Mişcarea, ianuarie 1917 (Anul 9, nr. 2-23)
1917-01-28 / nr. 22
ANUL ÎX No. 22 UN NUMĂR BANI REDACŢIA şi ADMINISTRAŢIA IAŞI, PIAŢA UNIRE! No. 6. In localul Clubului Naţional-Liberal ZIAR NATIONAL—LIBERAL. COTIDIAN SÂMBĂTĂ 28 Ianuarie 1917 UN NUMAR 10 Sub direcţiunea unui comitet Instituit de Clubul Naţional-Liberal IuriLIOTEC AŞI SITUAŢIA Pe frontul englez, în sectorul de la Ypres, ca şi pe Somme se semnaleaza o activitate considerabil de artilerie. Pe frontul francez acţiuni mai deosebite se anunţă de data aceasta în Alsacia şi în Lorena. Operaţiune mai importantă numai în Mesopotamia, unde în urma unui puternic asalt britanic, inamicul a evacuat întregul țărm de sud al Tigrului la răsărit de confluența Hai Tigris, teren care a fost evacuat de trupele englez. Ruperea relaţiunilor diplomatice dintre Germania şi Statele Unite Comentând zilele trecute în noul războiu submarin german, spuneam că el va avea cel mult ca rezultat exasperarea neutrilor. Din acest punct de privire, Germania a şi obţinut un rezultat : a exasperat până într’atât Satele Unite, încât Preşedintele Wilson a rupt legăturile diplomatice cu ea. Gestul său este cu atât mai caracteristic, cu cât au trecut abia câteva săptămâni de când el se oferea ca intermediar pentru tratativele de pace, ba ceva mai mult: el făcuse aceste propuneri într’o formă care nemulţumise Quadrupia Înţelegere fiindcă părea mai binevoitoare faţă de Germania decât faţă de dânsa. Nu vroim să spunem că preşedintele Statelor Unite avea o atitudine germanofilă, dar că, fie din cauza concesiunilor ce era silit să facă elementelor germane din America, fie din simţiminte personale, el nu arăta Germaniei nici un fel de duşmănie. Prin urmare suntem în drept să spunem că hotărârea Germaniei de a începe războiul submarin cu înverşunare, trebue să fie cu adevărat un act de brutalitate desperată pentru ca el să fi silit şi pe dl. Wilson să iasă din rezerva pe care părea hotărât să şi-o impună până la sfârşitul conflagraţiunei europene. Nu ştim dacă ruperea relaţiunilor diplomatice va fi urmată sau nu de declaraţiunea de râzboiu. Desigur că pentru noi şi Aliaţii noştri ar fi de mare însemnă are ca Stat**Ie-Unite să intre în râzboiu. Dar chiar dacă nu ar intra , chiar dacă s’ar mărgini la simpla rupere a relaţiunilor diplomatice, atitudinea lor are o deosebită însemnătate. Ea reprezintă o netăgăduită victorie morală pentru Aliaţi. E încă o mare Putere şi anume una din cele mai democratice din lume, care se ridică împotriva procedeurior Germaniei şi a mentalităţei militarismului ei. Toţi cei ce cred în puterea forţei morale, în influenţa ei asupra destinelor omenirei, nu pot să nu considere participarea morală a Statelor Unite, alături de împătrita Inţelegere, ca un nou factor de succes pentru cauza ei. In fine, chiar din punctul de vedere practic ruperea relaţiunilor diplomatice, dintre Grmaniia şi Statele Unite, va fi de folos Quadrupled înţelegeri, fiindcă în loc să aibă în faţa ei o ţară cu o neutralitate strictă sau indiferentă, va avea în faţa ei o ţară cu o neutralitate binevoitoare. De aceea, fără a exagra deocamdata rezultatele atitudinei Statelor Unite, avem tot dreptul să ne bucurăm şi în interesul scopului comun şi al idealurilor umanitare pentru care luptăm, să felicităm pe Preşedintele Confederaţiunei Americane pentru nobilul gest pe care l-a făcut şi care îi asigură un rol de seamă în groaznica învălmăşeală ce însângerează astăzi popoarele lumei In lagărele de prizonieri O revoltă profundă răscoleşte sufletul oricărui om civilizat la citirea documentelor care mărturisesc toată cruzimea cu care Germanii tratează prizonierii de război Recluziunea la celulă cu pâne şi apă, pedeapsa la stâlp a ochii în soare şi cu sârmă ghimpată sub bărbie, pedeapsa cu biciul, pedeapsa coliviei, pedeapsa groapei şi bastonada aplicată pe spatele gol, — cele mai înfiorătoare sisteme de tortură au fost inventate de sălbătăia teutonă, care a transformat lagărele de prizonieri în lăcaşuri de cea mai sângeroasă chinuire a fiinţei omeneşti. Nu există glas care să poată protesta cu destulă putere împotriva acestor cruzimi şi nu există cuvânt care să poată înfiera aşa cum se cuvine cea mai degradantă sălbătăcie ce a ofensat vreodată conştiinţa lumei civilizate. De la începutul războiului, Germanii au răsturnat şi au călcat în picioare toate legile fireşti ale umanităţei şi toate convenţiile internaţionale. Tratamentul ce administrează prizonierilor însă ii scoboară mai prejos de faima odioasă ce şi au creat-o până acum. In faţa cruzimelor săvârşite faţă de prizonieri, cea mai fantastică închipuire st dă învinsă, pentru că nimeni nu putea crede, că In secolul in care se deslănţue tragedia, un stat din mijlocul Europei, se putea face vinovat de un păcat pe care şi istoria o uitase de mult Dar cruzimea teutonă faţă de prizonieri, e dublată de cel mai scandalos abuz faţă de ofiţerii cari au avut nefericirea să cadă în mânele Germanilor. Deşi după convenţiile în vigoare, ofiţerilor prizonieri trebue să li se servească solda corespunzătoare gradului ce au, deşi noi respectăm această convenţie plătind ofiţerilor prizonieri solda la care au dreptul, Germanii nu dau ofiţerilor prizonieri de cât W0 mărci generalilor şi colonelilor şi tâte 80 mărci celorlalţi ofiţeri. In aceste condiţiuni, ofiţerii noştri prizonieri sunt condamnaţi să sufere lipsa strictului necesar unei vieţi omeneşti Aceste cruzimi şi abuzuri nu vor fi, desigur, niciodată triate sau uitate Ele vor apăsa de a pururi conştiinţa întinată a Germaniei şi vor revolta întotdeauna conştiinţa ofensată a lumei civilizate. Ce spune presa Engleza LONDRA 3 Februarie.—Intr’un articol de fond ziarul Morning Post, spune că acţiunea decisivă şi promptă a preşedintelui Wilson, care reprezintă cea mai puternică naţiune neutră a lumei întregi, a fost viu aplaudată de toţi acei, cari îşi dau sema pentru ce aliaţii luptă de mai bine de 2 ani. • A. T. E. \ BRAVURA OSTAŞILOR NOŞTRI Din învălmăşagul suferinţelor de tot felul cari ne-au împânzit sufletele, din când in când mijeşte câte o rază de lumină, aducătoarele speranţă şi evocatoare a vremurilor mai bune ce cată să vină. Am urcat cu bărbăţia inerentă rasei întreg calvarul suferinţelor prilejite de starea de război, am răsbit prin toate nenorocirile, dar niciodată n’am pierdut credinţa in izbânda finală. Şi această credinţă ne-a dat-o pe de o parte încrederea desăvârşită în dreptatea cauzei pentru care ne-am jertfit sângele, iar pe de alta, încrederea în vigoarea şi in puterea de rezistenţă a soldatului român. Mulţumirea noastră însă este sporită, astăzi şi de faptul că dovada cea mai strălucită a bravurei ostăşeşti şi a unei clasice puteri de rezistenţă, au dat-o in primul loc toate cele trei regimente de infanterie ieşene. Intr’adevăr, Monitorul Oficial publică decretul prin care M. S. Regele a conferit cea mai înaltă distincţiune de război regimentelor 4 Vânători, 13 Infanterie şi 53 Infanterie, pe ale căror falnice drapele a fost atârnată medalia ,‘Mihai Viteazul“ clasa III. Este poate cea mai binemeritată dintre distincţiuni, intrucât dela decretarea mobilizărei aceste regimente n’au avut nici un moment de răgaz. Au fost primele cari au răsbătut în inima Ardealului, n’au lipsit nici la luptele aprige din Dobrogea şi nici dela cele dela Jiu şi Olt. De trei luni aproape aceste brave regimente stau strajă neadormită pe valea Oituzului, apărând cu un eroism ne mai pomenit graniţa Moldovei, peste care duşmanul cu toată impetuositatea atacurilor date, n’a putut să facă pănă astăzi un singur pas. Nici asprimea vremei şi nici oboseala, n’au slăbit entusiasmul şi puterea de rezistenţă a acestor regimente, a căror bravură va fi înscrisă fără indoială cu litere de aur in cartea războiului. De aceia noi ieşenii salutăm cu o legitimă mândrie inaita distincţiune regală acordată celor trei regimente de viteji. ECOURI Simplu dialog care poartă iscălitura glorioasă a lui Henri Lavedan, de la Academia franceză: — Dar când va trebui să refacem, să reconstruim toate acestea? Cine se va însărcina ? Cine va reconstrui ? — Ai noștrii! — Cum? Aceiaș? Aceleași mâini teribile? — Nici vorbă! Nu există mâini mai bune pentru repararea tuturor stricăciunilor..... Vor lucra tot atât de bine şi în sens invers... Este drept că, de obicei, mâinile cari dărâmă nu înalţă, iar fabricanţii de ruine se scutesc de a mai clădi la loc... Dar distrugătorii răsboiului n’au nimic comun cu distrugătorii păcii... Acesta din urmă suprimă, răstoarnă, tot ce a fost pus în picioare din ignoranţă, orbire, şiretenie, invidie, ură şi perversitate ; cei dintâi o fac din raţionament, din ordin, din patriotism, şi vai! pentru că toate aceste ruine sunt soclul necesar al Victoriei!... * * * Este vorba de crearea de ceainării populare pentru militari. Iniţiativa a luat-o un om de bine care crede că în periferia oraşului, la anumite locuri, s’ar face soldatului un mare bine, dându-i gratis, un ceai ferbinte ca să se încălzească şi să se mai învioreze pe aceste vremuri de frig tăios şi viscol. Excelentă operă pentru care mulţumim în numele modeştilor viteji cărora le este consacrată. * * * Poşta aeriană. Se înfiinţează poşta aeriană între Paris şi Londra. Tot timpul trebuincios pentru aducerea poştei engleze la Paris se va reduce la un ceas şi 40 minute, pe când acuma se cer 8 ceasuri. * * * Cultura legumelor in Franţa. Consiliul tuturor primarilor din diferite ’’ părţi independente ale Parisului a hotănt să închirieze toate împrejurimile capitalei celor doritori să lucreze la creşterea legu- ' melor în loturi mici de la 100 până la 800 metri pătraţi cu un preţ de 5 franci pentru fiecare lot. * * *. Iarna în Rusia. In toată Rusia de sud-vest gerurile ating limita stabilită aci prin unii ani precedenţi. Temperatura pretutindeni e aproape aceeaşi circa 19 grade sub zero. Zăpada de 1 metru şi mai mult. NOTE Trădătorii Istoria nimicniciilor omeneşti şi perversiunilor celor mai ignobile, consacră un deosebit capitol trădătorilor de ţară. Există criminali „de drept comun“ Ei sunt recrutaţi din speţa omenească, asupra căreia ochii blînzi ai lui Lombroso au aruncat priviri de medic altuist Sunt şi provorbatori, car minaţi de patimi şi fără resorturi sufleteşti mai mari, nu ştiu să facă distincţia între cea ce este a lor de cea ce sunt banii străini. Toţi aceştia fac parte din categoria imoralilor. Şi nu sunt fiinţe de compătimit. Sunt excepţiile triste la Doctrinele ce înalţă pe om ; sunt exemplele antipatice a Doctrinelor care li arată ca un „homo homini lupus“, pe care Leviathanul lui Hobbes l-a pus în circulaţie. Dar mai urît decît criminalul mai hidos decât asasinul cu premeditaţie, mai înfiorător decât violatorul, este trudătorul de neam. Fapta sa este o cumulaţie de perversiuni, de ofense aduse demnităţei omeneşti, de biciuri a oricărei cinstiri. Trădătoruldistruge avânturile unei rase, compromite desăvârşirea unui ideal nutrit în cele mai tainice cute ale sufletului. Seneca nu l-a zugrăvit în tabletele lui. Nici Le Bruyere nu l-a făcut nemuritor. Pana marilor biografi ai tipurilor omenești nu s’a putut opri in pictura infamiei și ignominiei trădătorului. Dar această exasperare de patimi sociale, de nobile avânturi, în care trăim, a pus în lumină și chipul hidos al trădătorului, care distruge cu voinţă cele mai prielnice măsuri de apărare naţională, şi care descoperă inamicul tainele semenilor săi Toate neamurile au avut aceste ruşini. Toate popoarele au suferit de o întimplâtoare scădere a demnităţei lor. Ţara noastră n’a putut scăpa de vîndutul care n’a cruţat nici pe Isus; şi poporul nostru nu a putut fi cel mai fericit din toate elte au vieţuit sub soare, pentru a nu cunoaşte pe trădător. Din fericire alături de unul sau de doi vînduţi ori trădători, superba curăţenie a sufletului romînesc se manifestă prin acei nenumăraţi „sublocotenenţi Dumitrescu“, oameni simpli, şi eroieşti din obârşiile pline de viaţa ale neamului. Ei ne răspună, prin faptele lor, de acele rare infamii cari ne îmbujorează faţa, şi ne spune că pot fi şi oameni, cari vorbesc româneşte, vînduţi străinilor. Ei desigur nu pot fi români. Genealogia în anumite cazuri ar fi o anexă a moralei, publice. Petronius Pentru ca aprovizionarea populaţiei cu lemne să nu sufere în acelaş t mp să se efectueze mai cu înlesnire, autoritâţe adminstrative, au hotărât înfiinţarea unui mare depozit de lemne la Tomeşti. „Scrisoarea, merdutâ" In matineul de en de la Teatrul Naţional, s’a jucat „Scrisoarea pirdutâ“ admirabil comedie a marelui Caragaie. Lucrarea este destul de cunoscuta tuturor, încât ar fi de prisos să mai insistăm asupra ei. Interpretarea piesei însă, a fost încredinţată celor mai de seamă artişti ai tuturor teatrelor noastre. Rolurile prefectului şi al tovarăşului lui de luptă, Zaharia Trahanathe, au fost admiral interpretate de către d-nii Profir şi MomuleaxU. D. Vernescu Vâlcea destul de cunoscut ieşenilor, ne -a redat cu adevărat tipul poliţaiului de provincie cu energa şi volenţa lui când e vorba de interesul partidului..... şi al „stăpânului“. Ieşenii au avut insă ocazia de a vedea pe însăşi creatorul rolului opozantului Nae Caţavercu, care e Niculescu, fost artist al Teatrului Naţional din Bucureşti. Un cetăţean „mai turmentat“ decât acel redat ori de Iancu Brezeanu, poate că nu şi - ar fi imaginat nici autorul. Coana Zie soţia venerabilului Trahanache, femeea de provincie care se amestecă în politică cu ambiţia chiar de a dota, a fost in mod strălucit redată de d-na Ciucurescu-Buifitschi. Direcţiunea liceuli Naţional aduce la cunoştinţă tuturor elevilor săi, că în urma involtei I. P. S. S. Mitropolitului Moldovei şi Sucevei, sfântul locaş al bisencm Talpalan—localul liceului fiind pit-făcut in Spital este pus la dispoziţia şcoalei în scop cultural şi naţional. Drept acei toţi elevii liceului Naţional aflători in Iaşi sunt ciumaţi a veni la biserica Talparin in dosul şcoalei de Arte Frumoase. Vineri 27 Ianuarie oare■ le 10 dimineaţa, unde P. C. Sa Părintele Ţiueoca va rosti o rugăciune în amintirea celor căzuţi pentru Patrie, iar diectorul va vorbi despre situaţia şcolara a elevilor, punându-ie in vedere datoria lor faţă da suferinţele celor fără de cămin şi ale celor ce luptă pentru idealul Patriei. Se va vorbi apoi de elevii între etatea de 15—17 ani, cari vor forma eventuala colonie şcolara a liceului Naţional. Este deci in interesul şcolarilor, să asiste cu toţii la această consfătuire. Direcţiunea roagă insistent pe părinţi a nu opri, din contra a indemna pe elevi să-şi facă datoria răspunzând voioşi chemărei. Eri a sosit în comptul administraţiei Comunale un tramport de 10 mii kgr. de carne de la Buhaeşti, pentru alimentaţa populaţei din Iaşi. Căruţele, puse la dispoziţia Administraţiei Comunale, pentru transportarea lemnelor, care au fost trimise la pădurea Mogoşeşti au fost înzăpezite, astfel că transporturile care urmau să sosească azi, vor sosi poimâne. Administraţia comunală în înţelegere cu direcţiea Uzinei electrice, va lansa zilele acestea ordonanţă prin care va pune în vedere publicului şi proprietarillor de restaurante, magazine şi stabilimente particulare că se va fixa fiecăruia canttatea de lumină necesară fieărei clădiri. Acei ce vor fi găsiţi cu ajutorul contoarelor că au consumat mai mult vor fi daţi judecăţei şi li se va lua lumina. Dl H. Hahn secretarul comitetului de ajutorare „Familia luptătorilor“ a înaintat an conturile de plata ajutoarelor familiilor celor imobilizaţi pe luna Ianuarie *• S-a acordat ordinul „Corona României“ cu spade în gradul de Ofiţer Maiorului Roiu Ioan, de regimentul Ştefan-cel-Mare No. 13 pentru priceperea cu care a condus batalionul şi pentru rezistenţa ce a opus atacul lor viguroase date de inamic la 13 şi 14 Decembrie 1916 Maiorului Dimache Gheorghe, din regimentul 19 artilerie, pentru bravura şi destoinicia cu care a condus bateriile divizionului său. ** Suntem informaţi că un individ se prezintă sub numele de Hociung sau alt nume, pe la diverse instituţiuni ca făcând parte din redacţia ziarului „Mişcarea“. Acest individ trebue dat imediat pe mâna autorităţilor. INFORMATIUNI *• Aseară de general Mosoloff Ministrul Rusiei pe lângă guvernul român a plecat la Petrograd. In tot timpul absenței d-lui Mosoloff lucrările vor fi rezolvate de Prințul de Gagari care a sosit astăzi din Odessa. D-lui Locot,colonel Sancery din armata franceză, i s’a conferit ordinul Coroana României cu spade în gradul de ofiţer, pentru bunele servicii aduse unei divizii române, în cursul unor lupte violente. ** Direcţiunea Uzinei electrice a oraşului de acord cu Primăria comunei Iaşi, a hotărât de a se întrerupe curentul intre orele 5 — 10 dimineaţa. ** In urma înştiinţărei fabricei de zahăr de la Ripiceni,Administraţia Comunală a trimis un delegat la Ripicen, pentru recepţionarea şi încărcarea unei mari cantităţi de zahăr pentru nevoile populaţiei. *** S’a conferit ordinul Conana României cu spade în gradul de Mare Cruce, generalului de corp de armată Averescu Alexandru, comandantul armatei II, pentru destoinicia cu care a condus operaţiunile armatei sale. Ordinul „Steaua României“ cu spade în gradul de Ofiţer Locotenentului-colonel Gherculescu Dumitru, comandantul regimentului 4 vânători, pentru vitejia cu care a condus regmentul în noaptea de 23 — 24 Decembrie 1916 la un contraatac strălucit, restabilind situația diviziei VII și reluând o baterie ce fusese pierdută pentru moment.