Mişcarea, septembrie 1913 (Anul 5, nr. 200-223)
1913-09-26 / nr. 220
ANUL V. No. 220 ABOI A W ESTE In vară pe un an . . . 20 iei In streinătate pe un an . 40 „ Pentru preoţi şi învăţători rurali se face o reducere de 50% Redacţia şi Adusimistraţi.“ IAŞI, PIAŢA UNIREI, No. 5, în localul clubului Naţional-Liberal. Un număr 5 BANI ■■ JOI 26 SEPTEMBRIE. 1913 mm ZIARNATIO RIAL -LIBERAL CONVOCASE Domnii membri ai clubului nţional-liberal sunt rugaţi a se întruni în adunare generală Mercuri 2 Octombrie la orele 8 juni, seara, în localul clubului, fiind la ordinea zilei mai multe chestiuni importante. Holera şi Şcolile După înştiinţarea pe care secretarul general al ministerului şc de instrucţie a făcut-o acum câteva zile când a fost prin Iaşi, ziarele oficiale ne-au anunţat şi ele că noul an şcolar nu va începe decât pe la 25 octombrie. De fapt putem spune că această nouă amânare e de o lună, căci cursurile nu vor putea urma în mod regulat decât cel mai de vreme la la 1 Noembrie. Această nouă amânare s’a făcut după repetata intervenţie a direcţiunei generale a serviciului sanitar, care văzând că n’a putut localiza macar, necum stînge, epidemia holerei, s’a grăbit a cere ministerului de instrucţie o nouă amânare a deschiderei şcolilor. Nu vom combate gestul acesta al ministerului de instrucţie întrucît el e puternic motivat de intervenţia serviciului sanitar care în mod expres cere ca şcolile să mai rămîie închise. Constatăm totuşi că în mare parte datorită incapacităţei serviciului sanitar de la Bucureşti, şi în specie a incapacităţii d-rului Minovici, directorul general al acestui serviciu, noul an şcolar suferă o întârziere atât de mare, periclitând astfel cursul firesc al învăţămîntului însuşi. Admiţând că şcolile se vor deschide la 25 octombrie şi că cursurile vor începe în mod regulat la 1 Noembrie, noul an şcolar 1913/914 nu mai are decât şase luni de învăţământ, scăzând numai vacanţele de Crăciun şi Paşti, în afară de celelalte sărbători şi Dumineci; dacă le-am scădea şi pe acestea nu rămîn decât patru luni de şcoală, în care timp elevii şi elevele din toate cursurile vor trebui să înveţe o materie pe care o învăţau de fapt într’un an şcolar complect, adică într’un timp cel puţin îndoit. Prin urmare de data aceasta munca lor va fi mult mai mare după cum tot atât de încordată va fi munca profesoarelor şi a profesorilor cari vor fi siliţi să facă materia anului şcolar într’un interval numai de patru luni. S’a anunţat, din această cauză, că orarul pentru anul şcolar curent va fi mărit, adăugându-se câte o oră sau două pe săptămână la obiectele principale. Mărirea orarului şcolar nu va uşura munca profesorilor şi a elevilor, căci timpul rămîne acelaş de patru luni pentru anul şcolar curent. „ Această perturbare în şcoală se datoreşte şi ea în cea mai mare parte indolenţei şi incapacităţei de care s’a făcut vinovată direcţiunea generală a serviciului sanitar, care neintervenind la timp şi în mod eficace, a lăsat ca holera să ia proporţii întinse, împiedecând astfel deschiderea la timp a cursurilor şcolare. -3- pWim . BLOCK-NOTES Orfanii Curios ! Tocmai cină, cei de la „Cuvîntul“ constată starea de decadenţă a Iaşului, a acestui oraş „în care teatrul e plin la „Două Orfane“ şi gol la „Oedip Rege“, dl. Virgil Arion ia casă cu chirie aicea ca să se stabilească definitiv. Dl. Virgil Arion nu vine la Iaşi pentru cele „Doua Orfane“ ci pentru toţi orfanii politici de la „Cuvântul“. Zborul d lui Greceanu Abia s’a înaltat dl. Greceanu în aeroplan, pe platoul Copoului, şi iată că un stat se grăbeşte să anunţe că e vorba ca d-sa să intre in guvern, chiar în guvernul colaborărei. Numai de nu ii s ar întimpla vreun accident politic... Poliţia la teatru — Un act de samavolnicie — Aseară Teatrul Naţional a fost ocupat polţieneşte. Din ordinul prefectului fuseseră concentraţi un mare număr de sergenţi, iar la cele şase uşi de intrare de pe culoar cite un ofiţer de poliţie cari făceau controlul biletelor. Rostul acestei procedări inexplicabile nu sa putut nimerii afla. Cînd controlul biletelor se face de cătră personalul teatrului şi când mai ales poliţia nu avea nici un amestec in reprezentaţia de aseară, şarja prefectului de poliţie împotriva publicului, a provocat o legitimă indignare; poliţia nu poate interveni decât atunci când ordinea ar fi tulburată. Ori aseară n’a survenit nici un fel de incident pentru ca poliţia să se pună în mişcare, să ocupe intrările şi să facă controlul biletelor, o atribuţie care după cum am spus, este exclusiv de resortul administraţiei teatrului. Amestecul brutal şi nejustificat al poliţiei, nu are alt rezultat decât acela de a provoca scandaluri, după cum s-a întâmplat la două din spectacolele anterioare, când un comisar de serviciu a bruscat pe doi ofiţeri pentru motivul ca venind după începerea spectacolului, stăteau în picioare pentru a nu deranja publicul. De aceea credem că excesul de zel al prefectului de poliţie este şi rau plasat şi nejustificat. D-nul prefect ar trebui să înţeleagă ca menirea personalului poliţienesc este cu totul alta decât aceia a satisfacerei capriciilor d-sale. Cei şase ofiţeri de poliţie cari au fost aseară mobilizaţi făcând-o pe lacheu la uşile teatrului, au fost sustraşi de la datorie, căci astănoapte posturile de sergenţi au mai fost inspectate. D-nul Strojaine se vede cu orice chip să se facă ridicul. Aceasta îl priveşte, dar din moment ce procedarea d-sale frizează şi abuzul, suntem în drept să protestăm şi să-l chemăm la simţimântul datoriei. ii pasiiie-M Tache Ionescu Nu se cunosc încă detaliile asupra consiliului de miniştri ţinut ieri la Sinaia. Ziarele democrate anunţă totuşi că în acest consiliu nu s’a luat în discuţiune chestiunea remanierei ministeriale, chestiune care a fost amânată, din interes conservator-democrat, pentru Noembrie. Această amânare este semnificativă, dacă nu încă pentru existenţa colaborărei, cu siguranţă pentru situaţia şi organizarea grupării de sub şefia d-lui Tache Ionescu. JMS Se ştie că ministerul de internet cedat în chestiunea interimatului d lui Maiorescu, numai pentru a avea toată latitudinea de a şi putea face remaaniarea în totul ce-l are în guvern. Conservatorii au acceptat remaniarea,dar iată că in ajunul consiliului de miniştri d-l Tache Ionescu se hotăreşte a nu aduce în discuţie această chestiune. Această evitare pune în evidenţă impasul dlui Tache Ionescu. Căci este un adevărat impas, şi o situaţiune oarecum penibilă pentru ministrul de interne şi şeful de partid, ca pentru două sau trei locuri din guvern să fie asediat, şi fireşte ameninţat, de numeroase cereri şi pretenţii. Remaniarea s’a hotărât astfel: D-l Disescu va pleca din guvern pentru a face loc d-lui Bădărău. La departamentul lucrărilor publice va veni dl B. Păltineanu. S’a mai hotărât ca şi d-l Nicu Xenopol să iasă din guvern, pentru a face Ioc unui alt fruntaş democrat. D-1 fT. Xenopol însă, pentru orice eventualitate, a trimis şefului său o scrisoare în care arată că în căzut când pleacă din guvern să fie considerat ca demisionat din organizarea democrată. Totuşi asupra locului ce-l ocupă astăzi d-1 Xenopol sunt mai multe oferte între care relevăm între altele pe cele ale d-lor Cantacuzino-Paşcanu, Nestor Cincu, P. Misir şi Toma Cămărăşescu. Cum va rezolva şeful democraţilor această grea şi complicată problemă ? In impasul în care se află astăzi, d-1 Tache Ionescu s’a grăbit să amâne chestiunea remanierei ministeriale, ca în timpul acesta să şi poată convinge şi îndupleca amicii. Cunoscute fiind însă pretenţiunele acestora, cu siguranţă că oricare va fi soluţia ce o va găsi d-l Tache Ionescu, ea va încurca şi mai mult organizarea democrată şi implicit şi colaborarea în sine. Remaniarea ministerială însamnă o situație foarte dificilă pentru şeful conservatorilor democraţi. Cetiți în corpul ziarului ultimele ştiri telegrafice şi telefonice. TELEFON No. 121 Ah si titluri comerciale Linia pe pagina II Linia j>e pagina III Lîniape pagina IY COTIDIAS DIRECTIUNEA UNUI COMITET ituit de clubul national-liberal număr 5 BANI -v A I A IE SUI •• - • ■•‘ifi 1 leu 50 b. 40 b. RERI ŞI FAPTE din creaţiile actorului Asupra deosebirei între concepţia artistică şi creaţiunea artistică s’a discutat mult şi adesea am avut prilejul să ne ocupăm de această problemă care pasionează de obicei cercurile artistice. Diferenţiarea intre concepţie şi creaţie artistică e după noi cu faptul că prima aparţine poetului şi dramaturgului, iar secunda artistului care are să interprete rolul. Această chestiune o discută şi artistul V. Maximilian în cartea sa »Despre Teatru, Actor şi Public*. Iată într’adevâr ce susţine un artist da talia celuia care dirijază astăzi ansamblul de operetă „Grigoriu" în capitolul său „Creaţiunile artistice“. „Actorul, după cum am spus, întrupează în scenă un personaj din acţiunea care constituie piesa. Această reuşită întrupare se chiamă o „creaţiune dramatică". Creaţiunea dramatică se compune din „interpretare şi execuţie". A interpreta un rol nu înseamnă altceva decât a-l înţelege. Şi a înţelege un rol însemnă a face ca creaţiunea dramatică să reprezinte exact ideia autorului“. Aceasta este definiţia pe care o face artistul Maximilian ca profesionist şi ca unul dintre aceia cari e pasionat de meseria sa. El nu vorbeşte de o concepţie a actorului, căci acesta este domeniul vast al autorului dramatic. Artistul nu concepe , ci crează, interpreta. Totuşi Maximilian atinge şi cazul când actorul uneori vra să iasa din cadrul concepţiei autorului şi să facă ceva mai deosebit decât ceiace e in cuprinsul rolului. In această privinţă Maximilian face următoarele aprecieri : „Cu toate acestea unii artişti dau interpretării un înţeles mai larg, deşi greşesc. Căci sub cuvânt că interpretează s’a întâmplat foarte adesea ori ca un artist să răstoarne ideia cuprinsa în rol sau să o schimbe într’un sens departe de cum a fost gândită. Ori prin aceasta nu vrea să se zică a Înțelege un rol. Interpretarea pornită In acest fel, ar fi o colaborare cu autorul, sau o critică pe care actorul o face lucrării dramatice arătând prin interpretarea lui schimbată greşala autorului. Şi nu aceasta e atribuţia actorului." După cum vedem susţine şi Maximilian părerea noastră veche că artistul nu poate vorbi decât de interpretare şi creaţie. Aceste constatări, oare-cum autorizate întru cât vin de la un artist profesionist de talent şi inteligent, le supunem acelora cari susţin că actorul trebuie să aiba şi latitudinea unei concepţii artistice. Araid Şcoala şi cinematograful Vai Vouă ţâncilor de acum jumătate de veac,—care v’aţi scrijelat genunchii, în şcoli, pe grăunţe şi pe sfurmături de sticlă, care aţi fost bătuţi de dascal cu linia peste vârfurile degetelor până v’au intrat unghiile sângerate în carne,—vai vouă ! învăţătura vă intra prin genunchi, prin degete şi prin sfârcul urechilor;— şi astfel făceaţi prima cunoştinţă cu durerea şi ştiinţa. S’au primenit vremurile. Ţâncii, cari deschid acum ochii în lumina nouă a civilizaţiei, sânt sortiţi la fericire eternă , căci d. Disescu schimbă fundamental modul de predare în şcoli, —va instala, în joc de tabelă, o prostire albă şi, în fundul clasei, va bâzâi maşina cinematografului. Idealul copiilor va fi împlinit: acum au nevoe de stăruinţi şi de corvezi ca să primească. Duminica, ban de cinematograf. Mâne copilul se va scula în zori, se va pregăti repede şi va năvăli în bucătărie, strigând : — Da-mi mâncare, sa mă duc la cinematograf ! Şi rânduiţi şcolarii în bănci, când se va face întuneric,, se vor pişcă de dindărăt, vor ţipa şi se vor rari în patru labe pe subt bănci. Mecanicul—căci atunci nu va mai fi profesor—va opri maşina; va face brusc lumină şi va vedea un drac pe fereastră, altul în picioare pe bancă şi într’un colţ două scârbe, încăerate de păr într’un joc de hazard. După admonestarea cuvenită se va 16) Irt Campanie ÎNSEMNĂRILE UNUI REZERVIST Intr’o familie ţărănească In Levschi am petrecut o zi în mijlocul unei famili ţărăneşti. La poartă ne întimpină un flăcăeandru, care rupe câteva boabe româneşte. II rugăm să ne găsduiască şi să ne procure ceva de ale mîncărei. Ne Întimpină cu bună-voinţă, spunîndu-ne că cu o zi Înainte s’a întors şi el din răsboi. Ne pofteşte în curte şi ne explică în cîteva cuvinte alcătuirea familiei lui. Mama lui e căsătorită a doua oară cu un om hursuz şi răutăcios; el e vremelnic aici, căci nu se împacă de loc cu tatăl vitreg. Se duce la mama lui,îi explică rostul venirei noastre şi îi spune că suntem gata a plăti foarte bine o ciorbă de pui. O bulgăroaică uscăţivă esă din casă. Ne priveşte cu oarecare bănuială, dar de bucuria reîntoarcerei feciorului de la răsboi se hotărăşte să ne primească şi să ne gătească o ciorbă. Suntem înconjuraţi de o droaie de copii cărora le împărţim cîteva bucăţele de zahăr. E o gospodărie frumoasă şi îmbelşugată. Intr’o dispărţitură a curţii, sunt două girezi mari de grîu. Patru cai umblă la treer. Ograda e plină de paseri. Patru scroafe cu purcei fac un sgomot infernal. Doi bivoli şi doi boi, stau la grajd. Gospodarul acesta mai are vaci şi trei sute de oi. întrebăm cît pămînt are şi ni se spune că e proprietarul a 28 hectare de pămînt. Voim să ne odihnim. Suntem conduşi intr’un cerdac spaţios care serveşte şi ca dormitorde vară pentru această familie numeroasă. Ni se aduc perne, lăicere şi ne întindem la umbră pînă ce va fi ciorba gata. înainte de prînz, mincarea e gata şi suntem poftiţi la masă. Bulgăroaica a preparat o ciorbă delicioasă, cu oţet, ouă, făină şi verdeţuri —o mîncare care putea figura pe lista oricărui restaurant de primul rang. Ni se clă pită proaspătă făcută în casă. Invităm gazda la masă, dar suntem refuzaţi pe motiv că e zi de post. Ei mînincă măsline, un ghiveci preparat cu untdelemn şi un compot de prune, un menu pe care, desigur, că ţăranul nostru ar dori s- aibă şi în zilele cînd nu e post... Am adus patru litruri de vin de la circiuma din sat şi cinstim pe toţi ai casei. Copiii mărişori, între 8—12 ani, n’au pus pînă la această vîrstă vinul în gură. Copiilor nu li se dă nici un fel de alcool. In schimb bulgăroaica cea bătrînă şi uscăţivă, de bucurie că şi-a revăzut feciorul întors din răsboi, îndeseşte cu paharele şi prinde la chef, îşi sărută feciorul şi plânge. Ne întreabă şi pe noi dacă suntem gospodari, dacă avem copii şi ne urează să ne vedem acasă şi să-i găsim sănătoşi. După masă ne retragem în ceardac la umbră. Peste puţină vreme auzim un scandal. Se întorsese acasă bărbatul bulgăroaicei şi o ocăra că ne-a dat de mîncare. Bulgarul se uită la noi cu ochi cînoşi şi evită de a ne adresa vreun cuvînt. După plecarea bulgarului de acasă, bătrîna şi cu fiul ei vin la noi în ceardac şi ne roagă să plecăm, căci aşa a spus bătrînul. E putred de bogat — ne spuneau ei — dar e om rău. Spre seara părăsim gazda unde ne adăpostisem o zi şi unde mincasem atît de bine. La un birt. In Levschi sunt două birturi, cari sunt asediate de ofiţerii şi soldaţii trupelor cantonate în marginea satului. De dimineaţă mesele sunt ocupata în vederea dejunului. Aperitivele încep de la ora 9. Mincarea e trimisă la un cuptor de la piţărie. La ora 12 sosesc tavele cu ghiveci şi cu gîşte pe varză, începe asaltul. Fericiţii cari pot capata cîte o porţie de mîncare, o devorează, căci mincarea e excelentă. Ni se serveşte apoi un vin, lipsit de orice culoare şi de orice gust. E un soiu de vin roş spălăcit, făcut desigur printr’o combinaţie chimică. La al douilea birt e mai puţină aglomeraţie, căci mincarea e mai scumpă. — Ima pile? -- Ima! Ima!, răspunde patroana birtului, o bulgăroaică bătrînă, înaltă, groasă şi bună de gură. Un pui rumenit la tavă e adus pe masă. II plătim trei lei. Bulgăroaica e radioasă că ne-a plăcut puiul şi ia loc la masa noastră. Ne recomandăm cine suntem şi cind aude că unul dintre noi e „avocat“, bulgăroaica exclamă — Avocat „boclucaş“! (Urmează) ÎL MAXIM