Mişcarea, ianuarie 1910 (Anul 2, nr. 1-23)

1910-01-15 / nr. 10

ANUL II.—No. 10. BANI Redacţia şi administraţia Iaşi, Strada Săulescu 5. AISOIIA SIER­TE In tară pe un an . . 20 lei Pe jumătate an . . . 10 „ Pe trei luni .... 5 „ In străinătate pe un an 40 lei Pe jumătate an . . . 20 „ Pe trei luni .... 10 „ Preoţii şi învăţătorii 50%MIŞCA ZIAR RAŢIONAX*­XIXBRRAX. Balotajul Balotajul de Duminică i a făcut pe adversarii noştri să-şi peardă cu desăvîrşire sărita. Atît tachişlii cit şi cârpişt­ii, au aerul de a fi îngroziţi de cumpăna scrutinului de la balotaj. Şi cum toată campania ce se du­ce împotriva partidului liberal nu se bazează de­cît pe intrigă, pe mistificare şi pe necinste, ni se pare foarte natural, să asistam la acu­­zaţiunile nesăbuite pe care adver­sarii noştri ni le servesc cu o ge­nerozitate vrednică de o cauză mai bună, nu de o cauză pierdută... Cea mai principală din aceste a­­cuzaţiuni este de un humor irezis­tibil. Ascultaţi, mă rog : tachişlii ne acuză că suntem în caitei cu juni­miştii cari ne vor da voturile la balotaj, iar junimiştii îşi isprăvesc sufletul, strigând că tot noi suntem în cartel cu tachişlii, pe care îi spri­jinim pe sub mînă. Atunci una din două : ori suntem în cartel cu ju­nimiştii şi atunci nu putem fi în a­­celaşi timp şi cu tachiştii, ori sun­­­tem în cartel cu tachiştii şi nu pu­tem fi în acelaşi timp şi cu junimiştii? Dar adversarii noştrii sunt oa­meni cari nu ezita aşi mărturisi slăbiciunile, căci aceste ridicole cli­şee ale eternelor „carteluri" care se pun în sarcina partidului liberal, nu înseamnă altă­ceva, de­cât că adversarii noştri de ambele nuanţe îşi simt slăbiciunea şi îşi închipue că straşnic îşi maschează această slăbiciune, cînd scot în ori­ce îm­prejurare fantoma unor carteluri, care din însu­şi modul cum sunt făurite, rezulta că sunt nişte in­si­­nuaţiuni pe cît de neroade pe atît de necinstite. Cetăţenii îşi pot face o idee e­­xactă de valoarea pe care o poate avea acuzaţiunea că suntem în „car­tele", din semnalarea învinuirilor paralele pe care ni le aduc şi ta­n­chiştii şi carpişlii. Tot cu prilejul balotajului de Du­minică, aceiaşi adversari au scos în scena electorala şi vechea fantomă a unor grozave „ingerinţi" guver­namentale. Dar şi această acuzaţi­­une nu poate avea un ecou mai puţin ridicol de­cît cel d’intăi. Dacă partidul liberal ar fi voit să­­ exercite ingerinţele de care îl acu­ză adversarii, de ce nu le-ar fi e­­xercitat la primul scrutin ? De ce ar fi aratat acea senină îngăduinţă şi complecta libertate, care nu a îm­pedecat pe nimeni în exercitarea drepturilor lui şi care nu a impie­tat nici o conştiinţă în mărturisirea credinţelor ei,— dacă nu ar fi avut scrupulul de a nu păta o eră de cinste politică şi de­­îndreptare a moravurilor vieţei noastre publice, cu păcatul unor imoralităţi de care numai adversarii noştri s’au aratat capabili ? Partidul liberal nici nu cumpără, nici nu silueşte constituţi; e prea sigur pe forţele lui, e prea mîndru de opera lui, e prea conştient de misiunea lui, pentru a se scoborî la murdării în care numai conser­vatorii s’au deprins să se bălăcească. In zadar se vorbeşte de „carte­luri" care nu exista şi de „inge­­­rin­ţi" care nu se fac. Ca si în faţa scrutinului de Du­minica trecută, partidul liberal va­­ păşi şi în faţa scrutinului de Du­­­­m­inica viitoare, cu aceiaşi senină­tate şi cu aceiaşi convingere: po­litica de cinste administrativă şi de renaştere sociala trebue să triumfe prin reuşita candidatului nostru d. dr. Manicatide, una din podoabele intelectualit aţei ieşene şi una din forţele cele mai utile care a sporit fa­langa partidului liberal din localitate. Vor fi trecut şapte zile şi opt nopţi pînă în clipa în care cetăţe­nii­­colegiului al doilea vor fi che­­maţi să-şi rostească pentru a două oară credinţa conştiinţei lor cins­tite ; şi în acest răstimp de recu­legere, nu se poate ca gîndul curat să nu lumineze întunericul clipei de rătăcire, în care sufletul lor a tre­murat şi cuvântul lor a greşit. Nu se poate ca revirimentul să nu se facă, pentru ca între cinste şi ne­cinste, între nevolnicie politică şi între vigoare politică, alegătorul conştient să iui aleagă ceea ce este moral şi util să aleagă. Şi adversarii noştri îşi pierd ca­pul, pentru că îşi simt inferiorita­tea sub toate raporturile. Nouă nu ne face nimeni nici procesul corec­­titudinei, nici procesul naţionalis­mului, nici nu ne-am legat existenţa noastră, ca partid şi ca guvern, de rezultatul scrutinului de Duminică—, de aceea nu ne pierdem firea. Pornim­­la luptă cu mîndria o­­mului care ştie că luptă pentru o cauză şi morală şi utilă intereselor generale şi nu avem altă nădejde de­cît cuminţenia oamenilor cinstiţi şi conştienţi de votul pe care îl pun în urnă. Multa paucis LUI GHIŢA Motto : Mâine seară, Joi,­­1. Gh. Ghibănescu va ţinea o conferinţă In sala Ateneu­lui din Bucureşti etc. „Opinia“ Na!... că s’a lăţit covata . Dupil­ ce ne-a masacrat Razna ’n ţară a luat Pe Munteni săi dee gata. Dialog în Redacţia „Opiniei“ (Uliţă. Plec deseară ’a Bucureşti Să mai caut documente Redactorul Bembassat. Când pe „Ordine“ soseşti, Dă lui Caiman complimente. Cric-Crac. ---«4» -5ât»-K9~ „MARELE PRIMAR“ In campania electorală ce dăinueşte de vre­o două luni de zile, d. Gh. Lascar, can­didatul conservatorilor democraţi, a avut de suportat atâtea platitudini şi a fost gra­tificat cu atltea epitete şi calificative de către ziarul fachist local, aşa că ori­clt de viguros ar fi d-sa nu ştim­ de mai poate suporta greutatea atîtor onoruri. A fost divinizat omul acesta, a fost apo­teozat cu atita desinvoltură şi galanto­­mie înelt­ă. Lasear trebue să-şi fi... pierdut iluziile de sine însuşi. Ce şi-o fi zielnd adversarul lui Shakes­peare? Dar bine eu sunt un om genial, sunt o personalitate politică extra­ordinarâ, o inteligenţă proverbială, un tachist feno­menal şi eu toate aceste habar n’am avut! Vorba ceia: „cînd doi îţi spun că eşti beat, du-te de te culcă“. Cind o lume Întreagă de... tachişti îţi spune că eşti „mare“, intr’adevăr trebue să fiu eu ceva—îşi zice eu drept cuvlnt au­torul .. grădinei de la Liceul Internat. Şi într’adevăr ziarele tachiste, fără deo­sebire de naţionalitate, de două luni de zile strigă că d. Lasear e mare. „Opinia“ că d. Lasear e mare ; „Ordinea“ eă d. Lasear e foarte mare; „Acţiunea“ eă d. Lasear e Îngrozitor de mare, in fine „La Roumanie" că d. Lasear e fenomenal de mare. Nici una însă din aceste trei surori conserva­toare nu precizau din ce punct de vedere e mare d. Lasear. Mare orator, mare profe­sor, mare politician, mare gospodar, mare... nimic din toate aceste. in fine „Opinia“ mai curajoasă şi mai în­­drăsneaţă, s’a hotărît să scoată pe d. Las­car din această nedumerire, care începuse a-i da de gladit şi i-a spus pe şleau că e un mare.... primar. Adică pardon, un fost mare... primar. Cel Întâi care trebue să fi roşit de a­­ceastă „mare“ Indrăsneală a „Opiniei", tre­bue să fi fost însuşi d. Lasear. Căci e o curată indrăsneală să spună cine­va şi mai ales o gazetă tachişti, e&d. Lasear a fost „un mare primar“. O fi fost el mare cu trupul, dar nu şi cu sufletul. Ce zici Chirilă? Pentru „Evenimentul“ „Evenimentul“ ne acuză că am­ fi dat concursul candidatului d­­lui Bădăran, prin faptul că şe­ful nostru, d. Stere, n’a întrebu­inţat mijloacele urâte de care s-au servit adversarii noştri în vârte­jul alegerii de Duminică. Apoi, nu toţi oamenii au carac­terul la fel. Dl. Stere, după cum a­ şi declarat, nu se poate scoborî aşa de jos, nu poate uza de ‘ma­nopere aşa de reprobabile de cari au usat junimiştii pentru a con­­rupe conştiinţele. Dl. Stere nu înţelege a da o luptă pe baza tuturor mijloacelor de conrupţie, ci, o luptă de­ idei. Or, tocmai aceasta vio pot pri­cepe adversarii noştri şi de aceia „Evenimentul“ ne­ aduce o mulţi­me de neadevăruri şi acuzări, a căror neexactitate ne-am scoborî prea* jos, dac ’am căuta s’o do­vedim. E ridicol numai în chip i­­indiv­­ie că un şef de partid,­ ar căuta să sprijine candidatul celuilalt partid, şi mai ales, cum era ca­zul aici, să sprijine candidatul taehist, care numai de sprijinul nostru navea nevoe, având în do­sul lui pe marele elector taehist, Cc. Alecu Bădărău. Dar, mai ales în limpid alege­rilor, opozanţii fac uz de toate mijloacele şi permise şi neper­mise, numai pentru a mistifica adevă­rul şi a căuta să inducă­ în eroare pe cei ce-i ascultă. Căci, după cum „Evenimentul11, crede că am dat­­ concursul candi­datului fachist, tot aşa „Opinia“, ne acuză că am lucrat de comun acord cu junimiştii. POLITICE * D. General Manu s’a apucat la bă­­trîneţe să facă pe diplomatul. Nu fa­cem nici o aluzie la spaima diploma­tică ce a avut cu ocazia vizitei d-ui Brătianu la vatican. E vorba de o di­plomaţie cu mult mai subţire, care um­blă să,facă exerciţii de echilibristică in­tre cele două grupări conservatoare. Dacă nici după un asemenea sport politic­ă, general Manu nu va ajunge arbitrul situaţiei, atunci într-adevăr lu­mea începe să se schimbe şi retragerea lui Achile rămâne o îmbufnare fără nici un folos. 5. „Opinia“ anunţă că în astă seară, d. Ghi­­ţă Ghibănescu, autorul interminabilelor re­viste, va ţine o conferinţă la Ateneul din Bucureşti. Putem prevedea de pe aeura succesul d-lui Ghibănescu. Imediat ce-şi va începe desvol­­tarea conferinţei, ca un balsam bine-fâcă­­tor se va revărsa a­upra spectatorilor, iar Morfeu îi va lua sub ocrotitoarea sa pază. La urmă, d. Nicu Filipescu Delafăurei, care se zice că ţine să asiste la această in­teresantă conferinţă, îi va face conferen­ţiarului o critică pedagogică. * Tot „Opinia“ de aseară mai face două declaraţii foarte importante : Că junimiştii nu vor veni nici­odată la pu­tere, din cauza tachiştilor,—bietul domn Carp, nici nu ştie ce soartă­­ aşteaptă, —şi că pe liberali tot numai tachiştii ii vor răsturna. „Opinia“ a uitat însă să mai facă o declarare şi mai importantă pe care noi am aflat o din cercuri bine infor­mate , anume: că în urma campaniei dusă împotr­iva gu­vernului de tachişti şi de presa lor pe tema acordurilor, M. S. Regele a şi însărcinat pe d. Tache Ionescu, şeful-soare, să formeze cabi­netul. Aşa să trăiască Jaque dacă nu-i drept ! 3 Prin cercurile conservatoare şi tachi­­ste se vorbeşte mult despre o tainică con­sfătuire ce s a ţinut acum cite­va sita la d. Gh. Gr. Cantacuzino şi la care n’au luat parte de cit cîţi­va membrii şi cîţi­va intimi ai familiei Cantacuzino. Unii cred că e vorba de o nouă surpri­ză politică ce se pregăteşte în partidul con­servator, iar­­ alţii merg pană a atribui d-lui Gh. Gr. Cantacuzino intenția de a, ■rupe pactul de acum trei ani cu d­l P. P. Carp. VINERI 15 IANUARIE 1910 B A­NI SUB DIRECȚIUNEA U14UI COMITET AI M­A­RE ZILNIC Anunciuri Comerciale Linia în pagina II-a L­­eu Linia în pagina 111-a 50 bani Linia în pagina IV-a 40 bani ===== TELEFON 121 — =e O aniversare scumpă nouă Astăzi, 15 ianuarie se împlinesc şase­zeci de ani de când a văzut lumina zilei. Acela care mai mor­­târziu a luminat cu atâta strălucire poesia, simţirea şi înalta cugetare românească, poetul Mihail Emi­­nescu. Sunt câte­va luni de când un grup de admira­tori din Galaţi, în frunte cu d. Corneliu Botez, dis­tins magistral şi publicist, a luat iniţiativa de a se comemora geniul lui Eminescu, rămas de­ apururea printre noi. Ideia iniţiatorilor din Galaţi a fost imitată şi în alte părţi ale ţarei. S'au organizat serbări întru sim­bolizarea genialului poet şi filosof, a cărui operă, cea mai mare operă din literatura noastră, va ră­mâne pentru vecie... Ne amintim cu drag de ziua maşterei poetului Mihail Eminescu, luceafărul poeziei şi simbrei ro­ Un autograf din volumul „Eminescu Comemorativ“ a d-lui Octav Minor. Mihail Eminescu La vrrsta de 20 ani, fotografiat la Viena mânești. ........—.......— D­I­N Z­B­OR­UL V­R­E­M 11 Cetitorii izoştrii Printre ch­esliile discutate de d-nii Al. Vlăhuţă şi I. L. Caragiale, publicate de „11-­niversul“ sub tem­a de schimb de scrisori dintre aceştia, figura mai douuăzi şi între­barea: „De ce nu se citeşte la noi literatu­ra românească“ ? Fie­care din aceşti doi nuri scriitori ai neamului no­am, deslegură probii cu in­te­iul lor de-a vedea lucrurile şi după tempe­ramentul lor; iar din ambele răspunsuri, fie din tonul sever şi sobru al d-lui Vlahtiţu­, fie din tonul glumeţ şi satiric al d-lui Ca­re­gia­le,—reeşia multa amărăciune cu privi­re la soarta literaturii romîneşti. După modesta noastră părere, fură lăsate aproape de o parte două din pricinile cele mai adinei, cărora li se datoreşte lipsa de interes pe care o foartăi publicul scriitori­lor noştrii . Mai întâi e neîncrederea, am putea spu­ne justificată până mai anii trecuţi, față cu ceia ce se scria româneşte, de vreme ce în afară de rare excepţii, publicul era înşelat şi bunul gust literar ofuscat de scriitori lip­siţi de ori­ce chemare şi săraci de orice în­suşiri artistice. Iar dacă de un timp încoace avem multe scrieri şi mulţi scriitori care fac onoare nea­mului, de pe urma desamăgirilor din trecut, publicul păstrează faţă de ei un soi de in­­stid­ivă rezervă,—mai cu­­seamă că şi as­tăzi încă prin pleiada celor cu adevarat che­maţi, să strecoară şi amăgitoare der­­imsi. Dar oare publicul nostru care arată atita lipsă de interes literaturii din ţară, să poar­tă el altfel cu literatura streină . Ci­ţi sunt oare la noi acei cari, în afară de ziare des­chid alte cărţi de­cît acele necesare profe­­siunei lor,—de cum­va te deschid nmear pe aceste ? E fapt la noi, că încă de prin şcoli, lip­sim cu totul de-o cultură mai generală, care lipsă ne înstrăinează, fie de ce se scrie ’n ţară, fie de ce se scrie ’n străinătate, măr­ginind intelectualitatea şi nevoile noastre es­tetice la manifestări cu totul reduse, f'.iţă cu ceia ce se petrece in această privinţă şi 'n alte ţări. Nu se citeşte la noi romîneşte pentru că, în genere nu se citeşte la noi de loc. Avocaţi, medici, magistraţi, profesori,­de bine de rău, obţinind titlul universitar în specialitatea lor, să dedau numai la înde­letnicirile lor profesionale, nesimţind nici o altă nevoie de altă hrană intelectuală ori sufletească. Poezia şi romanul şi teatrul, li se par lu­cruri neserioase, menite doar să incinte şi să exalteze pe femei ori pe copii,—şi lui cu atit mai greoaie încă, digestie intelectu­ală pentru produsele ştiinţifice. Să nu fie oare o greşală, ş­i-o greşală mare pentru intelectualitatea neamului, tendinţa de specializare, care se accentuiază pe fir­ea­re zi mai mult in şcoli ? Oare o cultură mai generală n’ar îndruma generaţiiel noas­tre pe mai alese căi? H. Cinste de probă Fermiţîndu-ne o comparaţie, se ştie că tâlharul totdeauna apucă cu gura îna­inte, după cum se zice, pentru a misti fim adevărul şi pentru a induce în e­­roare, pe cei ce-l ascultă, întocmai aşa se întîmplă şi cu ta­chiştii­, ei, care ar trebui să roşască nu­mai cînd ar auzi pronunţindu se cuvîntul de cinste sau de, bună cuviinţă, tocmai ei fac paradă de aceste virtuţi şi le pun ca pavăza celor mai urile viţii cu care-a înzestraţi. Dar nu,numai că se servesc de aceste virtuţi fără pic de ruşine, dar caută încă să arunce asuprii altora toc­mai odioasele­­mijloace de care se ser­vesc ei. Ca­ să nu mai vorbim de celelalte a­­legeri, unde o lume întreagă ştie de ma­no­peri­le necinstite întrebuinţate de în­chişii pentm conruperea conştiinţilor, vom am­i­mi numai despre alegerea lo­cală. Încă cu o lună înainte, toţi dăl­ânş­i fachişti cu şeful lor în frunte au început să colinde străzile, de nu mai aveau chip bieţii alegători, nici să mănânce, nici să doarmă liniştiţi. Când nici nu se gândeau se, trezeau ba cu Cc. Alecu şi cu Cc. Ghiţa Lascar candidatul, ba cu Cc. Ghiţa Şerban, ba cu C. Chiriţă,

Next