Mişcarea, noiembrie 1910 (Anul 2, nr. 240-263)
1910-11-25 / nr. 259
ANUL ÎL —No. 259 BANI Redacţia şi administrativ* Iaşi, Strada Păcurari 3. (Saloanele Clubului Liberal) ABORAHESTE In ţară pe un an . . 20lei Pe jumătate an . . . 10 99 Pe trei luni . . . . 5 »» In străinătate pe un an 40lei Pe jumătate an . . . 20 »1 Pe trei luni . . . . 10»» Preoţii şi Învăţătorii rurali 50% ZIAR NATIONAL LIBERAL Operă nefasta? Cele cuprinse în Mesagiul de deschidere al actualei sesiuni parlamentare au adus din nou în discuțiune opera legislativa a partidului liberal, dînd prilej opoziției conservatoare de a califica de nefasta și incomplecta această opera legislativă. Este o critica stereotipa care de trei ani de zile se repeta, tara ca acei cari o formulează să pătrundă In miezul problemei şi sa discute ştiinţificeşte binefacerile sau nenorocirile ce se concretizează In aceasta opera. Este o opera nefasta, o legislaţie care a dat faliment înainte de a fi pusa în aplicare, —la aceste consideraţiuni se mărgineşte presa conservatoare cînd voeşte să dea analiza critica a chestiunei și sa decreteze falimentul legiuirilor partidului liberal. Nu vom discuta acum problema în sine, pentru ca opera realizata în cursul ultimilor ani a început sa-şi deie roadele în faţa cărora orice critica trebue sa amuţească. Orice opera legislativa poate fi supuse unei analize critice, care dintr’un anumit punct de vedere doctrinar, poate avea oarecare justificare, cel puţin teoretica. Dl Dobrogeanu-Gherea a făcut critica ştiinţifică a legislaţiei agrare din punctul de vedere al concepţiei social-democrate. In asemenea condiţiuni chestiunea poate fi cel puţin discutata, pentru ca din corelaţiunea realitatei sociale faţa cu doctrinele social-economice, sa se desprindă adevărul real care trebue sa prezideze la realizarea unor legislaţiuni cu caracter economic. Dar ce fel de discuţiune fac conservatorii asupra acestei chestiuni? Din ce punct de vedere privesc ei problema, pe ce concepţii îşi bazează critica pe care o fac şi ce soluţii dau ? Conservatorii discuta problema din punct de vedere... opoziţionist şi nu dau nici o soluţie chestiunilor pe care partidul liberal le-a rezolvit în mod atît de nefast. Dl P. P. Carp este omul concepţiilor pure şi păna astazi d-sa nu şi-a fixat nici un punct de vedere precis în chestiunea agrara şi nu a formulat nici o soluţie. Concepţia economica şi socială, specific conservatoare, nu se vede nicăeri. Dl Tache Ionescu are pretenţiunea ca este omul unei eri noui. D-sa este şi conservator şi democrat şi cu toate acestea nu l’am văzut elaborînd nici o ideie noua, nici o soluţie binefacatoare, decît soluţiile... nefaste ale partidului liberal. Şi totuşi faptul îşi are o explicaţie: legislaţia făurită de partidul liberal este singura corespunzătoare actualei realităţi economice şi sociale din ţara noastră. Este singura operă care se putea realiza şi de aceea conservatorii se găsesc în penibila situațiune în care trebue sa critice, fara a putea preconiza o operă mai utila. Multa panels epitaf colectiv. Țârna-i grasă pe mormintul Oricărui tachist de soi.— Căii se’ngrașă’n veci pămîntul Cu gunoi. Cric-Crac Dimitrai Păleanu In numele partidului conservator-democrat, d-l Barbu Păltineanu a luat cuvântul în Cameră pentru a răspunde la Mesajul Regal. D-sa a ţinut o lungă cuvântare care na putut fi terminată într’o singura şedinţă, cuvântare pe care o comentăm în rândurile ce urmează. Având indicaţiunea d-lui Tache Ionescu de a fi cel dintâi din gruparea lachistă care să ia cuvântul în discuţie la adresă, d-l Păltineanu, unul din membrii distinşi ai baroului Capitalei, inspirat oarecum de propunerea d-lui Disescu care a cerut un „sequestru judiciar“ a atacat în cuvântarea d-sale chestiunea... succesiunei de nyir. O pledoarie intenţionată in «procesul» dintre cele două nuanţe conservatoare. D l Păltineanu a făcut istoricul fusiunei junimisto-conservatoare din 1899 şi a difusiunei din 1901, precum şi a «rupturei“ din primăvara anului 1907, atuncea «când d-nii Ion Lahorary și lache Ionescu au consiliat retragerea guvernului de atunci, mistru a ușura potolirea inetediului“. D-sa a recunoscut în mod oficial, de pe tribuna parlamentară, că aceste răscoale au fost potolite de actualul regim liberal. In procesul dintre carpişti, d. Păltineanu a încasat o replică foarte logică din partea primului ministru care a declarat încă odată că „succesiunea la putere nu e deschisă“. Cum foarte bine a observat şi oratorul carea succedat,d-l deputat Dia atams mtssmmmamsamamia at BBuams mandy—, oratorul tachist n’a accentuat nimic asupra doctrinei politice tachiste, mărginindu-se numai în toată tucantarea d-sale de două zile, la neînţelegerile şi pretenţiunile celor două fracţiuni conservatoare. Aceasta a fost tema cuvântărei d-lui Păltineanu— la discuţia asupra adresei, 81. 0 B. Barometrul nu calendarul!.. Nici odată calendarul n’a fost mai mult cercetat de lumea noastră politică,conservatoare - ca in acest moment, Guvernul se va retrage la sfirşitul lunei Noembrie, susţin unii, la Începutul lunei Decembrie pretind alţii; mai tirziu dacii îşi închpuie şi unii şi alţii pretindem noi a şti Că o schimbare de regim este iminentă, nu reesăim nici una din situaţiile cari ar provoca, sau cel puţin suntem deprinşi a şti ca poate ee provoca schimbarea unui regim. Aşa, în primul loc guvernul actual se sprijină pe Încrederea unor majorităţi formidabile ; in sinul partidului liberal nu s’a semnalat nici o disensiune demnă de luat ,in samă, pa cînd în partidele adverse, slava Domnului. Guvernul liberal consecvent programului in virtutea căruia a cerut increderea ţarei, a realizat toate reformele preeonisat© de acel program, a stabilit ordinea in ţară şi mai ales echilibrul intra cele două clase sociale distincte. Finanţele ţărei sunt mai înfloritoare ca oricind, budgetul dă excedente din cele mai frumoase , nici o mişcare nu tulbură liniştea statului, prin urmare se cuvine să ne întrebăm : care ar fi motivul ce ar justifica o schimbare de regim ? Nici unul, absolut nici unul. Se va invoca poate motivul necesităţei succesiunei partidelor la clima ţarei ? Ei bine, chiar dacă guvernul liberal s ar simţi intr’adevăr slăbit de cei patru ani de guvernare In nişte condiţiuni excepţionale, chiar dacă am admite, imposibil, că acest guvern nu mai poate dănui, cine i-ar putea lua succesiunea? Oamenii cuminţi vor răspunde: nimeni. Conservatorii sunt prea desbinaţi pentru ca să nu prezinte garanţie unei serioase guvernări, in schimb cohesiunea partidului naţional-liberal, este garanţia cea mai strălucită, că ţarii nu are nevoie de un guvern conservator în actualele împrejurări. Calendarul o fi indicind o schimbare, barometrul in tot casul nu indică aşa ceva ... DIN SBORUL VREMII „filantropia“. Cuvântul e de origină greacă ; el împerechiaza în rădăcina lui verbul „a iubi“ cu substantivul „om“,—dându-le astfel, în sintetica lor alcătuire, înțalesul de „iubire de oameni“. Asta e „filantropia“, — iar „filantropul“ este iubitorul de oameni. Ciudată imporă chere de cuvinte în care te încrezi cu atât mai puţin, cu cât dobândeşti mai mult experienţă vieţii. Analiştii mai cu seamă, adică cercetătorii subiţii ai sufletului omenesc, işi dau mai de aproape seamă că iubirea aceasta arătată altora. nu-i decît o formă animalică superioară a iubirei de sine. Ea nu se observă la celelalte animale,decit doar al unei cloci cuprinde în ea, şi apără trebuinţele interesului individual şi numai omul, animal care vrea pururea să se amăgească pe el şi să înşăle pe ceilalţi, a pus formei aceştia de egoism, mască pe care a numit-o filantropie. Dar... sâ disecăm . Citesc pururea prin ziare că vre-un cutare X, bogataş de vază, a dăruit în viaţă fiind, sau a lăsat după moarte, parte din, sau chiar tot avutul său, pentru cine ştie ce întrebuinţare de care să profite uzul comun, sau cine ştie cărei instituţii de binefacere care să folosească obştiei. Asta ar fi, în forma ei clasică, filantropia. Netăgăduit că gestul e frumos,— dar întrebarea e dacă el porneşte din sufletul celui care-i face, pentru că este „iubitor de oameni“. Cel ce dă, ln viaţă fiind, nu dă de cit o mică parte din avutul său faţă cu ceia ce-i rămine şi prin acest dar cîştigă mai mult moraliceşte in vaza celorlalţi, de cit pierde materialiceşte faţă cu restul averei sale,— deci cazul arată că „filantropia“ dăruitorului, se întoarce mai mult in folosul său. Nu vorbim de „excepţionalele excepţii“ cînd filantropul dă in viaţă fiind, tot avutul său . Cazurile se pot număra prin secole şi ele acuză anomalii psihice ori mentale ce iese din norma comună, pe care ne-am propus a o studia. Cu cei ce dau după moarte, lucrul devine şi mai lămurit. Dacă au rude pe care le desmoştenesc, însamnă că nu le iubesc şi nu ştim cum poate iubi pe cei mai departe de el, acela care nu-şi iubeşte pe cei de-aproape, — ba citeodată chiar îi şi urăşte, caz in care îşi lasă avutul la străini nu din iubire pentru ei, ci din răsbunatoare ură pentru neamurile sale. De cumva nu are nici un moştenitor, îşi lasă de bună voie avutul ca să nu-i ea statul şi astfel prin testamentul său, lăsindu-şi averea la vre-o instituţie de binefacere îşi face cel puţin numele neuitat şi trăieşte astfel în amintirea celor ce se vor folosi de ceia ce moartea îi desbracă pe dînsul. Adăugaţi la aceste şi speranţa vagă a testatorului că bine cuvinturile celor ajutaţi astfel, i-ar putea folosi în necunoscutul în care Intră, dîndu-i ca răsplată cine ştie ce locuşor în rai şi veţi vedea atunci cum toată pompoasa lui filantropie, porneşte din mai adine, din taina întunecatelor dar pozitivelor calcule ale instinctului de conservare. Socotim că nu mai e nevoie de adăugat nimic ca să cunoaşteţi ce-i... „Filantropia“, Harold. ---nasm.---------- î X îi 16 fi 91 S^A fo simn Din frageda pruncie urăsc cumplit portarii, Ce stau ca nişte Cei beri la uşi blagoslovite. Cum işi pozec ladiţa cu băaişorii avarii Aşa ei ţin de strajă odoarelor slăvite. Am îndurat ln şcoală grozave persecuţii De la portarul Puiu , şi-acum mi-aduc aminte. ...Cînd merg umil cu jalbe la’nalte instituţii Portarul cu asprime iiniesă înnainte Şi mă opreşte veşnic pe pragul fericirii ; Azi mă amină aspru şi mine mă alungă. Cînd mă scobor pe trepte în urma mea rid zbirii Şi ei deschid larg poarta acelor graşi în pungi. JOI 25 NOEMBRIE11910 bani SUB DIRECȚIUNEA UNUI COMITET ------1 Anunciuri Comerciale, Linia în pagina H-aleu Linia în pagina IIl-a /SObanî Linia în pagina IV-a/'^40 bani ===== TELEFON lift v " Cind se aratâ’n uşă stă pinul lor solemn, Portarii pleacă fruntea de-ating cil ea pămlntul. Şi... surulind in urmă-i podelele de lemn îngheaţă, ca prin farmec, pe buza lor cuvintul. Cînd vor lua Puterea, tachiştii doctrinari Nu vor avea miniştri, ci numai buni portari. 91. Sever. „Bestiea” Alaltăseară s’a reprezentat pe scena Teatrul Național din Bucureşti noua lucrare dramatică a d-lui Georges Diamandi autorul dramei „Tot înainte“. Iată subiectul dramei „Estiea“ a cărei acţiune se petrece în Moldova. Actul se petrece la Socola, în Moldova, într’un salonaş din conacul moşiei lui Grigore Corman. Acesta este un om cinstit, cu dragoste de neam şi cu grije de nevoile altora căruia „îi e dragă ţăria ca o femee". II vedem tradioduse să vâre şi in capul soţiei sale idei mai sănătoase. Femeia lui Nineta Corman, este foarte ciudată. Vorbeşte despre „emanciparea femeii de jugul bărbatului“ , despre „lupta între individualitatea bărbatului“ ; arată un dispreţ suveran pentru „mizeriile zilnice ; mărturiseşte că „ea nu se gândeşte la neam“ etc. Ceea ce te izbeşte, din primul moment, la femeea aceasta este lipsa de bun simţ, despre care mai spune că «aci se vinde cu kilogramul». O prietenă a ei Carolina ii scrie să primească pe „un om superior d. Prundeanu“, căruia i-ar fi vorbit de calităţile sale. Ale Ninetei bineînţeles. O discuţie între Nineta şi bărbatul ei, Grigore Corman. Ea îi dă zor că «simte în ea o puternică individualitate“. Şi când o întreabă în ce constă această individualitate a ei, nevasta răspunde : Eu ştiu să urăsc ! Curioasă... individualitate / Ei i se pare că barbatul său „reprezintă tirania şi de aceea socoteşte cu cale să reprezinte la... revolta !“ Şi nici bărbatul său nu e tiran şi nici ea n’are în contra cui să se revolte ! Către sfârşitul actului vine avocatul Ştefan Prundeanu, care de la început începe sâ-i facă o curte stăruitoare Ninetei. Ea nu zice da, dar nici ba. Actul se sfârşeşte prin desnădejdea Zincăi, mama Ninetei că fata ei nu face copii. Ea se jeleşte : «Mai bine ar fi murit decât să fi pus pe lume o fată stearpă. Par’că îmi strigă cineva : Neamul tău mai departe nu va merge ! Actul 11 se petrece tot la Socola, în ceardacul casei. Scenă de dragoste intre Nineta şi Ştefan Prundeanu mai supt ochii tutulor. Costea Romaşcu, un văr al lui Grigore Corman, întors de curând dintr’o catâldie lungă îi surprinde. Fire violentă se năpustişte, îndată asupra lui Ștefan : — Ştii ce-i harakhiri ? ORC 4c OOIDRO Poetul Otto Ernst.—Ceva despre danezul Gustav Wied. — H. Eulenberg ca prozator.—Traducerile poetului B. Nemţanu.—Simplicissimus, poet şi critic. —E vorba de scriitorul Otto Ernst pe care publicul nostru 11 cunoaște din puternica-i comedie didactică „Flachsman ca pedagog“ representata pe scena noastră sub titlul «Institutorii». • Cea mai nouă lucrare a lui Otto Ernst întitulată „Bühender Lorbeern)“ — «Lauri înfloriţi» este o antologie artistica in cari ni se povestesc amănunte interesante din viaţa lui Goethe, Lessing, Hebbel, Heine, Theodor Fontine, Keller şi alţii. In cîteva cuvinte adresate cititorului, Otto Ernst care comptează printre cei dintâi scriitori ai Germaniei, afirmă că lucrarea sa «nu este o operă critică» — 1) Editura «L. Staackman»—Leipzig, deşi este, sunt o serie de observaţiuni critice făcute de un poet de mare talent, care nu vrea sa teacă in ochii cetitorului drept critic sever, profund şi pretenţios. Pentru poeţii noştrii cari traduc versuri din literatura clasică şi modernă germană, opera lui Otto Ernst este o adevărată călăuză în acea mare şi bogată galerie a poeţilor germani, care cuprinde frumuseţi nemărginite. „Lauri înfloriţi“ este o operă eminamente estetică în care nu lipseşte nici spiritul critic, nici interesul biografic, nici analiza artistica şi nici impresionismul artistic. In capitolul „Friederich Hebbel ca poet dramatic“ Otto Ernst ne arată că acest puternic dramaturg a fost premergatorul lui Ibsen şi al lui Gerhart Hauptmann, punind in acelaş timp in evidenţă şi influenţa şcoalei hebbeliane asupra literaturei dramatice contemporane. Plin de avint şi poesie e studiul seu intitulat „Sufletul" Im Heinrich Heine“ în care ne dovedeşte că acest poet, cunoscut in toate literaturile europene, a avut un sentiment genial şi un intelect genial, in trăsături elegante. Otto Ernst reliefează chipul lui Heine în umbre şi lumini necunoscute inca, făcindu-ne astfel să cunoaştem umorul seu sănătos, ironia sa amară şi zimbetul seu sardonic. Interesant e să se ştie că în Germania unde e foarte popular, o nouă opera a lui Otto Ernst insamna o zi de serbătoare. In afară de piesa „Institutorii“ şi de cartea pe care o rezumăm, Otto Ernst a mai scris comedii, drame, nuvele, romane şi poesii, care s’au tipărit în nenumărate ediţmni. Gustav Wied, Literatura daneză din care nu cunoaştem una decit pe criticul Georg Brandes şi pacelerul August Strindberg, numără o scrie -te literaţi de valoare, cari ţin recordul tuturor manifestărilor literare moderne. Unul din scriitorii arştia cari s’a impusprin personalitatea sa artisticâ şi care a trecut repede hotarele Danemarcei, este fără ’ndoiali Gustav Wied. Acest literat distins vie la activul seu o numeroasă serie de opere, cari au atras atenţiunea tuturor iubitorilor de literatură. Opera sa totală este resultatul ariei rafinării specifice unui maestru psicholog. Scrierea sa ,’de căpetenie e romanul abia apărut: „Cei din Lembach*1? în care vibrează toată varierea delicatelor sale iespiraţiuni poetice. Cînd sobru, cînd ironic Gustav Wied poate fi comparat cu Frank Wedekind, mai cu seamă atunci cind e vorba de lucrările sale teatrale, în care atacă problema sexualităţei. întocmai ca şi Wedekind in drama sa „Frühlingserwachen“ acest subtil scriitor danez discuta pubertatea şi eroticismul In satirele sale „Erotik“1 „Mîndria oraşului“ şi în senzaţionala-i schiţă satirică : „2X2=5“2) extrasă din romanul seu „Din anii tineri“. «2X2=5» a provocat discuţii interesante după representare. E o satiră unică prin modul înscenărei, al dialogărei şi al humorului sănătos, o operă poetică desăvirşită, in care spiritul autorului abundă cu prisosinţă. Gustav Wied e un poet recunoscut care cunoaşte viaţa ţărănimei—ca unul care se trage dintr’o familie de ţarani din nordul Danemarcei. Prin fazele prin care a trecut a putut da literaturei o serie de romane şi nuvele, cari nu sunt decit fragmente artistice din viaţa. Iată cum îşi face poetul propria-i biografie: «Născut la 6 Martie 1818. Major, —librar. La 1880 căzut la abitură. La 1881 într’un biurou de avocăturâ. La 1882 căzut din nou la abitură. Profesor de casă la 1883. O zi în seminarul «Blaagaard» in 1884. Student la 1885. Candidat In filosofie la 1866. Preparator de studenţi la 1887. Poet în acelaş an. Fluerat la 1890. In închisoare la 1891. Căsătorit la 1896. Adus copii in lume; clădit o casă şi voi muri iubit şi uitat la 12 April 1897». Despre romanul său «Cei din Lembach» pe care abia l’am terminat, voi mai vorbi. povestiri ciudate. — într’un nou volum a 2) Editura „Erich Reiss“ —Berlin. 1) Editura „Axel Iunker“—Berlin. 2? Editura „Axel Iuoker“—Berlin.