Mişcarea, decembrie 1910 (Anul 2, nr. 264-286)

1910-12-04 / nr. 267

ANUL II.­No. 2­57 Redacţia şi administraţia Iaşi, Strada Păcurari 3. (Saloanele Clubului Liberal) ABOJDAIE^I d d­in ţară pe un an . . 20 iei Pe jumătate an . . . 10 „ Pe trei luni .... 5 „­in străinătate pe un an 40 iei Pe jumătate an Pe trei luni 20­10 Preoţii şi învăţătorii rurali 50% ZIAR N NATIONAI­ - LIBERAL Procesul unei Crize O întreagă şedinţa a Camerei a fost ocupata cu chestiunile perso­nale ale reprezentanţilor opoziţiei. Dar din aceste chestiuni aşa zise personale, a fost una care a des­­văluit culisele unei interesant pro­ces politic, care a determinat ca partidul conservator sa ajungă a­­colo unde a ajuns. Șeful partidului conservator-de­mocrat a făcut o adevarată spove­danie, pe care trebue să o consi­derăm ca exacta pana cînd dl P. P. Carp sau un mandatar al său, ar veni să o atace în fals. Dl Tache Ionescu a mărturisit că a avut multe de Îndurat în sinul fostului partid conservator fuzionat. Se deschisese la un moment dat o adevarată prăpastie între d-sa şi conducătorii partidului fuzionat, din causa doctrinei democrate pe care dl Tache Ionescu voia să o alto­iască pe tulpina vechei doctrine conservatoare reacţionare. Şi între un temperament ca a­­cela al d-lui Carp şi acela al d-lui Tache Ionescu, conflictul era ine­vitabil. Dl Carp nu putea suporta tirania democratică a d-lui Tache Ionescu, care la rîndul seu nu pu­tea suporta tirania reacţionara a d-lui Carp. Conflictul s’a produs —şi ruptura s’a făcut. Astăzi situaţiunea este pe deplin limpezită. Dl Carp a ramas cu prin­cipiile sale şi cu partidul seu, iar dl Tache Ionescu şi-a creat parti­dul seu, din care a voit să-şi facă organul viu al principiilor demo­cratice de care se simţea animat. Dacă cele afirmate de dl Tache Ionescu sunt exacte şi dacă sfor­ţările ce le-a făcut pentru demo­cratizarea partidului conservator au fost făcute din convingere cu­rată şi cu perfecta bună credinţa , fără îndoiala ca rezistenţa d-lui Carp şi a amicilor sei, nu a putut fi de­cît în dauna intereselor par­tidului conservator şi a intereselor ţârei în general. Doctrina unui partid politic tre­bue să fie rezultanta necesităţilor generale ale vremei în care tră­­eşte şi a curentelor specifice care stăpinesc viaţa sociala, economică şi politică a ţarei. Un partid politic nu poate ră­­mânea nici­odată închis în turnul de fildeş al principiilor care au re­zidat la crearea lui. Şi acest adevăr elementar nu a fost respectat de acei cari purtau răspunderea intereselor partidului conservator. Rezultatul se vede : în locul u­­nui partid conservator unitar şi pu­ternic, adaptat cu nevoile curente ale ţărei, însufleţit de ideile noui I ale timpului, avem doua grupări, amîndouă conservatoare şi nici una capabila de a da ţărei o guvernare rodnică şi durabila. Pentru moment, ori­ce apropiere între aceste doua grupări este im­posibilă. Toata lumea doreşte îm­păcarea şi nimeni nu vede cum s’ar putea realiza. Ce va fi în viitor—nu se poate prevedea. Ceea ce se poate prevedea însă, este faptul că acest proces nu s’a terminat. El este suspendat, pen­tru a se redeschide și cu mai multă furie atunci cînd nevoile timpului vor impune partidului conservator, o noua directivă, cu o nouă doc­trina și cu o noua organizare. Pană atunci criza ramine des­chisă. Multa paucis Limba românească! In cei patru ani de gu­vernare, lucrul s a eviden­ţiat. Ghibănescu (Opinia). Nu ştiu neamul meu de ştie Altă vorbă mai pagină.— Insă ştiu că cel ce-o scrie. E profesor de... rom­b­ă. Cric-Crac Un fenomen , în amintirea tuturora încă violenţa dezesperată cu care au combătut con­servatorii reformele liberale în cursul a­­cestor trei ani. La fiecare reformă ce se pura în dis­cuţie, un uragan de ameninţări se ră­dicau împotriva partidului şi guvernu­lui liberal. O asemenea opoziţie îţi putea da im­presia că acest guvern luptă pentru ne­norocirea ţărei ; de altfel opera noas­tră nu era taxată altfel de­cât ca „ne­fastă". Sa petrecut însă un fenomen foarte curios. Discuţia răspunsului la Mesaj a dat prilej ambelor opoziţii conserva­toare să-şi fixeze din nou aprecierile lor în privinţa operei legislative a partidu­lui liberal. Şi aprecierile de astăzi sunt reversul celor de ieri. Eri se striga că partidul liberal nu a făcut nimic pentru ţărani, iar astăzi se recunoaşte că nu se poate tăgădui va­loarea socială şi economică a operei li­berale. Eli se striga că această operă este nefastă, iar astăzi se spune­ că ea nu are nevoie de cât de mici modificări fără a se putea atinge cineva de fondul şi prin­cipiile de la baza ei. Dl. Nicu Filipescu a fost mai puţin categoric, dar cine cunoaşte tempera­mentul combativ şi intransigent al frun­taşului carpist, va fi înţeles că d-sa a dat cea mai deplină aprobare operei partidului liberal. Dl. Take Ionescu a fost mai tranşant. D-sa a recunoscut însămnătatea şi uni­­tatea legislaţiei ce sa realizat, mărgi­nindu-se a formula câteva mici modifi­cări de formă ce ar trebui să se aducă acestei legislaţii. Cu legea sanitară vedem acelaşi lu­cru. De unde anul trecut această lege dăduse prilej opoziţiei să ne ameninţe cu un adevărat cataclism, astăzi această lege este combătută de dl. Ioan Laho­­vari, care nu-i poate găsi altă meteahnă de­cât aceea că dl. dr. I. Cantacuzino a fost... socialist. Aşa se prezintă lucrurile şi partidul liberal are dreptul să se simtă mândru de situaţiunea în care se găseşte şi de omagiile ce se aduc operei sale. Pentru viaţa politică a ţărei noastre şi pentru moravurile pe care le cunoaş­tem, faptul contitue un adevărat fe­nomen. DIN TRECUTUL IAŞULUI Restaurarea casei lui Ion Creangă Ştiu toţi că neîntrecutul prozator Ion Creangă şi-a petrecut o mare parte din viaţa sa în Iaşi. Intr’o căsuţă mica din strada Scăricica a compus el cele mai frumoase pagini din carte lui de Amin­tiri şi Poveşti. C’o negrăită evlavie se scoborau ieşenii la casa lui Creangă şi, privind cocioaba derăpănatâ, se gindeau mai întâi că nu averea şi palatele aduc mărirea şi slava,­ ci darul duhului sfint, ce sâlăşlueşte lu suflet ; şi apoi cu multă părere de râu băgau de samă că se nârue fostul adăpost al unui ora mare. Şi trecătorii întotdeauna au simţit pă­rere de rău pentru casa lui Creangă. Zilele trecute, dl. prim ajutor de primar a trimes pe dl. conductor Burghele in str. Scăricica să vadă In ce stare se găseşte casa lui Creangă şi ce s’ar putea face pentru ea. Dl. Burghele vizitlnd cu deamâuritul „cocioaba“ a găsit că pereţii uneia, din­tre cele două odăi ale locuinţii, sunt de­­râpânaţi şi dărâmaţi cu totul; în locul lor sunt Întinse rogojini. Cealaltă odae­e intr’o stare nespus de rea. Ploaia stră­bate prin găurile acoperişului stravechiu, varul de pereţi se desluţeşte, ferestrele stau su­ijbe, printre privazul lor şi pe­rete poţi virî mina. Deci casa aceasta e gata să se dârime, ameninţind chiar viaţa temeri, ce-o locuişte. Lumd cunoştinţă desjjfre acestea D-­ P. Fintînara a hotărlt să se res­taureze casa scriitorului Creangă. Va răminea cerdacul aşa cum era cînd trăia Creangă, ferestrele zugrăvite cu aceiaşi culoare, o odae dat pe jos cu lut ; în­­tr’un cu viul se va restaura fidel casa aceasta de vălătuci, aşezată în aşa zisa „Vale a plîngerei“, prin care a trecut Creanga c’un zimbet pe buze. Dl. inginer Savul va conduce res­taurarea. E destul să pomenim atîta, ca să fim siguri, că lucrarea va fi cu suc­ces dusă la bun sfîrşit şi va fi execu­tată conştiincios. D-1 Bădăran şi situaţia Aseară s’a ţinut o şedinţă plenară la clubul conservator-democrat din localitate. Ca de obiceiu—d. Bădărău a rostit un dis­curs, in care a expus situaţia partidului conservator-democrat in actualele Împre­jurări politice. D. Bădărău—şampionul conlucrărilor şi al colaborărilor—a ajuns la concluzia că după evenimentele petrecute in cursul ultimilor 15 zile orice posibilitate de imparare a conservatorilor rămine exclusă. Aşa­dar, d. Bădărău a renunţat la cel mai scump ideal al său: conlucrarea. Şi oricine va Înţelege cu cită durere Îşi vede d. Bădărău falimentul şampionatului său. Şeful conservatorilor - democraţi ieşeni insă, a anunţat că unica speranţă a parti­dului fachist rămine in rezultatul alegeri­lor generale. D. Bădărău şi-a frecat minele de bucurie că d. Matei Cantacuzino a abandonat com­plect gruparea carpistă locală şi in conse­cinţă şi-a alcătuit lista viitorilor candidaţi in alegeri. In zale de elector­­i­stă mai bine de­cit un zale de şampion al Împăcării! BLOK­ISTOTES Peziluzie Tachiştii puneau mari speranţe în dis­cursul maestrului Disescu, care trebuia să speculeze teoria constituţională în favoarea partidului conservator-democrat. Discursul „maestrului“ a fost însă o mare diziluzie... O elegie Dl. Tache Ionescu are, de­sigur, ceea ce se chiamă o presă bună. Confesiunea sa, care avea duioşia unei adevărate elogii politice, i-a creat o at­mosferă de martiraj care a stîrnit com­pătimirea unanimă. Ziarele tachiste insă, anunţă că d. Ta­che Ionescu îşi va reedita confesiunea la „marea“ întrunire publică de Duminică. In acest caz, nefericitul martir al de­mocrației va pierde dreptul la compăti­mirea unanimă... Fik. Propaganda Sec­telor religioase Ministerul de interne a adresat urmă­torul ordin prefecturei judeţului Iaşi : Ia ultimul timp au luat un avânt în­grijitor propaganda ce se face în ţară de către sectele religioase : „Adventistă“, «Pocăiţii», «Baptiştii», derivate din re­­ligiunea protestantă (reformată). Aceasta propagandă, începută mai în­tâi in diferite oraşe, a pătruns pe alocu­­rea şi pe la sate, făcând chiar proseliţi. Misionarii acestor secte propovâ­luesc părăsirea bisericei creştine-ortodoxe, dis­trugerea icoanelor, sărbătoarea zilei de Sâmbătă, în loc de Duminecă, şi mai îndeamnă pe credincioşi a nu se supune seviciului militar. Intru­cât prin ast­fel de propagandă se aduce ştirbirea bisericei noastre de Stat, avem onoare a vă ruga, d-le pre­fect să bine­voiţi a lua măsuri de pri­veghere în contra misionarilor cari pro­­povăduesc astfel de credinţe greşite, iar pentru propagandiştii streini să cereţi expulzarea lor din ţară. Asupra proseliţilor acestor secte, se va priveghea de aproapie ca ei să fie împiedecaţi să devie agresivi sau să co­mită acte de necuviinţa faţă de biserică şi de preoţii noştri. Pe de altă parte am intervenit la mi­nisterul cultelor că autorităţile superi­oare Dişenceşti să dea instrucţiunile ne­cesare, în sensul ca preoţii să fie regu­lat în parohiile lor predici religioase spre a întări credinţa rătăcirii lor. DIN SBORUL VREMII Asupra adevărului. Un spiritual foarte de seamă pe care îl Întrebasem: „Insfirşit, In ce crezi?“ lini răspunse: „Crez. In ce ? Nu ştiu*, întrebaţi pe cele o sută de genii filosofi­ce ale omenirei : ageri, isteţi, adânci, nici­odată nu înţelegere între dînşii, iar cu ei înşişi, cel mai învăţat nu ştie mai mult de­cît cel mai neînvâţat, scopul turnei, voinţa lirei. Luna nu ne arată de­cît una din fe­ţele sale, tocmai adevărul. Ce este de cealaltă parte pe care nu o vedem ? Nim­ic mai mult poate de­cît aceia ce vedem. Cine se va măguli că are idei desăvirşite asupra ori­cărui lucru In cit să poată cu a­­devârat să-şi statornicească credinţele sale ? Gândirile oamenilor sunt aşa de nesigure In cit îşi au simbolul In ecuaţiunea cunos­cută a nehotărîrei; astfel în cit unul dintre tinerii psichologi afirmă fără să mai zîmbia­­scă că „lucrul de căpetenie este să înţelea­gă că nu sunt de­cit feluri de vedere , că fiecare se contrazic una pe alta, şi că pu­tem cu oare­care dibăcie, să le avem asu­pra unui acelaş obiect“. Conştiinţei noastre­ neliniştite nu putem să-i împotrivim de­ctt un răspuns glumeţ: „Aceea ce spui e aşa de adevărat în cît contrariul este cu desă­­vîrşire drept“. Cu toate acestea ne frământă nevoia să credem în orice : din această pricină vine isbatida religiunilor. De altfel, ele au meri­tul că au regulat credinţele, au fixat o dis­ciplină socială, au dat dezlegări tuturor pro­blemelor pănă în ziua cînd, prin firea lucru­rilor, aceste probleme au îngăduit alte des­­legări. Din doctrina care călăuzeşte omeni­rea ca un far care luminează oceanul, nu poate să aibă fiinţă pentru că adevărul ab­solut ne va rămine de necunoscut şi că tim­pul şi Întinderile, vor impedica vecinie gîn­­dirile să se găsească pe acelaş plan de în­ţelegere. Mai mult Încă, secolele trecute ne Împo­vărează cu prejudecăţile şi tradiţiunile pe care ni le-au lasat : unii vor să le cinstea­scă, alţii le resping ca vrăşmaşe concepţiuni­­lor celor noi, găsind rău ca cei morţi să o­­cîrmuiască pe cei vii. Apoi, celor lesne În­crezători care vreau să ştie de ce-i bine, de ce-i rău, cei mai pricepuţi filosofi le răs­pund : „Nu e făptuire nevinovată­.. A stă­rui este a vătăma sau a prăpădi*. Dacă se rămlne la abstracţiuni, dacă se priveşte viaţa în raport cu lumea, ea nu va fi atunci de­cît un amănunt, ceva cam cu o vegetaţiune întîmplătoare, puţin muşchiu la rădăcina unui arbor. Dar acest amănunt poate să ne lumineze asupra totului? Furnica poate să judece fi­ SAMBATA 4 DECEMBRIE 1910 SUB DIRECTIUNEA UfiUl COMITET APARE XIIIA.H’ Anunciuri Comerciale Linia în pagina 11-az. *î leu Linia In pagina IIl-f(V 50 bani Linia în pagina IV/a -4Q bani TELEFON'­’ -f­xvi rea după cizma vînătorului care o po­ttlţ­eşte ă, trecînd ? Recomandăm această prea frumoasă pa­gină din Anatole Willox colegului Cristian, —socotind, odată cu această recomandare, închisă ori­ce discuție asupra temei pe care am controversat-o pănă mai eri In rubrica aceasta. Meditînd asupra ei, amicul şi colegul no­stru va înţelege poate că nu iesă nici odată lumină din discuţii,—chiar atunci cînd au pretenţia de-a fi foarte serioase. Şi mai apoi, cu privire la această serio­zitate, este de ţinut seamă, că nici o discu­ţie nu poate avea loc de­cât atuncea duci interlocutorii se pun pe aceiași bază ; ori, eu declar c’am glumit. .. n­văruim­ul profesional IN STREIN­AT­ATE Şcoala de perfecţionare din Frucht­strasse No. 38 O. dirigent Paul Leh­mann. Se predau: Germana, dreptul, fran­ceza, engleza, aritmetica, algebra, geo­metria, trigonometria, fizica, chemia, de­­semnul, desemnul special pentru strun­gari, gravori, eiselatori, giuvaergii şi fabricanţi de brâie, modelatori, contabi­litatea simplă şi dupla, aritmetica co­merciala şi stenografia. Şcoala de perfecţionare din Reichen­­­ber­ger-Strasse Nr. 44—45 S. O. rector Paulick. Se predau: germana, franceza, en­gleza, aritmetica, algebra, geometria, fi­zică, desemnul ; desemnul special pen­tru eiselatori, gravori, pentru lucrătorii in aur şi argint, pentru cromolitografi şi cartografi; modelajul, contabilitatea sim­pla şi dupla, aritmetica comercială. Şcoala de perfecţionare din Stein­metz-Strasse No. 79 W. rector Billardi. Se predau: germana, franceza, engleza, a­­ritmetica, algebra, geometria, fizica, is­toria, desemnul, modelajul, contabilita­tea simplă şi duplă, stenografia. Tot a­­ceste obiecte se învaţă şi in şcoala de perfecţionare din Wiesen-Strasse No. 66 N. rector Fietz. Şcoala de perfecţionare pentru surdo­muţi din Markus-Strasse No. 49, direc­tor Berndt. Se predau: Germana, aritme­tica şi lucrări manuale. In şcoala de perfecţionare de pe lân­gă gimnazul Friederich din Friederich- Strasse No. 126 S. W. director, profe­sor dr. Voigt, în şcoale de perfecţionare de pe lângă şcoala reală (şcoala civilă superioară—şcoală primară superioară) din Alexandrinen-Strasse No. 516 S. W. director, profesor Dr. Gerberding, în şcoală­ de perfecţionare de pe lângă gim­nazul real Dorothea din Georgen-Str. No. 30 I 31 N. W. director, prof. Dr. Schwalbe, în şcoala de perfecţionare de pe lângă şcoala reală No. 2 (şcoala ci­vilă superioara) din Weissenburger-Stra­sse No. 4 N., director, prof. Dr. Rein­hardt se învaţă aceleaşi obiecte ca şi în şcoala industrială de perfecţionare de pe lângă şcoala superioară reală Luisa. In şcoalele de meserii din Linden- Strasse No. 79 I 98 şi Stralauer-Platz 24 S. W. se predă desemnul, cu deose­bire diferitele feluri ale desemnului spe­cial, modelajul, matematica, fizica şi me­canica. La toate şcoalele de perfecţio­nare elevul îşi alege obiectele, la cari voeşte o urmă. Ab­ăt aci pe scurt şi organizaţia şcoa­­lei de perfecţionare obligatoare din Nürn­berg, pe care a­m vizitat-o in 1895. A­­ceasta şcoală are o secţiune specială pentru absolvenţii cursului primar. In această secţiune, a cărei cursuri du­rează doi ani, se invaţă următoarele o­­biecte : Limba germană (lecturi din e­­conomia politică şi din legislaţie. Re­producerea celor cetite. Scrisori de afaceri şi scrisori din vieaţă industrială, lecturi technologice, corpul omenesc, igiena, co­respondenţa afacerilor, expresiunile tech­­nice, ce se intrebuinţază în afaceri, co­respondenţa cu autorităţile, formalităţile poştale), aritmetica şi contabilitatea in­dustrială, desemnul (desemnul liber, li­near, desemnul pentru lucrătorii în lemn, metal, biografi şi zugravi, desemnul pen­tru diferite industrii. Chelnerii, baiaşii şi frizerii învaţă în locul desemnului prin­cipii de limba franceză şi întrebuinţarea acestei limbi in afaceri. Brutarii şi mă­celarii sunt scutiţi de învăţarea desem­nului. Secţiunea elementară este destinată pentru elevii, ce n’au absolvit cursul primar. A. Cursul pregătitor. Elevii trebuie să învețe în un an atâta, ca sâ poată întră in anul intăiu. In acest curs se în-

Next