Mişcarea, octombrie 1916 (Anul 8, nr. 221-246)

1916-10-15 / nr. 234

ANUL VIH No. 234 ABONAMENTE ia tara p© ars sas . . 20 ha In străinătate pa an en. 43 „ Pefibca preoți $1 învățători rurali ga fa«e raduesra d® §0°/, REDACpA si ADMimSTRnilH­­ASSI, FIATA UNIRII, No. a. "«is leoalul-síakul«! NaţlonaMibaral. Un număr § BBM * 1 2 3 ZIAR NATIONAL­ - LIBERAL, COTI Of SÂMBĂTĂ 15 Octombrie 1916 TELEFON II. 121 AMUNCIURI COMERCIALE Lînîa pa pagina II . . . îeu Linia ps pagina III . . S0 b. Linia pa pagina IV . . 43 h. ZIAR COTIDIAN sare direcţiunea unui comi­t instituit de clubul naţional-libera DE PE FRONTURILE NOASTRE Ultimii® zile au adus oare­care Oacilaţiuni pe fronturile noastre de luptă. Comunicator de etn ne a adus ştirea îmbucurătoare că pe frontiera Moldovei inamicul a fost aruncat dincolo de graniţă, pe mai ocupând de­cât două mici por­ţiuni. Pe frontul de sud, iaaraicul a ocupat o porţiune de terem care­­su­-i sporeşte cu nimic valoarea ofensivei. Ocupâ­n­du-se de situaţia de pe fronturile româneşti, confratele „LTrsdépendance Roum­aine" face următoarele judicioase observaţi­­uni: „Situaţia în Girpaţi este din toate punctele de vedere satisfăcătoare ; puţin câte puţin noi reluăm ofen­siva şi balanţa se apleacă de partea noastră. In ceia ce priveşte frontul de sud, trebuie să ne amintim prin­cipiul fundamental, pe care expe­rienţa l’a verificat in cursul acestui lung război: terenul pe care apără­torul e obligat de a’i ceda n’are importanţă, dacă forţele sale ră­mân neatinse. Atâta timp cât armata rămâne întreagă, atâta timp cât moralul nu e scăzut, raţiuni de oportuni­tate poate să dicteze comanda­mentului de a strânge trupele, fără ca situaţia militară să se mo­difice. Chiar pierderea liniei Cerna-Voda- Constanţa, ori­cât de dureros ar fi acest sacrificiu, din moment ce inamicul nu poate să ne impue voinţa sa, nici de a forţa să ne batem în momentul şi locul ales de dânsul şi îndată ce noi dispu­nem de ansamblul forţelor noastre, nimic, dar absolut nimic, nu este pierdut, puterea noastră de luptă rămâne întreagă, putem profita de primul moment favorabil pentru a­­ face să piardă, dintr’o singură lovitură, fructele ofensivei sale, plătite cu atâtea sacrificii. Ei important încă de a se aminti că aliaţii noştri ruşi au raţiuni tot atât de puternice ca şi noi de a se menţine în provincia noastră transdiurăreană şi că nimic nu va fi cruţat pentru a dejudeca planul lui Macheasen. Să primim cu calm desfăşurarea operaţiunelor ulterioare în Do­­brogia şi să păstrăm toată încre­derea noastră în bravele noastre trupe şi şefii lor“. 7) . Militari, funciţionarii avînd însăr­cinări oficiale şi persoanele evacuate In regiunea interioară a ţarei din zonele de operaţiuni au deasemenea obligaţiu­nea de a face imediat ce au sosit în lo­calitate : militarii la comandamentul gă­­rei iar ceilalţi comisariatului de poliţie al gărei­ declaraţiune asupra misiunei sau situaţiei lor pentru ca autorităţile să poa­tă lua imediat măsurile necesare. In aceste, cazuri autoritatea poliţie­nească în de acord cu autoritatea comu­nală sau autoritatea militară va lua urgente măsuri spre a li se găsi locuinţe. Preţul locaţiunei, în caz cînd acestea persoane nu vor ajunge la înţelegere cu stăpînii imobilelor, se va fixa după nor­mele de mai sus de Comisiunea prevă­zută de legea şi regulamentul rechizi­­ţiunilor. 8) Ori­ce locuitor este obligat sub san­cţiunea pedepsei prevăzută de legea şi regulamentul rechiziţiunilor ca la cere­rea autorităţilor poliţieneşti sau Comu­nale să pună la dispoziţie imobilul, a­­partamentul sau camerile disponibile pen­tru folosinţa persoanelor prevăzute la punctul 7. Acest fel de rechiziţiune nu să socoate făcut de­cît pe timp de o lună. La necesitate însă se poate reunoi din lună în lună pînă la încetarea cau­zelor care a determinat aceste rechiziţi­­uni. Rechiziţiunile care eventual se vor fi făcut pentru atare persoane şi pentru care nu se va fixa valoarea locativă se vor verifica de autoritatea poliţi­enească, comunală şi militară şi se va fixa valoarea locativă după normele de mai sus. 9) Cartierarea oamenilor de trupă, per­soanelor evacuate şi ofiţerilor înţelegînd prin cartiruire conform legei şi regula­mentul rechiziţiunilor cum şi conform tarifului de preţuri, găzduirea cu totul vremelnică a acestor persoane,­­fără a se lua mobile, apartamente sau camere din folosinţa obişnuită a proprietarului nu se va putea face decît după un pre­alabil acord între autoritatea poliţieneas­că comunală. ( 10) D-nii ofiţeri şi agenţi de poliţie, agenţii comunali şi­ delegaţii autorităţii militare sunt însărcinaţi cu supraveghe­rea respectărei acestor dispoziţiuni şi a­­ducerea lor la îndeplinire. STABILIREA IN COMUNA a persoanelor străine de localitate - O IMPORTANTA ordonanţa­­ .Autorităţile civile şi militare au dat următoarea ordonanţă în privinţa stabili­­rei în Comună a persoanelor străine de localitate: Noi Primarul Comunei Iaşi, Prefectul Poliţiei şi Comandantul Corpului IV de armată ; Avînd în vedere sporul populaţiunei civile şi militare în oraşul Iaşi ; Având în vedere pe de o parte nece­sitatea ca această populaţie să-şi aibă un adăpost ; iar pe de altă parte având în vedere că multe elemente sunt streine de ţară şi că deci trebue să fie supuse unui riguros control poliţienesc. Considerând apoi că unii proprietari profitînd de această afluenţă au ridicat peste măsură chiriile locuinţelor. Şi ţinând seamă că aglomerarea fără nici un control a populaţiei chiar româ­neşti din diferite părţi în acest oraş, poate compromite ordinea şi siguranţa publică in localitate. In baza legei speciale autorizând lua­rea de măsuri excepţionale, In baza legei şi regulamentului con­trolului străinilor şi stabilimentelor publi­ce, In baza legei şi regulamentului re­­chiziţiilor, Şi în puterea art. 58 din legea pentru organizarea comunelor urbane , art. 10 din legea poliţiei generale a statului şi cu autorizarea dată de Ministerul de In­terne prin ordinile No. 8219 şi No. 8. 309 I 916 , cum şi pe baza înaltului Decret Regal prin care s’a pus în aplicare legea stărei de asediu. ORDONĂM: 1­ . Nimeni nu se poate stabili în co- Raună fără autorizaţia scrisă a admini­straţiei Comunale. 2) . In cele 48 oare de la sosirea în localitate toţi călătorii, străini sau romîni, majori sau minori, vor trebui să se în­scrie la biroul populaţiunei de pe lângă Prefectura Poliţiei, de unde li se va eli­bera biletul de înscriere, pe baza căruia rămîne la facultatea administraţiei Comu­nale să acorde autorizaţia de stabilire în­­ Comună. 3) Atelierii, hangiii, găzduitorii de pro­fesie, proprietarii de imobile şi în gene­re orice locuitor este obligat ca cel mult în 48 ore să înştiinţeze biroul populaţiei de orice persoană va fi primit în gazdă.­­ Ei sunt obligaţi ca de îndată ce se va fi împlinit cele 48 ore şi persoana găzdu­ită nu-i va fi prezentat autorizarea de a­­şezare în comună să înştiinţeze comisa­riatul respectiv care ii va face acelei persoane formele pentru îndepărtarea din Comună. 4) Autorizaţia de stabilire în comună se poate obţine de la Primărie (serviciul administrativ) prezentându-se biletul de înscriere la biuroul populaţiei cu decla­raţia localităţei unde locueşte obicinuit, a mijloacelor de trai, a locuinţei ce vo­­eşte să ocupe în comună şi a condiţiu­­nilor stabilite cu atelierul, găzduitorul, proprietarul imobilului etc. Nimeni nu poate pretinde şi nimeni nu poate oferi chirii mai mari ca cele constatate la 26 Octombrie 1915. Dacă un imobil, apartament sau ca­meră n’ar fi fost mai înainte închiriat nu se poate conveni la o chirie mai mare ca cea a imobilelor similare, sau mai mare ca venitul după care s’a calculat fond­arul.—In valoarea locativă a imobi­lului nu se cuprinde locaţiunea mobile-­­ lor, pentru care chiriaşii vor conveni a- * parte; locaţiunea mobilelor în nici un caz însă nu poate depăşi jumătatea va­­loarei locative a imobilului. Această din urmă dispoziţiune relativă l la locaiţa mobilelor nu priveşte pe ore­f­­ieri şi hangii care au fixate tarife de preţuri aprobate de prefectură. Toate înţelegerile scrise sau verbale, intervenite între atelierii, hangii, găzdui­­tori, proprietari de imobile sau locuitori pentru care autoritatea comunală, poli­ţienească sau militară va găsi necesar vor fi supuse potrivit art. 36 din legea pentru autorizarea luării de măsuri ex­cepţionale verificărei agenţilor fiscului, parchetului sau judecătorului respectiv. 1 6). Persoanelor străine de localitate care nu se vor fi conformat acestei dis­­poziţiuni li se vor aplica măsura Inde-­­părtărei din oraş, iar a celor din loca­litate li se vor aplica pedeapsa contra­­venţiunei sau penalitatea prevăzută de legea măsurilor excepționale după cum va fi cazul. Intervenţia noastră şi frontul aliaţilor Unul din scriitorii competenţi străini, care se bucură de o repu­­taţiune mondială, şi de o autori­tate necontestată este Colonelul Feyler. Iată cum presintă el lumei europene tabloul interv­enţiunei ro­mâne în totalul mişcărei militare. „Consecinţa pentru armata germa­nă, a intrării României în război, este o extensiune nouă a frontului pe care de abia acuma cu greu îl umple. Deplasările de trupe ger­mane, în timpul Urnelor Iunie şi Iulie, adică de la începutul ofensi­vei ruse în Galiţia şi Volhinia, au afectat 23 diviziuni destinate a ţine piept acestei ofensive. Patrusprezece din aceste divizii au venit din fron­tul situat la nord de Pripet; nouă au fost luate de pe frontul de oc­cident. Şi acuma, îi va trebui al­tele noui pentru a asigura apărarea poziţiunilor cari aparţineau până acuma armatei austro-ungare. Aceasta e situaţiuniea în care ar­mata germană este intrată odată cu intrarea României în războia. Ea nu va putea face faţă, cât­va timp de cât activând istovirea ul­timelor disponibilităţi şi făcând apel mai ales, la recruţii clasei 1917. In ceasul când interesul său ar fi de a restrânge fronturile, ea va trebui saşi mărească suprafaţa de pierderi, ceea ce înseamnă a consimţi la precipitarea momentului în care va trebui să mărturisească inapti­tudinea de aşi menţine situaţia sa. Trecând, apoi, de la acest rol ge­neral al României în războiul ac­tual, colonelul Feyler, învederează și amănuntul că frontul românesc are însemnătatea unbiei ca cel ru­sesc. „Rolul României pe teren con­sistă a asigura legătura frontului rusesc al Carpaţilor, fie aripa stingă rusă şi frontul aliaţilor din Balcani, adică armata din Salonic. Această legătură trebue să se efectueze prin Bulgaria, ceea ce presupune scoate­rea afară din cauză a armatei re­gelui Ferdinand de Coburg. Con­secinţa va fi despărţirea teatrului turc şi asiatic al războiului şi izo­larea lui de puterile centrale". - &^& sa*»­ Asasinarea lui Stuergk Acum două zile am publicat te­legrama care anunţa asasinarea con­telui Stuergk, primul ministru aus­triac. Ştirea este astăzi complect con­firmată prin următoarele comentarii pe care presa germană le face a­­supra acestui asasinat : Presa germană varsă puţina la­crimi pe urma contelui Stuergk. Oficioasa „Gazeta de Francfort“­­ scrie pe un ton resemnat care dă, de gîndit, că contele Stuergk n’a fost nici de cum un om de stat des- s pre care să se poată zice că mîna­ lui era indispensabilă la conducerea­ afacerilor Austriei. E greu să se poată spune că în ■ afară de modul războinic şi de cite-­­va cercuri aristocratice şi cehe, au­ fost în Austria partide sau grupuri cari să fi considerat cei cinci ani de guvernămînt ai lui Stuergk ca o bi-­­ nefacere pentru stat. Ca şi predecesorul său, Stuergk n’a fost mîna de fier de care Aus­tria avea nevoe, care ar fi dominat partidele recalcitrante și în care ma­joritatea reprezentantei nationale să fi av­ut încredere. In ce privește în deosebi chestiunea cehă, Stuergk a eșuat ca și predecesorul său. PÂIţEIţl ŞI SAŞI­I... In volumul seu „Suferinţele din Ardeal“ d. profesor Stoica consacră un capitol întitulat „Noi şi Saşii“ în care descrie trista istorie a românilor de peste Car­­paţi şi raporturile lor politico-culturale faţă de poporul săsesc, tot atât de duş­mănos şi vitreg faţă de fraţii noştri, ca şi ungurii. După­ ce mai întâi face un istoric con­cis lămurit şi imparţial al stabilirei saşi­lor şi al îndrumărei lor de cătră germani, d. profesor V. Stoica înşiră faptele şi is­prăvile Saşilor, tot atât de vrăjmaşi ro­mânilor ardeleni ca şi poporul hun. Saşii au început să uneltiască şi să ex­ploateze pe ardeleni de cum s’au aşezat, adică de pe la mijlocul veacului al XV-Iea. De prin veacul următor încep legiferările barbare împotriva românilor, cum e ur­mătoarea monstruoasă hotărâre din jurul Sibiului: ...„Dacă vre-un valach din Poplaca co­jeşti un copac, făcându-l să se usuce, va fi spânzurat de creanga copacului; dacă vinovatul nu poate fi prins, comuna va da alt valach ca să fie spânzurat in locul lui*. La 28 August 1679 se dă la Braşov, prin sfatul oraşului, alcătuit din saşi, ur­mătoarea hotărâre : „Dacă în comuna Râşnov moare un valach şi nu are copii, pământurile şi a­­verea lui vor fi moştenite nu de neamuri, ci de cel mai apropiat saş din vecinătate“. Persecuţiile saşilor îndreptate împo­triva ardelenilor cresc mai mult după ce, la 1690, se înstăpânesc definitiv Habs­burg­ . Satele româneşti sunt stoarse de bani, ţăranii exploataţi şi chinuiţi In multe lo­curi saşii dornici de a pune mâna pe pământurile româneşti alungă cu armata pe românii din satele lor. La 1751 izgo­nesc ast­fel pe toţi românii din cercul Mocrichului. Bieţii oameni rămân pe drumuri în miezul iernii. Cu treiwjrrformă saşii încep să colo­nizeze sate întregi locuite de români. Persecuţiunele saşilor cresc mereu şi merg paralel cu cele ale ungurilor ast­fel că martiriul românilor ardeleni e îndoit. In războiul actual Saşii nutresc spe­ranţa „să facă din Ardeal un fort al ger­manilor". Visul acesta va rămânea încă vis. Saşii, ca şi ungurii ca şi toate hoar­dele conduse de „cultura“ teutonă vor fi strivite odată cu militarismul prusac care se svârcoleşte astă­zi în ultimele spasme ale agoniei. PENFS M­OM.­E „Societatea pentru educaţiunea cetă­ţenească a lansat an inimos apel că­­tră ostaşi şi cetăţeni, încurajând pe cei dintăi în lupta sfântă ce o poartă cu atâta vitejie împotriva duşmanilor noş­tri, şi îndemnând pe cei din urmă să dea tot concursul şi tot sprijinul şi să facă toate sacrificiile pentru armată Războiul nostru nu e numai războiul armatei ci al întregului popor româ­nesc, care înzestrând pe cei plecaţi in lupte şi ajutând pe cei rămaşi acasă in luptă de mijloace, dă dovadă de simţimântul solidarităţii şi al conştiin­ţei naţionale. * Pe urma poetului-erou Căpitan N. Vulovici,­al cărui evlavios „Imn de războiu* a fost citat ieri în ziar, a ră­mas între altele şi un album de cânte­ce vitejeşti cari se află în posesiunea d-lui Alberto Cirillo profesor din Piatra- Neamţ. Admiratorii poetului Vula­viei, cântă­reţul vitejiei române, vor lua act de a­­ceastă indicaţiune spre a utiliza int­run volum nou toate poeziile sale postume. Generalul Presan. De­nsitate vorbim, «Iar nu teSdeauns de ce trebuie. Ştim că bancherul cutare, putred de bogat, a dat seca ţigări şi cinci pa­­rate la un spital de rSniţi, dar nu «tim cine ni»a dat,un Ardeal cea mai mato» dică şi sigură înnxintare şi, în ceasul greu, retragerea cea mai liniştită. Să mi se dea voie să fac o indiscre­­ţie. E generalul cu ţinuta sigură şi vor­­ba socotită, generalul de cugetare în­delungă care comandă la Iaşi: gene­ralul Preşan. *Neamul Românesc“ N. Iorga. INFORMATIUNI A Mai mult ca ori­cînd devin evi­dente serviciile aduse de biuroul britanic, care a ştiut să reţie in ţară mari can­tităţi de gr­âu. In timpante din urmă, când ministe­rul de războiu a avut nevoe de grâu, biuroul britanic s a grădit să-i pue la dispoziţie mai mult de 6000 vagoane care au fost vîndute ministerului cu pre­ţul de 3ooo şi vagonul, pe cînd biuroul britanic le cumpărase cu 120o lei. Englezii au făcut astfel şi pe acest teren sacrificii fo­rte apreciabile pentru armata noastră. „ Consiliul general al judeţului Iaşi se întruneşte mâine sub preşedinţia d-lui P. Fîntinaru prefectul judeţului. La ordinea zilei e votarea budgetu­lui pe exerciţiul anului 1916­­ 17. # Pentru „Doina Vitijilor" au mai subscris : D-ra Florica Vasiles­cu 20 lei, D­­oara Antoinette Vasilescu 20 lei, JJ-l P. G. Anton cancelarul Episcopiei catolice şi Vicarul parohii 20 lei. ­f- Astă noapte la comerciantul Solomon Braunstein din str Sf Lazăr No. 38 un in­divid s’a introdus in casă, furînd mai multe lucruri, precum şi o mare cantitate de luminări. Mulţumită vigilenţei d-lui Tufescu, fun­cţionar la Prefectura de judeţ, s’a prins urma hoţului, care însă din cauza întune­ricului a reuşit să se facă dispărut Poliţia a fost înşti­nţată şi s’a luat mă­suri severe pentru prinderea acestor găi­nari­­— Cinematograful Iaşilor s’a închis din cauză că d-nii I. Ştefănescu şi I. Con­­­stanţiu sunt mobilizaţi.

Next