Mişcarea, octombrie 1917 (Anul 11, nr. 223-246)
1917-10-26 / nr. 243
ANLU XI No. 243 * M* .mernem, UN «SUMAR O Fnm tsszzzsssszssESsm Itecacffu sl mi- P*»t» UtaEm Nta S An tai» Z&mwM ziar nATiopmuu»Bm comm* JOI 26 OCTOMBRIE 1917 m ahar 10 MS mm c&mMâ SITUflTIfl Attiuai du paifiîie îi Bdgis, AfmMeîe franceze sa operat .mal xmsife atacuri rewșîte Ia I Bille dușmane la aord de Sf. Quentin sl ia «tss de Aubsrl?e, făiâicS prtaonlefl Pe t&rniui drept si M*msei -activitate n& artilerie dealul de Tie. Englez'! au mal aTaasit la PoslCipefie, șî au opfraî o Incurnam reuşită a aud vest de ihfficowt. Ia lupta de laGsvrelie eaglezii ai luat prizonieri. Presiunea austro germană pn frontul Italia continuă. Duşmanul a frecat Tegiamento, la sord de PInzeno. Pe fronturile orients şi macedonean ca şi pe fronturile din Palestina și Mesopotamia șilustia este neschimbată. Pe *rantul tuturor armatelor noastre activitate de artiterie. Parodia dela ¥ arşovia Ori 4t căte ori germanii au nevoie de o manifestare politica pe care s’o prezinte naivilor drept o dovadă a spiritului lor de dreptate şi umanitate, duc câţiva figuranţi în sala tronului vechiului castel regal din Varşovia şi mai joaca o scena din parodia „Eliberara Polemia“. Acum de curând s-a represintat acolo instalarea regenţei Statului polonez creiat din mila celor doi Kaiseri şi din marea lor dragoste pentru libertatea popoarelor.... Ceremonia a fost spectaculoasa şi mişcătoare. Nu ştim daca portretele lui Frederic al II-lea şi al Maneî-Tereza erau pusa la locul cuvenit in sala tronului, pentru ca sa prezideze aceasta sarcastică comemorare a bauditescului act de acum 144 de ani ştim însă ca erau de faţa cei doi guvernatori, patron*» simbolici ai „libertăţii* Statului po-, Ion. Şi trebuie sa recunoaştem că actul criminal din 1778 avea tel puţin valoarea făţişă a brutalităţii lui, pe când păcatoasa farsa care se executa la Varşovia acum, inspira nu numai revoltă, dar fi scârbă pentru ipocrizia autorilor ei.1 Frederic al II-lea cel lipsit de scrupule şi Maria Tereza, al cării Kaunitz era un Machiavei de faptă, au răpit la lumina zilei şi fârâ fraze libertatea poporului polon. Wilhelm al Il-lea şi Gard al VI-lea să vâr-j şesc pentru a doua oara aceiaşi crima, răpesc polonilor chiar şi ui-j turtele lor speranţe, dar încearcă sâ-şi învăluie fărădelegea în apa- renţiele unui act de dreptate istorica, a cărui sacră solemnitate o parodiază în chip nemernic. Cum îndrăznesc sa vorbească poporului polon de libertate acei care distrug cu o cruzime metodică şi neinduplicsta neamul polonez din Foklia prusiana, sau aceia care continuă a ţinea în robie Galţia, sub coroana habsburga?.... Căci e o amară luare în deşert a numelui Hibertaţii simpla trecere a Potomior de sub stăpânirea ţarismului rus, sub aceia a ţarului de la Berlin, sau a celui de la Viena. Iar daci era vorba de eliberarea neamului polonez, ce era mai onest şi nul firesc decât sa se înceapă prn renunţarea, din partea Germanieii şi Austriacilor, la proprii lor robi poloni, pentru a se socoti vrednici săi elibereze pe ai altora? Ori poate, după concepţiile speciale ale moralei teutone, e admirabil să păstrezi partea ta din rodul unei crime şi totodată sa fii generos şi nobil —din părţile complicilor tai ?| Iată pentru ce exhibiţiile din vechiul castel regal al Varşoviei nui înşeală pe nimeni r şi pe Polonia mai întâi, ca dovadă absenţa legiunilor polone pe carele r|||iffadenburg şi atitudinea generală a Polonilor din teritoriul ocupat, care continuă a vedea în nemţi un stăpân vremelnic, cu ambiţia de a rămânea şi mai târziu. Libertatea poporului polon e necesară şi sacră. Ea se va înfăptui, dar nu din jocul ipocrit al cuceritorilor de acum, ci din voinţa sincera a luptătorilor pentru libertatea popoarelor — după ce austrogermanii vor fi nevoiţi să renunţe la ambiţiile lor nebune şi la prăzile lor din răsărit şi apus. * TRADUT IOTV A OSW1TT/ OgffMAIjL.. Schimbările de Cancelan Era o vreme clnd germanii se puteau răbda cu tradiţionalismul lor. Tradiţională era judecata dreaptă a profesorilor germani, ca şi creismul armatelor germane. Tradiţională era metoda politică din Germania. Un Blemauk marcase cu politica lui, o eră da conducere*. Un Kaprivi, un Boelow, avusese şi ei normele lor, care au contat în viaţa politică germană. Chiar şi Bichman-Hollweg a lăsat urme. Brutal în manifestării® lai, el era totuşi un om care ştia ce voeşte. De cînd cu răsboiul actual se vede că totul e în prefacere — în rău, bine înţeles—în Germania, judecata dreaptă a profesorilor germani a devenit o legendă. În ioest el avem memoriul ruşinos al universitarilor de azi, prin care s'a încercat să se legitimeze strangularea Serbiei, cotropirea Belgiei, atacarea Franţei. Eroismul armatei germaca a fost înlocuit cu tunurile de mare calibru şi cu biciul pentru bestia umană vîrîtă în tranşeele sollud. Iar tradiţia cancelarilor a devenit o glumă proastă. împăratul, marele puppenmaister, schimbă azi cancelarii cu mai mare uşurinţă de cit pe camerişti. Bietul Mihaelis 1 Dacă. a fost înfumurat pe cit era de îngust la minte, dacă s’a arătat lipsit de cavalerism faţâ da ua coleg ca von Kapelle., totuși merită să fie piîas pentru lipsa de considerare ce a arătat-o Împăratul lui, schlrabîndu-1 la cancelariat de abia după trei luni. 11 urmează Herffing, elimia desigur că el va urma altul îa curiind. Şi astfel cancelarii în Germania ajung nişte germane marionete în mîinile celui mai capricios dintre „trimisul lui Dumitrzau pe pământ“. Trebue să fim drepţi şi să recunoaştem că tradiţia esnedarilor germani a fost alterată şi de sute elemente decît capriciile Kaiseralah Rzîhsaan-Holweg a căzut mai mult din cauza principiilor preşedintelui Wilson şi Michaeli« a fost trimes la preumblare mai mult din cauza atitudine! majorităţii Reichstagului. împăratul german a avut aproape «amai rolul să semneze scutinţele de kigonire. Tradiţia însă s’a dus, după cum a’a dus tot renumele Germaniei. In locul poporului care -i dat atiţia glnditori da seamă, rămîni adunătura de Invadatori, jefuitori, omorîtori de oameni dezarmaţi,—bestia urbană devenită de actualitate şi pornită spre cuceriri pmnk» gklftsk»... economicii. Dîn imperiul lui Bar Sue flizisihrare Monarhia habsburgică ,şi-a închis graniţele. Nici un zîsr străin nu poate intra în Austro-Ungaria şi nici un ziar austroungar nu poate trece graniţa. această măsură ca şi aceia a suprimărei şcolilor româneşti, ca şi întemniţarea patricilor naţionalităţilor, fac parte probabil din marile reforme democratice aie lui Karl şi compania. Din nenorocire aceate măsuri poliţiste n’au împedecat ca Europa să ştie în ce constă „sacra cniro în jurul tronului" atât de mult trâmbiţată de minoritatea germană, după cum fi'au împedicat nici naţionalităţile să-şi continue opera lor de emancipare. Pesta şi Wiena sunt în faţa aceloraşi eterne probleme, mai dezorientate ca oricând, atteruând măsurile de represiune cu protestări de realitate smulse de jandarmul ungar, învinovăţindu-se reciproc de blândeţe şi făcând încercări desperate pentru pace umediată care singură speră să o salveze şi să permită a întrebuinţa contra naţionalităţilor „glorioasele“ baionete ale honvezilor unguri. *** Dar descompunerea urmează... Şi în timp ce la Pesta, Wekerle, acest demn urmsss al călăilor Tisza şiAppony,ridică împotriva lui protestările naţio- nalîtîţilor şi ceva şi mai dureros pen-j tnr ei: protestările Europei civilizate, reprezentată prin manifestul Lordului Bssborosgh pentru liberarea „celor 3 jami, milioane români, jertfă a celei mai crude apărări“, Vieca îşi vede zădărnicite încercările de o pace strâmbă cu naţionalităţile. Astfel ca toată oprirea ziarelor de a trece graniţa, „Die Zeit" ce ne parvine vorbind de criza de guvern, spune : „Ministrul preşedinte dr. Suidler nu mai are majoritatea în parlament şi nici o speranţă de a obţine votarea bugetului. Numai deputaţii germani vor vota pentru buget toate celelalte naţionalităţi şi au anunţat atitudinea lor opoziţionistă. Cehii, slavii de sud, polonezii, ucreinenii şi italienii ca şi social-democraţii au format o coaliţie fără de care germanii se găsesc în minoritate »Intotdeauna fideli“ germanii rămin sUIss uniţi Sîrgă agaatul tron. pe cale de a fi pfirisn de tovarăşii intru crime de la Pesta Căci ar fi o naivitate să ne rmi Închipuim că măcar ca.& i sunt In anta unire at t de mult trîmbiţată. . Netru'ţumirea ut gurilor apare în im trisga lor presă, ptă de protestări în contra slăbiciune. Austriei faţă de caţonalităţi, în contra cehilor şi agitaţii i jugosfeve te tinde la dezmembrarea imperiului. Şi nici merii aliaţi de la Berlin nu sunt tataţi mas bise. * Titu! de „Locus tele Ungariei“ este lui ce au găsit pentru acei ce au scăpat de o invasiune în faţa căreia laşii şi honvezi fugeau în dezordine. Recunoştinţa n’a fost nici o atît o calitate ungurească şi ura le-au dat puterea necesară să spună un adevăr. Deci din cele nouă naţionalităţi se mai găseşte iacă una, strîns unită cu tronul habsburgic ; foamea atlt de bine organizată de autorul prietenilor unguri va reuși să o convingă mci bine decit orice argument că timpul asupririlor a trecut. Soldaţi rontîni la Paris PAR:S, 4 ffoembrie.— Erî an sosit 1« Paris aproape patruzeci de soldaţî româîîh venkrd din Italia; gslţl dfe'pă ce sa fost făcrţi priconieri î*£ Carpafi, an fos! trimişi 2o A biala, vede au fest liitrebulotsti Im codiinfirea şase:©ior Trsiamcnîal suferit de ei a fost îngrozitor. Din 200 câţi erau la mnseput, 60 au mudt de ioane numai la 25 de zi e.— (Hărău) mmm WVIZIil Its ITALIA Profanarea! Civilizaţia de «ti e Jejfait Arin tufati milenare cu dout alte lumi carii au Iat* mat'o , cu lumea greacă, « cărei evalu* ție perfecă făcea pe Sdnegd • • caaaidera ca un summum al pesrffficfuaeî •» meseni ; şi cu lumea ram**», unde s’a plămădit la formale eterae prîacîpiile dreptului uman, PemSatof Lctiadui fi aî Ahaiei sunt astfel cele deai ceecre* tisSri sfinte ale sublimufei moral și sublimului eroic. Noaptea fâatfird s’a îa* tin? asupra lamei, când leine« a uitat de Latin și de Ahaia, și „ffeaașterea* n’a putut eâ se ivească de CM atoacî când sufletele au gătit la cutele Iar, ascunse, vocea aatichitMd greci latiae Şi de aceea cSad ptasSatul fericit care a purtat civilizaţia greacă a fost ameninţat de profanarea barbari, luarea ta* viliaats, a simţit fiorul duratei sleasa* toare a celor sfiate, Şi ua Byr*n aaeste pentru că nu putea trăi finiş® ca giediul,câ ^ pe locul unde Akropole se fidfct,’ unde a I trăit înţelepciunea, şi pe colţul de pi rmânt unde frumuseţeaşi-a găsit loea* i şui ei firesc, suflete păgâne, şi mirţi fn* tunecate să domnească sujraac peste ceea ce nu înţeleg. * Isî Italia a fost mal «mii ie cit grecia antică, pSmâatul făgăduistei teatru suîitide de difi ale omanititei fii «momentul ei de apogeu» italia nu posedă cumal ^ ct: tatta tterna, — cetatea care îeagi ped, tiu eternitatea etericitgţilor, csacepţîili variate ale lumei cu coaeMţî* imutabiti ! despre dreptatea poporului jurist. Italia I nu e numai Roma, cu cduanaa ce vorbaşte îndepărtaţilor fraţi de î» DuaSr« de origina lor nobilă, cu Fărâm uade ! elocvenţa îşi a găsit fo rmulele eî dlssîce . nu este numai oraşul unde au damait Iegendarii Regi, magistral ccaaidtri, lm I păreţi fastuoşi şi bani, cu Sl Ce«*rii ce răi pictaţi de Suetoaiu; îtaflă au t na I mai Roma, şi Roma nu t aumai oraşu unde s’au celebrat „hdumîutile“ generai I Iilor romani. Italia este şi pământul undi ; a încolţit la vremea nopţei medievale , scânteia divină a artei şi unde s’a renăscut vigoarea minţd iscoditoare . îtalha e pământul care a dat nahere nu au ! mai lui Vergil şi Ovidiu, Tacit Şi fiii Liviu, Horaţiu şi Cheie, dar şi pămlatul natal al lui Michel Angels, « tus Cellini, şi a! armoniştilor cari ap aipus!din cer acordurile heruvimiîor. Italh Ieste pământul latin, dar Şi piasmîu I civilisaţiei care a continuat vechea ne I bleţă a gândirei romanej prin **14 şi cultura „Renaşterei* prin efutrescenţ; ? oraşelor libere, prin miaunati activitati I veneţiană, care cea d’totâi a legat trie* tul îndepărtat cu lumea europeană. Şi de aceia Ialia a fost pentru toate minţile luminate ca loc de pelerinagiu, un colţ de lume unde Templul Prumuseţei şi Adevărului a fost totdeauna larg deschis. Acolo, spre Rima solemni, spre Fisigata ce păstrează monumentul Basilicei celei mai cutremurător de frumoase, spre Veneţia melancolică şi triste da asi, apre Veneţia boabă de mărgean pe Dmnisul smarald al Adriaticei; spra Italia, visurile noastre nostalgice după un ideal de virtute şi de frumuseţe, au fost pelerinii pieşi şi sinceri. italia e locul unde Omul a taţsles menirea lui; e locul unde tot cea ce e mai bun, mai nobil, mai ales în sufletele umane, s’a format şi înţeles, şi păstrat. Ori ce oraş italian, ca şi ori ce orăşel şi sat e o perlă din colierul splendid al unei civilizaţii ce nu poate fi imitaţi, şi fiaita toată este ce mai vast sausen ce s’a citat vreodată spontan sl «ndensr. * * * Iată de ce invasia gerataaa ta Italia este mai mult de cit ua „fapt de a¥«e* este ceva mai peaib de cit 0 adversitate firească taur as rizbaiu extraordinar de greu și de luag ca cd de azi] este ceva mei infricoșător de citita* frângere de azi, ce mâine va fi întoarsă contra victorioşilor temporari, lavasia germană este o profanare a Barbarilor ce nu pot înţelege ceaa ce noi iubim; şi veserfim şi glorificăm de apurpri ! este călcarea în picioare de către jumătăţile de oameni a oamenilor superiori ce au creat pe pământul plin de soare şi strips între mări limpizi, testă fraumeste» latină. Barbarii au savadat Templele noastrite, şi au adus la prea lunga ruşine a profanărei Basificei Sfintei Sofii de cifre aliaţii lor de azi, vremelnica ruşine a asapaţiei teutone a unei părţi din pământul venerat şi iubit şi glorificat de civilizaţii omenir îatregi. Roma e prea dureroasă, Italia a suflat a! sosim. Contra barbarilor cari au pretamt-o, nu se ridic® numai „Aliații", se ridică apăimântat sufletul omenesc îatreg. Pisă aci! Spaima omenirei profanate !Eagănul ei e prea puternică. Barbarii afară ! Italia e gândirea sublimă la luptă cu brutala şi sanguinara samsfitste de care ne leagă zoologica noastră obârşie. Şi voim murim ca aaaterii, cu respectul celor sfinte şi cu grandioaselor amintiri. Şi vor plăti scump aceia ce au profagat «i pâmânt de care ti desparte tot ca flstul tar, totul de cât ai nostru i Ol ■/': Gr. T. idail la Ken Actualmente se află în oraşul Cherson peste 300 de familii româneşi. Colonia română de aci este alcătuită din senateii, deputaţi, magistraţi, profesori , medici, funcţionari, toţi evacuaţi. In oraş sunt mai multe spitale româneşti cu aproape 2000 răniţi soldaţi români, din cari muţi s’au vindecat şi s’au reîntors la ţară. Românii au Înfiinţat aci o cooperativă care a început a funcţiona da la 4 Octombrie. Se diatribue membrilor coroaiei române alimente de prima necesitate,fca zahăr, făină, ulei, etc. După aceea a’a laîiinţat şi o cantină romînească, cu toate instalaţiile şi aprovizionările necesare. Se simte însă lipsa mălaiului (Bina de păpuşoi) pentru mămi- Hgi, care nu este Întrebuinţată In Rusia, Dafi Const, Codaş vicepreşedinte ,al Senatului, Paul deputat şi Rotescu cosilier de curte,, îşi dau toate silinţiie pentru a praîntîmpina nevoile populaţiuaei româneşti. De alifri românii găsesc tra sprijin efectiv şi puternic attt la adteiaistraţia locală cit ai la comandantul cazacilor d. colonel cness Morozi, cari sunt foarte binevoitori la toate apelurile şi cererile coloniştilor noştri. Ca ale hrasei se găsesc din abondeaţă, dar cu preţuri foarte ridicate. Zachirul, făina, uleiul, spirtul denaturat şi petrolul se dau cu cartelă. Lemnele de fa sunt scumpe iar tăiatul iar costă şi mai scump. Se întrebuinţează mult cărbunii care se găsesc cu greu. Pentru populaţia românească însă comisiunea ruso-romînă a luat măsuri da aprovizionare cu lemne şi cărbuni pentru timpul emes. • Populaţia locală este foarte prevenitoare cu românii. Chiria locuinţrior se fixează de comisiunea specialâ, iar proprietariî caseor nu fac nici o obiecţiune. Nu se găsesc fusă pateri, saltele, perine, rufăre de pat. Administiţia locală procur® paturi de lemn şi saltele de pat celor ce nu au„ S’a destinat o biserică din oraş pentru români. Aci se oficiază litugia îa romîneşte de către preotul Gr. Popescu Breast», diaconul Teodor Simiono şi monahul Bădilă ciutăreţ. In fiecare Duminică şi sărbătoarea biserica românească este plină de credincioşi români şi basarabeni precum şi de localnici şi soldaţi ruşi. Oraşul este curat şi frumos, cu străzi largi şi plantate, grădini publice, parcuri multe, cinematografe şi teatru. Magazinele cu tot felul de articole, sunt deschise de la 9—1 şi 3-6. Ordinea este menţinută de miliţieni şi cazaci. 4 SI Cm ULTIMELE ’ n..tmi TELEGRAFICE ml PASIM IU