Mişcarea, noiembrie 1915 (Anul 7, nr. 240-263)

1915-11-26 / nr. 260

AMUL VH No. 260 A8QNAMENTI In |«ra »n an . . 20 I«] fei fitfisinitat® ps» *n ®n . 4® „ F»nfr* j»rs*țî sl îrsvițStori retraîl as fsea rada?:«?« ds 589/# REDACȚIA sl ADMINISTRATE IAȘI, PIATA UNIRII, No. K. te l«ea­sa îluisuluii NsttUEaMJIK­K.1. Un număr 5 ZIAR NATIONAL - LIBERAL, COTIDIA JOUI 26 NOEMBRIE 1915 TELEFON No. 131 ANUNCIURI COMERCIALE Linia p® pagina 11 L'r-îa pa pagina !3î Linia p« pagina IV ZIAR COTIDIAN stab direcţiunea unui comitet instituit da clubul naţional-libaral Un număr 5 BANI 1 Iau 50 b. 40 b. - -— - --—--------------— Politica unui perl Hg d. Oct. Goga ci „Federaţia Unienirii“ scoate „Strigăte !n Pusfiu86 ” aceea pe care o face poetul Ardealului, d. Octavian Goga. Vorbim de ea, nu pentru a o com­bate sau pentru a face polemică cu podul ardelean, ci mai mult pentru a recenza volumul d-sale de curînd apărut Intitulat «Strigăte în Pustiu». Recenziunea nu este propriu zis literară, fiind­că cuprinsul cărţii nu e în fond literar, deşi d. Goga a ţi­nut să-şi îmbrace articolele într’o formă aleasă. Dl. D. Goga adaogă la titlul principal şi un subtitlu: «Cuvinte din Ardeal într’o ţară neutrală», vrînd să arete ast­fel că de cînd a intrat în arena noastră politică,—de la isbucnirea conflagraţiunei euro­pene—d-sa strigă «în pustiu». Şi d. Goga poate că are dreptate, căci nimeni nu se va putea îndoi de sinceritatea accentelor d-sale. Poetul ardelean,—prin sincerita­tea acentelor sale, ne-a îndurerat adesea chiar atuncea cînd făcea li­teratură în vremuri de pace. In ver­suri ca şi în proză poetul a cîntat durerile şi suferinţele fraţilor noştri de peste munţi şi, fireşte, ne a sîn­­gerat inima făcîndu-ne să cunoaştem, în parte, împovorările şi îndurerările lor. Cu atît mai mult ni se sfîşie inima cînd poetul ne descrie ceia­ ce se petrece acum, în vremuri de beje­nie, în ţinuturile romîneşti din Ar­deal. Şi se înşală poetul, de­sigur, dacă crede că faptele descrise nu ne mişcă, cînd avem lacrimi calde pentru sîrbi şi belgieni, dar­mi-te pen­tru fraţii noştri adevaraţi din Tran­silvania, Bucovina, Basarabia, Ma­cedonia !... Este totuşi ceva adevarat în afir­­maţiunea poetului ardei­­an, care, în străduinţa sa, socoate că «strigă în pustiu». Aicea poetul de­sigur nu se mai gîndeşte la partea pur sen­timentală care se degajează din vo­lumul­­ sale, ci la partea mai seri­oasă, aceea care e inerentă unui luptător hotărât,­­ unui luptător po­litic. * Am trecut de la poesie la poli­tică, cum a făcut și poetul. Pe a­­cest teren, mai ales pe terenul po­liticei în care se află și d. O. Goga, d-sa nu e un solitar. Nu numai d-sa e acela care «strigă în pustiu». Caute bine în jurul d-sale şi va ve­dea duiosul poet că mai toţi cari strigă în cor cu d-sa,—poate chiar cu mult mai puţină sinceritate şi du­rere de inimă !—au strigat, aşa cum au strigat, în deşert... in deşert au strigat pănă azi toate «ligile» şi „acţiunele" zise patrio­tice, cap s’au federat între ele pen­tru a forma, împreună cu d. O. Goga „Federaţia Unionistă“. Evident că „într’o ţară neutrală“— o neutralitate hotărâtă de toţi fac­torii ei respunzători—un strigăt ca acela pe care-l scoate, în atîtea forme, „Federaţia Unionistă“ resună în pustiu... Cine e de vină, dacă în sinceritatea sa absolută, face şi d. Goga cel comun cu federaliştii ? Cine e de vină dacă d. Goga so­coate, de pildă, mai bun român şi mai mare patriot pe d. C. Miile decât pe aceia cari, pănă azi cel puţin, au dat cea mai strălucită do­vadă de modul cum ştiu să ocro­­tiască interesele supreme ale ţării? Cine e de vină dacă poetul ardelean în politica ce-o face nu urmează po­litica statului român, ci pe aceea a politicianului român servindu-i în­ manifestaţiunele sale publice ca simplul număr de atracţie pentru un public dornic de spectacole ? Iată de ce volumul d-lui O. Goga extras din coloanele „Epocei“ ne în­durerează de două ori : în primul loc pentru păsurile, nevoile, durerile şi suferinţele fraţilor noştri de peste munţi, descrise atât de viu şi atât de îniduioşător, şi in urmă pentru fap­tul că poetul a devenit pur şi simplu un instrument al politicianilor noştri, cari în aceste vremuri grele încă vor să pescuiască în apă tulbure... De aceea cădem de acord în ceia­ ce priveşte titlul pe care şi l-a ales poetul pentru articolele sale din „Epoca“. „Strigătele în pustiu“-abstracţie făcând de descrierea suferinţelor fra­ţilor noştri de peste munţi, descrise­­ de poet —nu sunt ale d-lui Goga,­ ci ale „Federaţiei Unioniste“.­­ Aceasta să n’o uite poetul arde-*­­lean. . -----—«a*aBaSi>- «-4» ©GB®*»“-—----­ , comercianţilor vânzarea în pagubă. Dacâ întîmpinările vor fi găsite în­temeiat© cu siguranţă că vor primă o soluţie favorabili. 2) Ci, nici îndr’un cez însă nu poate admit© ca, până la modificarea da­­cîziuniei, morarii sa nu se conforme deciziunei în fiinţă, să refuze vînza­­rea, sau să o facă pe preţuri supe­rioare celor fixata. Primăriile fiind obligate să execute deciziunile ministeriale, în caz de contravanţîune sa va găsi în displă­cută posiţiune de a aplica cu ultim® energia sancţunele prevăzute în le­ge® măsurilor excepţionale. Popula­­ţîunea nu poate fi expusă la lipsa pâinei. Şi pasttrM ea g@rfi®taz®® întimpEnărE­­Ier ssterasilQr si sa ffaea eîi mal urgent, p® feaxa Sna­i-®E a gâîraiSor EndEeatiunE- 2©r date el® e£în%il, d. primar Mlîrzescu­­ a ear&it Setegrsffie d-lui ministru de In- \ «Eefirle sâ trimită­ în localitate un demn Inspastor sau pe or­ice altă persoană, demnă de încredere, csre să anefoeteas® «ssul g3 si csreetexe registrele mora- | rlBer, ce el declarau a pune Ea dispe- ' sSfle. ES n’au așteptat însă rezultatul a»­castor intervenîiuni, si după 34 ore, în congresul merariîor, au găsit cu cale să ailrm®—dacă relagiunea „Uni­versului“ este exactă­­ că inîervengiu­­nsi® administraţiei comunale a laşului n’au avut nici un efect, era să aibă efect, în 24 ore­­ furioasa pre­­tent!, ca în 24 de or© sa se cercetase temeinicia înflmpinirei morarilor din toată Moldova $i să s® modifice deci­zia ministeriali ! Acesta e adevărul. Congresul morarilor — CAte­va rectificări — După darea da seamă, apărută în „Universul*» asupra congresului mo­rarilor, ar răzuită ca d. Clarpant din Iași ar fi afirmat­­ că, morarii din lo­calitate, d« îndată ce au.aflat despre intentluniie comisiuneî pentru fixarea prețurilor maximale, ar fi Incunoştiin­­ţat pa d­nul primar G. G. Mârzescu, car© face parte din acea comisiune, asupra erorei calculelor şi gravelor prejudicii ce ar rezulta pentru rporarii din Moldova din această eroare. Nu stins dacă relaţiune­a zarului „Universul” redă exact cele susţinute da d. Diamant, in orî­ cs erz, ţinem sâ rectificăm cele ce rezultă din a­­ceasfcâ relaţiune : 1) Nu este exact câ d. primar G. G. Mârziescu a făcut parte din comi­­siunes pentru fixarea preţurilor ma­ximale la făină eku la vre­un alt ar­ticol de alimentaţie da prim«! neca sîtat®. D-sa face parte numai d­e comisiu­­nea aleasă de adunarea generală a primarilor pentru ieftenirea traiului. Această comisiun© s’a întrunit de două ori la ministerul da industrie şi nu şi-a terminat încă lucrările. 2) Nu este exact că d. pdraar G. G. Mârzescu a fost încunoştiinţat da morari, înainte da fixarea preţurilor maxime la făină, edicâ în timp util d® a atrage atenţia asupra erorei cal­culelor, dacă ti o i ar fi existat. D. primar G. G- Mârzescu a primit prima Intimpinare a d-lui D.amarat după publicarea deciziunei ministerului de industrie prin care se fixează pre­ţurile maxime. Cslsalte întîmpinâri ale celorlalţi morari au fost primite şi mai târziu. Prin urmare, intim?inarea morari­lor venită atât da târziu, avsa de scop nu d« a implici ca emiterea unei deci*­zi­uni, ci modificarea un«­ decision’, pusă in aplicare. .La întâmpinarea d-lui Diamant d. primar a răspuns: 1) Că, va comunica aceste întimpi­­nări atât d-lui ministru al Industrial, cât şi comisiunei primarilor, cu ce­rerea da a cerceta cu atenţia temei­nicia lor, întru cât nimeni n’are in­tenţia de a impună Industriaşilor şi SITUAÎIH­ gFQEtfMa „Ruskoie Slovo" din Moscova spune că Germanii nu repetă greşala lui Napo­leon ; s’au oprit pe linia aleasă de dânşii. Pregătirile lor de iarnă nu sânt enorme, ci fantastice. Se instalează ca nişte bogă­taşi de distincţie. In Ioc să deprecieze dificultăţile iernii, ci Ie exagerează şi le-au înlăturat complect. Au îngrămădit pe front blăni multe şi haine calde. Tranşeele sînt îmbrăcate în alb ca să nu fie descope­rite de aviatori. „In simplicitatea noastră rusească, am crezut că omătul şi frigul îi vor distruge pe Germani; ei sunt pe cale să trans­forme climatul aspru al Rusiei în avan­tajul lor. Rusia nu trebue acum să-şi du­bleze sau să-şi tripleze sforţările, ci să şi le înstuească. O atenţie extraordinară se dă condiţiilor sanitare în tranşeele ger­mane. Păreţii tranşeelor sânt îmbrăcaţi cu teutru; fundul tranşeelor e podit şi peste podele sînt aşternute p­e cu pro­fuziune. Un ordin al lui Hindenburg spune că „daca un soldat moare de frig în tranşee, şeful plutonului merită să fie împuşcat. Cea mai mare crimă e ca un soldat să moară de frig“. Plăci de fer conţinînd celule calorifere, încălţite cu aburi, menţin o temperatură suportabilă. Instrucţii severe prescriu o curăţenie ab­solută în tranşee, unde nu-i tolerat nici un rezidu. Un spirit incomparabil de pre­vedere regulează cele mai mici detalii ; cei mai buni ingineri de la Krup vin în ori­ce punct al frontului pentru monta­rea pieselor grele, cum nu se pot face gropi cu hârleţul în pămîntul îngheţat, anume companii prin explozii fac gropi în cîte­va minute. Pentru troene s’au adus locomotive de dat la o parte za­pada. Germanii nu şi-au făcut iluzii asu­pra iernii ruseşti, care nu numai că nu-i descurajează, dar le-a îmboldit energia“. „Ruskoe Stovo“ cere şi pentru armata rusească tot ce-i necesar unei campanii de iarnă. Lupte puţine, mai degrabă mici încăe­rări. Ruşii în sfîrşit posedă muniţii, s’a dat ordin soldaţilor să nu mai economi­sească obuzele. Sui FraScasţi Şansele de acord între Quadrupla şi Grecia se împuţinează. Grecia ar fi cerut aliaţilor să părăsească Salonicul, scopul debarcărei fiind acum o himeră. „L’Echo de Paris“ ameninţă Grecia cu ocuparea definitivă a Salonicului. Presa anglo-fran­­ceză a reluat tonul violent împotriva Greciei. E­C­OURI Un sonet-marş. Sonetul e al­ poetului M. Codreanu, muzica a d-lui E. Mezzetti. Ambele armonizate formează „Mar­şul Cercetaşilor“, apărut acum pentru voce şi piano, şi închinat A. S. Prin­cipelui Carol. In tempo de marş cercetaşii noştri vor cînta următorul sonet: In noi rodeşte viitorul ţării Şi ne legăm cu sacrul jurămînt Să ducem înainte steagul sfînt Al vitejiei şi al neatîrnărei. In vremi de pace legea îndurării. S’o prea slăvim ne dăm cu toţi cuvînt Şi’n timp de luptă fi-vom cu avînt Impetuoşi ca valurile mării. Noi azi suntem înmuguriţi vlăstari Iar mîini vom fi pădurea de stejari Ce patriei va întrupa tăria Şi ne jurăm ca oameni şi ostaşi Să ducem păn’la jertfă datoria Sus inimile noastre, cercetaşi! Acesta e sonetul-marş inovat în mu­zica noastră naţională de d-nii Codrea­nu- Mezetti. Acelaş componist a armonizat alte două inspiraţii de-ale poetului ieşan: „Serenada* apărută, şi „Greşala Flo­rilor* ce va apare în curînd. * Apropos de revistele teatrale. Prima revistă a fost scrisă la Iaşi de către actualul secretar perpetuu al Aca­demiei Române, dl. I. Negruzzi. Revista, care biciuia moravurile noa­stre politico-sociale de pe vremuri, era intitulată „Nazat” şi a obţinut frumoase succese de teatru. O altă revistă politică a fost scrisă acum vre­o zece-doi­spre­zece ani, de către defunctul Sp. Prasin în colaborare cu dl. E. Herovanu. Autorii au cerut direcţiunei teatrului naţional din Iaşi—prezidat pare-ni-se de către dl. C. B. Pennescu—să puie re­vista în repertor, sau să dea autori­zare representărei ei. Direcţiunea, cum era firesc, a respuns negativ. Conform legei teatrelor­ de pe atuncea, autorii au introdus apel înaintea Curţii. Curtea a declinat competinţa jude­­cărei, astfel că hotărîrea direcţiunei tea­trului a rămas bună. Revista nu s’a mai jucat. Astăzi revistele teatrale abundă. Ele însă nu pot figura, şi e logic, în reper­­torul teatrelor subvenţionate de stat. * Lipsuri pe toată linia. Lipsesc colonialele, galanteriile, ma­­nufacturăriile, medicamentele, ş. m. a. De un singur lucru nu-i lipsă, ba dimpotrivă, e în abundenţă: specula­torii. Trăim în epoca răsboiului şi a spe­culei. Platforma speculatorului e sim­plă, foarte comodă şi foarte profitabilă. — „Dacă nu daţi preţul ce vi-l ce­rem, o să regretaţi, căci în altă parte nu mai găsiţi !".­­ Şi clientul, de frică, cumpără şi plă-­ teşte, îndoit, întreit, împătrit, etc. Şi lipsa care nu­­ lipsă devine spe-­­ culă, f despre lucruri care par să n’aibă nici un temei real. Voiu căuta să fiu cât mai limpede şi să stabilesc din capul locului poziţiunea întru rezolvirea acestei contraziceri din­tre starea de fapt şi năzuinţa mea. îmi iau negreşit o hotărîre grea şi m’aşi bu­cura să fiu cel pu­ţin înţeles precizînd— terenul pe care mă pun cu speranţa să pot convinge. Voiu apela la fiecare din­tre c-tră, să’şi pue întrebarea , în sfera sa de activitate mai mare sau mai răs­­trânsă, cu ce a contribuit personal pen­tru ca lucrurile să nu ajungă aicea, fiecare va mărturisi, că a depus foarte puţină silinţă in această direcţiune. Privind evoluţiunea generală a ome­­nirei, nomolul de cunoştinţi îngrămădite, apreciem pe dată slaba măsură a între­buinţării lor pentru înalţarea sufletului şi a vieţei în general. Atîtea sisteme filosofice, religioase, so­ciale, ştiinţifice întru­nit sau răsfrîns a­­supra vieţei noastre zilnice? Ce însamnă pentru majoritatea oamenilor, nu vorbim despre directivele filosofice, religioase şi morale, dar chiar ştiinţa din Universi­tăţi , ce însamnă tot acest nămol de cu­noştinţi şi orientări pornite din atîtea capete alese ? Ne găseam prin urmare în lipsă şi o­­menirea trebuia să verse în tragedia de astăzi. Terenul pe care mă pun îndrep­tăţeşte atitudinea pe care o iau. Dacă fiecare îşi recunoaşte partea de vină în I această grea situaţie, atunci scepticismul , şi cu el îndoiala, se poate risipi, ceea ce , în realitate s'a cîştigat şi s’ar putea ge­neraliza în domeniul sufletesc, ar influ­enţa neaparat viaţa noastră zilnică. Nu vreau fireşte să-mi impun vederile printr’o atitudine de poruncă; dar situ­­aţiunea actuală cată să sgudue pe ori­cine arătîndu-i că e un domeniu încă puţin atins, care domeniu trebue să fie obiectul preocupărilor noastre­­ anume, domeniul intelectual, sentimental şi vo­­liţional. Ce trebue să înţelegem prin spiritul uman ? Sunt noţiuni ce s pricepute fără să fie nevoie de a le defini. Cînd o noţiune e pricepută, căutînd a o defini, îi depăşim marginele; aşa, de pildă, noţiunea de timp, spaţiu, existenţă, lume. Acestea-s noţiuni abstracte, care îm­bracă un caracter statornic în mintea fiecăruia ; nu se iau greşit ca unele con­crete, deşi sunt abstracte. Prin aceste noţiuni abstracte s-a sta­bilit legătura dintre oameni ; ele-s înţe­lese la fel fiindcă viaţa în desfăşurarea ei le-a dat un caracter mai mult sau mai puţin definitiv. Nu voi încerca dar a de­fini noţiunea spiritului uman, pentru că m’şi lovi de ceea ce e Încrustat în spi­ritul Dvs. Stabilirea convingerilor cuiva ad­ună de putinţa fixărei cunoştinţelor sale, de o filosofie în genere evocabilă la tot pasul. Dacă s’ar stabili idei comune asupra vi­eţei şi lumei, atunci noi ne am îndemna la fel în toate interesele vieţei noastre; iar dacă şovăim însamnă că nu ne-am ridicat la o filosofie sau înţelegere co­mună. Evoluţiunea socială stă într’o alternanţă de încăerare cît mai universală şi o pe­rioadă de linişte, un popas şi o încăe­rare care iau un caracter tot mai uni­versal. Cum putem eşi din acest impas? Prin o chibzuinţă a gîndirei, putem eşi. A visa o armonie universală complectă, ar fi o absurditate. Dar nu mai puţin fiecare doreşte a ne scapa de acest de­zastre, de a găsi leacul răului de faţă. Nevoia fundamentală de a eşi din im­pasul în care ne găsim, cere să avem o ţintă în viaţă. Cred că problemă mai însemnată ca aceasta nu poate fi. De aceea mă voi sili, de a complecta această lacună care e în viaţa tuturor şi să nu mi se atribue o ambiţiune fără de temei. Socotiţi ce parte aţi pus la acţiunea comună, me­ditaţi în orele libere şi veţi înţelege care trebue să fie cuprinsul datoririi noastre. Raportîndu ne la închegarea spiritului nostru numai în marginele determinate de cl­enul nostru, scăpăm din vedere partea influenţei colective. Până a nu urmări chestiunile în ordinea aceasta, rămîn neexplicate o sumă de fenomene care caracterisează spiritul uman consi­derat individual, ceia ce îndreptăţeşte o mulţime de ipoteze pentru a ni le ex­plica. Odată privită această lăture, cad o su­medenie de explicaţiuni neîntemeiate; iar noţiunea spiritului uman se precizază şi se limpezeşte tot mai mult, puţind forma un element de pătrundere mai mare a vieţei şi, prin urmare de orien­tare. • Ilin Isgn­e­­­riteSasî Urna» Duminică 22 Noembrie, ora 4 p. m. în amfiteatrul «Liceului Naţional», a avut loc a 51 prelegere publică, ştiinţifică, ţinută de d. dr. P. Zosin, pentru cultura generală pozitivă, tratând despre : „Ori­gina şi evoluţia spiritului uman“. Iată în rezumat, după notele d-lor jj Velea şi Stroee cu cele spuse de d sa: [ Nici o dată n’a fost poate 0 îrapreju- jj­rare mai prielnică scepticismului de cât jj acum. Când, cu trei ani mai în urmă, am început aceste prelegeri, am năzuit să osândesc scepticismul şi toată ten­dinţa lor era de a’l înlătura. împrejurările însă s’au pus dimpotrivă vederilor pe care căutam să le exprim,­­ şi în nămolul de lapte care fac pe om­, cine să fie tot mai sceptic, apare ca o­­ ludrăsneală să conţinu activitatea mea,­­ cu aceiaşi îndărătnicie, ba chiar poten­­ţiind’o, pentru combaterea scepticismului. Când privim starea de lucruri şi des­făşurarea evenimentelor , când socotim­­ că­ desfăşurarea civilizaţiunei n’a putut­­ să verse de cât urgie, în această vreme­­ tragică pare cu totul neavenit să vorbeşti

Next