Mişcarea, decembrie 1915 (Anul 7, nr. 264-288)

1915-12-08 / nr. 270

ANUL VII No. 270 ABONAMENTE in ţar­ S pe­ un ars . . 20 Iei te streinătat* pe un an . 40 „ Pentru gweed­ şi învăţător! rural* se face reducere de 50°/0 REDACŢIA ş? ADMINISTRAŢIA IAŞI, PIAŢA UNIREI, No. A In­ locaîjil­eîufiului Naţionaî-Liberal. un număr 5 BAN! ZIAR NATIONAL - LIBERAL, COTIDIAN MARŢI 8 DECEMBRIE 1915 TELEFON No. 121 ANUNCIURI COMERCIALE Linia pa pagina 11 . . 1 leu Linia pe pagina Hi . . 50 b. Linia pe pagina IV . .40 b. ZIAR COTIDIAN sub direcţiunea unui comitet instituit de clubul naţional-liberal Un număr 5 BANI X ai iateniansmul jâofîMist. In parlamentul român urmează dis­­cuţiunile cele mai animate asupra politicei externe. La Senat s’au rostit patru dis­cursuri federaliste. A vorbit dl. Ar­­getoianu, faimosul autor al formulei de neutralitate «usque ad finem» cu... imediata intrare în acţiune, despre care un confrate spiritual spune că trebue urmărit cu multă atenţiune pentru că vorbeşte în... barbă ! Dl. Dobrescu de la Prahova n’a ezitat să abordeze problemele cele mai dificile ale politicei internaţionale, cu aceiaşi promptitudine şi volubili­tate cu care debitează o simplă ti­radă electorală... A vorbit, în fine dl. Nicu Filipescu, fără să tune, fără să insulte furios, dar cu o rezervă şi cu un calm care denotă un foarte straniu proces su­fletesc la şeful federaliştilor. Acei cari sunt obicinuiţi cu manifestările d-lui Nicu Filipescu şi cu transiţiile prin care trece uneori acest tempe­rament, s-au convins că cu dl. Fili­pescu se petrece ceva, care nu e în avantajul acţiunei de pănă acum a federaliştilor. A vorbit în ultima şedinţă dl. Tom­a Ionescu. După temperament d-rul Tom­a Ionescu se apropie mai mult de dl. Filipescu, iar după lim­baj s’a scoborît cu mult mai prejos­­de cea mai tristă figură ce a avut-o vreodată parlamente­ român. Din tonul şi competinţa cu care tratează federaliştii problema externă, din teoriile de ocazie ce se fac şi din invectivele ce se aruncă, un sin­gur lucru se impune a fi reţinut: dacă politica Europei e tratată cu atîta uşurinţă, s’ar cuveni ca cel pu­ţin atitudinea Romîniei şi mai cu seamă demnitatea ei, să fie tratate cu mai multă seriositate şi mai ales cu mai multă cuviinţă. Se rostesc de cătră federalişti în parlament cuvinte ce n’ar putea fi rostite de­cît la adresa unei ţări duşmane. Ori­cîtă de nobilă şi lu­minată—mai ales luminată—sforţare ar putea pune oameni de... compe­­tinţă şi perspicacitatea d­­or Dobrescu, Argetoianu şi Toma Ionescu în re­­zolvirea problemelor cari privesc di­rect viitorul neamului, Rom­înia nu merită­­ chiar de la nişte barbaţi de stat de talia celor de mai sus—tra­tamentul necuviincios şi desmaţat pe care îl administrează vajnicii can­celari federalişti... D-rul Toma Ionescu vorbea de «pagina laşităţii!» ce o va înscrie România în istoria actualului răsboi. Nu ştim ce pagină va reuşi să scrie România, dar un fapt e cert: în nici un parlament din lume nu s’a scris pagini mai ruşinoase de­cît acele pe care le scriu astăzi federaliştii în is­toria parlamentarismului român. Chestiunea medicamentelor O chestiune de o importanţă deose­bită este aceia a medicamentelor. Nu este exclusă posibilitatea ca o lipsă simţitoare să fie provocată de situaţia internaţio­nală, care devine tot mai critică, cauzând mari perturbări în mersul afacerilor de tot felul. Pe cît ştim însă, în această privinţă guvernul a luat măsurile impuse de îm­prejurări, pentru a evita una dintre cele mai mari calamităţi. Pentru moment chestiunea care for­mează obiectul unei vii discuţiuni, este aceia a supra­ taxei de 50 la sută, cerută de farmacişti şi aprobată de direcţia ge­nerală a serviciului sanitar. Această supra­taxă a fost aprobată în baza dovezilor produse de cătră farma­cişti că unele dintre articolele farmaceu­tice s’au scumpit chiar cu mai mult de 50 la sută. S’a constatat însă că farmaciştii sporesc cu 50 la sută nu numai preţul medica­mentelor, ci costul întregei reţete, în care intră manipularea, împachetarea, sticle, dopuri, etichete, cheltueli generale etc. Chestiunea a fost discutată în ultima şedinţă a comitetului Asociaţiei generale a medicilor şi majoritatea membrilor a­­cestui comitet a fost de părere că taxa de 50 la sută trebue percepută numai a­­supra medicamentelor, iar nu a întregei reţete. Pe de altă parte, farmaciştii ieșeni prin­­tr-un memoriu ce-l primim la redacţie fac dovada că taxa de 50 la sută pe care unii o consideră ca exagerată, nu-i poate satisface. Farmaciştii ar fi preferat ca sporirea taxei să se facă numai la arti­colele care realmente s-au scumpit şi a­­ceastă sporire să fi fost în proporţie cu de atâtea ori mai mult, ca de câte ori preţul în comerţ este mărit. De altfel chestiunea prezintă o deose­bită importanţă şi ne place a crede că până în cele din urmă ea va fi astfel tranşată în­cât nici publicul consumator şi nici farmaciştii să nu fie păgubiţi. Cetiți pag. ULTIMA ©8A Chestiunea Zahărului De la isbucnirea conflagraţiunii euro­pene care a produs o mare per­turbare şi in raporturile economice dintre state, s’a pus în discuţiune, chestiunea zaha­­rului, adică chestiunea trustului fabri­­celor de za­har din ţară. Chiar in vremuri normale această chestiune a fost obiectul unor interesante discuţiuni, intru­ctt se ştie că fabricele de zahar din ţară, bucurându-se de un region nespus de favorabil, realizează pe fie­ce an câştiguri enorme, apr­oape de necrezut. Ctnd insă, cu toate acestea, fabricele di­n ţară s’au dovedit neapta de a putea alimenta populaţiunea cu cantitatea de zahar, toată problema ocultă a trustului zahărului a fost dată pe faţă cu toate complicaţiunele ei. In această privinţă confratele nostu „Viitorul‘ a­ deschis o largă anchetă şi în cîte­va numere consecutive continuă a demasca toată specula pe care o exer­cită Trus­tul Zahărului. Din această anchetă putem vedea lă­murit la ce mijloace recurge Trustul ca să-şi poată menţine specula ; el a înlăt­u­rat, pe toate căile posibile şi imposi­bile, concurenţa, manevrând aşa fel în­cit fabricele din Mărăşt­ti şi Giurgiu să nu poată funcţiona, pentru a reduce astfel producţiunea şi a provoca criza de zahăr in aşa fel în­cît a fost nevoie să importăm zaharul din străinătate. Ne am­itim cu toţii de măsurile de prevedere ale Primăriei de laşi, care văzând manoperile Trustului, a adus astă-vară cantităţi însemnate de sahtar spre a îndestula nevoile populaţiunei. Bilanţurile anuale ale fabricelor de za­har din ţară arată câştigurile fabu­loase ce le realizează Trustul speculând de 40 de ani întreaga ţară. De patru­zeci de ani fabricele­ cartelate se bucură de un regim de încurajare care m-a costat peste aro milioane. Chestiunea zahărului trebuie să fie re­zolvată pentru ca să se pună cit mai curînd capăt acestei spoliaţii*,ni. SCOURS Patru­zeci de anii­­ Maestrul Nottara îşi serbează astăzi, la Bucureşti, jubileul de patru­ zeci de ani de activitate actorală. Este o dată care represintă o epocă în mişcarea noastră artistică, şi pe care direcţiunea generală a teatrelor a ţinut s’o comemoreze cum se cuvine. Iaşul participă şi el la această fes­tivitate artistică întrucît artistul sărbă­torit a apărut de nenumărate ori pe scena ieşană, în mijlocul colegilor ieşeni. In semn de omagiu pentru munca ce a depus-o ca şi pentru modul cum a ilustrat scena românească, artiştii ieşeni au trimis o delegaţiune care să-i repre­­sinte şi care vor oferi un dar spre a­­mintire colegului lor sărbătorit. * Pentru prizonierii romîni din ambele fronturi de luptă, Dl. E. Şaraga a făcut cunoscut prin consulatele austriac şi rus din locali­tate că pune la disposiţia prizonierilor şi bolnavilor romîni din Austria şi Ru­sia cîte 1000 volume din ,Istoria Ro­­mînilor* de A. D. Xenopol. Donaţiunea d-lui E. Şaraga a fost acceptată, astfel că prizonierii şi bolnavii romîni vor putea avea una din cele mai plăcute şi interesante lecturi. Pace sau RSstodi? Discursul pe ore cancelarul Bethman« fîteâweg S’a rostit în BSeichsSagg a avut ca ieri motiv chestiunea păcei. Această chestiune a fost pusă imediat în discuţiunea cercurilor diplomatice, a oficiaBiSer sau Eemi-oficiaiittsr, ii fi­reşte, si în discufiunea presei. Pacea dorită de toţi e respinsă de Soţi cu acelaşi revoltă, in aşteptarea unei restabiliri de ordine şi armonie. Soţi beligeranţii doresc această binefăcă­toare şi mîratuitoar® pace, dar nici u­­nul dintre ei nu vrea s'ă discute, ne­cum s’o primească. E aceasta desigur o ambiţiune care are o singură explicaţiune , aceea că nici unul dintre grupurile luptătorilor nu vrea să se dea învins nu de fapt dar nici macar prin ipoteza de a primi discutiunea păcei, ca aceasta să nu în­semna o capitulare. Privind situaţiunea reală de acum, şi avînd în vedere nu numai situaîiunea de pe fronturile de luptă, dar în sttu­­cţiunea generală a statelor belige­rante, ar fi greu să indici, definitiv, pe învingător şi pe învins. De aici mereu dificultăţi ca să se poată începe tratativele de pace. In ţările inamice, discursul cancelarului german n’a avut ecoul aşteptat. Ba dintr'un punct de vedere putem spune că el a produs un efect contrar. Totuşi optimiştii susţin că pacea sa apropie. Se pretinde că în Martie vor încape discuţiunile asupra ei, după cum se mai pretinde că aliaţii prepară o ofensivă generală pa care o vor în­cepe la primăvară. ...Iată ce se discută în urma celor ce au urmat în Reichstag. SITUAŢIA Războiul da la Gallipoli în „Daily Telegraph“ un ziarist ame­rican, d. Shephard, face o descriere a Luptelor din Gallipoli, laudînd modul cavaleresc da luptă al Turcilor. Turcul nu refuză niciodată un armistiţiu pen­tru îngroparea morţilor. Intr’o zi, din eroare, ofiţerii englezi aşează o ba­­terie prea aproape de un lazaret. Ime­diat Turca semnalează faptul, prin he­­liografiia inamicului car© răspund® i­­me­diat că bateria va fi deplasată. Al­tădată, un ofiţer doctor englez este rănit intre tranşeele engleze şi tur­ceşti. Dacă ar fi continuat lupt®, doc­torul ar fi murit desigur. Turcii con­simt imediat sS Înceteze lupt», pen­tru ca rănitul sS poată fi ridicat. E un război civilizat, gerle­d, Shephard, şi cu toate aceste Geilipoli este «Impul de bârfie cel mai sîngtros şi «­ mai groaznic, car® nu poate, concept. Cînd se vor cunoaşte detaliile, Gallipoli va rămînea în istorie ca locul groazei. Italaţ­ia suado-rissa - Corespondenţa poştală şi telegrafică dintre Suedia şi Rusia continuă să fie Întreruptă. In cercurile suedeze se spune că flota rusă evoluează în a­­pele finlandeze. Transitul între Suedia şi Rusia e suspendat. Vladivostok este prins de gheţuri şi la Archangelsk va­­­­poarele sunt imobilizate, „fiftonbladet“­­ din Stockholm prevină Rusia să nu­­ trateze Suedia, ca Grecia. „Stockholm­­ Dagblad“, vorbind de confiscarea tran­ sportului da lucruri de Crăciun, spune . că acest fapt nu-l va ierta niciodată familiii suedeze, Anglie*. IkT BaSesml ' Generalul Jecoff a declarat că Bul­garia n’a terminat războiul. Bulgaria nu I în războiu numai cu Shbil, ci cu Quadrupla întreagă. Cît timp vor sta Franco-Englejii la Salonic, Bulgarii vor lupta energic împotriva lor. Trupele Quadrupled care au luptat în Mace­donia sunt decimate în mare parte; aliaţii se fortifică la Salonic, unde vor opune ultima rezistenţă. D. Magrinî telegrafiază cu data de 14 Dec. că corpul al 4-lea de armată grec se retrage din Salonic spre Nî­­grica ai al 5-lea corp spre Ecarterin. Trupele au defilat toată ziua prin mi­jlocul populației tăcute, aşezată pe două rînduri. —-----­-----#*•-—------------­---­ PĂRERI ŞI FAPTE PUSKIN­II BASARABENI! Se va împlini, în cursul anului ce vine, o jumătate de veac de cînd a murit cel întăi fabulist român Alexandru Doni­ci. Fie c’a importat sau nu genul fabulei din literatura rusască, Alexandru Donici rămîne scriitorul care atuncea cînd a început mişcarea literară în Moldova, pe vremea lui Costache Negruzzi a cultivat numai acest gen literar. In biografia lui Alexandru Donici aflăm că el a fost de origină basarabeană şi că şi-a făcut studiile în Rusia, unde a putut cunoaşte pe scriitorii ruşi de pe acele vremuri, legînd prietenie strînsă cu fabulistul Crilot pe care l-a tradus şi imitat. In timpul în care şi-a făcut stagiul mi­litar în armata rusască făcu cunoştinţa poetului Puşkin, care îşi făcea surghi­unul în Basarabia. Puşkin care a stat vreme îndelungată printre romînii basarabeni, furase obiceiu­rile lor şi scrise o posesie consacrată ro­mânilor basarabeni şi întitulată „Căruţa poştei“. Această poesie fu tradusă de Alexandru Donici care ast­fel îşi începu debutul în literatură, făcîndu-se cunoscut nu numai în provincia romînească de peste Prut, dar în ambele principate şi chiar în ţinuturile româneşti de peste munţi. Fabulistul Al. Donici care aparţine e­­pocei lui Costache Negruzzi este unul dintre scriitorii noştri clerici, şi unul din­tre aceia cari a cultivat genul fabulei în tot succesul, împreună cu Costache Negruzzi el a tradus satirele lui Anticl Cantemir, iar într’o serie de „scrisori“, scrise în colaborare tot cu dânsul se gă­sesc însuşirile unui observator fiu al vre­murilor şi moravurilor de atuncea. Intr’un studiu asupra fabulei Al. Donici ocupă locul dintâi în literatura noastră. Ar fi însă mult mai interesant dacă cer­cetătorii noştri literari ne-ar putea da, cu prilejul semi-centenarului morţei sale, iz­voare relative la raporturile ce le-au avut Alexandru Donici cu Puşkin şi Corilof, arătându-ne cu acel prilej înrîurirea ce au avut scriitorii ruşi asupra scriitorilor moldoveni din Basarabia şi asupra litera-­ turei româneşti în genere.­­ Din acest punct de vedere faptul că­­ se împlinesc cincizeci de ani de la moar­tea lui Alexandru Donici devine intere­sant. S’ar cuveni ca reeditându-se toată­­ opera ramasă pe urma sa, să avem şi­­ traducerea poeziei „Căsuţa poştei“ pe­­ care Puşkin a închinat-o românilor ba- I­sarabeni. Araid I «— ----------—XWSSSO«»- ----------------» I cari a ştiut să-l redea în chip sugestiv. Impresionist, de aceia nimic nu l-a fra­pat mai mult decât acele colţuri din na-­­ tură cari sunt mai caracteristice prin viariaţia şi puterea culorilor, colţuri pe care le-a redat în pînzele sale în modul cel mai natural. In Apusurile de soare (No. 7) e de remarcat această coloraţiune variată, care ia de multe ori nuanţe curioase şi care se pierde în albăstrimea cerului de vară; fiecare din aceste apusuri îşi are carac­terul său deosebit. Chiar atunci când monotonia toamnei se revarsă peste natură, îmbrăcând o în haina gălbie mohorâtă, sau raza când razele soarelui pătrund pănă şi in desi­mea codrului, sau toată poezia ce se de-I gajează din lanuri în timpul secerei sunt redate în chipul cel mai variat şi mai caracteristic (Rază de Soare No. 25, Se­cere No. 11, Mesteceni pletoşi No. 8). I Pe dl. Verona desigur că nu-l preo- o cupă nici forma şi nici amănuntele, am putea zice că ceia ce îl interesează e nuanţa şi poezia ce se degajează din na­tură ; de aceia tablourile sale sunt bine reuşite. D-na A. Gherghely, bine cunoscută în I cercurile „Tinerimei Artistice“ din Bu- I cureşti, expune o serie de tablouri bine reuşite. Sunt de remarcat tipurile de ţigance cu toată cochetăria lor (Ţigancă No. 50) care ne redau foarte bine tipu­rile nomazilor noştri. Remarcăm dease­­menea o copie după Rembrandt şi o fru- I moasă pânză „Liliac“ (No. 60). De altfel I e de prisos a mai insista asupra d-sale fiind deajuns de cunoscută. Dl. Otto Briese, care ne-a dovedit distinsul talent cu ocazia expoziţiei tre­cute expune o serie de pânze cari sunt I remarcabile prin nuanţele fine şi prin­­ modul admirabil în care a ştiut să re- I dea părţi din strade sau Biserici. Re­marcăm tabloul „Sf. Vasile“ No. 108. Un tânăr talentat, încă elev la Belle- Arte, I. Munteanu, expune o serie de tablouri din care se vede că se poate aş­­­­­epta încă mult.­­ Nu mai puţin desemnurile d-lui Victor­­ Popa, aşa de bine prinse şi lucrate cu atâta scrupulozitate, ne dovedesc cu pri­sosinţă că în Iaşi sunt atâţia tineri de talent, cari lucrează în mod atât de sâr­­guitor şi cari desigur trebuesc încurajaţi. Nu putem de­cât să le arătăm exem­plul d-lui O. Băncilă, care ajutat de ta­lentul său şi de muncă, a ajuns să-şi facă o reputaţie necontestată în lumea artis­tică. CRONICA ARTISTICĂ Expoziţia Verona Ieri era deschis în str. Lăpuşneanu expoziţia de pictură organizată de tână­rul Paul Verona şi la care expune d-na A. Gherghely, Octo Briese, D. Munteanu şi Victor Popa. A treia expoziţie din acest an, ne do­vedeşte cu prisosinţă că ieşenii continuă vechea tradiţie a artelor, chiar în tim­purile când preocupările artistice sunt mult lăsate lă o parte. Principalul expozant dl. Paul Verona expune un număr de 47 de pânze. Ceia ce e caracteristic la d-sa şi care face deosebirea tranşantă de ceilalţi pictori e varietatea şi raritatea coloritului, pe I INFORMAŢII ! ® Contestaţiile electorale se vor ju­­­­deca de către Curtea de apel secţia I-a­­­in zilele de 14 şi 15 Decembrie a. c., iar nu tn zilele de 13 şi 14 Decembrie a. c. după cum, din eroare, se anunţase. ® Dl. consilier Buzdugan a obţinut un concediu de 15 zile cu Începere de la 8 Decembrie a. c. . Au fost arestaţi şi înaintat parche­tului indivizii Gh. Ţilică Ilie Macoviciuc şi Ilie Nichita din corn. Focuri autori ai mai multor furturi săvirşite în acea co­mună.­­ Dl. Ceicovschi licenţiat în drept a depus legiuitul jurămînt în faţa d-lui Prim- Preşedinte al Curţei de Apel. Urăm tînărului avocat clientelă fru­moasă.­­ Consiliul de disciplină al baroului de avocaţi din localitate a admis numirea de avocat definitiv a d-lui avocat M. Gheorghiu-Bujor. ¤ Consiliul de disciplină al baroului s-a întrunit astăzi la ora 3 p. m. discu­­tînd mai multe chestiuni importante. 0 Societatea pentru Protecţia animale­lor a intervenit la Ministerul Domeniilor ca tăierea vitelor să se facă în abatoare, evitîndu-se unele mijloace barbare care se mai întrebuinţează în unele localităţi. D­in comuna Cădinţi s’a stîns epizo­­tia de variolă ovină. „ Tribunalul comercial va judeca în ziua de 10 cererile de declarare în stare de faliment a comercianţilor M. Bril, B. Pascal şi Th. Dolniceanu.­­ Dl. I. P. Bogdan a fost numit con­tabil cl. II la Casa Meseriilor, Iaşi. Dl. I. Lucaci a fost numit ajutor­ con­­tabil la aceiaşi corporaţie. Dl. Atanasie Popescu contabil cl. III de această corporaţie, a fost transferat la Covurlui, iar în jocul d-sale a fost numit d. Al. Stoica de la Botoşani. Dl. T. Făgărăşanu de l­a L­aşi a fost transferat la Argeş.

Next