Mişcarea, decembrie 1910 (Anul 2, nr. 264-286)
1910-12-04 / nr. 267
ANUL II.No. 257 Redacţia şi administraţia Iaşi, Strada Păcurari 3. (Saloanele Clubului Liberal) ABOJDAIE^I d din ţară pe un an . . 20 iei Pe jumătate an . . . 10 „ Pe trei luni .... 5 „in străinătate pe un an 40 iei Pe jumătate an Pe trei luni 2010 Preoţii şi învăţătorii rurali 50% ZIAR N NATIONAI - LIBERAL Procesul unei Crize O întreagă şedinţa a Camerei a fost ocupata cu chestiunile personale ale reprezentanţilor opoziţiei. Dar din aceste chestiuni aşa zise personale, a fost una care a desvăluit culisele unei interesant proces politic, care a determinat ca partidul conservator sa ajungă acolo unde a ajuns. Șeful partidului conservator-democrat a făcut o adevarată spovedanie, pe care trebue să o considerăm ca exacta pana cînd dl P. P. Carp sau un mandatar al său, ar veni să o atace în fals. Dl Tache Ionescu a mărturisit că a avut multe de Îndurat în sinul fostului partid conservator fuzionat. Se deschisese la un moment dat o adevarată prăpastie între d-sa şi conducătorii partidului fuzionat, din causa doctrinei democrate pe care dl Tache Ionescu voia să o altoiască pe tulpina vechei doctrine conservatoare reacţionare. Şi între un temperament ca acela al d-lui Carp şi acela al d-lui Tache Ionescu, conflictul era inevitabil. Dl Carp nu putea suporta tirania democratică a d-lui Tache Ionescu, care la rîndul seu nu putea suporta tirania reacţionara a d-lui Carp. Conflictul s’a produs —şi ruptura s’a făcut. Astăzi situaţiunea este pe deplin limpezită. Dl Carp a ramas cu principiile sale şi cu partidul seu, iar dl Tache Ionescu şi-a creat partidul seu, din care a voit să-şi facă organul viu al principiilor democratice de care se simţea animat. Dacă cele afirmate de dl Tache Ionescu sunt exacte şi dacă sforţările ce le-a făcut pentru democratizarea partidului conservator au fost făcute din convingere curată şi cu perfecta bună credinţa , fără îndoiala ca rezistenţa d-lui Carp şi a amicilor sei, nu a putut fi decît în dauna intereselor partidului conservator şi a intereselor ţârei în general. Doctrina unui partid politic trebue să fie rezultanta necesităţilor generale ale vremei în care trăeşte şi a curentelor specifice care stăpinesc viaţa sociala, economică şi politică a ţarei. Un partid politic nu poate rămânea niciodată închis în turnul de fildeş al principiilor care au rezidat la crearea lui. Şi acest adevăr elementar nu a fost respectat de acei cari purtau răspunderea intereselor partidului conservator. Rezultatul se vede : în locul unui partid conservator unitar şi puternic, adaptat cu nevoile curente ale ţărei, însufleţit de ideile noui I ale timpului, avem doua grupări, amîndouă conservatoare şi nici una capabila de a da ţărei o guvernare rodnică şi durabila. Pentru moment, orice apropiere între aceste doua grupări este imposibilă. Toata lumea doreşte împăcarea şi nimeni nu vede cum s’ar putea realiza. Ce va fi în viitor—nu se poate prevedea. Ceea ce se poate prevedea însă, este faptul că acest proces nu s’a terminat. El este suspendat, pentru a se redeschide și cu mai multă furie atunci cînd nevoile timpului vor impune partidului conservator, o noua directivă, cu o nouă doctrina și cu o noua organizare. Pană atunci criza ramine deschisă. Multa paucis Limba românească! In cei patru ani de guvernare, lucrul s a evidenţiat. Ghibănescu (Opinia). Nu ştiu neamul meu de ştie Altă vorbă mai pagină.— Insă ştiu că cel ce-o scrie. E profesor de... rombă. Cric-Crac Un fenomen , în amintirea tuturora încă violenţa dezesperată cu care au combătut conservatorii reformele liberale în cursul acestor trei ani. La fiecare reformă ce se pura în discuţie, un uragan de ameninţări se rădicau împotriva partidului şi guvernului liberal. O asemenea opoziţie îţi putea da impresia că acest guvern luptă pentru nenorocirea ţărei ; de altfel opera noastră nu era taxată altfel decât ca „nefastă". Sa petrecut însă un fenomen foarte curios. Discuţia răspunsului la Mesaj a dat prilej ambelor opoziţii conservatoare să-şi fixeze din nou aprecierile lor în privinţa operei legislative a partidului liberal. Şi aprecierile de astăzi sunt reversul celor de ieri. Eri se striga că partidul liberal nu a făcut nimic pentru ţărani, iar astăzi se recunoaşte că nu se poate tăgădui valoarea socială şi economică a operei liberale. Eli se striga că această operă este nefastă, iar astăzi se spune că ea nu are nevoie de cât de mici modificări fără a se putea atinge cineva de fondul şi principiile de la baza ei. Dl. Nicu Filipescu a fost mai puţin categoric, dar cine cunoaşte temperamentul combativ şi intransigent al fruntaşului carpist, va fi înţeles că d-sa a dat cea mai deplină aprobare operei partidului liberal. Dl. Take Ionescu a fost mai tranşant. D-sa a recunoscut însămnătatea şi unitatea legislaţiei ce sa realizat, mărginindu-se a formula câteva mici modificări de formă ce ar trebui să se aducă acestei legislaţii. Cu legea sanitară vedem acelaşi lucru. De unde anul trecut această lege dăduse prilej opoziţiei să ne ameninţe cu un adevărat cataclism, astăzi această lege este combătută de dl. Ioan Lahovari, care nu-i poate găsi altă meteahnă decât aceea că dl. dr. I. Cantacuzino a fost... socialist. Aşa se prezintă lucrurile şi partidul liberal are dreptul să se simtă mândru de situaţiunea în care se găseşte şi de omagiile ce se aduc operei sale. Pentru viaţa politică a ţărei noastre şi pentru moravurile pe care le cunoaştem, faptul contitue un adevărat fenomen. DIN TRECUTUL IAŞULUI Restaurarea casei lui Ion Creangă Ştiu toţi că neîntrecutul prozator Ion Creangă şi-a petrecut o mare parte din viaţa sa în Iaşi. Intr’o căsuţă mica din strada Scăricica a compus el cele mai frumoase pagini din carte lui de Amintiri şi Poveşti. C’o negrăită evlavie se scoborau ieşenii la casa lui Creangă şi, privind cocioaba derăpănatâ, se gindeau mai întâi că nu averea şi palatele aduc mărirea şi slava, ci darul duhului sfint, ce sâlăşlueşte lu suflet ; şi apoi cu multă părere de râu băgau de samă că se nârue fostul adăpost al unui ora mare. Şi trecătorii întotdeauna au simţit părere de rău pentru casa lui Creangă. Zilele trecute, dl. prim ajutor de primar a trimes pe dl. conductor Burghele in str. Scăricica să vadă In ce stare se găseşte casa lui Creangă şi ce s’ar putea face pentru ea. Dl. Burghele vizitlnd cu deamâuritul „cocioaba“ a găsit că pereţii uneia, dintre cele două odăi ale locuinţii, sunt derâpânaţi şi dărâmaţi cu totul; în locul lor sunt Întinse rogojini. Cealaltă odaee intr’o stare nespus de rea. Ploaia străbate prin găurile acoperişului stravechiu, varul de pereţi se desluţeşte, ferestrele stau suijbe, printre privazul lor şi perete poţi virî mina. Deci casa aceasta e gata să se dârime, ameninţind chiar viaţa temeri, ce-o locuişte. Lumd cunoştinţă desjjfre acestea D- P. Fintînara a hotărlt să se restaureze casa scriitorului Creangă. Va răminea cerdacul aşa cum era cînd trăia Creangă, ferestrele zugrăvite cu aceiaşi culoare, o odae dat pe jos cu lut ; într’un cu viul se va restaura fidel casa aceasta de vălătuci, aşezată în aşa zisa „Vale a plîngerei“, prin care a trecut Creanga c’un zimbet pe buze. Dl. inginer Savul va conduce restaurarea. E destul să pomenim atîta, ca să fim siguri, că lucrarea va fi cu succes dusă la bun sfîrşit şi va fi executată conştiincios. D-1 Bădăran şi situaţia Aseară s’a ţinut o şedinţă plenară la clubul conservator-democrat din localitate. Ca de obiceiu—d. Bădărău a rostit un discurs, in care a expus situaţia partidului conservator-democrat in actualele Împrejurări politice. D. Bădărău—şampionul conlucrărilor şi al colaborărilor—a ajuns la concluzia că după evenimentele petrecute in cursul ultimilor 15 zile orice posibilitate de imparare a conservatorilor rămine exclusă. Aşadar, d. Bădărău a renunţat la cel mai scump ideal al său: conlucrarea. Şi oricine va Înţelege cu cită durere Îşi vede d. Bădărău falimentul şampionatului său. Şeful conservatorilor - democraţi ieşeni insă, a anunţat că unica speranţă a partidului fachist rămine in rezultatul alegerilor generale. D. Bădărău şi-a frecat minele de bucurie că d. Matei Cantacuzino a abandonat complect gruparea carpistă locală şi in consecinţă şi-a alcătuit lista viitorilor candidaţi in alegeri. In zale de electoristă mai bine decit un zale de şampion al Împăcării! BLOKISTOTES Peziluzie Tachiştii puneau mari speranţe în discursul maestrului Disescu, care trebuia să speculeze teoria constituţională în favoarea partidului conservator-democrat. Discursul „maestrului“ a fost însă o mare diziluzie... O elegie Dl. Tache Ionescu are, desigur, ceea ce se chiamă o presă bună. Confesiunea sa, care avea duioşia unei adevărate elogii politice, i-a creat o atmosferă de martiraj care a stîrnit compătimirea unanimă. Ziarele tachiste insă, anunţă că d. Tache Ionescu îşi va reedita confesiunea la „marea“ întrunire publică de Duminică. In acest caz, nefericitul martir al democrației va pierde dreptul la compătimirea unanimă... Fik. Propaganda Sectelor religioase Ministerul de interne a adresat următorul ordin prefecturei judeţului Iaşi : Ia ultimul timp au luat un avânt îngrijitor propaganda ce se face în ţară de către sectele religioase : „Adventistă“, «Pocăiţii», «Baptiştii», derivate din religiunea protestantă (reformată). Aceasta propagandă, începută mai întâi in diferite oraşe, a pătruns pe alocurea şi pe la sate, făcând chiar proseliţi. Misionarii acestor secte propovâluesc părăsirea bisericei creştine-ortodoxe, distrugerea icoanelor, sărbătoarea zilei de Sâmbătă, în loc de Duminecă, şi mai îndeamnă pe credincioşi a nu se supune seviciului militar. Intrucât prin astfel de propagandă se aduce ştirbirea bisericei noastre de Stat, avem onoare a vă ruga, d-le prefect să binevoiţi a lua măsuri de priveghere în contra misionarilor cari propovăduesc astfel de credinţe greşite, iar pentru propagandiştii streini să cereţi expulzarea lor din ţară. Asupra proseliţilor acestor secte, se va priveghea de aproapie ca ei să fie împiedecaţi să devie agresivi sau să comită acte de necuviinţa faţă de biserică şi de preoţii noştri. Pe de altă parte am intervenit la ministerul cultelor că autorităţile superioare Dişenceşti să dea instrucţiunile necesare, în sensul ca preoţii să fie regulat în parohiile lor predici religioase spre a întări credinţa rătăcirii lor. DIN SBORUL VREMII Asupra adevărului. Un spiritual foarte de seamă pe care îl Întrebasem: „Insfirşit, In ce crezi?“ lini răspunse: „Crez. In ce ? Nu ştiu*, întrebaţi pe cele o sută de genii filosofice ale omenirei : ageri, isteţi, adânci, niciodată nu înţelegere între dînşii, iar cu ei înşişi, cel mai învăţat nu ştie mai mult decît cel mai neînvâţat, scopul turnei, voinţa lirei. Luna nu ne arată decît una din feţele sale, tocmai adevărul. Ce este de cealaltă parte pe care nu o vedem ? Nimic mai mult poate decît aceia ce vedem. Cine se va măguli că are idei desăvirşite asupra oricărui lucru In cit să poată cu adevârat să-şi statornicească credinţele sale ? Gândirile oamenilor sunt aşa de nesigure In cit îşi au simbolul In ecuaţiunea cunoscută a nehotărîrei; astfel în cit unul dintre tinerii psichologi afirmă fără să mai zîmbiască că „lucrul de căpetenie este să înţeleagă că nu sunt decit feluri de vedere , că fiecare se contrazic una pe alta, şi că putem cu oarecare dibăcie, să le avem asupra unui acelaş obiect“. Conştiinţei noastre neliniştite nu putem să-i împotrivim dectt un răspuns glumeţ: „Aceea ce spui e aşa de adevărat în cît contrariul este cu desăvîrşire drept“. Cu toate acestea ne frământă nevoia să credem în orice : din această pricină vine isbatida religiunilor. De altfel, ele au meritul că au regulat credinţele, au fixat o disciplină socială, au dat dezlegări tuturor problemelor pănă în ziua cînd, prin firea lucrurilor, aceste probleme au îngăduit alte deslegări. Din doctrina care călăuzeşte omenirea ca un far care luminează oceanul, nu poate să aibă fiinţă pentru că adevărul absolut ne va rămine de necunoscut şi că timpul şi Întinderile, vor impedica vecinie gîndirile să se găsească pe acelaş plan de înţelegere. Mai mult Încă, secolele trecute ne Împovărează cu prejudecăţile şi tradiţiunile pe care ni le-au lasat : unii vor să le cinstească, alţii le resping ca vrăşmaşe concepţiunilor celor noi, găsind rău ca cei morţi să ocîrmuiască pe cei vii. Apoi, celor lesne Încrezători care vreau să ştie de ce-i bine, de ce-i rău, cei mai pricepuţi filosofi le răspund : „Nu e făptuire nevinovată.. A stărui este a vătăma sau a prăpădi*. Dacă se rămlne la abstracţiuni, dacă se priveşte viaţa în raport cu lumea, ea nu va fi atunci decît un amănunt, ceva cam cu o vegetaţiune întîmplătoare, puţin muşchiu la rădăcina unui arbor. Dar acest amănunt poate să ne lumineze asupra totului? Furnica poate să judece fi SAMBATA 4 DECEMBRIE 1910 SUB DIRECTIUNEA UfiUl COMITET APARE XIIIA.H’ Anunciuri Comerciale Linia în pagina 11-az. *î leu Linia In pagina IIl-f(V 50 bani Linia în pagina IV/a -4Q bani TELEFON'’ -fxvi rea după cizma vînătorului care o pottlţeşte ă, trecînd ? Recomandăm această prea frumoasă pagină din Anatole Willox colegului Cristian, —socotind, odată cu această recomandare, închisă orice discuție asupra temei pe care am controversat-o pănă mai eri In rubrica aceasta. Meditînd asupra ei, amicul şi colegul nostru va înţelege poate că nu iesă nici odată lumină din discuţii,—chiar atunci cînd au pretenţia de-a fi foarte serioase. Şi mai apoi, cu privire la această seriozitate, este de ţinut seamă, că nici o discuţie nu poate avea loc decât atuncea duci interlocutorii se pun pe aceiași bază ; ori, eu declar c’am glumit. .. nvăruimul profesional IN STREINATATE Şcoala de perfecţionare din Fruchtstrasse No. 38 O. dirigent Paul Lehmann. Se predau: Germana, dreptul, franceza, engleza, aritmetica, algebra, geometria, trigonometria, fizica, chemia, desemnul, desemnul special pentru strungari, gravori, eiselatori, giuvaergii şi fabricanţi de brâie, modelatori, contabilitatea simplă şi dupla, aritmetica comerciala şi stenografia. Şcoala de perfecţionare din Reichenberger-Strasse Nr. 44—45 S. O. rector Paulick. Se predau: germana, franceza, engleza, aritmetica, algebra, geometria, fizică, desemnul ; desemnul special pentru eiselatori, gravori, pentru lucrătorii in aur şi argint, pentru cromolitografi şi cartografi; modelajul, contabilitatea simpla şi dupla, aritmetica comercială. Şcoala de perfecţionare din Steinmetz-Strasse No. 79 W. rector Billardi. Se predau: germana, franceza, engleza, aritmetica, algebra, geometria, fizica, istoria, desemnul, modelajul, contabilitatea simplă şi duplă, stenografia. Tot aceste obiecte se învaţă şi in şcoala de perfecţionare din Wiesen-Strasse No. 66 N. rector Fietz. Şcoala de perfecţionare pentru surdomuţi din Markus-Strasse No. 49, director Berndt. Se predau: Germana, aritmetica şi lucrări manuale. In şcoala de perfecţionare de pe lângă gimnazul Friederich din Friederich- Strasse No. 126 S. W. director, profesor dr. Voigt, în şcoale de perfecţionare de pe lângă şcoala reală (şcoala civilă superioară—şcoală primară superioară) din Alexandrinen-Strasse No. 516 S. W. director, profesor Dr. Gerberding, în şcoală de perfecţionare de pe lângă gimnazul real Dorothea din Georgen-Str. No. 30 I 31 N. W. director, prof. Dr. Schwalbe, în şcoala de perfecţionare de pe lângă şcoala reală No. 2 (şcoala civilă superioara) din Weissenburger-Strasse No. 4 N., director, prof. Dr. Reinhardt se învaţă aceleaşi obiecte ca şi în şcoala industrială de perfecţionare de pe lângă şcoala superioară reală Luisa. In şcoalele de meserii din Linden- Strasse No. 79 I 98 şi Stralauer-Platz 24 S. W. se predă desemnul, cu deosebire diferitele feluri ale desemnului special, modelajul, matematica, fizica şi mecanica. La toate şcoalele de perfecţionare elevul îşi alege obiectele, la cari voeşte o urmă. Abăt aci pe scurt şi organizaţia şcoalei de perfecţionare obligatoare din Nürnberg, pe care am vizitat-o in 1895. Aceasta şcoală are o secţiune specială pentru absolvenţii cursului primar. In această secţiune, a cărei cursuri durează doi ani, se invaţă următoarele obiecte : Limba germană (lecturi din economia politică şi din legislaţie. Reproducerea celor cetite. Scrisori de afaceri şi scrisori din vieaţă industrială, lecturi technologice, corpul omenesc, igiena, corespondenţa afacerilor, expresiunile technice, ce se intrebuinţază în afaceri, corespondenţa cu autorităţile, formalităţile poştale), aritmetica şi contabilitatea industrială, desemnul (desemnul liber, linear, desemnul pentru lucrătorii în lemn, metal, biografi şi zugravi, desemnul pentru diferite industrii. Chelnerii, baiaşii şi frizerii învaţă în locul desemnului principii de limba franceză şi întrebuinţarea acestei limbi in afaceri. Brutarii şi măcelarii sunt scutiţi de învăţarea desemnului. Secţiunea elementară este destinată pentru elevii, ce n’au absolvit cursul primar. A. Cursul pregătitor. Elevii trebuie să învețe în un an atâta, ca sâ poată întră in anul intăiu. In acest curs se în-