Mişcarea, decembrie 1910 (Anul 2, nr. 264-286)

1910-12-08 / nr. 269

ANUL II.­No. 269 Redacţia şi administraţia Iaşi, Strada Păcurari 3. (Saloanele Clubului Liberal) aboutasiemie In­­ară pe un an . . 20 lei Pe jumătate an . . . 10 „ Pe trei luni .... 5 „ in străinătate pe un an 40 lei Pe jumătate an ... 20 „ Pe trei luni .... 10 „ Preoţii şi Învăţătorii rurali 50°/o Un proiect de lege important Actuala sesiune parlamentară are menirea de a transforma In lege un proiect de cea mai mare în­­însemnatate pentru economia noas­tră naţională. Este vorba de proectul de lege al d-lui ministru Al. Constantines­­cu, pentru punerea In valoare a pămînturilor din zona de inundaţie a Dunărei, însemnătatea acestui proiect con­stă în aceia că are menirea de a pune primele baze juridice, econo­mice şi financiare ale punerei în valoare nu numai a terenurilor inundabile din zona Dunărei, ci şi a tuturor terenurilor inundabile din ţară. Intru­cit prin însăşi expune­rea de motive a legei se spune că pe bazele stabilite în această lege să se poată face lucrări de asa­nare şi în zonele de inundaţie ale altor cursuri de apă. Prin valorificarea acestor tere­nuri, domeniul cultivabil ar creşte enorm, constituind o mare sursă de bogăţie pentru economia noastră naţionala. Iată acum, în rezumat, beneficiile ce se vor realiza prin aplicarea acestei legi. Statul posedă aproximativ 750000 hectare pămînt numai în zona de inundaţie a Dunărei, din cari 450000 hectare bălţi şi stul­arii, iar restul, ca la 300000 hectare, pă­­mlnt care se inunda periodic. Par­ticularii poseda In aceeaşi regiune 180000 hectare, din cari ca la 100000 hectare bălţi şi stufării şi 80000 ha. pămînt care se inunda periodic. Nu este însă vorba de pus în valoare toată această întin­dere, ci, după cum ne arată expu­nerea de motive a proectului, nu­mai 250000 hectare teren de al statului și 100000 hectare teren de al particularilor. Pentru punerea în valoare a a­­cestor 350000 ha., Ministerul agri­­culturei a calculat că va fi nevoe de o cheltuială de aproximativ de 150.000.000 lei, 100 milioane pen­tru stat și 50 milioane pentru par­ticulari. Pentru acoperirea mijloacelor ne­cesare executării lucrărilor, care vor dura 20 de ani, se vor între­buința următoarele mijloace : 1) La început, Ministerul agri­­culturii va împrumuta de la Casa de depuneri 5 milioane, pentru a­­coperirea primelor ch­eltueli. 2) Se vor contracta împrumuturi la Creditul Funciar Rural, prin ipo­tecarea terenurilor apărate de inun­daţie. împrumuturile, vor fi de ma­ximum 6 milioane lei anual şi în total 60 milioane lei. 3) Se vor emite obligaţiuni din partea statului. După cum vedem aplicarea le­gei este asigurată, iar binefacerile ei se vor resimţi cît de curînd. Astăzi un hectar în zona inun­­dabilă a Dunărei produce 8 lei , cînd terenul va fi aparat va pro­duce un venit anual de minimum 50 lei. Bazîndu-se pe aceste constatări expunerea de motive a proiectului de lege spune că „fiecare an în­­tirziere lipseşte ţara de un venit aproape 20 milioane lei.“ In con­secinţă, lucrările trebuesc nu nu­mai începute fără întîrziere, dar şi conduse repede. Legea a trecut deja prin secţi­­unile Camerei şi comitetul delega­ţilor i-a adus o modificare foarte importantă. S-a prevăzut anume că pentru lucrările ce vor trece prin propri­etăţi, se vor fixa preţurile de des­păgubire nu de către justiţie, cum prevăzuse guvernul, ci de către Serviciul de îmbunătăţiri funciare. In caz de nemulţumire, justiţia va putea să se pronunţe numai asu­pra cuantumului despăgubirilor, iar nu asupra utilităţii şi condiţiunilor cerute pentru facerea lucrărei. După cum vedem, această lege va aduce o puternică contribuţie la rezolvirea marei probleme a re­partiţiei pămîntului în ţara romî­­nească, întru cît se vor pune în valoare 350000 hectare teren cul­tivabil. Multa paucis Redumerire Dl. Carp va înota cu greu și ’n tăcere prin apa tul­u­­ure a guvernului său. Ziar provincial O asemenea tăcere Mie nu-mi prea intră ’n cap, Căci veni-va la putere Domnul Carp, nu domnul crap. Cric-Crac In aşteptare... Eventualitatea unei veniri la guvern a scos din fire pe carpiştii ieşeni mai ales. Unii din ei au început a poza chiar în prefecţi şi sub-prefecţi, primari şi ajutori. D-nii Greceanu viitorul ministru pleni­potenţiar şi C. Negruzzi prefect de ju­deţ, au plecat la Bucureşti pentru a de­pune.... jurămîntul, dar nau putut în­deplini această formalitate din causa... postului. Apoi unii dintre carpişti şi-au co­mandat cărţile de visitu pentru anul nou cu titlurile în perspectivă. Vestea însă că guvernul nu va cădea nici înainte de Crăciun,­­ a desesperat şi i-a făcut să arunce în fundul cufe­­rilor aceste bilete, valabile pentru anul viitor. Curâţitorii de haine abea mai pot face faţă numeroaselor cereri, iar croi­torii n’au fost nici­odată mai radioşi ca acum. Până şi preţul chiriilor a început să se urce. In fine e o agitaţie şi o veselie gene­rală pe care un singur lucru o tulbură: spectrul alegerilor. De alegeri li e grozav de teamă car­­piştilor şi dacă ar fi în stare ar des­­finţa această „prostie constituţională.“­­. Aşa se explică faptul că pentru fie­care candidat s-a fixat o taxă variind între 2 şi 3000 lei, după importanta numerică a colegiului căruia se va pre­­senta. C. c. Iancu Stamatiu fostul prefect de poliţie a Iaşului (cu gîndul) de la la 1 Septembrie—30 Noembrie 1910, a decla­rat că este dispus a depune 10.000 lei taxă, numai să­ i se pună candidatura. Noi te sfătuim C. c. Iancule să nu faci gluma asta, căci în caşul acesta te expui a rămîne candidat fără parale... Rămîi candidat aşa cum eşti, un car­­pist, şi în caşul acesta te vei bucura de simpatia generală—chiar şi de-a noa­stră... Dacă n'ai scos o la capăt cu prefec­tura de poliţie, cum crezi că vei scoate-o cu deputăția ?.... HALUCINAŢII N’a mai remas umbră de conservator sadea care să nu fie f.dine convins in su­fletul şi gindul său seu, că „guvernul cade“ şi că actualul şef al partidului, d. P. P. Carp ii ia locul cu tot statul d-sale major de la Bucureşti. Atit de adine s’a Înrădăcinat această ideie in tabăra carpistă, in­cit in cursul a­­cestei săptămîni Capitala a fost onorată de presenţa d-lui Dimitrie Greceanu care În­soţit de mai mulţi conservatori au ţinut să fie presenţi în Bucureşti Înainte de 10 Decembrie a. c., cind guvernul actual avea să... cadă! Mulţi dintre aceşti conservatori—oameni cu principii politice bine hotărite, sistem maior Petraş—au venit să’şi ridice decre­tele de numire în slujbele cu cari au fost onoraţi de d. Dim. Greceanu, care la rindul d-sale a plecat la Bucureşti in scopul unui... portofoliu! Guvernul insă—culmea decepţiei d-lui maior Petraş—n’a căzut, iar acceleratul a readus pe toţi conservatorii plecaţi la Bu­cureşti in misiune... iluzionară. Paralel cu această decepţie greem­istă— ca s'o localizăm numai pentru Iaşi —„Eveni­mentul“ se sbate de vre-o citeva săptămîni anunţind zilnic, din ce in ce mai enervant, un pretins cartel intre noi şi fachişti. Sistemul acesta de alt­fel nu-i nou. „E­­venimentul“ convins de tăria candidaţilor conservatori şi de popularitatea lor în mas­­sele electorale, a visat întotdeauna cartele in alegeri—motiv cu care îşi apăra apoi fa­talul rezultat al urnei. In pragul alegerilor generale, „Eveni­mentul“ are iarăşi halucinaţii—şi e natural.. Nimeni nu ştie atât de bine cit sunt de puţini simpatici politicienii conservatori cu toata politica, lor ruginită—cît ştie Eveni­mentul.“ De aceia organul grecinist de atitea ori repudiat de junimiști, visază de pe acuma carteluri—de frica unei căderi fatale in apropiatele alegeri generale. Trei oratori Sîm­bătă a fost la Senat un spectacol in­teresant şi ne mai văzut : trei discursuri în acelaş timp­­ înscris să vorbească era d. C. Arion, d-nii Pavlică Brătăşanu şi d- Economii s’au cre­zut însă obligaţi să vorbească odată cu 3. Arion. Ca să fim însă mai aproape de ade­văr, ar trebui să spunem că d. Arion a ţi­nut primul rol iar d-nii Brătăşanu şi Eco­nomii îi dădeau replicele. Cît s’a zis, nu se poate spune. Trebuie să fi fost cineva de faţă, să-i audă pe par­­tenari şi să le vadă mimica spre a inţelega cum în sinul maturului corp se poate des­făşura o scenă de comedie bufă, plină de un comic iresistibil... D-l Arion, care nu e numai o minte sub­ţire dar şi un om de spirit, a avut buna inspiraţie de a nu se supăra de întrerupe­­rile d-le. Brătăşanu şi Economii. Ba, de cele mai de multe ori, ripostele au fost minu­nate. Ca spectatori nepărtinitori, trebue să recunoaștem însă că, dintre întrerupători d. Brătășanu a avut momente cu adevărat fericite. Cutare întrerupere a simpaticului senator valora mai mult de cît un discurs întreg. Dar pe ce teren s’a pus dl. Ariou. Dis­cursul d-sale nu a avut de cât un scop : să dreagă ce a stricat dl. Missir. Şi-a fă­t-o cu abilitate şi cu tălent,— aşa cum e deprins acest­­mânuitor dibaciu al cuvân­tului. Părăsind forma nenorocită a „ficţiunelor“ şi a „amăgirilor“ constituţionale — pe care se pusese dl. Missir—dl. Arion a încercat să dea pretenţiunilor carpiste o motivare mai serioasă şi mai tolerabilă. Tocmai aceasta însă a enervat pe cei doi campioni takişti, cari au colaborat cu atâta amploare, la discursul d-lui Arion. Ori­ce rău îşi are însă şi partea lui de bine. Iar binele şedinţei de ieri este că pu­blicul a uns până la lacrimi. Ah! şi ce lucru sănătos e rîsul! PROGRAMEI-UN CARP Nu înţelegem care să fie interesul „E- pocei“ cînd revine asupra programului partidului d-lui Carp, cind fruntaşii car­­pişli din parlament s’au ferit să o po­menească, iar d. Filipescu a declarat— pe înţelesul tutulor şi deci şi pe al „E- pocei“—că d. Carp nu-şi va afişa pro­gramul de cit în ziua cînd va veni la guvern. D-l Carp e liber să creadă ce vrea. D-sa cunoaşte mai bine de­cît cei de la „Epoca“ importanţa programelor pentru partidele noastre politice, şi ne place să credem că dacă pănă azi programul carpist­­constitue un fel de mister al unei „sinucideri“ din staţia B. M“, a­­devărul nu-l poate cunoaşte de­cît şeful a cărei bine cunoscută fantezie a între­cut de multe ori chiar sistemul acesta de program-bombă. Nu înţelegem de asemenea cîtuşi de puţin argumentaţia „Epocei“ cînd afirmă că liberalii bănuesc pe carpişti că n’au program fiind­că ei înşi­şi n’au avut şi nici n’au putut să-şi legifereze vre-unul. Cum rămîne atunci cu declaraţiile d-lor O. Filipescu şi C. C. Arion cari au promis că la venirea carpiştilor la gu­vern se va respecta, în limitele credin­ţei carpiste şi spre binele ţârănimei, o­­pera liberală?... Oare atit de puţin sunt în curent cei de la „Epoca“ cu declaraţiile fruntaşilor din parlament ?... Să nu se facă deci prea mare caz­ de programul d-lui Carp. Şi dacă este a­­devărat că pănă în prezent el este ţinut secret, în schimb este tot atit de ade­vărat că în ziua, cînd d-l Carp va so­coti că-i poate da la iveală opinia pu­blică va avea de înregistrat o deziluzie politică mai mult. De­o­camdată constatăm că amicii d-lui Carp au adoptat in politică aceeași reclamă pe care le-o imputa până mai eri­tachiștilor. Căci la dreptul vorbind, ce este acest program mister, de­cît o reclamă pentru viitoarea prăvălie car­­pistă ?... Dacă d-l Carp este sigur că vine la guvern, nu este oare cinstit lucru să dea pe față cu o zi mai înainte titlurile în baza cărora pretinde încrederea o­­piniei publice ?... Ce crede «Epoca» despre aceasta ? DI­N S­B­OR­U­L V­REMII filosofia Nimicului Adevărul este şi el o formulă ca ori­cam­ alta,o formulă care are nevoie de controlul şi aprobarea „suficientei raţiuni“ . Întreba­rea e cine controlează această raţiune, căci ea însăşi are nevoie de control. Eu unul nu cred nici în demonstraţii nici chiar în axio­me, şi raport pănă şi evidenţa la judecata mea dar această judecată atîrnă şi ea de atitea modalităţi, în­cît dependenţa ei n’are dreptul să statueze asupra pretenţioasei in­dependenţe a evidenţei. Pe scurt şi mai simplu : Adevărul e pă­rere şi Părerea-i adevărul. * Unii tac din înţelepciune, alţii tac din prostie ;—ori şi cum, tăcerea lor... vorbeşte. * * Prefer o minciună frumoasă, unui adevăr urb­.* Omul elegant sufleteşte, îşi peaptănă tot­deauna... expresiile.* N’ajunge să ştii să sameni,—trebuie să ştii să culegi. Iată pentru ce nu tot semă­nătorul harnic culege rod mănos pe urma trudei sale.* Femeile, chiar cînd nu se uită ’n oglindă, o au totdeauna ’11 faţa lor. * Cu cît poate cineva să plingă mai lesne, —cu atit e mai nesimţitor. * Oamenii aleşi sunt ca arborii roditori: îşi dau roadele pănă şi viermilor. * Tinereţa e mai egoistă de­cît bătrineţa, —dar graţiile ei, îi ascund mai lesne e­­goismul.* Pe urma durerilor mari, sufletul renaşte totdeauna mai senin. * Cine poate merge bine, nu se gîndeşte nici­odată „cînd“ o s’ajungă. H. MERCURI 8 DECEMBRIE 191011 SUB DIRECŢIUNEA UJSIUI COMITET APARE ZIL2VIC ftnunciuri Comerciale Linia In pagina Il-a . 1 leu Linia fn pagina Ill-a 50 bani Linia In pagina IV-a 40banl =— TELEFON 121 ir-* *-­ I> I N »RIMBÁ BLiBQIK In ţintirim, dăunăzi, -un fost din întîm­plare. Trecând printre morminte, pe lingă cruci de lemn, Mi s’a lasat pe’suflet o tainică ’ntristare Din viaţă-atât rămâne : o groapă şi c’un semn. Când voiu muri...., căci trebui să pier şi eu odată, Mă va’nvăli pămîntul în recele-i vestmînt, Pe care va trece luna cu faţa înbujorată Şi vor cânta copacii înfioraţi de vint. In nopţile de vară, sub înfloriţii tei, Nevinovaţii tineri şi-or spovedi iubirea. Vor înflori în straturi bujori şi stînjinei; Iar eu, sub ţărna mută, mi-oiu împlini menirea. înfiorat pornit-am din tristul ţintirim . Alături, la o crîşmă un vesel lăutar Cînta frumos din gură: „Să bem şi să iubim Căci viaţa-i trecătoare ca vinul din pahar“. L’am ascultat. La masă m’am aşezat şi vinul In gi­gîiri spumoase se revarsa’n pahare. Din suflet, ca prin farmec, se risipise chinul : „Turnaţi-mi vin, mai cîntă, mai cîntă-mi, lăutare!“ Al. Sever. ­laloruşii In astă seară are loc la Teatrul Na­ţional prima representaţie a trupei ma­­loruse pe care publicul nostru o cu­noaşte din stagiunea trecută. Zicem trupa malorusă“ ca să nu întrebuinţăm un alt termen teatral care specifică anumite genuri. După părerea subscrisului, acest ansamblu ar fi o operă în toată puterea cuvintului, şi iată de ce : Opereta este un gen cunoscut , o ac­ţiune uşoară sau de multe ori serioasă, care se desfăşură ca ori­ce piesă de teatru—şi care cuprinde, în afară de proză, motive de romanţe, valsuri, due­te, terţete, cuplete şi coruri, fără ca să necesite şi un balet. Opera comică este ceva mai mult de­cît opereta,—cum am văzut în „De-aşi fi Rege“ sau în „Povestirile lui Hoff­man“ ; aceasta din urmă se apropie chiar de opera propriu zisă. Trupa Malorusă pe care o cunoaş­tem din stagiunea trecută, nu este nici „operetă“ nici „operă comică“. Proza este cu desâvîrşire exclusă din toate a­­ceste piese și piesete din repertorul ru­sesc, iar corurile cari se cîntă in ele nu sunt nici de cum motive de operetă. Strict teatral,—avînd In vedere și a­­cel balet excentric, unic in felul său,— trupa malorusă este, după părerea sub­scrisului, o trupă de operă. Căci attta timp cit proza e cu desâvîrşire exclusă, iar muzica serioasă,—în cele mai multe ori corurile au părţi atit de evlavioase în cit ne amintesc de faimosul cor al Nadinei Slavianski—lips­ît de acel ca­racter frivol sau elegant ce se observă în operetă, de ce n’am putea spune că an­samblul malorus nu este o trupă de o­­peră ? Dar ni se va obiecta că malorușii n’au în repertoriul lor nici una din „o­­perele“ celebrilor compozitori ca Gou­nod, Verdi, Mascagni, Leoncavallo, Me­­yerberer, etc. ? Nu—în repertoriul malorus nu figu­rează nici una din aceste opere celebre —şi totuşi trupa nu poate fi considerată de­cît ca* o trupă de operă. Operele trupei maloruse, sunt opere specifice ruseşti, în care, fireşte, sunt accentuate melodiile istorico-naţionale şi cîntecele populare ale maloruşilor. Este acesta un gen aparte, care nu se mai poate găsi nicăirea, şi ceia­ ce ni se pare nouă excentric—nu e de­cît caracteris­tica şi temperamentul acestui popor de pe malurile Oniprului, care trăieşte In piesele ce ni le oferă—, propria-i viaţă.

Next