Mişcarea, decembrie 1915 (Anul 7, nr. 264-288)
1915-12-08 / nr. 270
ANUL VII No. 270 ABONAMENTE in ţar S pe un ars . . 20 Iei te streinătat* pe un an . 40 „ Pentru gweed şi învăţător! rural* se face reducere de 50°/0 REDACŢIA ş? ADMINISTRAŢIA IAŞI, PIAŢA UNIREI, No. A In locaîjileîufiului Naţionaî-Liberal. un număr 5 BAN! ZIAR NATIONAL - LIBERAL, COTIDIAN MARŢI 8 DECEMBRIE 1915 TELEFON No. 121 ANUNCIURI COMERCIALE Linia pa pagina 11 . . 1 leu Linia pe pagina Hi . . 50 b. Linia pe pagina IV . .40 b. ZIAR COTIDIAN sub direcţiunea unui comitet instituit de clubul naţional-liberal Un număr 5 BANI X ai iateniansmul jâofîMist. In parlamentul român urmează discuţiunile cele mai animate asupra politicei externe. La Senat s’au rostit patru discursuri federaliste. A vorbit dl. Argetoianu, faimosul autor al formulei de neutralitate «usque ad finem» cu... imediata intrare în acţiune, despre care un confrate spiritual spune că trebue urmărit cu multă atenţiune pentru că vorbeşte în... barbă ! Dl. Dobrescu de la Prahova n’a ezitat să abordeze problemele cele mai dificile ale politicei internaţionale, cu aceiaşi promptitudine şi volubilitate cu care debitează o simplă tiradă electorală... A vorbit, în fine dl. Nicu Filipescu, fără să tune, fără să insulte furios, dar cu o rezervă şi cu un calm care denotă un foarte straniu proces sufletesc la şeful federaliştilor. Acei cari sunt obicinuiţi cu manifestările d-lui Nicu Filipescu şi cu transiţiile prin care trece uneori acest temperament, s-au convins că cu dl. Filipescu se petrece ceva, care nu e în avantajul acţiunei de pănă acum a federaliştilor. A vorbit în ultima şedinţă dl. Toma Ionescu. După temperament d-rul Toma Ionescu se apropie mai mult de dl. Filipescu, iar după limbaj s’a scoborît cu mult mai prejosde cea mai tristă figură ce a avut-o vreodată parlamente român. Din tonul şi competinţa cu care tratează federaliştii problema externă, din teoriile de ocazie ce se fac şi din invectivele ce se aruncă, un singur lucru se impune a fi reţinut: dacă politica Europei e tratată cu atîta uşurinţă, s’ar cuveni ca cel puţin atitudinea Romîniei şi mai cu seamă demnitatea ei, să fie tratate cu mai multă seriositate şi mai ales cu mai multă cuviinţă. Se rostesc de cătră federalişti în parlament cuvinte ce n’ar putea fi rostite decît la adresa unei ţări duşmane. Oricîtă de nobilă şi luminată—mai ales luminată—sforţare ar putea pune oameni de... competinţă şi perspicacitatea dor Dobrescu, Argetoianu şi Toma Ionescu în rezolvirea problemelor cari privesc direct viitorul neamului, Romînia nu merită chiar de la nişte barbaţi de stat de talia celor de mai sus—tratamentul necuviincios şi desmaţat pe care îl administrează vajnicii cancelari federalişti... D-rul Toma Ionescu vorbea de «pagina laşităţii!» ce o va înscrie România în istoria actualului răsboi. Nu ştim ce pagină va reuşi să scrie România, dar un fapt e cert: în nici un parlament din lume nu s’a scris pagini mai ruşinoase decît acele pe care le scriu astăzi federaliştii în istoria parlamentarismului român. Chestiunea medicamentelor O chestiune de o importanţă deosebită este aceia a medicamentelor. Nu este exclusă posibilitatea ca o lipsă simţitoare să fie provocată de situaţia internaţională, care devine tot mai critică, cauzând mari perturbări în mersul afacerilor de tot felul. Pe cît ştim însă, în această privinţă guvernul a luat măsurile impuse de împrejurări, pentru a evita una dintre cele mai mari calamităţi. Pentru moment chestiunea care formează obiectul unei vii discuţiuni, este aceia a supra taxei de 50 la sută, cerută de farmacişti şi aprobată de direcţia generală a serviciului sanitar. Această suprataxă a fost aprobată în baza dovezilor produse de cătră farmacişti că unele dintre articolele farmaceutice s’au scumpit chiar cu mai mult de 50 la sută. S’a constatat însă că farmaciştii sporesc cu 50 la sută nu numai preţul medicamentelor, ci costul întregei reţete, în care intră manipularea, împachetarea, sticle, dopuri, etichete, cheltueli generale etc. Chestiunea a fost discutată în ultima şedinţă a comitetului Asociaţiei generale a medicilor şi majoritatea membrilor acestui comitet a fost de părere că taxa de 50 la sută trebue percepută numai asupra medicamentelor, iar nu a întregei reţete. Pe de altă parte, farmaciştii ieșeni printr-un memoriu ce-l primim la redacţie fac dovada că taxa de 50 la sută pe care unii o consideră ca exagerată, nu-i poate satisface. Farmaciştii ar fi preferat ca sporirea taxei să se facă numai la articolele care realmente s-au scumpit şi această sporire să fi fost în proporţie cu de atâtea ori mai mult, ca de câte ori preţul în comerţ este mărit. De altfel chestiunea prezintă o deosebită importanţă şi ne place a crede că până în cele din urmă ea va fi astfel tranşată încât nici publicul consumator şi nici farmaciştii să nu fie păgubiţi. Cetiți pag. ULTIMA ©8A Chestiunea Zahărului De la isbucnirea conflagraţiunii europene care a produs o mare perturbare şi in raporturile economice dintre state, s’a pus în discuţiune, chestiunea zaharului, adică chestiunea trustului fabricelor de zahar din ţară. Chiar in vremuri normale această chestiune a fost obiectul unor interesante discuţiuni, intructt se ştie că fabricele de zahar din ţară, bucurându-se de un region nespus de favorabil, realizează pe fiece an câştiguri enorme, aproape de necrezut. Ctnd insă, cu toate acestea, fabricele din ţară s’au dovedit neapta de a putea alimenta populaţiunea cu cantitatea de zahar, toată problema ocultă a trustului zahărului a fost dată pe faţă cu toate complicaţiunele ei. In această privinţă confratele nostu „Viitorul‘ a deschis o largă anchetă şi în cîteva numere consecutive continuă a demasca toată specula pe care o exercită Trustul Zahărului. Din această anchetă putem vedea lămurit la ce mijloace recurge Trustul ca să-şi poată menţine specula ; el a înlăturat, pe toate căile posibile şi imposibile, concurenţa, manevrând aşa fel încit fabricele din Mărăştti şi Giurgiu să nu poată funcţiona, pentru a reduce astfel producţiunea şi a provoca criza de zahăr in aşa fel încît a fost nevoie să importăm zaharul din străinătate. Ne amitim cu toţii de măsurile de prevedere ale Primăriei de laşi, care văzând manoperile Trustului, a adus astă-vară cantităţi însemnate de sahtar spre a îndestula nevoile populaţiunei. Bilanţurile anuale ale fabricelor de zahar din ţară arată câştigurile fabuloase ce le realizează Trustul speculând de 40 de ani întreaga ţară. De patruzeci de ani fabricele cartelate se bucură de un regim de încurajare care m-a costat peste aro milioane. Chestiunea zahărului trebuie să fie rezolvată pentru ca să se pună cit mai curînd capăt acestei spoliaţii*,ni. SCOURS Patruzeci de anii Maestrul Nottara îşi serbează astăzi, la Bucureşti, jubileul de patru zeci de ani de activitate actorală. Este o dată care represintă o epocă în mişcarea noastră artistică, şi pe care direcţiunea generală a teatrelor a ţinut s’o comemoreze cum se cuvine. Iaşul participă şi el la această festivitate artistică întrucît artistul sărbătorit a apărut de nenumărate ori pe scena ieşană, în mijlocul colegilor ieşeni. In semn de omagiu pentru munca ce a depus-o ca şi pentru modul cum a ilustrat scena românească, artiştii ieşeni au trimis o delegaţiune care să-i represinte şi care vor oferi un dar spre amintire colegului lor sărbătorit. * Pentru prizonierii romîni din ambele fronturi de luptă, Dl. E. Şaraga a făcut cunoscut prin consulatele austriac şi rus din localitate că pune la disposiţia prizonierilor şi bolnavilor romîni din Austria şi Rusia cîte 1000 volume din ,Istoria Romînilor* de A. D. Xenopol. Donaţiunea d-lui E. Şaraga a fost acceptată, astfel că prizonierii şi bolnavii romîni vor putea avea una din cele mai plăcute şi interesante lecturi. Pace sau RSstodi? Discursul pe ore cancelarul Bethman« fîteâweg S’a rostit în BSeichsSagg a avut ca ieri motiv chestiunea păcei. Această chestiune a fost pusă imediat în discuţiunea cercurilor diplomatice, a oficiaBiSer sau Eemi-oficiaiittsr, ii fireşte, si în discufiunea presei. Pacea dorită de toţi e respinsă de Soţi cu acelaşi revoltă, in aşteptarea unei restabiliri de ordine şi armonie. Soţi beligeranţii doresc această binefăcătoare şi mîratuitoar® pace, dar nici unul dintre ei nu vrea s'ă discute, necum s’o primească. E aceasta desigur o ambiţiune care are o singură explicaţiune , aceea că nici unul dintre grupurile luptătorilor nu vrea să se dea învins nu de fapt dar nici macar prin ipoteza de a primi discutiunea păcei, ca aceasta să nu însemna o capitulare. Privind situaţiunea reală de acum, şi avînd în vedere nu numai situaîiunea de pe fronturile de luptă, dar în sttucţiunea generală a statelor beligerante, ar fi greu să indici, definitiv, pe învingător şi pe învins. De aici mereu dificultăţi ca să se poată începe tratativele de pace. In ţările inamice, discursul cancelarului german n’a avut ecoul aşteptat. Ba dintr'un punct de vedere putem spune că el a produs un efect contrar. Totuşi optimiştii susţin că pacea sa apropie. Se pretinde că în Martie vor încape discuţiunile asupra ei, după cum se mai pretinde că aliaţii prepară o ofensivă generală pa care o vor începe la primăvară. ...Iată ce se discută în urma celor ce au urmat în Reichstag. SITUAŢIA Războiul da la Gallipoli în „Daily Telegraph“ un ziarist american, d. Shephard, face o descriere a Luptelor din Gallipoli, laudînd modul cavaleresc da luptă al Turcilor. Turcul nu refuză niciodată un armistiţiu pentru îngroparea morţilor. Intr’o zi, din eroare, ofiţerii englezi aşează o baterie prea aproape de un lazaret. Imediat Turca semnalează faptul, prin heliografiia inamicului car© răspund® imediat că bateria va fi deplasată. Altădată, un ofiţer doctor englez este rănit intre tranşeele engleze şi turceşti. Dacă ar fi continuat lupt®, doctorul ar fi murit desigur. Turcii consimt imediat sS Înceteze lupt», pentru ca rănitul sS poată fi ridicat. E un război civilizat, gerled, Shephard, şi cu toate aceste Geilipoli este «Impul de bârfie cel mai sîngtros şi « mai groaznic, car® nu poate, concept. Cînd se vor cunoaşte detaliile, Gallipoli va rămînea în istorie ca locul groazei. Italaţia suado-rissa - Corespondenţa poştală şi telegrafică dintre Suedia şi Rusia continuă să fie Întreruptă. In cercurile suedeze se spune că flota rusă evoluează în apele finlandeze. Transitul între Suedia şi Rusia e suspendat. Vladivostok este prins de gheţuri şi la Archangelsk vapoarele sunt imobilizate, „fiftonbladet“ din Stockholm prevină Rusia să nu trateze Suedia, ca Grecia. „Stockholm Dagblad“, vorbind de confiscarea tran sportului da lucruri de Crăciun, spune . că acest fapt nu-l va ierta niciodată familiii suedeze, Anglie*. IkT BaSesml ' Generalul Jecoff a declarat că Bulgaria n’a terminat războiul. Bulgaria nu I în războiu numai cu Shbil, ci cu Quadrupla întreagă. Cît timp vor sta Franco-Englejii la Salonic, Bulgarii vor lupta energic împotriva lor. Trupele Quadrupled care au luptat în Macedonia sunt decimate în mare parte; aliaţii se fortifică la Salonic, unde vor opune ultima rezistenţă. D. Magrinî telegrafiază cu data de 14 Dec. că corpul al 4-lea de armată grec se retrage din Salonic spre Nîgrica ai al 5-lea corp spre Ecarterin. Trupele au defilat toată ziua prin mijlocul populației tăcute, aşezată pe două rînduri. —----------#*•-—--------------- PĂRERI ŞI FAPTE PUSKINII BASARABENI! Se va împlini, în cursul anului ce vine, o jumătate de veac de cînd a murit cel întăi fabulist român Alexandru Donici. Fie c’a importat sau nu genul fabulei din literatura rusască, Alexandru Donici rămîne scriitorul care atuncea cînd a început mişcarea literară în Moldova, pe vremea lui Costache Negruzzi a cultivat numai acest gen literar. In biografia lui Alexandru Donici aflăm că el a fost de origină basarabeană şi că şi-a făcut studiile în Rusia, unde a putut cunoaşte pe scriitorii ruşi de pe acele vremuri, legînd prietenie strînsă cu fabulistul Crilot pe care l-a tradus şi imitat. In timpul în care şi-a făcut stagiul militar în armata rusască făcu cunoştinţa poetului Puşkin, care îşi făcea surghiunul în Basarabia. Puşkin care a stat vreme îndelungată printre romînii basarabeni, furase obiceiurile lor şi scrise o posesie consacrată românilor basarabeni şi întitulată „Căruţa poştei“. Această poesie fu tradusă de Alexandru Donici care astfel îşi începu debutul în literatură, făcîndu-se cunoscut nu numai în provincia romînească de peste Prut, dar în ambele principate şi chiar în ţinuturile româneşti de peste munţi. Fabulistul Al. Donici care aparţine epocei lui Costache Negruzzi este unul dintre scriitorii noştri clerici, şi unul dintre aceia cari a cultivat genul fabulei în tot succesul, împreună cu Costache Negruzzi el a tradus satirele lui Anticl Cantemir, iar într’o serie de „scrisori“, scrise în colaborare tot cu dânsul se găsesc însuşirile unui observator fiu al vremurilor şi moravurilor de atuncea. Intr’un studiu asupra fabulei Al. Donici ocupă locul dintâi în literatura noastră. Ar fi însă mult mai interesant dacă cercetătorii noştri literari ne-ar putea da, cu prilejul semi-centenarului morţei sale, izvoare relative la raporturile ce le-au avut Alexandru Donici cu Puşkin şi Corilof, arătându-ne cu acel prilej înrîurirea ce au avut scriitorii ruşi asupra scriitorilor moldoveni din Basarabia şi asupra litera- turei româneşti în genere. Din acest punct de vedere faptul că se împlinesc cincizeci de ani de la moartea lui Alexandru Donici devine interesant. S’ar cuveni ca reeditându-se toată opera ramasă pe urma sa, să avem şi traducerea poeziei „Căsuţa poştei“ pe care Puşkin a închinat-o românilor ba- Isarabeni. Araid I «— ----------—XWSSSO«»- ----------------» I cari a ştiut să-l redea în chip sugestiv. Impresionist, de aceia nimic nu l-a frapat mai mult decât acele colţuri din na- tură cari sunt mai caracteristice prin viariaţia şi puterea culorilor, colţuri pe care le-a redat în pînzele sale în modul cel mai natural. In Apusurile de soare (No. 7) e de remarcat această coloraţiune variată, care ia de multe ori nuanţe curioase şi care se pierde în albăstrimea cerului de vară; fiecare din aceste apusuri îşi are caracterul său deosebit. Chiar atunci când monotonia toamnei se revarsă peste natură, îmbrăcând o în haina gălbie mohorâtă, sau raza când razele soarelui pătrund pănă şi in desimea codrului, sau toată poezia ce se de-I gajează din lanuri în timpul secerei sunt redate în chipul cel mai variat şi mai caracteristic (Rază de Soare No. 25, Secere No. 11, Mesteceni pletoşi No. 8). I Pe dl. Verona desigur că nu-l preo- o cupă nici forma şi nici amănuntele, am putea zice că ceia ce îl interesează e nuanţa şi poezia ce se degajează din natură ; de aceia tablourile sale sunt bine reuşite. D-na A. Gherghely, bine cunoscută în I cercurile „Tinerimei Artistice“ din Bu- I cureşti, expune o serie de tablouri bine reuşite. Sunt de remarcat tipurile de ţigance cu toată cochetăria lor (Ţigancă No. 50) care ne redau foarte bine tipurile nomazilor noştri. Remarcăm deasemenea o copie după Rembrandt şi o fru- I moasă pânză „Liliac“ (No. 60). De altfel I e de prisos a mai insista asupra d-sale fiind deajuns de cunoscută. Dl. Otto Briese, care ne-a dovedit distinsul talent cu ocazia expoziţiei trecute expune o serie de pânze cari sunt I remarcabile prin nuanţele fine şi prin modul admirabil în care a ştiut să re- I dea părţi din strade sau Biserici. Remarcăm tabloul „Sf. Vasile“ No. 108. Un tânăr talentat, încă elev la Belle- Arte, I. Munteanu, expune o serie de tablouri din care se vede că se poate aşepta încă mult. Nu mai puţin desemnurile d-lui Victor Popa, aşa de bine prinse şi lucrate cu atâta scrupulozitate, ne dovedesc cu prisosinţă că în Iaşi sunt atâţia tineri de talent, cari lucrează în mod atât de sârguitor şi cari desigur trebuesc încurajaţi. Nu putem decât să le arătăm exemplul d-lui O. Băncilă, care ajutat de talentul său şi de muncă, a ajuns să-şi facă o reputaţie necontestată în lumea artistică. CRONICA ARTISTICĂ Expoziţia Verona Ieri era deschis în str. Lăpuşneanu expoziţia de pictură organizată de tânărul Paul Verona şi la care expune d-na A. Gherghely, Octo Briese, D. Munteanu şi Victor Popa. A treia expoziţie din acest an, ne dovedeşte cu prisosinţă că ieşenii continuă vechea tradiţie a artelor, chiar în timpurile când preocupările artistice sunt mult lăsate lă o parte. Principalul expozant dl. Paul Verona expune un număr de 47 de pânze. Ceia ce e caracteristic la d-sa şi care face deosebirea tranşantă de ceilalţi pictori e varietatea şi raritatea coloritului, pe I INFORMAŢII ! ® Contestaţiile electorale se vor judeca de către Curtea de apel secţia I-ain zilele de 14 şi 15 Decembrie a. c., iar nu tn zilele de 13 şi 14 Decembrie a. c. după cum, din eroare, se anunţase. ® Dl. consilier Buzdugan a obţinut un concediu de 15 zile cu Începere de la 8 Decembrie a. c. . Au fost arestaţi şi înaintat parchetului indivizii Gh. Ţilică Ilie Macoviciuc şi Ilie Nichita din corn. Focuri autori ai mai multor furturi săvirşite în acea comună. Dl. Ceicovschi licenţiat în drept a depus legiuitul jurămînt în faţa d-lui Prim- Preşedinte al Curţei de Apel. Urăm tînărului avocat clientelă frumoasă. Consiliul de disciplină al baroului de avocaţi din localitate a admis numirea de avocat definitiv a d-lui avocat M. Gheorghiu-Bujor. ¤ Consiliul de disciplină al baroului s-a întrunit astăzi la ora 3 p. m. discutînd mai multe chestiuni importante. 0 Societatea pentru Protecţia animalelor a intervenit la Ministerul Domeniilor ca tăierea vitelor să se facă în abatoare, evitîndu-se unele mijloace barbare care se mai întrebuinţează în unele localităţi. Din comuna Cădinţi s’a stîns epizotia de variolă ovină. „ Tribunalul comercial va judeca în ziua de 10 cererile de declarare în stare de faliment a comercianţilor M. Bril, B. Pascal şi Th. Dolniceanu. Dl. I. P. Bogdan a fost numit contabil cl. II la Casa Meseriilor, Iaşi. Dl. I. Lucaci a fost numit ajutor contabil la aceiaşi corporaţie. Dl. Atanasie Popescu contabil cl. III de această corporaţie, a fost transferat la Covurlui, iar în jocul d-sale a fost numit d. Al. Stoica de la Botoşani. Dl. T. Făgărăşanu de la Laşi a fost transferat la Argeş.