Mişcarea, ianuarie 1910 (Anul 2, nr. 1-23)

1910-01-28 / nr. 21

ANUL II.—No. 21. BANI Redacţia şi administraţia Iaşi, Strada Săulescu 5. AROKATEXTE In tară pe un an • • 20 lei Pe jumătate an . . . 10 „ Pe trei luni .... 5 „ In străinătate pe un an 40 Iei Pe jumătate an ... 20 „ Pe trei luni .... 10 „ Preoţii şi învăţătorii 50%MIŞCAREA miM.ll. NAŢIONAL-LIBERAL JOI 28 IANUARIE 1910 B­ANI SUB DIRECŢIUNEA UI'ÎUl comitet apake xilau; tbnunduri Comerciale Linia în pagina Il-a . 1 leu Linia în pagina lll-a 50 bani Linia în pagina IV-a 40 bani TELEFON 121 = A-'*- ;• -■■■• • • v, ■ _ -• ’ JOS FIRMA! înșelat. Jos firma conservator-democrată strigăm­­noi —alături de d-l Bădă­rău ! Ce ciudate sunt uneori coinciden­tele soartei. Dl. Badarau sufere de o boala ! Ei o mărturisesc astazi —, noi am veche si incurabila: d-sa sufere de a crezut-o de la început si nu ne-am mincă b­ine de limba. Nu există che­stie în care dl. Bădărău sa se crea­da nechemat sa vorbească, nu e­­xista culisă în care acest straniu personaj politic să se creadă ne­poftit să pătrundă, nu există secret pe care d-sa să nu-l creadă nece­sar de a fi destăinuit. Logofeția d-lui Bădărău nu s a uitat. Sub acest raport dl. Bădărău î­ămîne o personalitate absolut uni­că și ciudata. Asta­zi însă dl. Bădărău nu mai ia parte la consilii de miniștri ale căror desbateri intime să le deie într’un vileag nepermis și uneori dăunător; nici nu mai e în măsură de a citi Mesagiile regale la clubul de deasupra berăriei Azuga, înainte de a le citi Suveranul înaintea par­lamentului , nici nu mai poate pă­trunde în intimitatea vieţei particu­lare a Palatului, pentru a furniza ştiri rentabile negustorilor de la „Adevărul“. Boala însă e fără leac. Dacă nu mai poate vinde secretele alto­ra, vinde secretele şi slăbiciunile propriului său partid. Dl. Bădărău a acordat un nou interview ziarului „Adevărul". Şi a­­­cest interview destainueşte lucruri şi desvălue o stare de spirit, care până acum puteau fi bănuite, dar nu avea autoritatea mărturisirii lor, de cătră un fruntaş cu vază a par­tidului conservator-democrat. In acest interview, dl. Bădărău, de­şi arată în culorile cele mai splendide(!) situaţia partidului con­servator-democrat, nu se poate re­ţine de a nu mărturisi că pentru a putea guverna partidul conserva­tor-democrat va avea nevoie să-şi schimbe firma. Şi pentru ca cititorii să se con­vingă de perfecta exactitate a ace­stei afirmaţi­uni, reproducem după „Opinia“ textul celor declarate de dl. Bădărău : „Nu este posibil —spune d. Ba­­­dărău—ca un asemenea partid con­­­dus de un om de puterea domnnt­­„că şi destoinicia şefului nostru să „nu fie chemat curînd să guverne­le şi să guverneze mult timp, „chiar dacă oare­care forme de „protocol ar cere în mod provizor „o altă firmă“. O declaraţie foarte laconică, dar care are un înţeles foarte precis. Indiferent de forma ridicolă în care e îmbrăcată, părerea d-lui Bădărău este că pentru a putea guverna, partidul conservator-democrat va a­­vea nevoie „să schimbe firma“. Este o declaraţie prea gravă pen­tru situaţia partidului conservator­­democrat, pentru ca ea să nu fie explicată şi lămurită. Ori­cum ar fi şi orice răstălmă­cire i s’ar da, această declaraţie denotă adevărata stare de spirit care domneşte în partidul conser­vator-democrat : convingerea că a­­cest partid, aşa cum este înjghebat şi cu firma pe care o poartă, nu va putea guverna nici­odată în ţa­ra romînească. D-l Bădărău a spus-o prea lapi­dar poate, dar a spus-o în ori­ce caz cu expanziune de sinceritate care nu sufere nici o bănuială. Numai după doi ani de existență întreprinderea tachistă a ajuns la concluzia că firma nu e bună. M-S8 pe pilit!­•• Bătrînul care nouă, luni de zile a Înveni­nat coloanele „Evenimentului­“ cu proza sa... verzue, care a provocat o profundă sciziu­ne in rîndurile partidului conservator din Iaşi, iar in urmă demisia d-lui Matei Can­­tacuzino din presidenţia clubului, a fost si­lit să părăsească redacţia acestui ziar. Taman la nouă luni procesul fiziologie şi-a făcut efectul... A fost însă nevoie de intervenţia forcep­sului şi a bisturiului pentru a extirpa a­­ceasta cangrenă, care ameni­ţa întregul organism al partidului conservator. A dispărut ca un vis urb­, s’a topit ca un tulgăre de ghiaţă sub arşiţa dogoritoare a soarelui, a fost scos din circulaţie ca o monedă fără curs... Cum două­zeci de ani nu s’a mai pome­nit de existenţa unui A. D. Helban, cum tot cam de atita vreme ziaristica romină n’a mai fost minjită de proza otrăvită şi otră­vitoare a acestei fantome a reacţiunei, să sperăm că ziarul oficios al conservatorilor ieşeni nu va socoti aceste nouă luni in ră­bojul existenţei sale. Suntem adversari neîmpăcaţi ai vehemen­ţei şi stilului revolver în discuţiunile de presă şi ne repugnă acest sistem care nu mai corespund­e cu vremurile în care tră­im, dar atunci clnd am văzut că vipera ne ameninţă cu figura ei înfiorătoare, cînd am văzut că-şi rlnjeşte dinţii pentru a înve­nina luptele noastre politice, am făcut şi noi uz de arme ucigătoare. Cu d-nii Matei Cantacuzino şi d. Greceanu am dus luptă mare, luptă însă reală, luptă de principii, cu discuţiuni cari nu necins­teau nici persoanele şi nici nu pîngăreau nobila profesiune a ziaristicei. De altfel colecţiunea ziarului nostru este martoră vie a acestei afirmaţiuni. Cu oameni însă cari discută cu revolve­rul într’o mină şi cu pana cu venin în cea­laltă nu se poate Întrebuinţa acelaş pro-CGCÎ 611 Visul cel urb­ a dispărut şi nu-i putem zice de­cit doar: Ducă-se pe pustii !... POLITICE ♦ Odată cu propunerile d-lui Tach­e Ionescu de a ceda şefia d-lui General Manu­, neînţelege­rile tachiştilor, păn’ acum înă­buşite, au’ isbucnit în plin pu­blic­ în diferite centre ale ţarei. După scandalurile din I­loieşti şi din Craiova, au isbucnit şi m­ai grave neînţelegeri la Galaţi, iar cu întoarcerea d-lui Bădă­rău la Iaşi vor isbucni şi în clu­bul din Piaţa Unire­ gravele desbinări, cari se prepară de li­nii tach­iste nemulţumiţi de in­­tenţiunele d-lui Tach­e Ionescu. ♦ Supărarea d-lui Lascar Antoniu con­tinuă în acelaş grad. Distinsul juriscon­suit a refuzat categoric să mai colabo­reze la „Opinia“, care cum am văzut, s-a grăbit să-l împace, exprimîndu-şi pă­rerile de rău pentru abstinenţa d-sale de la ziar. D-l Lascar Antoniu nu numai că a respins cu indignare aceste... elogii, dar a refuzat să participe pînă şi la ban­chetul din Focşani.­­ Cu toate stăruinţele depuse de d-nii P. P. Carp şi N. Filipescu, d. Mateiu Cantacuzino persistă în demisiunea sa din preşidenţia comitetului partidului conservator din Iaşi. D-sa nu se mai interesează nici de club şi nici de afacerile partidului con­servator din Iași.­­ „Ordinea“ de astăzi după ce aduce elogii declara bunelor d -lui Bădărău, a­­firmă că sub regimul conservator tre­cut au predominat și guvernat numai i­­deile democratice ale d-lui Tache Ione­­scu,—incluziv Bădărău, adăugăm noi. Aviz prealabil d-lui general Mai­n. Ceraţi de protocol» Dl. Bădărău este un amator al bom­belor şi un incorigibil indiscret. Dl. Tache Ionescu mai ales, a avut mult de suferit pe urma acestor me­tehne ale d-lui Bâdăriu. Ne aducem aminte că pe vremea cînd d. Bădărău era ministru de justiţie a făcut o sumă de gafe care vor rămânea memorabile. Aşa odată a comunicat presei cu an­ticipaţie textul mesa­jului regal, altă dată a comunicat presei—bine înţeles vAde-^ vărului“—chestiuni de ordinul cel mai intim pe care numai un consilier bine crescut al Tronului putea să le cunoască In fine d. Bădărău are o bună reputaţie de limbaj. Tot d-sa s’a mai grăbit să anunţe acum cit­va timp reforma electorală ca un punct al programului partidului con­servator-democrat, şi în fine d. Bădărău vine astă­zi să destăinuiască lumei po­litice care este adevăratul sentiment ce domneşte în „sferile înalte“ ale partidu­lui conservator-democrat, asupra suc­cesiunea partidului liberal la cârma ţârei. .Intr’adevăr, un intervievat acordat ţi­nut ziar, d. Bădărău declară categoric: — „Ştiu că partidul conservator-de­mocrat“ este azi cel mai puternic partid din ţară şi mai ştiu că tăria lui va creşte necontenit. Un astfel de partid cu destoinicia şi puterea de muncă a şe­fului nostru, nu­­ posibil să nu guver­neze curând şi un timp îndelungat, chiar dacă oarecari cerinţi de protocol vor cere provizoriu o altă firmă“. Iată dar că d. Bădărău nu se sfi­­eşte a afirma prin publicitate, că nu partidul conservator-democrat este acela care poate lua, care tabuie să ia, suc-' cesiunea partidului liberal. A fost un accent de sinceritate în a­ceasta declarație a d-lui Bădărău, care nu trebuie atât de ușor trecută cu ve­derea. Dl. Bădărău este aghiotantul d-nul­ Tache Ionescu, este consilierul intim al şefului partidului­­conservator-democrat şi aceste vorbe sunt îmbrăcate în haina oficialităţei. Prin urmare se ştie posesorii „acţiu­nilor“ d-lui Bădărău primite cu ocaziu­­nea alegerii d-lui Lascar, că aceasta i adevarata situaţie. De ce însă n’a vorbit tot aşa d. Bă­dărău şi cu două săptămâni în urmă ? Nu permiteau împrejurările şi... pro­tocolul electoral... DIN Z B O It U L V NI E M U Politica şi politeţa Dacă’mi aduc bine aminte, Aristot, bătrî­­nul filosof grec, este acela care a spus că „omul e ui animal politic“. Nu ştiu întrucît avea dreptate marele dis­cipol al lui Platon,—sau de nu cumva zică­­toarea sa era o simplă ironie. Ceia ce insă’i sigur, e că omul este un animal... politicos, flămine acum de ştiut de nu cumva există între „politică“ şi politeţă, alte legături de cit acele fonetice. Dară e să credem pe Schopenhauer, po­liteţa ar fi „masca sub care oamenii işi as­cund egoismul,“—ceia ce ar însemna că în­tre ea şi politică nu poate fi nici o legătură ele pare­ ce ia aceasta din urmă, oamenii işi dau cît mai mult pe faţă egoismul lor. Cu toate aceste o constatare de fapt se impune : Aproape toţi oamenii politici sunt oameni politicoşi. Ei nu refuză nimărui nimic,— chiar atunci cînd ştiu că e cu neputinţă să-şi îndeplinească fâgăduiala. Ei surid totdeauna cu drag, chiar atunci cînd sufletul li-i acru de nemulţămiri şi amar de ură. Ei gîndesc ce nu spun şi spun ce nu gindesc. Salută pe cine nu le place şi răspund la salutările ce­­lora, pe care aproape ar vrea să nu-i cu­noască. E un soi de veşnică contrazicere cu ei înşişi, acoperită totdeauna de cea mai per­fectă politeţă şi cea mai zimbitoare ama­bilitate. . „ De­ altfel aceste însuşiri fac calităţile omu­lui politic, căci numai atunci poţi ţinea mul­ţimea la dispoziţia ta şi deci a o conduce,­­­cînd pari a le pune cu totul la dispoziţia acelei mulţimi. Cită deosebire intre ceia ce se petrece in adîncurile sufletelor omeneşti^ şi amăgi­toarele aparenţe pe care şi ie dă,^ pe care trebuie să şi le dea omul, ca să şi poată face loc printre liedurile semenilor săi.... H. Gh­ibanescu şi Spiridon Irimescu „Opinia“ se opinteşte aseară, şi prin delicioasa pană... de gîsca a vinovatului Ghiţă Ghibănescu caută să dea explicaţii asupra unor cu­vinte străvezii, pe care le-a spus d. Bădărău, în interviewul pe care a binevoit să şi-l acorde, şi în ace­laş timp să-l publice în două din „monitoarele“ tachiste: „Adevărul“ şi „Opinia". Inculpatul­­Ghiţă Ghibănescu dis­cută, ca să zic aşa, următoarele vorbe ale d-lui Bădărău: „chiar d­acă oarecare cerinţi de protocol vor cere provizoriu o altă firmă“ Drept aceia, vinovatul Ghiţă în­cepe să facă comentarii asupra u­­zanţelor constituţionale, asupra vre­unei „raţiuni" de stat, asupra unei noui firme, etc. etc. In articolul său, vinovatul Ghiţă Ghibănescu pome­neşte şi numele M. S. Regelui.­­ „Pin’aici ! vinovăţiile Ghiţă !“ D. Ghibănescu nu are voe să dis­cute politică de­cît cu bucătarul M. S. Regelui. înaltele cunoştinţi ale bucătarului, studiile sale politice şi sociologice se ridică tocmai la ni­velul cuuoştinţilor şi studiilor vino­vatului Gh­iţă Ghibănescu. Multa paucis „Cei ce au urechit auzit să audă“. Gh­. Ghibănescu „Opinia“ Pentru Ghiță cred c’ar fi Dimpotrivă, o minune. Dacă nu s’ar auzi Nici ce face, nici ce spune. Cric-Crac. de COCOŞUL „ADEVĂRULUI“ Dacă lui Edmond Rostand i a fost fgreu şi a luptat mult să ’şi găsiască omul care să-i evite în „Cocoşul“ din „Chantecler“—d-lui Const. Mille­­ a fost, în schimb, foarte uşor să ’şi găsieiscă omid care să curcumigiască cîntecul ră­guşit al „Adevărului“, în diferite chestiuni de actualitate. Cocoşul d-lui Miile nu-i altul de­cit d-l Eleva. Cu toată stima şi veneraţiunea pentru octogenar­iat­ea d-sale, nu ne putem opri de a nu releva a­­cea ridiculă interpelare anunţată în afacerea „Răteş­i“, interpelare pe care „ Adevărul“ a exploatat-o Unic, dubitul cea mai turbulentă campanie în contra primului mi­nistru al ţarei. La ce s’a rezumat această fai­moasă interpelare­ au putut ve­dea cititorii din desbaterile Came­rei ce le-am publicat eri. D-l Eleva după ce a încercat să nu mai ridice chestiunea, invitat de însuşi d. r.­­. C- Brătianu „pentru cinstea întregului parla­ment“ a vorbit, a cetit, sau a cin­­tat.... Ceia­ ce a făcut însă a fost şi fals —cum e în politica pe care o face şi prost... ca să nu mai com­plectăm cu o altă frază. D-l Eleva a cîntat un cîntec stu­pid al d-lui Miile­ şi a apărut aseară în rolul unui cocoş îm­bâ­­trînit şi răguşit care se sbate şi se forţează ca să fie rid­icul... Şi la acest ridicul Va expus mai cu seamă „Adevărul“ .. I X­I­­.­" DIN DEPĂRTARE Zăpada iernii s’a in lins, De toate albul le-a încins, Un suflet trist şi ’ngîndurat Te-a aşteptat. Şi le aşteaptă de pe-alunei Cînd flori erau prin cele lunci, Cînd păsărelele sglobii Ziceau că vii. Cind glasul stelelor de sus De line-aşa de mult mi-au spus Be cînd pirău ’ncetişor Doinea de dor. Dar toate azi au amuţit, Afară doar fle-un dor cumplit, Un dor ce-ţi spune ’n plîns amar Revino iar ! Revino iar, nu pribegi, Strein de mine nu mai fi, Mă poartă iar în gindul tău, Odorul meu ! ILEANA. Subiectul lui Chantecler Un articol din „Le Radical“. Subiectul piesei. —Cum sunt aranjate decoru­rile. — Repetiţia generală. — Aranja­mentul celor patru acte.—„Chantecler“ în Iaşi. Reproducem un articol din ziarul „Le Radical“ care în număru-i de ieri publi­că subiectul celebrului „Chantecler“ al lui Edmond Rostand, pe care-l aşteaptă toată lumea literară. După­ cum am anunţat noua poemă a genialului poet francez, va fi jucată şi la Iaşi, la Teatrul Naţional, în cursul lunei Martie de către o trupă franceză pusă sub conducerea lui D’ Aragon, valoro­sul artist care a jucat in localitate, în două turnere, pe celebrul „Cyrano de Bergerac“, lată după ziarul „Le Radical“ cum sunt împărţite cele patru acte din mult aşteptatul „Chantecler In actul prim decorul reprezintă un colţ din o curte ţărănească. In fund se zăreşte un zid cu o poartă , prin poarta întredeschisă se vede un car. Deoarece cocoşul are mărimea naturală a unui jarbat, şi carul trebuia să aibă o di­mensiune potrivită, pentru cocoşul care se urcă pe el. La dreapta, in culisă cuş­ca cânelui. Aci­la s’a instalat Coquelin. Corpul lui nu se vede decât pe jumă­tate. In culisa a doua e coleţu de găini. La stănga e coliv­ie in care e un m­ier­­loiu (Galipaux), apoi un coş, în care clo­ceşte ouă o cloşcă. La începutul piesii, gâtiiele se plâng de indrâzneala cocoşu­lui Chantecler, care e îngâmfat de pu­terea lui de a face să răsară soarele. Conversaţiunea lor e întreruptă de mişcările unei prinzâtoare de fluturi ce o agită cineva de dincolo de zid spre a putea prinde un fluture. De odată se aude o detunătură de puşcă. O tasană (d­na Si­mourn ) care a scăpat de glon­ţul vinâtorului, se refugiază intre găini. Chantecler, cocoşul, o primeşte cu vă­dite semne de dragoste. Graţiosul ani­mal se ascunde apoi în cuşca cinelui, cînd vine cinele vinâtorului ca să-l caute. Fa ana văzîndu-se scapată, începe să facă elogiu! vieţii­­ bere din păduri, ce atit de mult se deosebeşte de viaţa bur­gheză a unui coteţ de găini. Actul al dilea represintâ marginea unei păduri. In fund se aude murmurul unui pîrîiaş; pe ramuri bufniţele adu­nate conspiră in contra cocoşului cu celelalte păseri de noapte. Ciuda lor e că Chant’ler cu strigătul lui goneşte um­brele nopţii. Miei leiul ascultă tiptil sub un ghiveciu de fiori conjuraţia paserilor nocturne şi se decide să-i spună cocoşu­lui ce se urzeşte contra lui. Dar coco­şul se iveşte mai înainte şi cu un pu­ternic „Cocoş­ico“ împrăştie bufniţele. El venise ca să urmărească în sălbătăcia pădurilor pe un lasar. Dar începe să-i pară rău că a părăsit coteţul de găini. Intr’o floar­e, întreabă la lei­ton ce mai e nou in curtea ţărănească, şi i se răs­punde că absenţa lui e mult regretată, căci afacerile în coti­tul de găini merg rău de tot. Ştirea aceasta ’1 umilă în pene, iar pe tasana de gelosie. Zorile zilei încep să se arăte. Pădurea se deș­teaptă. Actul al treilea represintă o altă parte a pădurei. Se observă o vegetațiune .-

Next