Mişcarea, septembrie 1913 (Anul 5, nr. 200-223)

1913-09-26 / nr. 220

ANUL V. No. 220 ABOI A W ESTE In vară pe un an . . . 20 iei In streinătate pe un an . 40 „ Pentru preoţi şi învăţători ru­rali se face o reducere de 50% Redacţia şi Adusimistraţi.“ IAŞI, PIAŢA UNIREI, No. 5, în localul clubului Naţional-Liberal. Un număr 5 BANI ■■ JOI 26 SEPTEMBRIE. 1913 mm ZIAR­­NATI­O RIA­L -LIBERAL CONVOCASE Domnii membri ai clubului nţional-liberal sunt rugaţi a se întruni în adunare generală Mer­cur­i 2 Octombrie la orele 8 juni, seara, în localul clubului, fiind la ordinea zilei mai multe chestiuni importante. Holera şi Şcolile După înştiinţarea pe care secreta­­rul general al ministerului şc de instruc­ţie a făcut-o acum câte­va­ zile când a fost prin Iaşi, ziarele oficiale ne-au anunţat şi ele că noul an şcolar nu va începe de­cât pe la 25 octom­brie. De fapt putem spune că acea­stă nouă amânare e de o lună, căci cursurile nu vor putea urma în mod regulat de­cât cel mai de vreme la la 1 Noembrie. Această nouă amânare s’a făcut du­pă repetata intervenţie a direcţiunei generale a serviciului sanitar, care vă­zând că n’a putut localiza macar, necum stînge, epidemia holerei­­, s’a grăbit a cere ministerului de instruc­ţie o nouă amânare a deschiderei şcolilor. Nu vom combate gestul acesta al ministerului de instrucţie întru­cît el e puternic motivat de intervenţia ser­viciului sanitar care în mod expres cere ca şcolile să mai rămîie închise. Constatăm totuşi că în mare par­te datorită incapacităţei serviciului sanitar de la Bucureşti, şi în specie a incapacităţii d-rului Minovici, di­rectorul general al acestui serviciu, noul an şcolar suferă o întârziere a­­tât de mare, periclitând ast­fel cursul firesc al învăţămîntului însuşi. Admiţând că şcolile se vor des­chide la 25 octombrie şi că cursu­rile vor începe în mod regulat la 1 Noembrie, noul an şcolar 1913/914 nu mai are de­cât şase luni de în­văţământ, scăzând numai vacanţele de Crăciun şi Paşti, în afară de ce­lelalte sărbători şi Dumineci; dacă le-am scădea şi pe acestea nu rămîn de­cât patru luni de şcoală, în care timp elevii şi elevele din toate cursu­rile vor trebui să înveţe o materie pe care o învăţau de fapt într’un an şcolar complect, adică într’un timp cel puţin îndoit. Prin urmare de data aceasta munca lor va fi mult mai mare după cum tot atât de încordată va fi mun­ca profesoarelor şi a profesorilor cari vor fi siliţi să facă materia anului şcolar într’un interval numai de pa­tru luni. S’a anunţat, din această cauză, că orarul pentru anul şcolar curent va fi mărit, adăugându-se câte o oră sau două pe săptămână la obiectele prin­cipale. Mărirea orarului şcolar nu va uşura munca profesorilor şi a elevi­lor, căci timpul rămîne acelaş de pa­tru luni pentru anul şcolar curent. „ Această perturbare în şcoală se­ datoreşte şi ea în cea mai mare par­te indolenţei şi incapacităţei de care s’a făcut vinovată direcţiunea gene­rală a serviciului sanitar, care nein­­tervenind la timp şi în mod eficace, a lăsat ca holera să ia proporţii în­tinse, împiedecând ast­fel deschide­rea la timp a cursurilor şcolare. -3- pWi­m . BLOCK-NOTES Orfanii Curios !­ Tocmai cină, cei de la „Cuvîn­­tul“ constată starea de decadenţă a Iaşu­lui, a acestui oraş „în care teatrul e plin la „Două Orfane“ şi gol la „Oedip Rege“, dl. Virgil Arion ia casă cu chirie aicea ca să se stabilească definitiv. Dl. Virgil Arion nu vine la Iaşi pentru cele „Doua Orfane“ ci pentru toţi orfanii politici de la „Cuvântul“. Zborul d lui Greceanu Abia s’a înaltat dl. Greceanu în aero­plan, pe platoul Copoului, şi iată că un s­tat se grăbeşte să anunţe că e vorba ca d-sa să intre in guvern, chiar în guver­nul colaborărei. Numai de nu ii s ar în­­timpla vre­un accident politic... Poliţia la teatru — Un act de samavolnicie — Aseară Teatrul Naţional a fost ocupat polţieneşte. Din ordinul pre­fectului fuseseră concentraţi un mare număr de sergenţi, iar la cele şase uşi de intrare de pe culoar cite un ofiţer de poliţie cari făceau contro­lul biletelor. Rostul acestei procedări inexpli­cabile nu sa putut nimerii afla. Cînd controlul biletelor se face de cătră personalul teatrului şi când mai a­­les poliţia nu avea nici un amestec in reprezentaţia de aseară, şarja prefectului de poliţie împotriva pu­blicului, a provocat o legitimă in­dignare; poliţia nu poate interveni de­cât atunci când ordinea ar fi tulburată. Ori aseară n’a survenit nici un fel de incident pentru ca poliţia să se pună în mişcare, să ocupe in­trările şi să facă controlul bilete­lor, o atribuţie care după cum am spus, este exclusiv de resortul ad­ministraţiei teatrului. Amestecul brutal şi nejustificat al poliţiei, nu are alt rezultat decât acela de a provoca scandaluri, du­pă cum s-a întâmplat la două din spectacolele anterioare, când un co­misar de serviciu a bruscat pe doi ofiţeri pentru motivul ca venind du­pă începerea spectacolului, stăteau în picioare pentru a nu deranja pu­blicul. De aceea credem că excesul de zel al prefectului de poliţie este şi rau plasat şi nejustificat. D-nul prefect ar trebui să înţe­leagă ca menirea personalului po­liţienesc este cu totul alta de­cât a­­ceia a satisfacerei capriciilor d-sale. Cei şase ofiţeri de poliţie cari au fost aseară mobilizaţi făcând-o pe lacheu la uşile teatrului, au fost sustraşi de la datorie, căci astă­­noapte posturile de sergenţi­­ au mai fost inspectate. D-nul Stroja­­ine se vede cu ori­ce chip să se facă ridicul. Aceasta îl priveşte, dar din moment ce pro­cedarea d-sale frizează şi abuzul, suntem în drept să protestăm şi să-l chemăm la simţimântul dato­riei. ii pasiii­e-M Tache Ionescu Nu se cunosc încă detaliile asupra consiliului de miniştri ţinut ieri la Si­naia. Ziarele democrate anunţă totuşi că în acest consiliu nu s’a luat în discu­­ţiune chestiunea remanierei ministe­riale, chestiune care a fost amânată, din interes conservator-democrat, pen­tru Noembrie. Această amânare este semnificati­vă, dacă nu încă pentru existenţa co­laborărei, cu siguranţă pentru situaţia şi organizarea grupării de sub şefia d-lui Tache Ionescu. JMS Se ştie că ministerul de internet cedat în chestiunea interimatului d lui Maiorescu, numai pentru a avea toată latitudinea de a şi putea face remaa­­niarea în totul ce-l are în guvern. Conservatorii au acceptat remania­­rea,dar iată că in ajunul consiliului de miniştri d-l Tache Ionescu se ho­­tăreşte a nu aduce în discuţie aceas­tă chestiune. Această evitare pune în evidenţă impasul d­lui Tache Ionescu. Căci este un adevărat impas, şi o situaţiune oarecum penibilă pentru ministrul de interne şi şeful de partid, ca pentru două sau trei locuri din guvern să fie asediat, şi fireşte ameninţat, de nu­meroase cereri şi pretenţii. Remaniarea s’a hotărât astfel: D-l Disescu va pleca din guvern pen­tru a face loc d-lui Bădărău. La de­partamentul lucrărilor publice va veni d­l B. Păltineanu. S’a mai hotărât ca şi d-l Nicu Xe­­nopol să iasă din guvern, pentru a face Ioc unui alt fruntaş democrat. D-1 fT. Xenopol însă, pentru orice even­tualitate, a trimis şefului său o scri­soare în care arată că în căzut când pleacă din guvern să fie considerat ca demisionat din organizarea demo­crată. Totuşi asupra locului ce-l ocupă as­tăzi d-1 Xenopol sunt mai multe of­erte între care relevăm între altele pe cele ale d-lor Cantacuzino-Paşcanu, Nestor Cincu, P. Misir şi Tom­a Cămărăşescu. Cum va rezolva şeful democraţilor această grea şi complicată problemă ? In impasul în care se află astăzi, d-1 Tache Ionescu s’a grăbit să amâne chestiunea remanierei ministeriale, ca în timpul acesta să şi poată convinge şi îndupleca amicii. Cunoscute fiind însă pretenţiunele acestora, cu siguranţă că oricare va fi soluţia ce o va găsi d-l Tache Io­­nescu, ea va încurca şi mai mult or­ganizarea democrată şi implicit şi co­laborarea în sine. Remaniarea ministerială însamnă o situație foarte dificilă pentru şeful conservatorilor democraţi. Cetiți în corpul ziarului ul­timele ştiri telegrafice şi tele­fonice. TELEFON No. 121 Ah si titl­uri comerciale Linia pe pagina II Linia j>e pagina III Lîniape pagina IY COTIDIAS DIRECTIUNEA UNUI COMITET ituit de clubul national-liberal număr 5 BANI -v A I A IE SUI •• - • ■•‘ifi 1 leu 50 b. 40 b. RERI ŞI FAPTE din creaţiile actorului Asupra deosebirei între concepţia artis­tică şi creaţiunea artistică s’a discutat mult şi adesea am avut prilejul să ne ocupăm de această problemă care pasionează de o­­bicei cercurile artistice. Diferenţiarea intre concepţie şi creaţie artistică e după noi cu faptul că prima a­­parţine poetului şi dramaturgului, iar se­cunda artistului care are să interprete rolul. Această chestiune o discută şi artistul V. Maximilian în cartea sa »Despre Teatru, Actor şi Public*. Iată într’adevâr ce susţine un artist da talia celuia care dirijază astăzi ansamblul de operetă „Grigoriu" în capi­tolul său „Creaţiunile artistice“. „Actorul, după­ cum am spus, întrupează în scenă un personaj din acţiunea care con­stituie piesa. Această reuşită întrupare se chiamă o „creaţiune dramatică". Creaţiunea dramatică se compune din „in­terpretare şi execuţie". A interpreta un rol nu înseamnă altceva decât a-l înţelege. Şi a înţelege un rol în­semnă a face ca creaţiunea dramatică să reprezinte exact ideia autorului“. Aceasta este definiţia pe care o face ar­tistul Maximilian ca profesionist şi ca unul dintre aceia cari e pasionat de meseria sa. El nu vorbeşte de o concepţie a actorului, căci acesta este domeniul vast al autorului dramatic. Artistul nu concepe , ci crează, interpreta. Totuşi Maximilian atinge şi cazul când actorul une­ori vra să iasa din cadrul con­cepţiei autorului şi să facă ceva mai deo­sebit decât ceiace e in cuprinsul rolului. In această privinţă Maximilian face urmă­toarele aprecieri : „Cu toate acestea unii artişti dau inter­pretării un înţeles mai larg, deşi greşesc. Căci sub cuvânt că interpretează s’a întâm­plat foarte adesea ori ca un artist să răs­toarne ideia cuprinsa în rol sau să o schim­be într’un sens departe de cum a fost gân­dită. Ori prin aceasta nu vrea să se zică a Înțe­lege un rol. Interpretarea pornită In acest fel, ar fi o colaborare cu autorul, sau o cri­tică pe care actorul o face lucrării drama­tice arătând prin interpretarea lui schim­bată greşala autorului. Şi nu aceasta e atribuţia actorului." După­ cum vedem susţine şi Maximilian părerea noastră veche că artistul nu poate vorbi decât de interpretare şi creaţie. A­­ceste constatări, oare-cum autorizate întru cât vin de la un artist profesionist de ta­lent şi inteligent, le supunem acelora cari susţin că actorul trebuie să aiba şi latitu­dinea unei concepţii artistice. Araid Şcoala şi cinematograful Vai Vouă ţâncilor de acum jumătate de veac,—care v’aţi scrijelat genunchii, în şcoli, pe grăunţe şi pe sfurmături de sti­clă, care aţi fost bătuţi de dascal cu li­nia peste vârfurile degetelor până v’au intrat unghiile sângerate în carne,—vai vouă ! învăţătura vă intra prin genunchi, prin degete şi prin sfârcul urechilor;— şi astfel făceaţi prima cunoştinţă cu du­rerea şi ştiinţa. S’au primenit vremurile. Ţâncii, cari deschid acum ochii în lumina nouă a ci­vilizaţiei, sânt sortiţi la fericire eternă , căci d. Disescu schimbă fundamental mo­dul de predare în şcoli, —va instala, în joc de tabelă, o prostire albă şi, în fun­dul clasei, va bâzâi maşina cinemato­grafului. Idealul copiilor va fi împlinit: acum au nevoe de stăruinţi şi de corvezi ca să primească. Duminica, ban de cinema­tograf. Mâne copilul se va scula în zori, se va pregăti repede şi va năvăli în bu­cătărie, strigând : — Da-mi mâncare, sa mă duc la ci­nematograf ! Şi rânduiţi şcolarii în bănci, când se va face întuneric,, se vor pişcă de din­dărăt, vor ţipa şi se vor rari în patru labe pe subt bănci. Mecanicul—căci a­­tunci nu va mai fi profesor—va opri maşina; va face brusc lumină şi va ve­dea un drac pe fereastră, altul în picioa­re pe bancă şi într’un colţ două scârbe, încăerate de păr într’un joc de hazard. După admonestarea cuvenită se va 16) Irt Campanie ÎNSEMNĂRILE UNUI REZERVIST Intr’o familie ţărănească In Levschi am petrecut o zi în mijlocul unei fa­­mili ţărăneşti. La poartă ne întimpină un flăcăeandru, care ru­pe câteva boabe româneşte. II rugăm să ne găsdu­­iască şi să ne procure ceva de ale mîncărei. Ne Întimpină cu bună-voinţă, spunîndu-ne că cu o zi Înainte s’a întors şi el din răsboi. Ne pofteşte în curte şi ne explică în cîteva cuvinte alcătuirea fa­miliei lui. Mama lui e căsătorită a doua oară cu un om hursuz şi răutăcios; el e vremelnic aici, căci nu se împacă de loc cu tatăl vitreg. Se duce la mama lui,­­îi explică rostul venirei noastre şi îi spune că suntem gata a plăti foarte bine o ciorbă de pui. O bulgăroaică uscăţivă esă din casă. Ne priveşte cu oarecare bănuială, dar de bucuria reîntoarcerei feciorului de la răsboi se hotărăşte să ne primească şi să ne gătească o ciorbă. Suntem înconjuraţi de o droaie de copii cărora le împărţim cîteva bucăţele de zahăr. E o gospodărie frumoasă şi îmbelşugată. Intr’o dispărţitură a curţii, sunt două girezi mari de grîu. Patru cai umblă la treer. Ograda e plină de paseri. Patru scroafe cu pur­cei fac un sgomot infernal. Doi bivoli şi doi boi, stau la grajd. Gospodarul acesta mai are vaci şi trei sute de oi. întrebăm cît pămînt are şi ni se spune că e pro­prietarul a 28 hectare de pămînt. Voim să ne odihnim. Suntem conduşi intr’un cer­dac spaţios care serveşte şi ca dormitor­­de vară pentru această familie numeroasă. Ni se aduc perne, lăicere şi ne întindem la um­bră pînă ce va fi ciorba gata. înainte de prînz, mincarea e gata şi suntem pof­tiţi la masă. Bulgăroaica a preparat o ciorbă deli­cioasă, cu oţet, ouă, făină şi verdeţuri —o mîncare care putea figura pe lista oricărui restaurant de primul rang. Ni se clă pită proaspătă­ făcută în casă. Invităm gazda la masă, dar suntem refuzaţi pe motiv că e zi de post. Ei mînincă măsline, un ghi­veci preparat cu untdelemn şi un compot de pru­ne­, un menu pe care, de­sigur, că ţăranul nos­tru ar dori s-­­ aibă şi în zilele cînd nu e post... Am adus patru litruri de vin de la circiuma din sat şi cinstim pe toţi ai casei. Copiii mărişori, în­tre 8—12 ani, n’au pus pînă la această vîrstă vi­nul în gură. Copiilor nu li se dă nici un fel de alcool. In schimb bulgăroaica cea bătrînă şi uscăţivă, de bucurie că şi-a revăzut feciorul întors din răs­boi, îndeseşte cu paharele şi prinde la chef, îşi să­rută feciorul şi plânge. Ne întreabă şi pe noi dacă suntem gospodari, dacă avem copii şi ne urează să ne vedem acasă şi să-i găsim sănătoşi. După masă ne retragem în ceardac la umbră. Peste puţină vreme auzim un scandal. Se întor­sese acasă bărbatul bulgăroaicei şi o ocăra că ne-a dat de mîncare. Bulgarul se uită la noi cu ochi cînoşi şi evită de a ne adresa vre­un cuvînt. După plecarea bulgarului de acasă, bătrîna şi cu fiul ei vin la noi în ceardac şi ne roagă să plecăm, căci aşa a spus bătrînul. E putred de bogat — ne spuneau ei — dar e om rău. Spre seara părăsim gazda unde ne adăpostisem o zi şi unde mincasem atît de bine. La un birt. In Levschi sunt două birturi, cari sunt asediate de ofiţerii şi soldaţii trupelor cantonate în margi­nea satului. De dimineaţă mesele sunt ocupata în vederea dejunului. Aperitivele încep de la ora 9. Mincarea e trimisă la un cuptor de la piţărie. La ora 12 so­sesc tavele cu ghiveci şi cu gîşte pe varză, începe asaltul. Fericiţii cari pot capata cîte o porţie de mîncare, o devorează, căci mincarea e excelentă. Ni se serveşte apoi un vin, lipsit de orice culoa­re şi de orice gust. E un soiu de vin roş spălăcit, făcut desigur printr’o combinaţie chimică. La al douilea birt e mai puţină aglomeraţie, căci mincarea e mai scumpă. — Ima pile? -- Ima! Ima!, răspunde patroana birtului, o bul­găroaică bătrînă, înaltă, groasă şi bună de gură. Un pui rumenit la tavă e adus pe masă. II plă­tim trei lei. Bulgăroaica e radioasă că ne-a plăcut puiul şi ia loc la masa noastră. Ne recomandăm cine suntem şi cind­ aude că unul dintre noi e „avocat“, bulgăroaica exclamă — Avocat „boclucaş“! (Urmează) ÎL MAXIM

Next