Mişcarea, ianuarie 1910 (Anul 2, nr. 1-23)
1910-01-28 / nr. 21
ANUL II.—No. 21. BANI Redacţia şi administraţia Iaşi, Strada Săulescu 5. AROKATEXTE In tară pe un an • • 20 lei Pe jumătate an . . . 10 „ Pe trei luni .... 5 „ In străinătate pe un an 40 Iei Pe jumătate an ... 20 „ Pe trei luni .... 10 „ Preoţii şi învăţătorii 50%MIŞCAREA miM.ll. NAŢIONAL-LIBERAL JOI 28 IANUARIE 1910 BANI SUB DIRECŢIUNEA UI'ÎUl comitet apake xilau; tbnunduri Comerciale Linia în pagina Il-a . 1 leu Linia în pagina lll-a 50 bani Linia în pagina IV-a 40 bani TELEFON 121 = A-'*- ;• -■■■• • • v, ■ _ -• ’ JOS FIRMA! înșelat. Jos firma conservator-democrată strigămnoi —alături de d-l Bădărău ! Ce ciudate sunt uneori coincidentele soartei. Dl. Badarau sufere de o boala ! Ei o mărturisesc astazi —, noi am veche si incurabila: d-sa sufere de a crezut-o de la început si nu ne-am mincă bine de limba. Nu există chestie în care dl. Bădărău sa se creada nechemat sa vorbească, nu exista culisă în care acest straniu personaj politic să se creadă nepoftit să pătrundă, nu există secret pe care d-sa să nu-l creadă necesar de a fi destăinuit. Logofeția d-lui Bădărău nu s a uitat. Sub acest raport dl. Bădărău îămîne o personalitate absolut unică și ciudata. Astazi însă dl. Bădărău nu mai ia parte la consilii de miniștri ale căror desbateri intime să le deie într’un vileag nepermis și uneori dăunător; nici nu mai e în măsură de a citi Mesagiile regale la clubul de deasupra berăriei Azuga, înainte de a le citi Suveranul înaintea parlamentului , nici nu mai poate pătrunde în intimitatea vieţei particulare a Palatului, pentru a furniza ştiri rentabile negustorilor de la „Adevărul“. Boala însă e fără leac. Dacă nu mai poate vinde secretele altora, vinde secretele şi slăbiciunile propriului său partid. Dl. Bădărău a acordat un nou interview ziarului „Adevărul". Şi acest interview destainueşte lucruri şi desvălue o stare de spirit, care până acum puteau fi bănuite, dar nu avea autoritatea mărturisirii lor, de cătră un fruntaş cu vază a partidului conservator-democrat. In acest interview, dl. Bădărău, deşi arată în culorile cele mai splendide(!) situaţia partidului conservator-democrat, nu se poate reţine de a nu mărturisi că pentru a putea guverna partidul conservator-democrat va avea nevoie să-şi schimbe firma. Şi pentru ca cititorii să se convingă de perfecta exactitate a acestei afirmaţiuni, reproducem după „Opinia“ textul celor declarate de dl. Bădărău : „Nu este posibil —spune d. Badărău—ca un asemenea partid condus de un om de puterea domnnt„că şi destoinicia şefului nostru să „nu fie chemat curînd să guvernele şi să guverneze mult timp, „chiar dacă oarecare forme de „protocol ar cere în mod provizor „o altă firmă“. O declaraţie foarte laconică, dar care are un înţeles foarte precis. Indiferent de forma ridicolă în care e îmbrăcată, părerea d-lui Bădărău este că pentru a putea guverna, partidul conservator-democrat va avea nevoie „să schimbe firma“. Este o declaraţie prea gravă pentru situaţia partidului conservatordemocrat, pentru ca ea să nu fie explicată şi lămurită. Oricum ar fi şi orice răstălmăcire i s’ar da, această declaraţie denotă adevărata stare de spirit care domneşte în partidul conservator-democrat : convingerea că acest partid, aşa cum este înjghebat şi cu firma pe care o poartă, nu va putea guverna niciodată în ţara romînească. D-l Bădărău a spus-o prea lapidar poate, dar a spus-o în orice caz cu expanziune de sinceritate care nu sufere nici o bănuială. Numai după doi ani de existență întreprinderea tachistă a ajuns la concluzia că firma nu e bună. M-S8 pe pilit!•• Bătrînul care nouă, luni de zile a Înveninat coloanele „Evenimentului“ cu proza sa... verzue, care a provocat o profundă sciziune in rîndurile partidului conservator din Iaşi, iar in urmă demisia d-lui Matei Cantacuzino din presidenţia clubului, a fost silit să părăsească redacţia acestui ziar. Taman la nouă luni procesul fiziologie şi-a făcut efectul... A fost însă nevoie de intervenţia forcepsului şi a bisturiului pentru a extirpa aceasta cangrenă, care ameniţa întregul organism al partidului conservator. A dispărut ca un vis urb, s’a topit ca un tulgăre de ghiaţă sub arşiţa dogoritoare a soarelui, a fost scos din circulaţie ca o monedă fără curs... Cum douăzeci de ani nu s’a mai pomenit de existenţa unui A. D. Helban, cum tot cam de atita vreme ziaristica romină n’a mai fost minjită de proza otrăvită şi otrăvitoare a acestei fantome a reacţiunei, să sperăm că ziarul oficios al conservatorilor ieşeni nu va socoti aceste nouă luni in răbojul existenţei sale. Suntem adversari neîmpăcaţi ai vehemenţei şi stilului revolver în discuţiunile de presă şi ne repugnă acest sistem care nu mai corespunde cu vremurile în care trăim, dar atunci clnd am văzut că vipera ne ameninţă cu figura ei înfiorătoare, cînd am văzut că-şi rlnjeşte dinţii pentru a învenina luptele noastre politice, am făcut şi noi uz de arme ucigătoare. Cu d-nii Matei Cantacuzino şi d. Greceanu am dus luptă mare, luptă însă reală, luptă de principii, cu discuţiuni cari nu necinsteau nici persoanele şi nici nu pîngăreau nobila profesiune a ziaristicei. De altfel colecţiunea ziarului nostru este martoră vie a acestei afirmaţiuni. Cu oameni însă cari discută cu revolverul într’o mină şi cu pana cu venin în cealaltă nu se poate Întrebuinţa acelaş pro-CGCÎ 611 Visul cel urb a dispărut şi nu-i putem zice decit doar: Ducă-se pe pustii !... POLITICE ♦ Odată cu propunerile d-lui Tache Ionescu de a ceda şefia d-lui General Manu, neînţelegerile tachiştilor, păn’ acum înăbuşite, au’ isbucnit în plin public în diferite centre ale ţarei. După scandalurile din Iloieşti şi din Craiova, au isbucnit şi mai grave neînţelegeri la Galaţi, iar cu întoarcerea d-lui Bădărău la Iaşi vor isbucni şi în clubul din Piaţa Unire gravele desbinări, cari se prepară de linii tachiste nemulţumiţi de intenţiunele d-lui Tache Ionescu. ♦ Supărarea d-lui Lascar Antoniu continuă în acelaş grad. Distinsul jurisconsuit a refuzat categoric să mai colaboreze la „Opinia“, care cum am văzut, s-a grăbit să-l împace, exprimîndu-şi părerile de rău pentru abstinenţa d-sale de la ziar. D-l Lascar Antoniu nu numai că a respins cu indignare aceste... elogii, dar a refuzat să participe pînă şi la banchetul din Focşani. Cu toate stăruinţele depuse de d-nii P. P. Carp şi N. Filipescu, d. Mateiu Cantacuzino persistă în demisiunea sa din preşidenţia comitetului partidului conservator din Iaşi. D-sa nu se mai interesează nici de club şi nici de afacerile partidului conservator din Iași. „Ordinea“ de astăzi după ce aduce elogii declara bunelor d -lui Bădărău, afirmă că sub regimul conservator trecut au predominat și guvernat numai ideile democratice ale d-lui Tache Ionescu,—incluziv Bădărău, adăugăm noi. Aviz prealabil d-lui general Main. Ceraţi de protocol» Dl. Bădărău este un amator al bombelor şi un incorigibil indiscret. Dl. Tache Ionescu mai ales, a avut mult de suferit pe urma acestor metehne ale d-lui Bâdăriu. Ne aducem aminte că pe vremea cînd d. Bădărău era ministru de justiţie a făcut o sumă de gafe care vor rămânea memorabile. Aşa odată a comunicat presei cu anticipaţie textul mesajului regal, altă dată a comunicat presei—bine înţeles vAde-^ vărului“—chestiuni de ordinul cel mai intim pe care numai un consilier bine crescut al Tronului putea să le cunoască In fine d. Bădărău are o bună reputaţie de limbaj. Tot d-sa s’a mai grăbit să anunţe acum citva timp reforma electorală ca un punct al programului partidului conservator-democrat, şi în fine d. Bădărău vine astăzi să destăinuiască lumei politice care este adevăratul sentiment ce domneşte în „sferile înalte“ ale partidului conservator-democrat, asupra succesiunea partidului liberal la cârma ţârei. .Intr’adevăr, un intervievat acordat ţinut ziar, d. Bădărău declară categoric: — „Ştiu că partidul conservator-democrat“ este azi cel mai puternic partid din ţară şi mai ştiu că tăria lui va creşte necontenit. Un astfel de partid cu destoinicia şi puterea de muncă a şefului nostru, nu posibil să nu guverneze curând şi un timp îndelungat, chiar dacă oarecari cerinţi de protocol vor cere provizoriu o altă firmă“. Iată dar că d. Bădărău nu se sfieşte a afirma prin publicitate, că nu partidul conservator-democrat este acela care poate lua, care tabuie să ia, suc-' cesiunea partidului liberal. A fost un accent de sinceritate în aceasta declarație a d-lui Bădărău, care nu trebuie atât de ușor trecută cu vederea. Dl. Bădărău este aghiotantul d-nul Tache Ionescu, este consilierul intim al şefului partiduluiconservator-democrat şi aceste vorbe sunt îmbrăcate în haina oficialităţei. Prin urmare se ştie posesorii „acţiunilor“ d-lui Bădărău primite cu ocaziunea alegerii d-lui Lascar, că aceasta i adevarata situaţie. De ce însă n’a vorbit tot aşa d. Bădărău şi cu două săptămâni în urmă ? Nu permiteau împrejurările şi... protocolul electoral... DIN Z B O It U L V NI E M U Politica şi politeţa Dacă’mi aduc bine aminte, Aristot, bătrînul filosof grec, este acela care a spus că „omul e ui animal politic“. Nu ştiu întrucît avea dreptate marele discipol al lui Platon,—sau de nu cumva zicătoarea sa era o simplă ironie. Ceia ce insă’i sigur, e că omul este un animal... politicos, flămine acum de ştiut de nu cumva există între „politică“ şi politeţă, alte legături de cit acele fonetice. Dară e să credem pe Schopenhauer, politeţa ar fi „masca sub care oamenii işi ascund egoismul,“—ceia ce ar însemna că între ea şi politică nu poate fi nici o legătură ele pare ce ia aceasta din urmă, oamenii işi dau cît mai mult pe faţă egoismul lor. Cu toate aceste o constatare de fapt se impune : Aproape toţi oamenii politici sunt oameni politicoşi. Ei nu refuză nimărui nimic,— chiar atunci cînd ştiu că e cu neputinţă să-şi îndeplinească fâgăduiala. Ei surid totdeauna cu drag, chiar atunci cînd sufletul li-i acru de nemulţămiri şi amar de ură. Ei gîndesc ce nu spun şi spun ce nu gindesc. Salută pe cine nu le place şi răspund la salutările celora, pe care aproape ar vrea să nu-i cunoască. E un soi de veşnică contrazicere cu ei înşişi, acoperită totdeauna de cea mai perfectă politeţă şi cea mai zimbitoare amabilitate. . „ De altfel aceste însuşiri fac calităţile omului politic, căci numai atunci poţi ţinea mulţimea la dispoziţia ta şi deci a o conduce,cînd pari a le pune cu totul la dispoziţia acelei mulţimi. Cită deosebire intre ceia ce se petrece in adîncurile sufletelor omeneşti^ şi amăgitoarele aparenţe pe care şi ie dă,^ pe care trebuie să şi le dea omul, ca să şi poată face loc printre liedurile semenilor săi.... H. Ghibanescu şi Spiridon Irimescu „Opinia“ se opinteşte aseară, şi prin delicioasa pană... de gîsca a vinovatului Ghiţă Ghibănescu caută să dea explicaţii asupra unor cuvinte străvezii, pe care le-a spus d. Bădărău, în interviewul pe care a binevoit să şi-l acorde, şi în acelaş timp să-l publice în două din „monitoarele“ tachiste: „Adevărul“ şi „Opinia". InculpatulGhiţă Ghibănescu discută, ca să zic aşa, următoarele vorbe ale d-lui Bădărău: „chiar dacă oarecare cerinţi de protocol vor cere provizoriu o altă firmă“ Drept aceia, vinovatul Ghiţă începe să facă comentarii asupra uzanţelor constituţionale, asupra vreunei „raţiuni" de stat, asupra unei noui firme, etc. etc. In articolul său, vinovatul Ghiţă Ghibănescu pomeneşte şi numele M. S. Regelui. „Pin’aici ! vinovăţiile Ghiţă !“ D. Ghibănescu nu are voe să discute politică decît cu bucătarul M. S. Regelui. înaltele cunoştinţi ale bucătarului, studiile sale politice şi sociologice se ridică tocmai la nivelul cuuoştinţilor şi studiilor vinovatului Ghiţă Ghibănescu. Multa paucis „Cei ce au urechit auzit să audă“. Gh. Ghibănescu „Opinia“ Pentru Ghiță cred c’ar fi Dimpotrivă, o minune. Dacă nu s’ar auzi Nici ce face, nici ce spune. Cric-Crac. de COCOŞUL „ADEVĂRULUI“ Dacă lui Edmond Rostand i a fost fgreu şi a luptat mult să ’şi găsiască omul care să-i evite în „Cocoşul“ din „Chantecler“—d-lui Const. Mille a fost, în schimb, foarte uşor să ’şi găsieiscă omid care să curcumigiască cîntecul răguşit al „Adevărului“, în diferite chestiuni de actualitate. Cocoşul d-lui Miile nu-i altul decit d-l Eleva. Cu toată stima şi veneraţiunea pentru octogenariatea d-sale, nu ne putem opri de a nu releva acea ridiculă interpelare anunţată în afacerea „Răteşi“, interpelare pe care „ Adevărul“ a exploatat-o Unic, dubitul cea mai turbulentă campanie în contra primului ministru al ţarei. La ce s’a rezumat această faimoasă interpelare au putut vedea cititorii din desbaterile Camerei ce le-am publicat eri. D-l Eleva după ce a încercat să nu mai ridice chestiunea, invitat de însuşi d. r.. C- Brătianu „pentru cinstea întregului parlament“ a vorbit, a cetit, sau a cintat.... Ceia ce a făcut însă a fost şi fals —cum e în politica pe care o face şi prost... ca să nu mai complectăm cu o altă frază. D-l Eleva a cîntat un cîntec stupid al d-lui Miile şi a apărut aseară în rolul unui cocoş îmbâtrînit şi răguşit care se sbate şi se forţează ca să fie ridicul... Şi la acest ridicul Va expus mai cu seamă „Adevărul“ .. I XI." DIN DEPĂRTARE Zăpada iernii s’a in lins, De toate albul le-a încins, Un suflet trist şi ’ngîndurat Te-a aşteptat. Şi le aşteaptă de pe-alunei Cînd flori erau prin cele lunci, Cînd păsărelele sglobii Ziceau că vii. Cind glasul stelelor de sus De line-aşa de mult mi-au spus Be cînd pirău ’ncetişor Doinea de dor. Dar toate azi au amuţit, Afară doar fle-un dor cumplit, Un dor ce-ţi spune ’n plîns amar Revino iar ! Revino iar, nu pribegi, Strein de mine nu mai fi, Mă poartă iar în gindul tău, Odorul meu ! ILEANA. Subiectul lui Chantecler Un articol din „Le Radical“. Subiectul piesei. —Cum sunt aranjate decorurile. — Repetiţia generală. — Aranjamentul celor patru acte.—„Chantecler“ în Iaşi. Reproducem un articol din ziarul „Le Radical“ care în număru-i de ieri publică subiectul celebrului „Chantecler“ al lui Edmond Rostand, pe care-l aşteaptă toată lumea literară. După cum am anunţat noua poemă a genialului poet francez, va fi jucată şi la Iaşi, la Teatrul Naţional, în cursul lunei Martie de către o trupă franceză pusă sub conducerea lui D’ Aragon, valorosul artist care a jucat in localitate, în două turnere, pe celebrul „Cyrano de Bergerac“, lată după ziarul „Le Radical“ cum sunt împărţite cele patru acte din mult aşteptatul „Chantecler In actul prim decorul reprezintă un colţ din o curte ţărănească. In fund se zăreşte un zid cu o poartă , prin poarta întredeschisă se vede un car. Deoarece cocoşul are mărimea naturală a unui jarbat, şi carul trebuia să aibă o dimensiune potrivită, pentru cocoşul care se urcă pe el. La dreapta, in culisă cuşca cânelui. Acila s’a instalat Coquelin. Corpul lui nu se vede decât pe jumătate. In culisa a doua e coleţu de găini. La stănga e colivie in care e un mierloiu (Galipaux), apoi un coş, în care cloceşte ouă o cloşcă. La începutul piesii, gâtiiele se plâng de indrâzneala cocoşului Chantecler, care e îngâmfat de puterea lui de a face să răsară soarele. Conversaţiunea lor e întreruptă de mişcările unei prinzâtoare de fluturi ce o agită cineva de dincolo de zid spre a putea prinde un fluture. De odată se aude o detunătură de puşcă. O tasană (dna Simourn ) care a scăpat de glonţul vinâtorului, se refugiază intre găini. Chantecler, cocoşul, o primeşte cu vădite semne de dragoste. Graţiosul animal se ascunde apoi în cuşca cinelui, cînd vine cinele vinâtorului ca să-l caute. Fa ana văzîndu-se scapată, începe să facă elogiu! vieţii bere din păduri, ce atit de mult se deosebeşte de viaţa burgheză a unui coteţ de găini. Actul al dilea represintâ marginea unei păduri. In fund se aude murmurul unui pîrîiaş; pe ramuri bufniţele adunate conspiră in contra cocoşului cu celelalte păseri de noapte. Ciuda lor e că Chant’ler cu strigătul lui goneşte umbrele nopţii. Miei leiul ascultă tiptil sub un ghiveciu de fiori conjuraţia paserilor nocturne şi se decide să-i spună cocoşului ce se urzeşte contra lui. Dar cocoşul se iveşte mai înainte şi cu un puternic „Cocoşico“ împrăştie bufniţele. El venise ca să urmărească în sălbătăcia pădurilor pe un lasar. Dar începe să-i pară rău că a părăsit coteţul de găini. Intr’o floare, întreabă la leiton ce mai e nou in curtea ţărănească, şi i se răspunde că absenţa lui e mult regretată, căci afacerile în cotitul de găini merg rău de tot. Ştirea aceasta ’1 umilă în pene, iar pe tasana de gelosie. Zorile zilei încep să se arăte. Pădurea se deșteaptă. Actul al treilea represintă o altă parte a pădurei. Se observă o vegetațiune .-