Mişcarea, noiembrie 1910 (Anul 2, nr. 240-263)

1910-11-25 / nr. 259

ANUL ÎL —No. 259 BAN­I Redacţia şi administrativ* Iaşi, Strada Păcurari 3. (Saloanele Clubului Liberal) ABORAHEST­E In ţară pe un an . . 20lei Pe jumătate an . . . 10 99 Pe trei luni . . . . 5 »» In străinătate pe un an 40lei Pe jumătate an . . . 20 »1 Pe trei luni . . . . 10»» Preoţii şi Învăţătorii rurali 50% ZIAR NATIONAL LIBERAL Operă nefasta? Cele cuprinse în Mesagiul de deschidere al actualei sesiuni par­lamentare au adus din nou în dis­­cuțiune opera legislativa a parti­dului liberal, dînd prilej opoziției conservatoare de a califica de ne­fasta și incomplecta această opera legislativă. Este o critica stereotipa care de trei ani de zile se repeta, tara ca acei cari o formulează să pătrundă In miezul problemei şi sa discute ştiinţificeşte binefacerile sau neno­rocirile ce se concretizează In a­­ceasta opera. Este o opera nefasta, o legisla­ţie care a dat faliment înainte de a fi pusa în aplicare, —la aceste consideraţiuni se mărgineşte presa conservatoare cînd voeşte să dea analiza critica a chestiunei și sa decreteze falimentul legiuirilor par­tidului liberal. Nu vom discuta acum problema în sine, pentru ca opera realizata în cursul ultimilor ani a început sa-şi deie roadele în­ faţa cărora ori­ce critica trebue sa amuţească. Ori­ce opera legislativa poate fi supuse unei analize critice, care dintr’un anumit punct de vedere doctrinar, poate avea oare­care ju­stificare, cel puţin teoretica. Dl Dobrogeanu-Gherea a făcut critica ştiinţifică a legislaţiei agrare din punctul de vedere al concep­ţiei social-democrate. In asemenea condiţiuni chestiunea poate fi cel puţin discutata, pentru ca din co­­relaţiunea realitatei sociale faţa cu doctrinele social-economice, sa se desprindă adevărul real care trebue sa prezideze la realizarea unor le­­gislaţiuni cu caracter economic. Dar ce fel de discuţiune fac con­servatorii asupra acestei chestiuni? Din ce punct de vedere privesc ei problema, pe ce concepţii îşi bazează critica pe care o fac şi ce soluţii dau ? Conservatorii discuta problema din punct de vedere... opoziţionist şi nu dau nici o soluţie chestiuni­lor pe care partidul liberal le-a re­­zolvit în mod atît de nefast. Dl P. P. Carp este omul concep­ţiilor pure şi păna asta­zi d-sa nu şi-a fixat nici un punct de vedere precis în chestiunea agrara şi nu a formulat nici o soluţie. Concepţia economica şi socială, specific conservatoare, nu se vede nicăeri. Dl Tache Ionescu are pretenţi­unea ca este omul unei eri noui. D-sa este şi conservator şi demo­crat şi cu toate acestea nu l’am văzut elaborînd nici o ideie noua, nici o soluţie bine­facatoare, decît soluţiile... nefaste ale partidului li­beral. Şi totuşi faptul îşi are o expli­caţie: legislaţia făurită de partidul liberal este singura corespunză­toare actualei realităţi economice şi sociale din ţara noastră. Este singura operă care se pu­tea realiza şi de aceea conserva­torii se găsesc în penibila situați­­une în care trebue sa critice, fara a putea preconiza o operă mai utila. Multa panels epitaf colectiv. Țârna-i grasă pe morm­intul Ori­cărui tachist de soi.— Căii se’ngrașă’n veci pămîntul Cu gunoi. Cric-Crac Dimit­rai Păleanu In numele partidului conservator-de­mocrat, d-l Barbu Păltineanu a luat cuvântul în Cameră pentru a răspunde la Mesajul Regal. D-sa a ţinut o lungă cuvântare care na putut fi terminată într’o singura şedinţă, cuvântare pe care o comentăm în rândurile ce urmează. Având indicaţiunea d-lui Tache Io­­nescu de a fi cel dintâi din gruparea lachistă care să ia cuvântul în discuţie la adresă, d-l Păltineanu, unul din membrii distinşi ai baroului Capitalei, inspirat oare­cum de propunerea d-lui Disescu care a cerut un „sequestru ju­diciar“ a atacat în cuvântarea d-sale chestiunea... succesiunei de nyir­. O ple­doarie intenţionată in «procesul» dintre cele două nuanţe conservatoare. D l Păltineanu a făcut istoricul fusi­­unei junimisto-conservatoare din 1899 şi a difusiunei din 1901, precum şi a «rup­­turei“ din primăvara anului 1907, a­­tuncea «când d-nii Ion Lahor­ar­y și la­che Ionescu au consiliat retragerea gu­vernului de atunci, m­istru a ușura potolirea inet­ediului“. D-sa a re­cunoscut în mod oficial, de pe tribuna parlamentară, că aceste răscoale au fost potolite de actualul regim liberal. In procesul dintre car­pişti, d. Pălti­­neanu a încasat o replică foarte logică din partea primului ministru care a declarat încă odată că „succesiunea la putere nu e deschisă“. Cum foarte bine a observat şi orato­rul care­­a succedat,­d-l deputat Dia­ at­ams mtssmmmamsamamia at BBuams mandy—, oratorul tachist n’a accentuat nimic asupra doctrinei politice tachiste, mărginindu-se numai în toată tucan­­tarea d-sale de două zile, la neînţelege­rile şi pretenţiunile celor două fracţiuni conservatoare. Aceasta a fost tema cuvântărei d-lui Păltineanu— la discuţia asupra adresei, 81. 0 B. Barometrul nu calendarul!.. Nici odată calendarul n’a fost mai mult cercetat de lumea noastră politică,con­servatoare - ca in acest moment, Guvernul se va retrage la sfirşitul lunei Noembrie, susţin unii, la Începutul lunei De­cembrie pretind alţii; mai tirziu da­cii îşi închpuie şi unii şi alţii pretindem noi a şti Că o schimbare de regim este iminentă, nu reesă­im nici una din situaţiile cari ar provoca, sau cel puţin suntem deprinşi a şti ca poate ee provoca schimbarea unui regim. Aşa, în primul loc guvernul actual se spri­jină pe Încrederea unor majorităţi formi­dabile ; in sinul partidului liberal nu s’a semnalat nici o disensiune demnă de luat ,in samă, pa cînd în partidele adverse, sla­va Domnului. Guvernul liberal consecvent programului in virtutea căruia a cerut in­crederea ţarei, a realizat toate reformele preeonisat© de acel program, a stabilit or­dinea in ţară şi mai ales echilibrul intra cele două clase sociale distincte. Finanţele ţărei sunt mai înfloritoare ca ori­cind, budgetul dă excedente din cele mai frumoase , nici o mişcare nu tulbură liniştea statului, prin urmare se cuvine să ne întrebăm : care ar fi motivul ce ar jus­tifica o schimbare de regim ? Nici unul, absolut nici unul. Se va invoca poate motivul necesităţei succesiunei partidelor la clim­a ţarei ? Ei bine, chiar dacă guvernul liberal s ar simţi intr’adevăr slăbit de cei patru ani de guvernare In nişte condiţiuni excepţionale, chiar dacă am admite, imposibil, că acest guvern nu mai poate dănui, cine i-ar­ pu­­tea lua succesiunea? Oamenii cuminţi vor răspunde: nimeni. Conservatorii sunt prea desbinaţi pentru ca să nu prezinte garanţie unei serioase guvernări, in schimb cohesiunea partidului naţional-liberal, este garanţia cea mai stră­lucită, că ţarii nu are nevoie de un guvern conservator în actualele împrejur­ări. Calendarul o fi indicind o schimbare, ba­rometrul in tot casul nu indică aşa ceva ... DIN SBORUL VREMII „filantropia“. Cuvântul e de origină greacă ; el împere­­chiaza în rădăcina lui verbul „a iubi“ cu substantivul „om“,—dându-le astfel, în sin­tetica lor alcătuire, înțalesul de „iubire de oameni“. Asta e „filantropia“, — iar „filantropul“ este iubitorul de oameni. Ciudată im­poră che­re de cuvinte în care te încrezi cu atât mai puţin, cu cât dobân­deşti mai mult experienţă vieţii. Analiştii mai cu seamă, adică cercetătorii subiţii ai sufletului omenesc, işi dau mai de aproape seamă că iubirea aceasta arătată altora. nu-i de­cît o formă animalică superioară a iubirei de sine. Ea nu se observă la celelalte animale,­de­cit doar al unei cloci cuprinde în ea, şi a­­pără trebuinţele interesului individual şi nu­mai omul, animal care vrea pururea să se amăgească pe el şi să înşăle pe ceilalţi, a pus formei aceştia de egoism, mască pe care a numit-o filantropie. Dar... sâ disecăm . Citesc pururea prin ziare că vre-un cu­tare X, boga­taş de vază, a dăruit în viaţă fiind, sau a lăsat după moarte, parte din, sau chiar tot avutul său, pentru cine ştie ce întrebuinţare de care să profite uzul co­mun, sau cine ştie cărei instituţii de bine­­facere care să folosească obştiei. Asta ar fi, în forma ei clasică, filantropia. Netăgăduit că gestul e frumos,— dar în­trebarea e dacă el porneşte din sufletul ce­lui care-i face, pentru că este „iubitor de oameni“. Cel ce dă, ln viaţă fiind, nu dă de cit o mică parte din avutul său faţă cu ceia ce-i răm­i­ne şi prin acest dar cîştigă mai mult moraliceşte in vaza celorlalţi, de cit pierde materialiceşte faţă cu restul averei sale,— deci cazul arată că „filantropia“ dăruitoru­­lui, se întoarce mai mult in folosul său. Nu vorbim de „excepţionalele excepţii“ cînd fi­lantropul dă in viaţă fiind, tot avutul său . Cazurile se pot număra prin secole şi ele acuză anomalii psihice ori mentale ce iese din norma comună, pe care ne-am propus a o studia. Cu cei ce dau după moarte, lucrul devine şi mai lămurit. Dacă au rude pe care le des­moş­ten­esc, însam­nă că nu le iubesc şi nu ştim cum poate iubi pe cei mai departe de el, acela care nu-şi iubeşte pe cei de-a­­proape, — ba cite­odată chiar îi şi urăşte, caz in care îşi lasă avutul la străini nu din iubire pentru ei, ci din răsbunatoare ură pentru neamurile sale. De cumva nu are nici un moştenitor, îşi lasă de bună voie a­­vutul ca să nu­­-i ea statul şi astfel prin testamentul său, lăsindu-şi averea la vre-o instituţie de bine­facere îşi face cel puţin numele neuitat şi trăieşte astfel în aminti­rea celor ce se vor folosi de ceia ce moar­tea îi desbracă pe dînsul. Adăugaţi la a­­ceste şi speranţa vagă a testatorului că bine cuvinturile celor ajutaţi astfel, i-ar putea folosi în necunoscutul în care Intră, dîndu-i ca răsplată cine ştie ce locuşor în rai şi veţi vedea atunci cum toată pompoasa lui filantropie, porneşte din mai adine, din tai­na întunecatelor dar pozitivelor calcule ale instinctului de conservare. Socotim că nu mai e nevoie de adăugat nimic ca să cunoaşteţi ce-i... „Filantropia“, Harold. ---nasm.----------­ î X îi 16 fi 91 S^A fo s­imn Din frageda pruncie urăsc cumplit por­tarii, Ce stau ca nişte Cei beri la uşi blagos­lovite. Cum işi pozec ladiţa cu băaişorii a­varii Aşa ei ţin de strajă odoarelor slăvite. Am îndurat ln şcoală grozave persecuţii De la portarul Puiu , şi-acum mi-aduc aminte. ...Cînd merg umil cu jalbe la’nalte in­stituţii Portarul cu asprime iini­esă înnainte Şi mă opreşte veşnic pe pragul fericirii ; Azi mă amină aspru şi mine mă alungă. Cînd mă scobor pe trepte în urma mea rid zbirii Şi ei deschid larg poarta acelor graşi în pungi. JOI 25 NOEMBRIE11910 bani SUB DIRECȚIUNEA UNUI COMITET ------1 Anunciuri Comerciale,­­ Linia în pagina H-a­leu Linia în pagina IIl-a /SObanî Linia în pagina IV-a/'^40 bani ===== TELEFON lift v " Cind se aratâ’n uşă stă pinul lor solemn, Portarii pleacă fruntea de-ating cil ea­­ pămlntul. Şi... surulind in urmă-i podelele de lemn îngheaţă, ca prin farmec, pe buza lor cuvintul. Cînd vor lua Puterea, tachiştii doctrinari Nu vor avea miniştri, ci numai buni portari. 91. Sever. „Bestiea” Alaltăseară s’a reprezentat pe scena Teatrul Național din B­ucureşti noua lu­crare dramatică a d-lui Georges Diamandi autorul dramei „Tot înainte“. Iată subiectul dramei „E­stiea“ a că­rei acţiune se petrece în Moldova. Actul­­ se petrece la Socola, în Mol­dova, într’un salonaş din conacul moşiei lui Grigore Corman. Acesta este un om cinstit, cu dragoste de neam şi cu grije de nevoile altora căruia „îi e dragă ţăria ca o femee". II vedem tradiodu­se să vâre şi in capul soţiei sale idei mai sănătoase. Femeia lui Nineta Corman, este foarte ciudată. Vorbeşte despre „emanciparea femeii de jugul bărbatului“ , despre „lup­ta între individualitatea bărbatului“ ; a­­rată un dispreţ suveran pentru „mizerii­le zilnice ; mărturiseşte că „ea nu se gândeşte la neam“ etc. Ceea ce te izbeşte, din primul moment, la femeea aceasta este lipsa de bun simţ, despre care mai spune că «aci se vinde cu kilogramul». O prietenă a ei Carolina ii scrie să primească pe „un om superior d. Prun­­deanu“, căruia i-ar fi vorbit de calităţile sale. Ale Ninetei bine­înţeles­. O discuţie între Nineta şi bărbatul ei, Grigore Corman. Ea îi dă zor că «simte în ea o puter­nică individualitate“. Şi când o întreabă în ce constă această individualitate a ei, nevasta răspunde : Eu ştiu să urăsc ! Curioasă... individualitate / Ei i se pare că barbatul său „repre­zintă tirania şi de aceea socoteşte cu cale să reprezinte la... revolta !“ Şi nici bărbatul său nu e tiran şi nici ea n’are în contra cui să se revolte ! Către sfârşitul actului vine avocatul Ştefan Prundeanu, care de la început în­cepe sâ-i facă o curte stăruitoare Ninetei. Ea nu zice da, dar nici ba. Actul se sfârşeşte prin desnădejdea Zincăi, mama Ninetei că fata ei nu face copii. Ea se jeleşte : «Mai bine ar fi murit decât să fi pus pe lume o fată stearpă. Par’că îmi strigă cineva : Neamul tău mai departe nu va merge ! Actul 11 se­ petrece tot la Socola, în ceardacul casei. Scenă de dragoste intre Nineta şi Ştefan Prundeanu mai supt ochii tutulor. Costea Romaşcu, un văr al lui Grigore Corman, întors de curând dintr’o catâ­­ld­ie lungă îi surprinde. Fire violentă se năpustişte, îndată a­­supra lui Ștefan : — Ştii ce-i harakhiri ? ORC 4c OOIDRO Poetul Otto Ernst.—Ceva despre danezul Gustav Wied. — H. Eulenberg ca pro­zator.—Traducerile poetului B. Nem­­ţanu.—Simplicissimus, poet şi critic. —E vorba de scriitorul Otto Ernst pe care publicul nostru 11 cunoaște din puternica-i comedie didac­tică „Flachsman ca pedagog“ represen­­tata pe scena noastră sub titlul «Institu­torii». • Cea mai nouă lucrare a lui Otto Ernst întitulată „B­ühender Lorbeer­n)“ — «Lauri înfloriţi» este o antologie artistica in cari ni se povestesc amănunte intere­sante din viaţa lui Goethe, Lessing, Heb­bel, Heine, Theodor Fontine, Keller şi alţii. In cîteva cuvinte adresate cititorului, Otto Ernst care comptează printre cei dintâi scriitori ai Germaniei, afirmă că lucrarea sa «nu este o operă critică» — 1) Editura «L. Staackman»—Leipzig, de­şi este, sunt o serie de observaţiuni critice făcute de un poet de mare talent, care nu vrea sa teacă in ochii cetitoru­lui drept critic sever, profund şi pre­tenţios. Pentru poeţii noştrii cari traduc ver­suri din literatura clasică şi modernă germană, opera lui Otto Ernst este o adevărată călăuză în acea mare şi bo­gată galerie a poeţilor germani, care cuprinde frumuseţi nemărginite. „Lauri înfloriţi“ este o operă eminamente es­tetică în care nu lipseşte nici spiritul critic, nici interesul biografic, nici ana­liza artistica şi nici impresionismul ar­tistic. In capitolul „Friederich Hebbel ca poet dramatic“ Otto Ernst ne arată că acest puternic dramaturg a fost pre­mer­gatorul lui Ibsen şi al lui Gerhart Hauptmann, punind in acelaş timp in e­­videnţă şi influenţa şcoalei hebbeliane a­supra literaturei dramatice contempo­rane. Plin de avint şi poesie e studiul seu intitulat „Sufletul" Im Heinrich Heine“ în care ne dovedeşte că acest poet, cunos­cut in toate literaturile europene, a a­vut un sentiment genial şi un intelect genial, in trăsături elegante. Otto Ernst reliefează chipul lui Heine în umbre şi lumini necunoscute inca, făcindu-ne ast­fel să cunoaştem umorul seu sănătos, ironia sa amară şi zimbetul seu sar­donic. Interesant e să se ştie că în Germa­nia unde e foarte popular, o nouă o­­pera a lui Otto Ernst insamna o zi de serbătoare. In afară de piesa „Instituto­rii“ şi de cartea pe care o rezumăm, Otto Ernst a mai scris comedii, drame, nuvele, romane şi poesii, care s’au tipă­rit în nenumărate ediţmni. Gustav Wied, Literatur­a da­neză din care nu cunoaştem un­a de­cit pe criticul Georg Brandes şi pacelerul August Strind­berg, numără o scrie -te literaţi de va­loare, cari ţin recordul tuturor manifes­tărilor literare moderne. Unul din scriitorii ar­­ştia cari s’a im­pus­­prin personalitatea sa artisticâ şi care a trecut repede hotarele Danemar­cei, este fără ’ndoiali Gustav Wied. A­­cest literat distins vie la activul seu o numeroasă serie de opere, cari au atras atenţiunea tuturor iubitorilor de litera­tură. Opera sa totală este resultatul a­­riei rafinării specifice unui maestru psi­­cholog. Scrierea sa ,’de căpetenie e romanul abia apărut: „Cei din Lem­bach*1? în care vibrează toată varier­­ea delicatelor sale iespiraţiuni poetice. Cînd sobru, cînd i­­ronic Gustav Wied poate fi comparat cu Frank Wedekind, mai cu seamă atunci cind e vorba de lucrările sale teatrale, în care atacă problema sexualităţei. în­tocmai ca şi Wedekind in drama sa „Frühlingserwachen“ acest subtil scrii­tor danez discuta pubertatea şi eroticis­­mul In satirele sale „Erotik“1 „Mîndria oraşului“ şi în senzaţionala-i schiţă sa­tirică : „2X2=5“2) extrasă din romanul seu „Din anii tineri“. «2X2=5» a provocat discuţii intere­sante după representare. E o satiră u­­nică prin modul înscenărei, al dialogărei şi al humorului sănătos, o operă poeti­că desăvirşită, in care spiritul autorului abundă cu prisosinţă. Gustav Wied e un poet recunoscut care cunoaşte viaţa ţărănimei—ca unul care se trage dintr’o familie de ţarani din nordul Danemarcei. Prin fazele prin care a trecut a putut da literaturei o serie de romane şi nu­vele, cari nu sunt de­cit fragmente ar­tistice din viaţa. Iată cum îşi face poetul propria-i bio­grafie: «Născut la 6 Martie 1818. Major, —librar. La 1880 căzut la abitură. La 1881 într’un biurou de avoc­ăturâ. La 1882 căzut din nou la abitură. Profesor de casă la 1883. O zi în seminarul «Blaagaard» in 1884. Student la 1885. Candidat In filosofie la 1866. Preparator de studenţi la 1887. Poet în acelaş an. Fluerat la 1890. In închisoare la 1891. Căsătorit la 1896. Adus copii in lume; clădit o casă şi voi muri iubit şi uitat la 12 April 1897». Despre romanul său «Cei din Lem­­­bach» pe care abia l’am terminat, voi mai vorbi. povestiri ciudate. — într’un nou volum a­ 2) Editura „Erich Reiss“ —Berlin. 1) Editura „Axel Iunker“—Berlin. 2? Editura „Axel Iuoker“—Berlin.

Next