Mişcarea, octombrie 1912 (Anul 4, nr. 217-241)

1912-10-14 / nr. 228

nă seamă cu mai multă încredere scă­parea in cazanurile clocotitoare ale îm­părăţiei lui Dardarot. După ce s’a mai fost răsbunăt furtu­na, care bântuise înlăuntrul meu, nefi­­ind din întâmplare în apropierea mea alt samaritean cu frica lui Dumnezeu, să-mi dea sfaturi, am mai împrumutat, un rând de batiste şi am început astră nota, ca în primele stadi ale boalei. Tra­tamentul acesta l’am mai urmat o vre­me, pănă ce am dat de o damă de prin alte părţi, unde nu prea erau medici, care-mi zise, că nevoia a învăţat-o sâ vindece cu multă îndămânare, boale de astea, de toate zilele. M’am convins, că trebue să aibă o experienţă bogată, căci părea a avea vreo sută cinzeci de ani. Ea strinse un amestec de sirop, apă destilată, terpentin şi felurite buruieni şi mă sfătui să beau o sticlă cu tine tu­ra de asta tot la un sfert de ceas. Eu însă m’am mulţumit cu o singură încercare, —căci chiar aceasta acuma, m’a făcut să uit ori ce principiu de moralitate și a deşteptat in mine pornirile cele mai grozave şi scîrboase şi e bine, că mina In clipa aceea îmi era prea neputincioasă, să le execute. Dacă nu mi-ar fi fost is­tovite puterile de atîtea b­unâtăţi medi­cale, de bună seamă că aş fi fost în sta­re să-l prad chiar şi pe un mort. Ca toţi oamenii am şi eu, din cînd în cînd, por­niri nevrednice, pe cari cite odată le şi înfăptuiesc, însă atît de neomenos şi crud nu fusesem niciodată—şi mai eram şi minciru de aceasta, ca de cine ştie ce is­pravă mare ! După două luni de zile m’am fost restabilit pînă într’atîta, în cit am fost în stare, să încerc acuma alte tra­tamente. Am mai înghiţit încă multe leacuri atît de bune şi de binefăcătoare, că In sfirşit m’am aies cu o pneumonie pulmonară. Tuşa mă apuca acuma mai adese şi vocea-mi scăzuse sub zero. Vorbiam cu oamenii într’o voce de bas sonor, cu două octave mai jos ca vorba mea obicinuită. Iar un somn mai liniștit numai prin a­­ceea-mi puteam cîștiga, că-mi istoveam puterile pină la extrem ; îndată ce însă începeam a vorbi prin vis, mă trezia disonanța vocei mele. Boala mea din zi în zi devenea tot mai gravă. Unii mi-au mai recomandat oţet de merişoare, alţii rachiu cu zahăr şi iarăşi alţii rachiu cu ceapă , le ames­tecam pe toate la un loc, fără să observ vre­o schimbare spre bine. Am chibzuit deci că singurul mijloc, ca să-mi resta­bilesc sănătatea ar fi o schimbare de aer. Plecai deci la lacul Bigler, cu un prie­ten al meu, reporterul Wilson. Mi-amin­­tesc şi acuma cu oarecare plăcere încă de călătoria noastră de tot aristocratică căci am plecat doară cu poştalionul şi prietenul meu şi-a fost luat întreg ba­gajul său : două prosoape de mătasă și portret al bunicei sale. Ziua făceam ex­cursii pe lac, mergeam la vinătoare, la pescuit, la joc, iar noaptea îmi urmam tratamentul medical. Prin acest fel de trai, rai­a succes, să nu pierd fără rost nici o clipă ; boala mea însă din ce în ce devenea mai nesuferită. Mi s’a recomandat deci alt tratament, pe cari nu-l prea înţelegeam, însă se ’n­­ţelege cu nu l’am respins. îmi înfăşurară pe la piept şi pe la spate un ştergar lung de vre-o mie de coţi şi muiat în apă rece ca ghiaţa, aşa că păream a­­cuma un mecanic anume disciplinat pen­tru nouile baterii ale armatei. Tratamen­tul acesta e însă şi mai chinuitor ; cînd te atinge ţesătura rece tresări de groază şi ţi se opreşte răsuflarea, de partea te-ai afla in ceasurile morţii. îmi îngheaţă măduva oaselor şi inima mi părea, că nu mai bate : credeam că mi se apropie sfirşitul. Ii feresc deci pe toţi de ase­menea încercare ! Nu e nimic mai grozav pe lume,—doar dară întâlneşti o damă cunoscută, care dintr’o pricină, pe care numai ea o ştie, nu te ia iu seamă, sau d iacă te şi observă, nu te recunoaşte. Dar, era să uit, — guturaiul meu nici acuma nefiind vindecat, o prietenă m’a sfătuit, să-mi pun la piept un prosop muiat în muștar. Acesta de bună seamă că m’ar fi vindecat, dacă prietenul Wil­son n’ar fi fost pe la mine.. Cînd să mă mule, mi-am pus prosopul, lung de vre-o 18 coți aproape de pat, ca la nevoie sâ mi-1 pun la piept. Insă peste noapte, lui Wilson ii veni foame şi—ce-a ur­mat cetitorul şi o poate imagina fără sa i-o spui. După ce am petrecut ast­fel 8 zile la lacul Bigler, plecarăm la Steamboat­ Springs, unde am luat bai de aburi şi am înghiţit o mulţime de leacuri. Aceasta de bună seamă că mi-ar fi ajutat ceva, insă trebui să mă reîntorc la Virginia­ City unde, deşi am mai înghiţit canti­tăţi enorme de diferite prafuri şi buru­ieni, boala iarăşi mi s'a agravat. M’am­ hotărît să plec la San-Francisco. Aici ia prima zi o damă in hotel mi-a zis, să beau tot la 24 de ceasuri un pa­har de Whisky şi un prieten care locuia in acelaşi oraş m’a sfătuit în acelaşi fel. Am băut deci tot de asta şi cum vedeţi trăiesc şi sunt sănătos. V’am istorisit aici cu gîndul cel mai curat de pe lume, diferitele tratamente, pe cari a trebuit să le îndur pînă am scăpat de­ guturai. Le recomand în deo­sebi tuturor ofticoşilor. Dacă le vor încerca şi nu vor deveni sănătoşi, atunci în cazul cel mai rău vor ajunge mai aproape de pragul lumei, unde nu sunt dureri şi atîtea necazuri. Laboratorul de Analize Medicale şi Industriale Doctor A. Ratianu Chimist diplomat de la Universitatea din Geneva IAŞI —STRADA CUZA-VODA (GOLIA) 46­­ IAŞI Execută cele mai complecte analize de urină din punct de ve­dere chimic şi microscopic, Analize chimice şi microbiologice de lapte de la doici; Analize bacteriologice de spute asupra bacilului tuberculozei ; Analize de secreţiuni uretrale asupra Gonococilor Neiser; Analize alimentare de vinuri, lapte, făinuri etc. Analize de stofe din punct de vedere a composiţiei şi a conţinutului în lînă, bumbac sau matasă, etc. etc. M­I­Ș­C­­AREA Strategia Turcilor Falsele ştiri de victorii bulgăreşti. — Ordinea de littae. - Ar­mata din Thracia.—Armata din Macedonia. — Situaţia periculoasă a Bulgarilor.­­ Concluzii. Ştirile fantesiste ce ne vin despre oare­care victorii ale Bulgarilor în ofensiva luată contra Turcilor, desigur că nu pot fi crezute măcar pe departe de lumea serioasă. Despre victorii cu adevărat, pînă acum nu se pot vorbi căci n’a fost nici o bă­tălie în înţelesul rigid al cuvîntului, ci numai mici hârţueli şi ciocniri de avant­­posturi, care însă sunt pregătitoarele luptelor mari. O fi armata turcă slabă, dar Intr’atîta în­cit să fie complectamente Invinsă chiar de la început de bulgari, cit colo se vede că sunt prea gogonate știrile venite din Sofia, care de la declararea războiului a devenit o adevărată pepinieră de știri fanteziste. Adevărul însă e cu totul alt­fel : re­tragerea trupelor turceşti, noi nu trebue să o luăm drept înfrîngere, ci din con­tra o tactică a lor de veacuri, de a se retrage mereu pînă ce găsind un loc deschis să se poată năpâstui cu toată furia asupra duşmanului. Şi în această privinţă istoria ne este martoră, căci in decursul vremurilor Turcii au fost învin­gători mereu, dar învinşi aproape nici­odată. Trupele lor se vor retrage mereu pînă în regiunea Andrianopolului unde se des­chide o cîmpie largă şi numai atunci cînd se va da lupta decisivă se va vedea cine e cu adevărat învingător. De altfel calităţile excelente de stra­tegie ale Turcilor, es şi mai mult în relief din felul minunat ca tactică cum şi-au aşezat armatele, în dificila si­tuaţie fiind atacaţi din patru părţi. In Thracia armata pusă sub comanda lui Nazim­ Paşa, generalism­ul tuturor for­ţelor turceşti şi a lui Abdulah Paşa, au ocupat quadrulaterul Adrianopol Kirki­­lise, Dimotria-Eskibaba. Această armată cuprinde trupele din timp de pace, pa­tru corpuri de armată (din Constantino­­pol, Rodoslo, Kirkilise şi Adrianopol) în total 12 divizii, fiecare divizie a 10 ba­talioane. In jurul Adrianopolului sunt con­centrate 11 divizii (110 batalioane) la care mai adăugăm 4 regimente de vînă­­tori (la un loc 12 batalioane, ataşate la cele 4 corpuri de armată. In afară de aceste forţe se transportă numeroase divizii de redifi din prima li­nie : astfel au sosit cele din C-pol-Se- Iemi şi C-pol-Fatih, Ismit şi Brusa. Mai sunt anunţate cele din Heracleia, Angora, Smirna, Uşak, etc., în total 10 divizii de redifi (90 batalioane). In Thracia totalul forţelor se va ri­dica in curînd la 21 divizii (200 batali­oane) a căror efectiv cu artilerie bineîn­ţeles va ajunge la cifra de 230.000 oa­meni. Cum transporturi noi de trupe so­sesc mereu din Anatolia, se poate în­­tîmpla că în momentul ciocnirei dintre cele două armate adverse în regiunea Adrianopolului, equilibrul numeric pînă acum în favoarea Bulgarilor (care au 250.000 oameni) să fie restabilit şi chiar întrecut de armatele turceşti. Armata din Macedonia încredinţată comandei lui Riza-Paşa, pregăteşte de­fensiva, ocupând interiorul, cercului rezi­­mal pe frontiera Muntenegrului, Bulga­riei, Serbiei şi Greciei. Expusă la atacu­rile duşmanilor de la nord şi sud, Tur­cii vor trebui să păzească valea Varda­­rului protejând Scutari şi Salonic con­tra Muntenegrenilor, Şerbilor şi Greci­lor, precum şi să menţie şi linia aceas­ta pentru libertatea comunicaţiilor sale. Trupele de care dispune această adă­­ugându-se şi 5 divizii de radifi din re­giunea Salonicului de un total de 174 batalioane, 154 baterii (210,000) oameni Aceste trupe1 ocup următoarele zone : Valea Strumei, Egri-Palanca, Veskub-Sa­lonic și Scutari cu zona vecină a fron­tierei Grecești. x. Atelier mecanic şi construcţiuni de fier­i CU FORŢE MOTRICE -Iaşi, Strada Socolei No. 155 Este instalat cu maşinele cele mai perfecţionate precum şi su­dură autogenă. Cel mai cunoscut şi mai reputat atelier care a executat * pentru societatea Unienbaugeselschaft lucrări de 74000 kilograme şi grilajul antrepozitelor din Iaşi. Execută scări drepte şi spirale, balcoane, porţi, grilaje, uşi, ferestre, luminatoare, marchize rezer­voare de orice mărime. Repară automobile. Preţuri moderate. Telefon No. 216 Aceste trupe turceşti au de luptat cu armatele Sârbeşti concentrate în valea Moraviei (Niş) în mijlociu 125,000 oa­meni, cu armatele muntenegrene din împrejurimile lui Scutari, total 40,000 oameni, cu armatele Greceşti concen­trate în Thesalia 55,000 oameni, în to­tal 220,000 oameni. Dacă la armatele a­­liaice se mai adaugă acum 100.000 oa­meni din armatele sârbe şi bulgare din a doua linie, concentrate în regiunea Du­­buiţa şi în Macedonia numărul trupelor aliate întrec numeric trupele turceşti. * Cum însă trupe turceşti sosesc me­reu din Anatolia ce întăresc atât arma­ta de nord cât şi armata de sud, arma­tele turceşti vor întrece cu mult arma­tele aliate ce nu mai au a mobiliza ni­mic. Cum vedem Turcii şi-au ales poziţii strategice admirabile şi aproape inex­pugnabile, ce vor ţinea pe loc şi para­liza orice acţiune de-a armatelor aliate pină la complectarea cadrelor cu redifi asiatici. Cu tot curajul şi entuziasmul lor, Bul­garii nu vor putea să înainteze mult a­ *­supra Andr­ianopolului căci se pot trezi imediat loviţi în flanc de armatele lui Riza-Paşa sau de armata de 40.000 oa­meni ce va fi cit de curînd debarcată la Vama pentru a le bara orice retragere. Pripita înaintare a Bulgarilor le va aduce rezultate dezastroase, dacă nu vor şti să dea lucrurilor o întorsătură fa­vorabilă, de la Sirbi şi Muntenegreni, aş­­teptîndu-se la foarte puţin. Din această mică expunere a situaţiei armatelor beligerante, oricine va putea constata superioritatea Turcilor, nefă­­cindu-şi iluzii de falsele victorii ale ar­matelor aliate precum şi de o totală în­­frîngere a Turcilor, ce-i imposibilă.­­ Adunare.­­ Societatea clerului român de binefacere din Iaşi va ţinea in ziua de 14 octombrie şedinţă. La ordinea zilei sunt următoarele ches­tiuni : 1) Raportul Comitetului diriginte despre mersul şi situaţia societăţei in cursul anului societar 1911 —1912. 2) Ra­portul comisiunei de control pe acelaş an. 3) Alegerea comitetului diriginte pe anul 1912 — 1913, alegerea casierului şi votarea Budgetului. 4) Alegerea comisi­unei de control pe acelaş an. 5) Chesti­unile ce se vor mai ivi în şedinţă.­­ Se cer următoarele materii pe sec­ţii la Facultatea de Ştiinţi pentru obţi­nerea burselor : Secţia Matematică, Matematica, Fizica şi Chimia. Secţia Fizico-Chimică , Fizica, Chimia şi Matematica. Secţia Naturale : Zoologie botanică,, Geologie şi Fizico-Chimia. * Noua Revistă Romînă, cuprinde azi următorul sumar : Rominism, panslavism, bulgărism... na­ţionalism. — Discuţiuni teoretice asupra cauzelor războiului balcanic: N. Durnovo : Rusia şi războiul din Balcani. N. Em. Teohari : O nouă sinteză a vieţii. Ion Costescu : Starea socială a Romi­­nilor basarabeni. N. Davidescu : Bătrînul vagabond (ver­suri). Aloisyus Bertrand : Calul mort (cu un desemn de­­"Adrian Maniu). Knut Hamsun : Strigoiul (trad. din ru­seşte de lt. Cezar Sfat). Lazăr Gosma , «Marşul nupţial» şi «Gri­­pit din Flori» de Henry Bataille. ♦ Aseară, Vineri 12 Octombrie, s’a ţinut in localul Societăţei de Medici şi Naturalişti, şedinţa ştiinţifică a Societă­­ţei, prezidată de d.­ dr. Bacaloglu, la care au luat parte d-nii d-nn Tănăsescu, Anghel, Vrănceanu, Immerval, Taicu, Hortolomei, Mironescu şi Erbiceanu. La ordinea de zi a fost: Prezintarea de piese şi discuţiuni a­­supra unui caz de explozie a inimei prin împuşcătură, prezintată de d. dr. Anghel. ■ Au sosit în localitate un număr de aproape 400 sârbi lucrători agricoli, a­­dunaţi din nordul Moldovei. Cu trenul de mine vor pleca spre Serbia angajaţi, ca voluntari.­­ Cu începere de la 1 Octombrie s­-au înfiinţat în Iaşi următoarele posturi de institutori : a) Un post pe lingă şcoala No. 4 boeţi «V. Conta». b) Un post pe lingă şcoala No. 2 de s­tete.­­ Dl. August Iliescu medicul Ver­g­­nar al punctului Ungu­eni a fost scos la pensie din oficiu pe ziua de 1 Octombrie. INFORMAŢII ♦ Statul major general al armatei a cerut direcţiei telegrafelor şi poştei să i se arate ce număr de telegrafişti ar putea fi puşi la dispoziţia armatei atun­­cea cînd s’ar simţi nevoie. Direcţia poştelor a înştiinţat Statul major că numărul telegrafiştilor disponi­bili într’o asemenea împrejurare ar fi de două sute. * Băncilor populare de la sate li s’a pus în vedere să nu mai facă operaţiuni de credit şi înscrieri de membri din sa­tele necuprinse în circumscripţia lor ; iar dacă, în aceste localităţi, sau înfiinţat bănci noi, să treacă asupra acestora cre­anţele existente sau să ceară debitorilor achitarea lor.­­ D-ra Elisabeta Andreescu a fost nu­mită ajutoare de maestră de rufărie la școala profesională de fete din Iași. LEONID ANDREIEV POVESTIRE DESPRE 19 Şapte Spînzuraţi Trad, din ruseşte de dr. P. CAZACU Aşa s’ar simţi un om, dacă noaptea, cînd e singur in casă, ar învia toate lu­crurile, ar începe să se mişte, şi ar că­păta asupra omului o putere neţârmuită. De­odată ar începe să-l judece : dulapul, scaunul, biuroul şi canapeaua. Omul ar striga, s’ar mişca, ar ruga, ar chema într’ajutor, iar ele ar vorbi în limba lor între ele şi apoi l’ar duce să’l spînzure : dulapul, scaunul, biuroul şi canapeaua. Şi la asta ar privi celelalte lucruri. Şi lui Vasile Casirin, condamnat la m­oarte prin spîozurare, totul a început sâ-i pară ca nişte jucării: celula lui, uşa cu ferestruie, sunetul ceasului, ceta­tea bine leneuitâ, şi mai cu deosebire acea păpuşă mecanică cu armă, care face zgomot cu picioarele în coridor şi celelalte care, speriindu-l, vin de pri­vesc în ferestruie şi ii dau in tăcere mîntoarea. Şi ceea ce simţea el nu era groază de moarte; mai curînd el dorea moartea : in toată neînţelegerea şi e­­nigma ei vecinică ea se percepea mai bine de mintea lui, decit această lume aşa de sălbatec şi fantastic transfor­mată. Mai mult, moartea parcă se dis­trugea cu totul în această lume de ve­denii şi păpuşi, pierdea senzul său mare şi enigmatic, se transforma de aseme­nea în ceva mecanic şi numai din această cauză groaznic. Apucă, duc, spînzură, trag de picioare. Taie fringhia, aşază, duc, îngroapă. Un om a dispărut din lume. La judecată, apropierea tovarăşilor l’a adus în fire pe Caştrin şi el din­ nou a văzut oameni —şed şi il judecă şi spun ceva în limba omenească, ascultă şi pare că înţeleg. Dar la întrevederea cu măsa, el cu groaza omului care începe să în­nebunească şi înţelege aceasta, a simţit bine că această femeie bătrînă cu bas­maua neagră,—e o păpușă mecanică, ar­tistic făcută, in felul acelora, cari vor­besc : „pa-pa", „b­a-raa“, dar numai mai bine făcută. Se căznea să vorbească cu dinsa, dar singur, cutremurîndu-se, se gîndea: — Doamne ! Asta-i o păpușe. O pă­­pușe ca mama. Și iată aceea e o păpu­şă soldat, iar acolo acasă e o păpuşă tata, iar asta-i o păpuşă—Vasile Casirin. Părea că mai trebuie puţin şi va auzi undeva zgomotul mecanizmului, scirţiitul roatelor neunse. Cind mînca, a început să plingă, pentru un moment parcă s’a ■ ivit ceva omenesc, dar la primele ei cu­vinte a dispărut şi era curios şi groaznic să priveşti că din ochii păpuşei curge apă. Apoi în celula lui cînd groaza a ajuns de nesuferit, Vasile Casirin a încercat să facă rugăciuni. Din toate acele ce sub formă de religie, i-au înconjurat copilă­ria şi adolescenţa în casa de negustor a tatălui seu, nu-i rămăsese în suflet de­cit o drojdie greţoasă, amară şi supă­rătoare şi credinţă nu mai era. Dar cine­­va, poate în copilărie, el a auzit trei cuvinte şi ele l-au umplut de emoţie, şi apoi toată viaţa au rămas înconjurate de o poezie lină. Aceste­ cuvinte erau : — Bucuria a tuturor îndureraţilor. I s’a întâmplat in momente grele, să şoptea fără rugăciune, fără conştiinţa ho­tărâtă : „Bucurie a tuturor îndureraţilor şi deodată se uşura şi îi venea să se ducă la cineva drag să i se jeluiască. — Viaţa noastră... dar parcă asta e viaţa. Iar apoi îi venea să râdă, să zburde să facă prostii, şi sâ expue pieptul la loviturile cui­va: uite loveşte! Nimănui, nici chiar celor de mai apt aproape prieteni nu povestea el­­despre bucuria tuturor îndureraţilor“, şi părea că nici singur nu ştia de ea — aşa de adânc era ascunsă în sufletul lui. Şi îşi aducea aminte rare­ori şi cu băgare de seamă. Şi acum, când groaza tainei de nedez­­legat a venit în orbii lui şi l’a acoperit peste cap, cum acopere apele mari o salcie de lângă drum, ia venit să se roa­ge. A vrut să se pue în genunchi, dar i sa făcut ruşine de santinelă şi pupân­­du-şi mâinele la piept a şoptit în taină: — Bucuria tuturor celor îndureraţi ! Şi pronunţând cu umilinţă şi amără­ciune repetă: De mult, încă pe cind era în anul in­­tăi la facultate şi făcea chefuri, înainte de a face cunoştinţă cu Verner şi de a întră in societate, îşi zicea cu fudulie : Vasica Casirin, —acum nu ştia de ce îi veni să-şi zică tot aşa. Dar cuvintele e­­rau moarte şi n’aveau răsunet in su­flet : — Bucurie a tuturor îndureraţilor! S’a cutremurat ceva. Par’că a zburat­ în depărtare o imagină lină şi tristă, dar s’a stins repede fără­­să le mimeze întu­­nerecul dinainte de raoar­e. Suna ceasul în clopotniţă. A zingănit 0 sabie sau 0 puşcă, a căscat undela­­rg santinela din coridor. - Bucurie a tuturr­or îndureraţilor ! Şi tu taci! Şi tu nu g­rear­ba SpUi nimica lui Vasica Casirin, Suridea umilit şi aştepta. Dar era gol in suflet şi împrej­ur­ . Şi imagina tristă şi lină nu se uipai , întorcea. Ii veneau in minte dureros şi­­ de prisos luminări a­­prinse de ceară ; popa in haina lungă, icoana zugrăvii pe perete şi cum tatăl său, îndoindu- se şi desdoindu-se se în­chină, tace v­­ătănii şi priveşte cu coada ochiului ; si închină Vasica sau face pros­tii. Şi a atr­­nca groaza mai mult, ca în­­naintea rr­ugăciunei. Şi a­­d­ispărut totul. (Va urma). 7De Inchiriet St­rada Lascar Catargi 5 foasta Ro­mar­ia 2 apartamente a 3 odăi sus și suf­ragerie, plus atenanse în subsol, apă nai. A se adresa d-nei Unter Păcurari 37

Next