Mişcarea, septembrie 1913 (Anul 5, nr. 200-223)

1913-09-19 / nr. 214

ANUL V.^I No. 214 JOi 19 SEPTEMBRIE 1913 A ÎÎ € d n A n ENTE in ţară pe un an . . . 210 lei in streimintate pe un an . 40 „ Pentru preoţi şi învăţători rurali se face o reducere de 50°it ISeducţâa ţi Aiîmmnigiraţin IAŞI, PIAŢA UNIREI, No. 5, în localul clubului Naţional-Liberal. Un număr 5 BANI ZIARNATIONAL -LIBERAL Consiliul colaborărei Consiliul de miniştrii ce urma să se ţie ieri la Sinaia şi în care membrii guvernului aveau să se ocupe de situaţia internă, — adică de raporturile atât de înăsprite între colaboratorii regimului — a fost amânat în ultimul moment. Cu toată hotărîrea ce au luat-o ambele părţi din guvern de a se întruni şi de a pune net chestiunea acestor raporturi, eventuala remaniare ministerială, şi în cele din urmă de a aduce soluţiunea pentru disolvarea colaborărei, părerea din urmă, care se poate presupune că aparţine spiritului de împăciuire al primului ministru, a fost ca această discuţie să fie.... amânată. Consiliul de ieri a fost deci amânat pentru Sămbâtă. Amânarea a fost motivată prin absenţa ministrului de finanţe care şi-a prelungit concediul, pentru a termina tratările împrumutului de cinci sute de milioane pe care le-a început la Paris. D nul Marghiloman a anunţat că se întoar- ce în ţară peste două-trei zile, astfel că pe Sămbâtă va putea fi prezent la consiliu. Dacă amânarea s’a făcut din această cauză — şi acesta e adevărul — în cazul acesta este şi mai explicabilă armonia ce domneşte în sînul guvernului! Domnul Maiorescu crezând la început că consiliul de miniştrii va putea avea loc fără d-nul Marghiloman, a anunţat că renunţă la concediu, numai ca să nu se vadă în displăcută situaţie de a încredinţa interimatul ministrului de interne, când ştia că aceasta este una din ambiţiunele de rivalitate ale ministerului de finanţe faţă de şeful conservatorilor democraţi. Dar şi în cazul acesta, cînd s’a hotărît să evite a aduce în consiliu chestiunea interimatului, domnul Maiorescu s’a convins că acest consiliu nu poate avea loc fără d-nul Mar-ghiloman, întrucât urma să se ia în discuţie situaţia internă — adică si- tuaţia colaborărei şi implicit situaţia întregului guvern. Soluţia cea mai convenabilă a fost deci pentru domnul Maiorescu ca să mai amâne acest consiliu, pentru ca la el să poată lua parte toţi mininiştrii colaborărei. Se înţelege că în intervalul acesta vor mai avea loc întrevederi prealabile între miniştrii, dar cum se ştie, o soluţie echitabilă pentru menţinerea colaborărei nu mai poate fi. De acest fapt s-a convins însuşi domnul Maiorescu, de la începutul tratativelor de pace din Bucureşti şi el a şi fost anunţat oficial prin comunicatul din «Conservatorul». Deocamdată, ca un indiciu asupra celor ce urmează a se discuta în consiliul de miniştrii, — i-am putea spune consiliul colaborărei— avem semnificaţiile amănărei acestui consiliu, bazate pe cele două motive principale pe care le-am amintit mai sus. BLOCK-NOTES Vindecare D. Barbu Păltineanu, comisarul civil al teritoriilor ocupate, sa îmbolnăvit din pricina unor conflicte, în lipsa d-lui Take Ionescu. Dar nu zădarnic a fost botezat Mesia, șeful conservatorilor-democrați. In ziua cînd sa întors din străinătate i-a zis lui Păltineanu : — Ia pi patul tău și umblă ! Și Barbu Păltineanu a plecat să facă regulă în cadrilater. Mari sunt minunile tale Doamne! Schingiuirile Cazone S’au discutat în ziare faptele neregale ale unor ofiţeri, sau, mai bine zis, s’au divulgat. Autorităţile superioare militare aveau datoria să cerceteze faptele relatate şi să-i pedepsească cu asprime pe vinovaţi. Purtarea unei părţi din ofiţeri a strivit entusiasmul soldaţilor; ţărani şi orăşeni s’au întors din campanie cu ură sălbatecă împotriva acelora care, din răutate, i-au înjosit şi i-au lovit. Ziarele, cari au vorbit de brutalităţile din armată, —aproape toate deci, — n’au atacat întreaga oştire, respectată pretutindeni, ci au semnalat barbariile răzleţe. Cu bună credinţă au vorbit ziarele şi ne aşteptam să ni se răspundă cu aceiaşi măsură. Am fost înşelaţi în aşteptări... Solidaritatea militară nu se desface nici în faţa păcatelor. Şi numai astfel se explică cum, în loc de anchetă, s’a pornit o pătimaşă goană împotriva celor ce s’au plâns. Avocatul Netter-Comarnescu şi un grefier au fost arestaţi, cu caloarea flagrantă a legilor. Se eliberează mandate de arestare, sânt duşi între baionete şi în- carcerat soldaţii, care au hidrăz- . nit să se felutasod de vânătâile, de pe obraz şi spinare. Aceasta e o procedare asiatică. Şi nu noi, care am arătat vinovaţii, săpăm prăpastie — cum s’a zis —intre lumea civilă şi cea militară, ci, dimpotrivă, cei ce fug de I lumină şi de dreptate. Ofiţerii se caracterizează prin cavalerism. De data aceasta li s’a deranjat legenda: e lucru laş să te răzbuni pe un om pe care îl ai în puterea ta, fiindcă acela s’a tânguit împotrivă-ţi. Şi lesne pot găsi militarii chiţibuşuri, — în care sânt aşa de meşteri, când vor,—în sarcina rezerviştilor. Condicile şi regulamentele stau în saltarele cancelariilor cazone şiatât de elastice sânt normele lor. Ii prevenim pe militarii superiori că e primejdie să te joci cu focul. --------------------------- aag ------------------------------ j Boiviei filtrului Minovici Se pare că activitatea cea mai febrilă a direcţiei sanitare pentru combaterea epidemiei de holeră constă în redactarea buletinelor zilnice cari apar prin grefele oficiale, buletine pe cari organul conservator democrat din localitate se aşteaptă cu o adevărată nerăbdare, ca să le poată comunica şi el, cu câteva ore mai târziu, după ce au apărut in ziarele din Bucureşti. Dacă din parte-ne noi n’am inzistat prea mult asupra epidemiei de holeră—da care în Iaşi am fost pănă astăzi feriţi—in schimb organul guvernamental din Iaşi a purtat un interes extrem de deosebit... buletinelor date de direcţia sanitară, pentru a arăta cititorilor sei că guvernul şi direcţia sanitară a luat şi continuă a da măsuri pentru stingerea epidemiei în localităţile contaminate. Or, din cuprinsul acelor buletine vedem că epidemia n’a scăzut şi că toate măsurile luate se dovedesc a fi absolut insuficiente. Chiar pe ziua de alaltăieri am avut această dovadă oficială, printr’o telegramă pe care direcţia generală a serviciului sanitar a adresat-o decanului facultăţii de medicină din Iaşi. Prin acea telegramă direcţiaserviciului sanitar roagă pe decanul facultăţii noastre de medicină ca să intervie de urgenţă pe lângă studentele şi studenţii acestei facultăţi, din orice an, şi să trimită la Bucureşti de unde vor fi repartizaţi în diferite localităţi pentru combaterea epidemiei de holeră. După două luni de activitate febrilă, de articole de elogii, sau de polemici şi de buletine zilnice, direcţia sanitară a început să se convingă că flagelul holerei s’a întins peste măsură, şi după două luni de indolenţă şi adesea ori de inconştienţă, ea face acest apel, cerând ajutoarele de camare nevoie şi de care trebuia să se îngrijească din primele momente cînd au început cazurile de holeră. Reţinem şi acest fapt, destul de important, pentru a constata încă odată incapacitatea directorului general al serviciului sanitar, care, prin buletinele sale vrând să arete activitatea ce o desfășură, își dă singur brevetul pe care 1 merită. TELEFON No. 121 Annncinrl comerciale Linia pe pagina II Linia pe pagina III Linia pe pagina IV ĂIAK COTIDIAN SUB DIRECŢIUNEA UNUI COMITET instituit de clubul naţional-liberal Un număr 5 BANI 1 leu 50 b. 40 b. . Cure se cohbate holera? In jurul unei inepţii a „Adevărului“ . Zilele trecute „Adevărul“ lansase o protestare deplasată împotriva ministerului de răsboi, care printr’un comunicat publicat în Monitorul Oficial mulţumea acelor profesori şi savanţi ai noştri, cari au contribuit cu munca şi devotamentul lor la stingerea epidemiei, de holeră în armată. Motivul protestărei era, că în lista acestor profesori figurau numai nume de liberali, puţini conservatori şi nici un conservator- democrat. Oare n’ar fi voit ziarul d-lui Miile ca ministerul de răsboi să inventeze nume de medici tachiști pentru a stabili echilibrul politic al comunicatului oficial ? Dacă din nefericire în rîndurile partidului tachist nu s’a găsit nici un profesor medic care să contribue la combaterea epidemiei de holeră, întru cât poate fi acuzat ministerul de răsboi? Noi cunoaştem doui profesori tachişti cari ar fi putut figura în această listă, dar cari pe cât ştim au dezertat de pe câmpul de operaţiuni în momentul isbucnirei molimei. Aceşti doui profesori sunt d-nii d-ni Toma Ionescu şi Juvara cari au declarat că d-lor fiind chirurgi, nu-şi pot pune cunoştinţele în serviciul armatei. Dar iată că o altă împrejurare ar putea da loc la un comunicat de mulţumire şi la un gest tot atât de insipid al «Adevărului». Pe când epidemia de holeră în armată, cre luase proporţii cu adevărat Înspăimântătoare, a putut fi stinsă în mai puţin de o lună graţie energiei desfăşurate de d-nii profesori I. Cantacuzino, Babeş, Slătineanu, Sion, dr. Lupu şi alţii, cea din ţară datorita inctimei ce domneşte la direcţia generală a serviciului sanitar, face adevărate ravagii şi se întinde mereu, cu toate că ar fi putut fi mai uşor stăvilită ca cea din armată, cei însărcinaţi cu combaterea ei având mai multe mijloace la lndămână. Faţă de măsurile slabe şi puţin serioase luate de direcţia serviciului sanitar, iniţiativa privată a sărit în ajutorul populaţiunei decimată de teribilul flagel. Dna Eliza I. Brătianu şi d. profesor dr. Anghelescu au organizat mai multe echipe sanitare, cuprinzând fiecare câte 20 paturi, un laborator de bacteriologie, precum şi materialul necesar tratarei şi izolarei bolnavilor. Echipele sunt compuse din câte trei medici, cinci interni şi 10 infirmieri. Până in acest moment au plecat trei asemenea echipe, iar in cursul săptâmânei vor mai pleca şi altele. Cu astfel de mijloace, evident că epidemia va fi combătută cu succes şi sute de vieţi vor fi salvate din ghiarele morţii. Iar dacă In cele din urmă, ministerul de interne se va găsi obligat sâ aducă mulţumiri publice organizatorilor acestor echipe sanitare. „Adevărul va mai avea prilejul să repete inepţia : cum de s’au adus asemenea mulţumiri de către un ministru conservator-democrat unei iniţiative liberale ? Se pare că simbriașii d-lui Miile orbiți de strălucirea... fondurilor secrete nu mai văd ridicolul. PĂRERI ŞI FAPTE Problema alcoolului Problema alcoolului departe de a fi rezolvit continuă să preocupe pe oamenii de ştiinţă, ca şi pe oamenii de ligi şi de educaţie publici. Nu numai la noi, dar şi în ţările occidentale unde civilizaţia are proporţii mari, chestiunea alcoolismului face obiectul unor cercetări importante. Se înţelege că asupra acestei chestiuni părerile sunt deosebite, şi nu multe. O parte care, alarmată de ravagiile pe care ie face alcoolismul, cunoscînd răul ce decurge de pa urma lui, se rădică împotriva-i, şi aceştia, cum ştim, reprezintă pătura anti-alcoolicâ, instituita în ligi. Altă parte, care nu s’a convins de acest flagel social, ţâră a fi instituită în ligă, remâne indiferentă faţă de acţiunea anti-alcoolicilor, şi deci faţă de toată chestiunea alcoolismului. In Rusia, unde alcoolismul reprezintă cea mai mare problemă socială, cu toate că există un monopol al statului, alcoolismul departe de a fi combătut, este încurajat. Am putea spune că interesele autocraţiei şi absolutismului rusesc se ascund la această problemă a alcoolului, pentru că această autocraţie doreşte ca poporul rus să nu se mai trezească niciodată din beţia şi iulunerecul îa care zace de atâtea secole. De aceia in Rusia se găsesc anexate la poliţie un soi de aziluri în care sunt găzduiţi victimele alcoolului. Dar, în legătură cu această problemă, este interesantă ştirea ce ne-o aduce telegraful pe ziua de azi, la Noshvile se discută, în parlament, proiectul unei noui legi privitoare la circiumi. Cu prilejul acestor dezbateri au apărut ambele tabere, amicii şi duşmanii alcoolului, care au înconjurat parlamentul, făcând manifestaţii ostile. Ambele tabere rivale sunt înarmate, şi manifestaţiile au degenerat la un moment dat Intr’o adevărată revoluţie, căci s’au tras şi focuri da revolver. Nu se cunosc rezultatele acestor Încăierări şi nici rezultatul votului parlamentului. Cum amicii alcoolului sunt în număr extraordinar de mare, e foarte probabil ca agitaţia acestora să aibă influenţă asupra parlamentului care astfel va avantaja pe aceştia in dauna şi desnădejdea anti-alcoolieilor. Chestiunea e interesantă şi demnă de urmărit, ca să se cunoască rezultatul ce va da parlamentul din Nashville. Araid ÎO)Kf Campanie ÎNSEMNĂRILE UNUI HFZERVIST In Lovce Podul acesta e o adevărată stradă. Construit în întregime din lemn, pe ambele laturi are magazii— un soiu de barat de tot de lemn—in care sunt tot felul de mărfuri. Un târg întreg pe acest pod, un bazar variat, în care poţi găsi tot ce pofteşti. E o reminiscenţă din vremile de glorie ale stăpânirei turceşti. Oraşul are o aşezare dintre cele mai pitoreşti. Deo parte şi de alta a râului ce străbate oraşul, chiar pe malurile apei, sunt construite case în două etaje, care au balcoanele deasupra râului. Iau masa într’un asemenea balcon, în tovărăşia prietenului Bogdan Cerchez —un temperament de sensitiv şi de artist. Cu vocea lui de bariton, fredonează o duioasă arie italienească. E un tablouveneţian... Oraşul e înconjurat de munţi. Pe vârful unui munte e un monument comemorativ al unor lupte ce au avut loc aici pe vremuri între turci şi bulgari. Ultimile raze de soare învălite într’o lumină palidă acest colţ pitoresc. Inserează. Nu se aude decât murmurul apei. Am stat până târziu în balconul restaurantului, sorbind din farmecul acelei nopţi de linişte şi poesie. Stăpânul restaurantului e un bulgar care ştie foarte bine româneşte, căci a colindat toată ţara românească. Acum cincisprezece ani a fost la Iaşi, unde a stat doi ani ca zarzavagiu. Ne descrie în amănunţimi precise câteva străzi principale, Mitropolia şi piaţa halei unde şi-a exercitat comerţul. La masă am fost serviţi, cu multă promptitudine şi chiar cu oarecare eleganţă, de un tânăr. La un moment dat, acest tânăr ne întreabă în franţuzeşte, ce impresie ne face poziţia oraşului. Suntem surprinşi: un chelner care face poesie— şi încă în franţuzeşte! Angajăm o discuţie cu dânsul; vorbim despre pitorescul oraşului, despre războiul balcanic, despre politica lui Daneff. E un intelectual. E student în litere, e fiul restauratorului şi în lunile de vacanţă face serviciul de... rhelner în birtul părintelui său. Ne închipuim că un copist român—nu un student universitar-nu s’ar deda în lunile de vacanţă la un aseminea... sport. Bulgarul e muncitor şi nu cunoaşte fudulia, atât de inerentă spiritului românesc. E drept, spiritul bulgăresc e obtuz şi greoi; nu vezi sclipind inteligenţa, nu simţi agerimea, nu simţi subtilitatea spiritului românesc, dar te iubeşte puterea lui de muncă şi puterea de voinţă dusă până la incăpăţinare, putinţa lui de a se pasiona până la sălbătăcie, de a lupta cu ferocitate. E un temperament brutal, dar un temperament capabil de muncă şi de o energie prodigioasă. ... E aproape de miezul nopţei când pornim spre tabără. Străzile sunt pustii şi prost iluminate. Ajunşi în tabără, ni se comunică ordinul că a doua zi ni se vor face injecţiile antiholerice. Printre soldaţi e zarvă mare, deoarece s’a răspândit svonul stupid că în urma injecţiilor mor 40 la sută dintre cei injectaţi. Rezerviştii, în special, sunt foarte alarmaţi. A doua zi însă, toţi sunt edificaţi asupra rostului şi efectelor injecţiilor. Toţi pornesc liniştiţi spre ambulanţă, unde devin şi mai curajoşi când văd ca cei dintâi injectaţi sunt comandanţii. După injecţie, soldaţii se întorc voioşi spre corturi. — Aia scapat de-acum de holeră ! Spre seară au început să se ivească efectele injecţiei. Unii au puţină febră, dureri de cap, cei mai mulţi merg şchiopătând de piciorul la care li s’a făcut injecţia. Trebue să rămânem încă trei zile în Lovce, pănă ce se vor trece efectele injecţiei, pentru ca soldaţii să poată fi porniţi în marş. A doua zi soldaţii sunt mai întremaţi. In Lovce e farmacie şi ne putem aproviziona cu medicamente antiholerice. La farmacie e o navală extraordinară. Farmaciştii nu pot dovedi cererile. Pentru 20 bani iţi dă un praf în care nu sunt decât «zece» fire de bismut, iar pentru un leu îţi dă o sticluţă mică de picături Davilla, apoase şi, desigur, lipsite de orice eficacitate. (Urmează) . îi. MAXIM