Mişcarea, decembrie 1910 (Anul 2, nr. 264-286)
1910-12-08 / nr. 269
ANUL II.No. 269 Redacţia şi administraţia Iaşi, Strada Păcurari 3. (Saloanele Clubului Liberal) aboutasiemie Inară pe un an . . 20 lei Pe jumătate an . . . 10 „ Pe trei luni .... 5 „ in străinătate pe un an 40 lei Pe jumătate an ... 20 „ Pe trei luni .... 10 „ Preoţii şi Învăţătorii rurali 50°/o Un proiect de lege important Actuala sesiune parlamentară are menirea de a transforma In lege un proiect de cea mai mare înînsemnatate pentru economia noastră naţională. Este vorba de proectul de lege al d-lui ministru Al. Constantinescu, pentru punerea In valoare a pămînturilor din zona de inundaţie a Dunărei, însemnătatea acestui proiect constă în aceia că are menirea de a pune primele baze juridice, economice şi financiare ale punerei în valoare nu numai a terenurilor inundabile din zona Dunărei, ci şi a tuturor terenurilor inundabile din ţară. Intrucit prin însăşi expunerea de motive a legei se spune că pe bazele stabilite în această lege să se poată face lucrări de asanare şi în zonele de inundaţie ale altor cursuri de apă. Prin valorificarea acestor terenuri, domeniul cultivabil ar creşte enorm, constituind o mare sursă de bogăţie pentru economia noastră naţionala. Iată acum, în rezumat, beneficiile ce se vor realiza prin aplicarea acestei legi. Statul posedă aproximativ 750000 hectare pămînt numai în zona de inundaţie a Dunărei, din cari 450000 hectare bălţi şi stularii, iar restul, ca la 300000 hectare, pămlnt care se inunda periodic. Particularii poseda In aceeaşi regiune 180000 hectare, din cari ca la 100000 hectare bălţi şi stufării şi 80000 ha. pămînt care se inunda periodic. Nu este însă vorba de pus în valoare toată această întindere, ci, după cum ne arată expunerea de motive a proectului, numai 250000 hectare teren de al statului și 100000 hectare teren de al particularilor. Pentru punerea în valoare a acestor 350000 ha., Ministerul agriculturei a calculat că va fi nevoe de o cheltuială de aproximativ de 150.000.000 lei, 100 milioane pentru stat și 50 milioane pentru particulari. Pentru acoperirea mijloacelor necesare executării lucrărilor, care vor dura 20 de ani, se vor întrebuința următoarele mijloace : 1) La început, Ministerul agriculturii va împrumuta de la Casa de depuneri 5 milioane, pentru acoperirea primelor cheltueli. 2) Se vor contracta împrumuturi la Creditul Funciar Rural, prin ipotecarea terenurilor apărate de inundaţie. împrumuturile, vor fi de maximum 6 milioane lei anual şi în total 60 milioane lei. 3) Se vor emite obligaţiuni din partea statului. După cum vedem aplicarea legei este asigurată, iar binefacerile ei se vor resimţi cît de curînd. Astăzi un hectar în zona inundabilă a Dunărei produce 8 lei , cînd terenul va fi aparat va produce un venit anual de minimum 50 lei. Bazîndu-se pe aceste constatări expunerea de motive a proiectului de lege spune că „fiecare an întirziere lipseşte ţara de un venit aproape 20 milioane lei.“ In consecinţă, lucrările trebuesc nu numai începute fără întîrziere, dar şi conduse repede. Legea a trecut deja prin secţiunile Camerei şi comitetul delegaţilor i-a adus o modificare foarte importantă. S-a prevăzut anume că pentru lucrările ce vor trece prin proprietăţi, se vor fixa preţurile de despăgubire nu de către justiţie, cum prevăzuse guvernul, ci de către Serviciul de îmbunătăţiri funciare. In caz de nemulţumire, justiţia va putea să se pronunţe numai asupra cuantumului despăgubirilor, iar nu asupra utilităţii şi condiţiunilor cerute pentru facerea lucrărei. După cum vedem, această lege va aduce o puternică contribuţie la rezolvirea marei probleme a repartiţiei pămîntului în ţara romînească, întru cît se vor pune în valoare 350000 hectare teren cultivabil. Multa paucis Redumerire Dl. Carp va înota cu greu și ’n tăcere prin apa tuluure a guvernului său. Ziar provincial O asemenea tăcere Mie nu-mi prea intră ’n cap, Căci veni-va la putere Domnul Carp, nu domnul crap. Cric-Crac In aşteptare... Eventualitatea unei veniri la guvern a scos din fire pe carpiştii ieşeni mai ales. Unii din ei au început a poza chiar în prefecţi şi sub-prefecţi, primari şi ajutori. D-nii Greceanu viitorul ministru plenipotenţiar şi C. Negruzzi prefect de judeţ, au plecat la Bucureşti pentru a depune.... jurămîntul, dar nau putut îndeplini această formalitate din causa... postului. Apoi unii dintre carpişti şi-au comandat cărţile de visitu pentru anul nou cu titlurile în perspectivă. Vestea însă că guvernul nu va cădea nici înainte de Crăciun, a desesperat şi i-a făcut să arunce în fundul cuferilor aceste bilete, valabile pentru anul viitor. Curâţitorii de haine abea mai pot face faţă numeroaselor cereri, iar croitorii n’au fost niciodată mai radioşi ca acum. Până şi preţul chiriilor a început să se urce. In fine e o agitaţie şi o veselie generală pe care un singur lucru o tulbură: spectrul alegerilor. De alegeri li e grozav de teamă carpiştilor şi dacă ar fi în stare ar desfinţa această „prostie constituţională.“. Aşa se explică faptul că pentru fiecare candidat s-a fixat o taxă variind între 2 şi 3000 lei, după importanta numerică a colegiului căruia se va presenta. C. c. Iancu Stamatiu fostul prefect de poliţie a Iaşului (cu gîndul) de la la 1 Septembrie—30 Noembrie 1910, a declarat că este dispus a depune 10.000 lei taxă, numai să i se pună candidatura. Noi te sfătuim C. c. Iancule să nu faci gluma asta, căci în caşul acesta te expui a rămîne candidat fără parale... Rămîi candidat aşa cum eşti, un carpist, şi în caşul acesta te vei bucura de simpatia generală—chiar şi de-a noastră... Dacă n'ai scos o la capăt cu prefectura de poliţie, cum crezi că vei scoate-o cu deputăția ?.... HALUCINAŢII N’a mai remas umbră de conservator sadea care să nu fie f.dine convins in sufletul şi gindul său seu, că „guvernul cade“ şi că actualul şef al partidului, d. P. P. Carp ii ia locul cu tot statul d-sale major de la Bucureşti. Atit de adine s’a Înrădăcinat această ideie in tabăra carpistă, incit in cursul acestei săptămîni Capitala a fost onorată de presenţa d-lui Dimitrie Greceanu care Însoţit de mai mulţi conservatori au ţinut să fie presenţi în Bucureşti Înainte de 10 Decembrie a. c., cind guvernul actual avea să... cadă! Mulţi dintre aceşti conservatori—oameni cu principii politice bine hotărite, sistem maior Petraş—au venit să’şi ridice decretele de numire în slujbele cu cari au fost onoraţi de d. Dim. Greceanu, care la rindul d-sale a plecat la Bucureşti in scopul unui... portofoliu! Guvernul insă—culmea decepţiei d-lui maior Petraş—n’a căzut, iar acceleratul a readus pe toţi conservatorii plecaţi la Bucureşti in misiune... iluzionară. Paralel cu această decepţie greemistă— ca s'o localizăm numai pentru Iaşi —„Evenimentul“ se sbate de vre-o citeva săptămîni anunţind zilnic, din ce in ce mai enervant, un pretins cartel intre noi şi fachişti. Sistemul acesta de altfel nu-i nou. „Evenimentul“ convins de tăria candidaţilor conservatori şi de popularitatea lor în massele electorale, a visat întotdeauna cartele in alegeri—motiv cu care îşi apăra apoi fatalul rezultat al urnei. In pragul alegerilor generale, „Evenimentul“ are iarăşi halucinaţii—şi e natural.. Nimeni nu ştie atât de bine cit sunt de puţini simpatici politicienii conservatori cu toata politica, lor ruginită—cît ştie Evenimentul.“ De aceia organul grecinist de atitea ori repudiat de junimiști, visază de pe acuma carteluri—de frica unei căderi fatale in apropiatele alegeri generale. Trei oratori Sîmbătă a fost la Senat un spectacol interesant şi ne mai văzut : trei discursuri în acelaş timp înscris să vorbească era d. C. Arion, d-nii Pavlică Brătăşanu şi d- Economii s’au crezut însă obligaţi să vorbească odată cu 3. Arion. Ca să fim însă mai aproape de adevăr, ar trebui să spunem că d. Arion a ţinut primul rol iar d-nii Brătăşanu şi Economii îi dădeau replicele. Cît s’a zis, nu se poate spune. Trebuie să fi fost cineva de faţă, să-i audă pe partenari şi să le vadă mimica spre a inţelega cum în sinul maturului corp se poate desfăşura o scenă de comedie bufă, plină de un comic iresistibil... D-l Arion, care nu e numai o minte subţire dar şi un om de spirit, a avut buna inspiraţie de a nu se supăra de întreruperile d-le. Brătăşanu şi Economii. Ba, de cele mai de multe ori, ripostele au fost minunate. Ca spectatori nepărtinitori, trebue să recunoaștem însă că, dintre întrerupători d. Brătășanu a avut momente cu adevărat fericite. Cutare întrerupere a simpaticului senator valora mai mult de cît un discurs întreg. Dar pe ce teren s’a pus dl. Ariou. Discursul d-sale nu a avut de cât un scop : să dreagă ce a stricat dl. Missir. Şi-a făt-o cu abilitate şi cu tălent,— aşa cum e deprins acestmânuitor dibaciu al cuvântului. Părăsind forma nenorocită a „ficţiunelor“ şi a „amăgirilor“ constituţionale — pe care se pusese dl. Missir—dl. Arion a încercat să dea pretenţiunilor carpiste o motivare mai serioasă şi mai tolerabilă. Tocmai aceasta însă a enervat pe cei doi campioni takişti, cari au colaborat cu atâta amploare, la discursul d-lui Arion. Orice rău îşi are însă şi partea lui de bine. Iar binele şedinţei de ieri este că publicul a uns până la lacrimi. Ah! şi ce lucru sănătos e rîsul! PROGRAMEI-UN CARP Nu înţelegem care să fie interesul „E- pocei“ cînd revine asupra programului partidului d-lui Carp, cind fruntaşii carpişli din parlament s’au ferit să o pomenească, iar d. Filipescu a declarat— pe înţelesul tutulor şi deci şi pe al „E- pocei“—că d. Carp nu-şi va afişa programul de cit în ziua cînd va veni la guvern. D-l Carp e liber să creadă ce vrea. D-sa cunoaşte mai bine decît cei de la „Epoca“ importanţa programelor pentru partidele noastre politice, şi ne place să credem că dacă pănă azi programul carpistconstitue un fel de mister al unei „sinucideri“ din staţia B. M“, adevărul nu-l poate cunoaşte decît şeful a cărei bine cunoscută fantezie a întrecut de multe ori chiar sistemul acesta de program-bombă. Nu înţelegem de asemenea cîtuşi de puţin argumentaţia „Epocei“ cînd afirmă că liberalii bănuesc pe carpişti că n’au program fiindcă ei înşişi n’au avut şi nici n’au putut să-şi legifereze vre-unul. Cum rămîne atunci cu declaraţiile d-lor O. Filipescu şi C. C. Arion cari au promis că la venirea carpiştilor la guvern se va respecta, în limitele credinţei carpiste şi spre binele ţârănimei, opera liberală?... Oare atit de puţin sunt în curent cei de la „Epoca“ cu declaraţiile fruntaşilor din parlament ?... Să nu se facă deci prea mare caz de programul d-lui Carp. Şi dacă este adevărat că pănă în prezent el este ţinut secret, în schimb este tot atit de adevărat că în ziua, cînd d-l Carp va socoti că-i poate da la iveală opinia publică va avea de înregistrat o deziluzie politică mai mult. Deocamdată constatăm că amicii d-lui Carp au adoptat in politică aceeași reclamă pe care le-o imputa până mai eritachiștilor. Căci la dreptul vorbind, ce este acest program mister, decît o reclamă pentru viitoarea prăvălie carpistă ?... Dacă d-l Carp este sigur că vine la guvern, nu este oare cinstit lucru să dea pe față cu o zi mai înainte titlurile în baza cărora pretinde încrederea opiniei publice ?... Ce crede «Epoca» despre aceasta ? DIN SBORUL VREMII filosofia Nimicului Adevărul este şi el o formulă ca oricam alta,o formulă care are nevoie de controlul şi aprobarea „suficientei raţiuni“ . Întrebarea e cine controlează această raţiune, căci ea însăşi are nevoie de control. Eu unul nu cred nici în demonstraţii nici chiar în axiome, şi raport pănă şi evidenţa la judecata mea dar această judecată atîrnă şi ea de atitea modalităţi, încît dependenţa ei n’are dreptul să statueze asupra pretenţioasei independenţe a evidenţei. Pe scurt şi mai simplu : Adevărul e părere şi Părerea-i adevărul. * Unii tac din înţelepciune, alţii tac din prostie ;—ori şi cum, tăcerea lor... vorbeşte. * * Prefer o minciună frumoasă, unui adevăr urb.* Omul elegant sufleteşte, îşi peaptănă totdeauna... expresiile.* N’ajunge să ştii să sameni,—trebuie să ştii să culegi. Iată pentru ce nu tot semănătorul harnic culege rod mănos pe urma trudei sale.* Femeile, chiar cînd nu se uită ’n oglindă, o au totdeauna ’11 faţa lor. * Cu cît poate cineva să plingă mai lesne, —cu atit e mai nesimţitor. * Oamenii aleşi sunt ca arborii roditori: îşi dau roadele pănă şi viermilor. * Tinereţa e mai egoistă decît bătrineţa, —dar graţiile ei, îi ascund mai lesne egoismul.* Pe urma durerilor mari, sufletul renaşte totdeauna mai senin. * Cine poate merge bine, nu se gîndeşte niciodată „cînd“ o s’ajungă. H. MERCURI 8 DECEMBRIE 191011 SUB DIRECŢIUNEA UJSIUI COMITET APARE ZIL2VIC ftnunciuri Comerciale Linia In pagina Il-a . 1 leu Linia fn pagina Ill-a 50 bani Linia In pagina IV-a 40banl =— TELEFON 121 ir-* *- I> I N »RIMBÁ BLiBQIK In ţintirim, dăunăzi, -un fost din întîmplare. Trecând printre morminte, pe lingă cruci de lemn, Mi s’a lasat pe’suflet o tainică ’ntristare Din viaţă-atât rămâne : o groapă şi c’un semn. Când voiu muri...., căci trebui să pier şi eu odată, Mă va’nvăli pămîntul în recele-i vestmînt, Pe care va trece luna cu faţa înbujorată Şi vor cânta copacii înfioraţi de vint. In nopţile de vară, sub înfloriţii tei, Nevinovaţii tineri şi-or spovedi iubirea. Vor înflori în straturi bujori şi stînjinei; Iar eu, sub ţărna mută, mi-oiu împlini menirea. înfiorat pornit-am din tristul ţintirim . Alături, la o crîşmă un vesel lăutar Cînta frumos din gură: „Să bem şi să iubim Căci viaţa-i trecătoare ca vinul din pahar“. L’am ascultat. La masă m’am aşezat şi vinul In gigîiri spumoase se revarsa’n pahare. Din suflet, ca prin farmec, se risipise chinul : „Turnaţi-mi vin, mai cîntă, mai cîntă-mi, lăutare!“ Al. Sever. laloruşii In astă seară are loc la Teatrul Naţional prima representaţie a trupei maloruse pe care publicul nostru o cunoaşte din stagiunea trecută. Zicem trupa malorusă“ ca să nu întrebuinţăm un alt termen teatral care specifică anumite genuri. După părerea subscrisului, acest ansamblu ar fi o operă în toată puterea cuvintului, şi iată de ce : Opereta este un gen cunoscut , o acţiune uşoară sau de multe ori serioasă, care se desfăşură ca orice piesă de teatru—şi care cuprinde, în afară de proză, motive de romanţe, valsuri, duete, terţete, cuplete şi coruri, fără ca să necesite şi un balet. Opera comică este ceva mai mult decît opereta,—cum am văzut în „De-aşi fi Rege“ sau în „Povestirile lui Hoffman“ ; aceasta din urmă se apropie chiar de opera propriu zisă. Trupa Malorusă pe care o cunoaştem din stagiunea trecută, nu este nici „operetă“ nici „operă comică“. Proza este cu desâvîrşire exclusă din toate aceste piese și piesete din repertorul rusesc, iar corurile cari se cîntă in ele nu sunt nici de cum motive de operetă. Strict teatral,—avînd In vedere și acel balet excentric, unic in felul său,— trupa malorusă este, după părerea subscrisului, o trupă de operă. Căci attta timp cit proza e cu desâvîrşire exclusă, iar muzica serioasă,—în cele mai multe ori corurile au părţi atit de evlavioase în cit ne amintesc de faimosul cor al Nadinei Slavianski—lipsît de acel caracter frivol sau elegant ce se observă în operetă, de ce n’am putea spune că ansamblul malorus nu este o trupă de operă ? Dar ni se va obiecta că malorușii n’au în repertoriul lor nici una din „operele“ celebrilor compozitori ca Gounod, Verdi, Mascagni, Leoncavallo, Meyerberer, etc. ? Nu—în repertoriul malorus nu figurează nici una din aceste opere celebre —şi totuşi trupa nu poate fi considerată decît ca* o trupă de operă. Operele trupei maloruse, sunt opere specifice ruseşti, în care, fireşte, sunt accentuate melodiile istorico-naţionale şi cîntecele populare ale maloruşilor. Este acesta un gen aparte, care nu se mai poate găsi nicăirea, şi ceia ce ni se pare nouă excentric—nu e decît caracteristica şi temperamentul acestui popor de pe malurile Oniprului, care trăieşte In piesele ce ni le oferă—, propria-i viaţă.