primare, după ce vor fi asistat la oficiarea câte unui Te-Deum, la bise­rica din apropiere, se vor aduna la lo­calurile indicate. Conform acestor dispoziţiuni,“ Centrul Studenţesc Universitar Iaşi“, în inţele­­gere cu autorităţile în drept, au luat n­otărirea ca studenţii sa participe la toate aceste serbări in chipul următor .­­La festivitatea fie­cărui centru şcolar, va participa dite o delegaţie de doi stu­­denţi, din care unul va ţine o cuvintare arâtănd jertfele cu care s’a înfăptuit mă­reţul act al Uuliei, faţa de neamul nos­tru întreg. Studenţii îşi dau toată osteneala pen­tru ea la aceste serbări populare—să ia parte un cât mai mare număr din lo­cuitorii mahalalelor-Restul Studenţimei — se va aduna in localul „Centrului Studenţesc“ in dimi­neaţa zilei de 24 Ianuar, la orele 9, de unde, în frunte cu drapelul studenţesc, va porni—in corpore—spre Mitropolie, agitînd la Te-Deum. Studenţimea se va întoarce apoi în Piaţa Unirei, inpreuna cu şcolile secun­dare precum şi cu representanţii auto­rităţilor şi ai corpului didactic, ce vor crede de cuviinţă să participe la aceasta mare serbatoare a neamului, unde de asemeni va vorbi un student. Taman la aceiaşi epocă, către înce­putul lui Februarie, cînd miniştrii încep a se închide în cabinetele lor cu direc­torii comptabilităţei pentru a făuri bud­getele, ziarele ne vorbesc de o agitaţie. Fenomenul acesta a început să se pe­treacă de doi ani şi nu e vorba de o agitaţie propriu zisă, ci mai mult de o exprimare de doleanţe din partea pro­fesorilor universitari. Ziarele de opoziţie însă ţin grozav la acest termen de „agitaţie“. Şi pentru ce se agită profesorii uni­versitari ? Pentru că salarul de 650 lei lunar li se pare prea puţin şi mai a­­les pentru că aceiaşi „agitaţie“ în anul trecut le-a adus un spor de 100 lei lunar. * ■. Suntem printre cei întăi care ne aso­ciem la dreapta cerere a doctului nos­tru corp profesoral şi convenim că în raport cu serviciile ce le aduc învăţă­­mîntului superior, profesorii universitari nu sunt suficient plătiţi cu 650 lei lunar. .­ . . Chestiunea aceasta însă, ne transpor­tă fără voie cu gîndul la marea, la i­­mensa regiune a celorlalţi funcţionari ai statului, la acea biurocraţiue care se istoveşte în griji şi în nevoi, la acea pleiadă de funcţionari cari nu cunosc senzaţia de a fi văzut odată 200 lei în palmă şi cam­... nu se agită. Nu se agită aceşti şcolari ai datoriei pentru că îşi dau seamă că trebue să se supună legilor naturale ale evoluţiei, pentru că-şi dau samă că şi buzunarul statului are un fund şi dacă cu toţii vom năvăli să scoatem din el „cit cre­dem că ne trebue“, nu se ştie ce se poa­te întîmpla. Guvernul, acest părinte al tuturor, ne cunoaşte nevoile mai bine ca ori­cine ; el ştie că profesorul de universitate ar trebui mai bine plătit, dar în acelaşi timp ştie şi durerea celorlalţi. „Intinde-te pe cit fi­i plapoma“ spune înţelepciunea populară şi aceasta este lozinca ori cărui guvern în extinderea cifrelor budgetare. S’a spus că la noi situaţiile mari se cîntăresc după leafă şi de aceia un pro­fesor universitar n’ar voi să tragă mai puţin de cit un general... Cam acesta e criteriul „agitaţiei DUMINICA 24 IANUARIfi L910 S B­A­NI SUB DIRECȚIUNEA undi comitet . i.i'.-i —fiiit.i.î i:*i APARE ZIUIC nut iu. ttnunciurri Comerciale. , Linia în padina Il-a . 1 leu Linia în paginia lîl-a 50 bani Linia în pagina IV-a 40 bani ====== TELEFON 121 ===== / POLITICE . Opinia voind să desmintă ştirea ce am relatat-o în chestia „supărărei“ d-lui Lascar Antoniu, profită de ocazie şi eliberează distinsului jurisconsult, un certificat elogios de „bună conduită“ în club şi la gazetă. Noi menţinem informaţia­ noastră ca exactă—şi o întărim cu alte amănunţi ce le publicăm în numărul nostru de astăzi. ♦ Cetim In *Ordinea­ de astăzi ur­mătoarea „personală" informaţie pe care o reproducem textual: „D. Gheorghe Lascar, noul ales al Ia­şului, a luat astâ­zi, pentru prima oară, parte la şedinţele Senatului". Intr’adevăr, informaţia aceasta e sen­zaţională ! Senzaţională prin faptul că nu spune nimic, ca şi d. Gh. Lascar! • Citim în „Evenimentul" urmă­toarea informaţie cu aldine: „Domnii membri ai clubului con­servator sunt rugaţi a se întruni în fie­care zi, de la orele 4 p. m. înainte, în localul clubului, str. La­­pusneanu. (Evenimentul)“. Pentru ce ? ,,Evenimentul“ nu ne spune. Să spunem noi. Pentru... şah, table, dame, pichet, poker, bridge, maus, maca, stos, ferbel, 66, concino, darder, ghiordum, etc. etc. ft V 'Ci­.Vr . C . PRIVEL­ISTI DIA I­­.HI Târgul Cucului!... Cind s’au prăbușit zidurile vechiului Ilion s’a strigat : „Fuit quondant Ili­on“. Acest clasic dicton poate fi apli­cat astăzi printr’o nemerită împerechere a faptelor, la vederea ruinelor fumegîn­­de sub care zace inmormintata mizeria acelui celebru cartier al Iaşului, Tirgul Cucului. Era aci in întortochierea aceia de cocioa­be seculare, de subsoluri, de pivniţi, şi de pretinse locuinţe omeneşti, un adevărat labirint al nevoei şi mizeriei îngrămădite la o­laltă. Era o pseudo-cetate in care nu putea să calce orice muritor. Recensămlntul populaţiei se făcea cu aproximaţie de­oarece nimeni nu se Încumeta să intre în acest piormînt al mizeriei omeneşti. Perceptorii nu mai puteau da de ros­tul contribuabililor, iar poliţia in cerce­tările ei intîmplătoare se oprea la vede­rea mormanului de noroi ce nu se mai usca nici sub arşiţa celor mai dogori­­toare călduri ale la Iulie. Şi cine locuia între zidurile de granit ale acestei cetăţi a mizeriei ? Populaţia evreiasca, a laşului, acea populaţie săr­mană care duce viaţa sbuciumată a des­­moşteniţilor soartei, acea populaţie care in mare parte nici nu cunoştea centrul oraşului, care nu ştie de­cît să rabde foamea şi să înfrunte sărăcia.­Erau 87 de fam­ili îngrămădite in co­cioabele umede şi mucegăite, erau a­­proape 700 suflete pe care un capriciu nemilos al destinului le-a aruncat in is­­beliştea vfatului de iarnă, rătăcind pe liliţele înoroiate ale laşului. E una din acele privelişti care te fac să te cutremuri de groază şi care scor­moneşte simţimîntele milei în sufletele tiari n’au cunoscut-o vr-o dată.n ’­Caritatea publică insă va lua fără în­doială sub scutul ei pe aceşti nenorociţi, punindu-i la adăpostul frigului şi al foa­­*mei. , I * ai ' « Dar s’a zis că acest cartier joacă un rol istoric şi cu drept cuvînt. Tirgul Cucului cu prăvăliile lui tupi­­late in care lumina soarelui nu mai pă­trundea nici­odată—aşa^ dicta interesul negustorului—era un adevărat muzeu al tuturor modelor de pe vremuri. Aşa, aici se mai găseau de către organizato­rii «nunţilor ţărăneşti» ce colindă ora­şul de Anul Nou cite o căciulă formi­dabilă de „tambur major“, a acelor tam­­buri majori cari pe vremuri mergeau în frutea muzicelor militare in zile de pa­radă. Aici se mai găseau uniforme de ale gardei civice, rămăşiţe de malaco­­vuri de pe vremea celebrei „Coana Ghi­­riţa“, chipiuri de subcomisari de pe tim­pul cind nu puteai să faci diferenţă în­tre un general de adiţie şi un subco­

Next