Mişcarea, octombrie 1912 (Anul 4, nr. 217-241)
1912-10-26 / nr. 238
• * / V ANUL IV No. 238 Redacţia şi Administraţia Iaşi, Strada Păcurari No. 8. Saloanele Ciobului Liberal ABONAMENTE In ţară pe un an.....................20 lei In străinătate pe un an . . . 40 Preoţi şi învăţătorii rurali . . 50°/o Candidaţii Partidului naţional-liberal DIN IAŞI N Gane Gh. Săndulescu COL. I SENAT COL. I CAMERA C. Stere Al. Al. Gheorghiu C. Crupenschi Grig. Demetrescu COL. II CAMERA Gh. Gh. Mîrzescu Th. Vasiliu M. Tomida C. Chilimoglu X. L. Eraclide I. Botez COL. III CAMERA M. Carp COL. II SENAT C. Climescu Dr. St. Fossa Căpit. Gh. Costandache COL. UNIVERSITAR Dr. M. Manicatide dicările României — fapt care se va vedea in conferinţa europeană ce va avea loc în curând. Oricum, ceia ce putem constata cu mulţumire, este apropiata încetare a războiului din orient. Orice sar spune, războiul acesta a cauzat mari neajunsuri nu numai în statele balcanice, dar şi în centrele mari europene, cari, din cauza războiului, şi-au mărginit operaţiunile restrîngîndu-şi raporturile economice ,jfi financiare ce le aveau cu statele balcanice. De aici a urmat şi criza financiară care, in mod silit, s’a resimţit şi la noi din cauza războiului, şi care va înceta definitiv de indata ce pacea va fi încheiată. Aşadar şi din acest punct de vedere noi primim ştirea de ieri cu mulţumire, pentru că ea va limpezi şi la noi o situaţie care la un moment dat a luat proporţii îngrijitoare. In campanie electorala —«-«#$+--- Stabilindu-se lista candidaţilor de către tustrele partidele politice, Iaşul şi-a deschis noua campanie electorală, în vederea apropiatelor alegeri generale. Prin această campanie electorală, faţă deschimbarea de regim şi faţă de evenimentele actuale, nu se înţelege decât o luptă loială, o luptă care se va da pe calea cea mai cinstită, bazată numai pe simpatia şi încrederea de care se bucură candidaţii fixaţi printre alegători. Adică o luptă care să nu aibă nimic comun cu lupta disperată, cu violenţele, ilegalităţile şi arbitrariile ce le-a sâvlrşit In trecutele alegeri generale fostul regim conservator, care va ocupa cea mai urâtă pagină In cartea politicei româneşti. Actuala campanie electorală se dă în condiţiuni cu totul normale. Lupta, cum spuneam mai sus, se bazează pe tăria personală a candidaţilor, pe simpatiile de care se bucură şi pe Încrederea ce o inspiră alegătorilor. In acest sens au fost înţelese de noi. Întotdeauna luptele electorale şi în acest sens a înţeles să intreţie campania electorală noul regim al colaborărei. Situaţiunea anormală in care a stat politica ţarei noastre sub fostul regim a încetat, fiindcă trebuia să înceteze. Intre domnii Titu Maiorescu şi Tache Ionescu s’a stabilit un acord care a dobîndit mai multă tărie prin faptul că el se bucură de asentimentul partidului liberal. Faptul acesta a fost mărturisit de cătră şeful conservatorilor democraţi la Bucureşti şi de cătră ministrul lucrărilor publice la Iaşi şi In aceste mărturisiri se oglindeşte situaţia politică generală. De la centru partidul liberal a dat un comunicat oficial prin care a precizat condiţiunele in care înţelege să lupte in alegeri. Prin acel comunicat s’a afirmat că nu există nici un acord între partidul liberal şi guvern şi s’a arătat că, faţă de împrejurările actuale, partidul liberal nu va stinjeni Intru nimic acţiunea naţională pe care trebuie s’o susţie guvernul de astăzi. Rămîne acum ca atitudinea demnă şi într’adevărat naţională a partidului liberal să fie înţeleasă şi de acei... politicieni cari pînă în prezent au dat dovadă că n’au înţeles’o încă. încetarea Războiului După ştirea pe care a răspândit-o „agenţia otomană11, autorizată de guvernul turc, suntem în ajunul încheierii unui armistiţiu. Poarta a şi făcut intervenţiile necesare către cancelariile europene, cerând ca să se stabilească condiţiunile în care se va încheia acest armistiţiu, şi, după cum anunţă telegramele, ostilităţile între armatele rivale vor înceta. Se constată până acum că turcii au suferit mari înfrângeri în luptele ce au urmat — ceia ce însamnă succesul statelor creştine din Balcani. Urmează acum ca la stabilirea condiţiunelor de împăcare statele balcanice să-şi susţie revendicările pentru ca în urmă situaţiunea în Balcani să fie definitiv limpezită. Pe cât se mai anunţă Austria ar fi afirmat că nu admite încheierea armistiţiului până ce nu va fi asigurată de revendicările ce le face şi după o telegramă de ieri se mai adaugă că în susţinerea aceasta Austria a angajat şi reven DIN SAGA Moartea unui diplomat Un ziar parizian anunță încetarea din viată a Statului-quo, cunoscutul archi-veteran, mort pe câmpiile însângerate ale Balcanilor. Iată necrologul ce-l dă ziarul parisian ." Adine întristatele: Turcia, văduvă Austro-Uţigana, mamă Anglia, soacră au durerea de a vă aduce la cunoştinţă încetarea din viaţă a prea iubitului lor STATU QUO Diplomat mort în vârstă de 459 ani. Înmormântarea va avea loc in Cimitirul din Asia mică bugaţi-vă pentru dineul ! că e dator si organizeze şi serviciul de ambulanţă. In războiul acesta s’au trecut marginile sălbătăciei. Perfecţionatele mijloace de ucidere au fost utilizate şi, nu morţi au fost presuraţi pe câmpii, ci carne sângerînda. Mai triumfătoare ca ori cînd ghiulelele au rupt armate întregi şi s’au amestecat cu sânge omenesc. Va recunoaşte ori şi cine că ironia ziarului francez, deşi e făcuta, în mijlocul unor valuri de lacrimi, nu e de loc deplasată. Ilasul îşi cere drepturile sale, chiar în mijlocul vaetelor. MĂCELUL Ziarele dau descrierea amănunţită a luptei de la Lule Burgas, făcuta de un martor ocular. E greu, chiar după indicaţiile date, să reconstituim cu gândul măcelul Turcilor. S’au vădit acum multe rele, şi poveţi bune pot lua cei ce vor din luptele recente. Bulgarii, cu cari deşi n’avem legături de prietenie, ne-au uimit prin vitejia lor;iar Turcii, decimaţi, ne-au înduioşat,— însă nu am putut privi cu ochi buni. In ploaia de şrapnele bulgare, stăteau Turcii cu minele în sin,—n’aveau muniţii. In vreme ce armatele turceşti umblau bezmetice, Bulgarii c’o precizie uimitoare îşi conduceau trupele. Părea că sânt la manevre. Cunoşteau perfect toate poziţiile strategice şi, cu precizie, ştiau distanţele trebuitoare. Artileria a avut cel mai mare rol în acest război.—75 la sută din cei căzuţi în luptă au fost zdrobiţi de şrapnele. Bulgarii imediat ce cucereau o nouă poziţie îşi aşezau atit de nimerit tunurile şi ochiau atit de bine, că focul lor era fatal Turcilor. După primele ciocniri, Turcii au luat fuga intr’o dezordine înspăimintătoare. i rămîneau pe drum mii de morţi şi rîniţi. Cei rămaşi in viaţă, stinşi de foame, deabia se puteau mişca. Cei căzuţi pe cîmp, cu răni uşoare, nu s’au mai ridicat căci foamea şi gerul nopţii acolo i-a împietrit. Se vedeau din loc în loc trăsuri de ambulanţă, dar toate stricate şi fără cai; doctori nu se găseaun lagărul turcesc. Rîniţii se rugau de trecători să le lege braţul strivit sau piciorul străpuns de gloanţe. E foarte blamabilă neglijenţa Turcilor. Dacă se cuvine să se îngrijească un stat de arme şi de tunuri, fără radial . Opera Dlui Botez Se ştie că d. Gh. Botez a avut capriciul de a deveni primar al laşului, capriciu care şi acum cind s’a dovedit absolut neapt pentru această misiune, tot mai persista in ei. fişa, odata cu demisia administrari comunale, credeam că d. Botez va fi redus la polul ce i se cuvine, dar din nefericire pentru interesele acestui oropsit oraş, il vedem pe fostul primar in fruntea comisiei interimare. D-l Botez şi a schimbat titlul, dar a ramas in aceleaşi atribuţii: un client al trasurei primăriei. ti ramas sa continue opera de inactivitate, căci d. Botez ca primar n’a făcut şi nu face decât sa semneze lucrarie concepute de şefii de servicii şi sa încurce treburile. Un exemplu care va trece în domeniul istoriei, este modul cum a rezolvat d. Botez chestia lemnelor. Se ştie ca u. Botez voia să-şi facă un titlu de glorie din raptul îeftemrei lemnelor prin înfiinţarea de depozite comunale. Evident, intenţia era bună şi dacă ea are fost transformata in fapt, am fi fost cei uitat cari am fi felicitat pe primar. Dar rezultatul intreprinderei dlui Botez a luat o forma cu totul caraginoasa. intr-adevăr, nu numai că faimoasele depozite comunale nu s’au mai infiinţat, iar speculatorii au ridicat preţul lemnelor pana la 4 iei 50 bani suta de Kg., dar a ramas chiar primăria fara lemne. şcolile primare au fost închise, iar serviciile primăriei erau pe punctul de a fi suspendate din cauza lipsei de „lemne Aşa fiind, d. Botez se poate felicita de succesul obţinut şi poate tocmai acesta este, se vede, motivul pentru care i s’a încredinţat şi pe viitor conducerea treburilor comunei. ------------******---------:— PĂRERI ŞI FAPTE Din improvizaţiile lui Carafilaie Atît cit suntem încă în „săptămîna lui Caragiale“, simţim par că o pioasă datorie a vorbi cu cetitorii noştri despre maestrul pe care-l comemorăm, admirindu-i, după atâta vreme de tăcere, neuitatele chipuri ce ni le-a sculptat pentru scenă. Se ştie că în momente de inspiraţie Caragiale făcea versuri. In glumă, şi in treacăt, Caragiale versifica uşor, cu aceiaşi limpezime cu care îşi aşternua proza, şi adesea, în aceste versuri, sclipia cite o ideie tare, cum am văzut în acea serie de preţioase „Fabule“ pe care ie-a publicat în anii din urmă, cînd stătea la Berlin. De pe vremea „Moftului Romtu“, apărut acum douăzeci de ani, datează versurile pe cari Ie reproducem mai la vale, versuri intitulate „fragmente selecte“ şi in care maestrul satirei şi al humorului romînesc persifla şcoala poetică simbolistă în prima fază, de sub conducerea d-lui Al. Macedonschi. * O rimă, Muza mea ! o rimă ! A, pentru-o rimă—aș face-o crimă : De fac crima Eu tac rima ! * De ce mă tragi tu de păr, tata, Cînd mama, vai, e depărtată ? * O! Lina mea-i săracă Pribagă Messalina !... Ei și ? Ce’mi pas? dacă Mă bagă mesa Lina ! * VINERI 26 OCTOMBRIE 1912 ZIAR NAȚIONAL LIBERAL SUB DIRECȚIUNEA GOlvIlXKX ZILIHIC comerciale II-a 1 leu. în pagina In pagina IV-a 40 bani. TELEFON 121 — A, de n’aşi fi fost un laş, Mă jur pe lina mea că l’aş... O! dar nici odată n’aş... Nu c’aşi fi laş ! Sunt fin, mi-e naş ! Cu lumea trebuia fi fin : Nu mi-ar fi naş—nu i-aş fi fin ! Cu aceste improvizări Caragiale a introdus prin „Moftul Român“, în vers ca şi in proză arta jocurilor de cuvinte, artă în care ţineau recordul „,vechii colaboratori ai faimoasei reviste, neuitatul Toni Bacalbaşa, dr. Ureche, Ranetti, Cuir, ş. a. Serlorirea lui Rousseau Dr. Vladimir Ghidionescu care’și face studiile la Geneva, publică in revista saptâminală a d-lui Motru un articol in care descrie modul cum a fost serbatont marele Rousseau la Geneva, cu ocazia bicentenarului naşterii sale. Reproducem partea a doua a acestei descrieri făcuta de câtra dl. V. Ghidionescu, care este un fiu al Iaşului, in dimineaţa zilei de 27 Iunie, a avut loc in Aula Universităţii, şedinţa solemna şi pubica a Societăţii J. J. Rousseau. Preşedintele ei, profesorul Bernard Bouvier, salută autorităţile publice şi oaspeţii cari au binevoit sa participe la aceasta solemnitate. Printre aceştia din urma citam : de profesorul Buirac, rectorul Academiei din Dijod, scriitorii Dreyfus-Bussac şi Pierre Maurice Masson am Paris. După alocuţiunea şefului Departamentului de instrucţie publică, se da cuvintul profesorului dela College de France, Georges Renard. Acesta, intr’o cuvintare spirituală şi plină de imagini, evocă citeva puncte cunoscute ale vieţii şi operei lui Nrousseau, şi salută in el, nu atit pe cetăţeanul Genevei, cit şi pe cetăţeanul luam. Profesorul de la Universitatea din Strasburg, Schultz-Gera, face un studiu erudit cu privire la întrunrea lui Rousseau asupra marilor scriitori şi ginditori ai Germaniei: Lessing, Kant, Schiller, Goethe, şi alţii, interesante au fost paralelele intre primele poezii ale lui Goethe şi cele din urmă, după cetirea lui Rousseau, precum şi incheerile din comparaţia intre Werther şi Nouveile Hsiotse; în fine, el arata minurirea din Contractul social asupra piesei Hoţii de Schiller. semnalez cu această ocazie, că ar fi şi o alta comparaţie nu mai puţin interesanta de făcut, intre un pasagiu din Critica raţiunii practice de Kant, tind acesta vmnsşte despre Imperativul datoriei, şi intre faimosul pasagiu din Emile, asupra Conştiinţei. Kant merge pia acolo, ea îşi schimbă brusc stilul obicinuit, masiv şi rece, şi dovme subt avintul pasagiului din Rousseau, entuziast, întraripat, aproape poetic. Dacă pina acum alţii au vorbit despre Rousseau, mai era un singur mijloc ca sa fie lasat sa vorbească el Însuşi: acela de a î se prezenta lucrările sale dramatico-muzicale. De altfel, chiar la serata institutului naţional genovez, am putut asculta, graţie unei delicate cintareţe, citeva romanţe din „Miseres et consolation de laa vie“, ca „Lucite“ şi „Le beau rosier“. Dar ideia cea mai nimerita a fost aceea, de a da reprezentam pieselor lui Rousseau, decorul cel mai simplu şi mai grandios, cel mai potrivit pentru el: natura. Trei zile, cu începere de la 211 lume, s’au reprezentat Pygmalion şi Le Devin du village, pe colina parcului din jurul muzeului Ariana, în apropiere de Geneva, subt razele unui frumos amurg de soare, care, înainte de a adormi cu totul pe mulţimele lui Mont Blanc, se oglindea în albastrimea Lemanului, şi el parca mai vesel, că se sărbătorea cu atita alai un cintareţ al naturei. Scena, avea drept plan şi culise, boschetele şi castanii parcului. Pygmalion, e propiu zis o scenă lirică, unde muzica nu joacă decit rolul de acompaniament succesiv. Fraza vorbită, e intrusiva, prevestită şi pregătită de fraza muzicala. E un gen care nu şi-a mai găsit imitatori. Rousseau s’a inspirat de la melopea greacă, şi a vrut să dea modernilor o idee de declamaţia elină teatrală. In Martie 1770, a făcut cunoştinţa compozitorului Horace Coiguet, pe care la rugat a-i scrie muzica pentru acest poem ce-i avea mai de mult gata. Totuși, 26 da riturnete sunt compusa de Rousseau. Pygmalion ne este reprezentat in paroxismul sbuciumului său sufletesc, după ce și-a isprăvit geniala opera sculpturală, Galatea. Aceasta, e atât de frumoasă, că el se înamorează de dânsa. Și sub rugâiuia-;