Mişcarea, ianuarie 1917 (Anul 9, nr. 2-23)

1917-01-28 / nr. 22

ANUL ÎX No. 22 UN NUMĂR BANI REDACŢIA şi ADMINISTRAŢIA IAŞI, PIAŢA UNIRE! No. 6. In localul Clubului Naţional-Liberal ZIAR NATIONAL—LIBERAL. COTIDIAN SÂMBĂTĂ 28 Ianuarie 1917 UN NUMAR 10 Sub direcţiunea unui comitet Instituit de Clubul Naţional-Liberal IuriLI­OTEC AŞI SITUAŢIA Pe frontul englez, în sectorul de la Ypres, ca şi pe Somme se sem­naleaza o activitate considerabil de artilerie. Pe frontul francez acţiuni mai deosebite se anunţă de data aceasta în Alsacia şi în Lorena. Operaţiune mai importantă numai în Mesopotamia, unde în urma unui puternic asalt britanic, inamicul a evacuat întregul țărm de sud al Tigrului la răsărit de confluența Hai Tigris, teren care a fost evacuat de trupele engle­z. Ruperea relaţiunilor diplomatice dintre Germania şi Statele­ Unite Comentând zilele trecute în noul răz­­boiu submarin german, spuneam că el va avea cel mult ca rezultat e­­xasperarea neutrilor. Din acest punct de privire, Ger­mania a şi obţinut un rezultat : a exasperat până într’atât Satele­ U­­nite, încât Preşedintele Wilson a rupt legăturile diplomatice cu ea. Gestul său este cu atât mai ca­racteristic, cu cât au trecut abia câ­teva săptămâni de când el se ofe­rea ca intermediar pentru tratative­le de pace, ba ceva mai mult: el făcuse aceste propuneri într’o formă care nemulţumise Quadrupia Înţe­legere fiindcă părea mai binevoitoa­re faţă de Germania decât faţă de dânsa. Nu vroim să spunem că preşedintele Statelor­ Unite avea o atitudine germanofilă, dar că, fie din cauza concesiunilor ce era silit să facă elementelor germane din Ame­rica, fie din simţiminte personale, el nu arăta Germaniei nici un fel de duşmănie. Prin urmare suntem în drept să spunem că hotărârea Germaniei de a începe războiul submarin cu în­verşunare, trebue să fie cu adevă­rat un act de brutalitate desperată pentru ca el să fi silit şi pe dl. Wil­son să iasă din rezerva pe care pă­rea hotărât să şi-o impună până la sfârşitul conflagraţiunei europene. Nu ştim dacă ruperea relaţiunilor diplomatice va fi urmată sau nu de declaraţiunea de râzboiu. De­sigur că pentru noi şi Aliaţii noştri ar fi de mare însemnă are ca Stat**Ie-U­­nite să intre în râzboiu. Dar chiar dacă nu ar intra , chiar dacă s’ar mărgini la simpla rupere a relaţiu­nilor diplomatice, atitudinea lor are o deosebită însemnătate. Ea repre­zintă o netăgăduită victorie morală pentru Aliaţi. E încă o mare Putere şi anume una din cele mai democratice din lume, care se ridică împotriva pro­­cedeuri­or Germaniei şi a mentalită­­ţei militarismului ei. Toţi cei ce cred în puterea forţei morale, în in­fluenţa ei asupra destinelor omeni­­rei, nu pot să nu considere partici­parea morală a Statelor­ Unite, ală­turi de împătrita Inţelegere, ca un nou factor de succes pentru cauza ei. In fine, chiar din punctul de ve­dere practic ruperea relaţiunilor d­i­plomatice, dintre G­rmaniia şi Sta­­tele­ Unite, va fi de folos Quadru­pled înţelegeri, fiindcă în loc să aibă în faţa ei o ţară cu o neutralitate strictă sau indiferentă, va avea în faţa ei o ţară cu o neutralitate bi­nevoitoare. De aceea, fără a exag­ra de­o­cam­data rezultatele atitudinei Sta­telor Unite, avem tot dreptul să ne bucurăm şi în interesul scopului co­mun şi al idealurilor umanitare pen­tru care luptăm, să fe­licităm pe Preşedintele Confederaţiunei Ameri­cane pentru nobilul gest pe care l-a făcut şi care îi asigură un rol de seamă în groaznica învălmăşeală ce însângerează astăzi popoarele lumei In lagărele de prizonieri O revoltă profundă răscoleşte sufle­tul ori­cărui om civilizat la citirea do­cumentelor care mărturisesc toată cru­zimea cu care Germanii tratează pri­zonierii de război Recluziunea la celulă cu pâne şi apă, pedeapsa la stâlp a ochii în soare şi cu sârmă ghimpată sub bărbie, pe­deapsa cu biciul, pedeapsa coliviei, pedeapsa groapei şi bastonada aplicată pe spatele gol, — cele mai înfiorătoare sisteme de tortură au fost inventate de sălbătă­ia teutonă, care a trans­format lagărele de prizonieri în lăcaşuri de cea mai sângeroasă chinuire a fiinţei omeneşti. Nu există glas care să poată pro­testa cu destulă putere împotriva acestor cruzimi şi nu există cuvânt care să poată înfiera aşa cum se cuvine cea mai degradantă sălbătăcie ce a ofen­sat vre­­odată conştiinţa lumei civili­zate. De la începutul războiului, Germanii au răsturnat şi au călcat în picioare toate legile fireşti ale umanităţei şi toate convenţiile internaţionale. Tra­tamentul ce­­ administrează prizonierilor însă ii scoboară mai prejos de faima odioasă ce şi au creat-o până acum. In faţa cruzimelor săvârşite faţă de prizonieri, cea mai fantastică închipuire st dă învinsă, pentru că nimeni nu putea crede, că In secolul in care se deslănţue tragedia, un stat din mijlo­cul Europei, se putea face vinovat de un păcat pe care şi istoria o uitase de mult Dar cruzimea teutonă faţă de pri­zonieri, e dublată de cel mai scanda­los abuz faţă de ofiţerii cari au avut nefericirea să cadă în mânele Germani­lor. Deşi după convenţiile în vigoare, ofiţerilor prizonieri trebue să li se servească solda corespunzătoare gra­­dului ce au, de­şi noi respectăm această convenţie plătind ofiţerilor prizonieri solda la care au dreptul, Germanii nu dau ofiţerilor prizonieri de cât W0 mărci generalilor şi colonelilor şi t­âte 80 mărci celorlalţi ofiţeri. In aceste condiţiuni, ofiţerii noştri prizonieri sunt condamnaţi să sufere lipsa stric­tului necesar unei vieţi omeneşti Aceste cruzimi şi abuzuri nu vor fi, desigur, nici­odată triate sau uitate Ele vor apăsa de­ a pururi conştiinţa întinată a Germaniei şi vor revolta întotdeauna conştiinţa ofensată a lumei civilizate. Ce spune presa Engleza LONDRA 3 Februarie.—Intr’un arti­col de fond ziarul Morning Post, spune că acţiunea decisivă şi promptă a pre­şedintelui Wilson, care reprezintă cea mai puternică naţiune neutră a lumei în­tregi, a fost viu aplaudată de toţi acei, cari îşi dau se­ma pentru ce aliaţii luptă de mai bine de 2 ani. • A. T. E. \ BRAVURA OSTAŞILOR NOŞTRI Din învălmăşagul suferinţelor de tot felul cari ne-au împânzit sufletele, din când in când mijeşte câte o rază de lu­mină, aducătoare­­le speranţă şi evoca­toare a vremurilor mai bune ce cată să vină. Am urcat cu bărbăţia inerentă rasei întreg calvarul suferinţelor prilejite de starea de război, am răsbit prin toate ne­norocirile, dar niciodată n’am pierdut credinţa in izbânda finală. Şi această credinţă ne-a dat-o pe de o parte încre­derea desăvârşită în dreptatea cauzei pentru care ne-am­ jertfit sângele, iar pe de alta, încrederea în vigoarea şi in pu­terea de rezistenţă a soldatului român. Mulţumirea noastră însă este sporită, astăzi şi de faptul că dovada cea mai strălucită a bravurei ostăşeşti şi a unei clasice puteri de rezistenţă, au dat-o in primul loc toate cele trei regimente de infanterie ieşene. Intr’ad­evăr, Monitorul Oficial publică decretul prin care M. S. Regele a confe­rit cea mai înaltă distincţiune de război regimentelor 4 Vânători, 13 Infanterie şi 53 Infanterie, pe ale căror falnice dra­pele a fost atârnată medalia ,‘Mihai Vi­teazul“ clasa III. Este poate cea mai binemeritată din­tre distincţiuni, intrucât d­ela decretarea mobilizărei aceste regimente n’au avut nici un moment de răgaz. Au fost pri­mele cari au răsbătut în inima Ardealu­lui, n’au lipsit ni­ci la luptele aprige din Dobrogea şi nici dela cele dela Jiu şi Olt. De trei luni aproape aceste brave re­gimente stau strajă neadormită pe valea Oituzului, apărând cu un eroism ne mai pomenit graniţa Moldovei, peste care duş­manul cu toată impetuositatea atacurilor date, n’a putut să facă pănă astăzi un singur pas. Nici asprimea vremei şi nici oboseala, n’au slăbit entusiasmul şi puterea de re­zistenţă a acestor regimente, a căror bra­vură va fi înscrisă fără indoială cu lite­re de aur in cartea războiului. De aceia noi ieşenii salutăm cu o legi­timă mândrie inaita distincţiune regală acordată celor trei regimente de viteji. ECOURI Simplu dialog care poartă iscălitura glo­rioasă a lui Henri Lavedan, de la Academia franceză: — Dar când va trebui să refacem, să reconstruim toate acestea? Cine se va în­sărcina ? Cine va reconstrui ? — Ai noștrii! — Cum? Aceiaș? Aceleași mâini teribile? — Nici vorbă! Nu există mâini mai bune pentru repararea tuturor stricăciunilor..... Vor lucra tot atât de bine şi în sens invers... Este drept că, de obicei, mâinile cari dă­râmă nu înalţă, iar fabricanţii de ruine se scutesc de a mai clădi la loc... Dar distru­­gătorii răsboiului n’au nimic comun cu distrugătorii păcii... Acesta din urmă su­primă, răstoarnă, tot ce a fost pus în pi­cioare din ignoranţă, orbire, şiretenie, invi­die, ură şi perversitate ; cei dintâi o fac din raţionament, din ordin, din patriotism, şi vai! pentru că toate aceste ruine sunt soc­lul necesar al Victoriei!... * * * Este vorba de crearea de ceainării popu­lare pentru militari. Iniţiativa a luat-o un om de bine care crede că în periferia oraşului, la anumite locuri, s’ar face soldatului un mare bine, dându-i gratis, un ceai ferbinte ca să se în­călzească şi să se mai învioreze pe aceste vremuri de frig tăios şi viscol. Excelentă operă pentru care mulţumim în numele modeştilor viteji cărora le este con­sacrată. * * * Poşta aeriană. Se înfiinţează poşta aeriană între Paris şi Londra. Tot timpul trebuincios pentru a­­ducerea poştei engleze la Paris­ se va re­duce la un ceas şi 40 minute, pe când acu­­ma se cer 8 ceasuri. * * * Cultura legumelor in Franţa. Consiliul tutu­ror primarilor din diferite ’’ părţi independente ale Parisului a hotănt să închirieze toate împrejurimile capitalei­­ celor doritori să lucreze la creşterea legu- ' melor în loturi mici de la 100 până la 800 metri pătraţi cu un preţ de 5 franci pentru fiecare lot. * * *. Iarna în Rusia. In toată Rusia de sud-vest gerurile ating limita stabilită aci prin unii ani precedenţi. Temperatura pretutindeni e aproape aceeaşi circa 19 grade sub zero. Zăpada de 1 metru şi mai mult. NOTE Trădătorii Istoria nimicniciilor omeneşti şi per­versiunilor celor mai ignobile, consa­cră un deosebit capitol trădătorilor de ţară. Există criminali „de drept comun“ Ei sunt recrutaţi din speţa omenească, asupra căreia ochii blînzi ai lui Lom­­broso au aruncat priviri de medic alt­u­­ist Sunt şi provorb­atori, car­ minaţi de patimi şi fără resorturi sufleteşti mai mari, nu ştiu să facă distincţia între cea­ ce este a lor de cea­ ce sunt banii străini. Toţi aceştia fac parte din categoria imoralilor. Şi nu sunt fiinţe de compătimit. Sunt excepţiile triste la Doctrinele ce înalţă pe om ; sunt exemplele antipatice a Doc­trinelor care li arată ca un „homo ho­­mini lupus“, pe care Leviathanul lui Hobbes l-a pus în circulaţie. Dar mai urît de­cît criminalul mai hi­dos de­cât asasinul cu premeditaţie, mai înfiorător de­cât violatorul, este trudă­torul de neam. Fapta sa este o cumulaţie de perver­siuni, de ofense aduse demnităţei ome­neşti, de biciuri a ori­cărei cinstiri. Tră­dătorul­­distruge avânturile unei rase, compromite desăvârşirea unui ideal nu­trit în cele mai tainice cute ale sufle­tului. Seneca nu l-a zugrăvit în tabletele lui. Nici Le Bruyere nu l-a făcut nemu­ritor. Pana marilor biografi ai tipurilor o­­menești nu s’a putut opri in pictura in­famiei și ignominiei trădătorului. Dar această exasperare de patimi so­ciale, de nobile avânturi, în care trăim, a pus în lumină și chipul hidos al tră­dătorului, care distruge cu voinţă cele mai prielnice măsuri de apărare naţio­nală, şi care descoperă inamicul tainele semenilor săi Toate neamurile au avut aceste ruşini. Toate popoarele au suferit de o întim­­plâtoare scădere a demnităţei lor. Ţara noastră n’a putut scăpa de vîndutul care n’a cruţat nici pe Isus; şi poporul nostru nu a putut fi cel mai fericit din toate elte au vieţuit sub soare, pentru a nu cunoaşte pe trădător.­­ Din fericire alături de unul sau de doi vînduţi ori trădători, superba curăţenie a sufletului romînesc se manifestă prin a­­cei nenumăraţi „sublocotenenţi Dumitres­­cu“, oameni simpli, şi eroi­eş­ti din o­­bârşiile pline de viaţa ale neamului. Ei ne răspună, prin faptele lor, de acele rare infamii cari ne îmbujorează faţa, şi ne spune că pot fi şi oameni­, cari vor­besc româneşte, vînduţi străinilor. Ei de­sigur nu pot fi români. Genealogia în a­­numite cazuri ar fi o anexă a moralei, publice. Petronius Pentru ca aprovizionarea populaţiei cu lemne să nu sufere­­ în acelaş t mp să se efectueze mai cu înlesnire, au­tori­­tâţ­­e a­dmin­strative, au hotărât înfiinţa­rea unui mare depozit de lemne la To­­meşti. „Scrisoarea, merdutâ" In matineul de en de la Teatrul Na­ţional, s’a jucat „Scrisoarea pi­rdutâ“ ad­­mirabi­l comedie a marelui Caragaie. Lu­crarea este destul de cunoscuta tuturor, în­cât ar fi de prisos să mai insistăm asu­pra ei. Interpretarea piesei însă, a fost încre­dinţată celor mai de seamă artişti ai tuturor teatrelor n­oastre. Rolurile pr­efectului şi al tovarăşului lui de luptă, Zaharia Trahanathe, au fost admiral­­ interpretate de către d-nii Profir şi MomuleaxU. D. Vernescu Vâl­cea destul de cunoscut ieşenilor, ne -a redat cu adevărat tipul poliţaiului de provincie cu energ­a şi v­o­lenţa lui când e vorba de interesul partidului..... şi al „stăpânului“. Ieşenii au avut insă ocazia de a vedea pe însăşi creatorul rolului opozantului Nae Caţaver­cu, care e­­ Niculescu, fost artist al Teatrului Naţional din Bucu­reşti. Un cetăţean „mai turmentat“ de­cât acel redat ori de Iancu Brezeanu, poate că nu şi - ar fi imaginat nici autorul. Coana Zie soţia venerabilului Traha­­nache, femeea de provincie care se a­­mestecă în politică cu ambiţia chiar de a dota, a fost in mod strălucit redată de d-na Ciucurescu-Buifit­schi. Direcţiunea liceuli Naţional aduce la cunoştinţă tuturor elevilor săi, că în urma involtei I. P. S. S. Mitr­opolitului Moldovei şi Sucevei, sfântul locaş al bisencm Talpalan—localul liceului fiind pit-făcut in Spital este pus la dispoziţia şcoalei în scop cultural şi naţional. Drept ace­i toţi elevii liceului Naţio­nal aflători in Iaşi sunt ciumaţi a veni la biserica Talparin in dosul şcoalei de Arte Frumoase. Vineri 27 Ianuarie oare■ le 10 dimineaţa, unde P. C. Sa Părin­tele Ţiueoca va rosti o rugăciune în a­­mintirea celor căzu­ţi pentru Patrie, iar diectorul va vorbi despre situaţia şco­lara a elevilor, punându-ie in vedere datoria lor faţă da suferinţele celor fără de cămin şi ale celor ce luptă pentru idealul Patriei. Se va vorbi apoi de elevii între etatea de 15—17 ani, cari vor forma eventuala colonie şcolara a liceu­lui Naţional. Este deci in interesul şcolarilor, să asiste cu toţii la această consfătuire. Direcţiunea roagă insistent pe părinţi a nu opri, din contra a indemna pe elevi să-şi facă datoria răspunzând voioşi chemărei. Eri a sosit în comptul administra­ţiei Comunale un tram­port de 10 mii kgr. de carne de la Buhaeşti, pentru a­­limentaţ­a populaţ­ei din Iaşi. Căruţele, puse la dispoziţia Admi­nistraţiei Comunale, pentru transportarea lemnelor, care au fost trimise la pădu­rea Mogoşeşti au fost înzăpezite, ast­fel că transporturile care urmau să sosească azi, vor sosi poimâne. Administraţia comunală în înţele­gere cu direcţiea Uzinei electrice, va lansa zilele acestea ordonanţă prin care va pune în vedere publicului şi proprie­­tarillor de restaurante, magazine şi sta­bilimente particulare că se va fixa fie­căruia canttatea de lumină necesară fie­­ărei clădiri. Acei ce vor fi găsiţi cu ajutorul contoarelor că au consumat mai mult vor fi daţi judecăţei şi li se va lua lumina. Dl H. Hahn secretarul comitetului de ajutorare „Familia luptătorilor“ a îna­intat an conturile de plata ajutoarelor familiilor celor imobilizaţi pe luna Ianua­rie *• S-a acordat ordinul „Corona Ro­mâniei“ cu spade în gradul de Ofiţer­­ Maiorului Roiu Ioan, d­e regimentul Ştefan-cel-Mare No. 13 pentru pricepe­rea cu care a condus batalionul şi pen­tru rezistenţa ce a opus atacul lor vigu­roase date de inamic la 13 şi 14 De­cembrie 1916 Maiorului Dimache Gheorghe, din re­gimentul 19 artilerie, pentru bravura şi destoinicia cu care a condus bateriile divizionului său. ** Suntem informaţi că un individ se prezintă sub numele de Hociung sau alt nume, pe la diverse instituţiuni ca făcând parte din redacţia ziarului „Mişcarea“. Acest individ trebue dat imediat pe mâna autorităţilor. INFORMATIUNI *• Aseară de general Mosoloff Ministrul Rusiei pe lângă guvernul român a plecat la Petrograd. In tot timpul absenței d-lui Mo­soloff lucrările vor fi rezolvate de Prințul de Gagari care a sosit astăzi din Odessa. D-lui Locot,­colonel Sancery din ar­mata franceză, i s’a conferit ordinul Co­roana României cu spade în gradul de ofi­ţer, pentru bunele servicii aduse unei divizii române, în cursul unor lupte violente. ** Direcţiunea Uzinei electrice a ora­şului de acord cu Primăria comunei Iaşi, a hotărât de a se întrerupe cu­rentul intre orele 5 — 10 dimineaţa. ** In urma înştiinţărei fabricei de zahăr de la Ripiceni,Administraţia Co­munală a trimis un delegat la Ripi­­cen, pentru recepţionarea şi încărcarea unei mari cantităţi de zahăr pentru ne­voile populaţiei. ***­ S’a conferit ordinul Conana Româ­niei cu spade în gradul de Mare Cruce, generalului de corp de armată Averescu Alexandru, comandantul armatei II, pen­tru destoinicia cu care a condus opera­ţiunile armatei sale. Ordin­ul „Steaua României“ cu spade în gradul de Ofiţer Locotenentului-colonel Gherculescu Dumitru, comandantul regi­mentului 4 vânători, pentru vitejia cu care a condus reg­mentul în noaptea de 23 — 24 Decembrie 1916 la un contra­atac strălucit, restabilind situația diviziei VII și reluând o baterie ce fusese pier­dută pentru moment.

Next