Mişcarea, martie 1918 (Anul 12, nr. 49-74)

1918-03-02 / nr. 50

10 MB) Redacţia şi fi dm istmi­ţiv IAŞI—Pî«^ Unirsi N», fi 11 tocalst eMhs/aî NailinaH-Urasul NflTIOISfiL-LIBERflL COTIDIAN m UN NUMflR 10 tn Roşia 01 Cdlpeid Sub direcţiunea unui comitet distituit de Clubul Naţional­ Libera!­ UR RUMAR SITUAŢIA Pe ţărmul drept al Me­sse­i şi în Lorena, viu hom­o da­ment de artinrie. ... Armatele australiene au dat un viguros atac la nord est de Messi­na, luând mulţi prizonieri. In Italia acţiuni de artilerie şî operaţiuni aeriene. Senatul a­merican a împuternicit pe d. Wilson sä confişte docurile şi instalaţiun­le societăţilor germane. k Com­iEdaraentul chinez al Chat­linului a ameninţat pe bolşevici pentru orice eventuală incursiune pe teritorul chinez. Max'ms Uşii Ksmeneft şi, Zullkiad trimes ca ambasado' la Paris Berna n'au obţinut paşapoartele necesare de la guvernul erglez. Datoria noastră Intr’un articol precedent au­ arătat că s’a proclamat reorganizatorul învăţănai­­­intrăm p&nă la ziua dreptăţii intr’a lopta­tului şi culture! romăsaşti. Ei au InCer­­raatl grea da cât aceia pe care am dus'o sa­u: : ‘K “* ““ n,,M până azi. E« va fi grea fiind­că izolaţi de lumea întreagă civilizată va fi o adevărată operă de apostolat a fie­cărui român, prin încordarea activitaţei pentru întărirea e­­nergiei naţionale, sub toate formele ei. Adăugam că pentru a spori sorţii de is­­bândă a ori­cărei lupte, trebue, in pri­mul rând, sa cunoaştem intenţiile şi mij­loacele adversarului. De aceste intenţii putem vorbi Aii, fiindcă atât ţi statele iscălite cu Ucraina, Finlanda şi Sus**, cât şi cele în­ cura cu România, au ridicat orice îndoială asu­pra adevăratelor ţeluri ala Puterilor Cen­trale.—Ele au arătat că acea politică a Miteli Europei, nu era fantezia unor pangermanişti visători, ci un adevărat program de guvern. Rezumată pe Baltica şi Marea Neagră, Germania nu Înţelege, pentru toate popoarele eşezate între Berlin şi Bagdad, altă vieţă decât aceia pe care ar Ingădui o intensele politice, economice şi culturale cotropitoare ale pangermanismului. Ori­care ar fi deci rezultatele trata­ti­velo­r de la Bucureşti, la ceia se pri­veşte chestiile teritoriale, soarta noastră este legată şi mai mult de­­ci înainte de aceia a omenirei civilizate. Nu cre­dem că această omenire poate renunţa la viaţa li­be­r a popoarelor şi că acest războiu să fie chemat să distrugă in câti­va ani temeliile moderne a statelor, întărită printr'o opere continuă de civi­lizaţie de peste o sută de ani, de la revo­luţia cea mare până azi. De aceia nu de consecinţele acestei si­tuaţii , generale asupra României mu vom ocupa azi. Precum soarta armelor noastre a fost legată de aceia a frontului n­are din sare făcea parte, tot astfel şi aceia a vieţei libere a neamului românesc este legată de îndrum*?#* viitoare a ome­­a’î-ai. Rolul nostru teta deci pentru mo­ment mai mult de ordin interior. Ia cadrul acesta mai restrâns al ho­tarelor noastre redate da mâine şi al li­mitelor ea ne poţi încătuşa ea vrăjma­şului, trebuie să cercetăm intenţiile şi mijloacele lui pe tru ca să păstrăm pen­tru ziua de mâine cât mai mult d­e pa­trimoniul naţional. Atât din politica de cotropire urmată pe ascuns până In ajunul războiului, cât şi prin aceia proclamată acum fără r­ezervă m­erent, apere limpede importanţa pe care Geraauia o dă penetraţiei pncifice, adică pe cale editurală, economică şi fi­nanciară. Clauzele politice şi forţa mili-­ tară nu-i servesc decât ea pavăză pen­tru o activitate mult mai mare pe aceste căi la această privinţa începuturi de organizaţie s'jta fi făcut la teritoriul o­­cupat pentru tu cătuşa­rea noastră viitoare an numai de formă, dar fi de fapt. Dijpă ele trebue să judecâm activitatea ce vor căuta să desvolte mâine la adăpostul tra­tata ui de pace. Principala vină pe care vrăjmașul ae a adus-o la tot timpul acestui război a fost că statul modern român, atunci când a vrac sa h o Îndrumare cul turii ă nu a’a robit destul culture ! germane, și că a urmat pilda unuia din popoarele care e­rau In capul civilizaţiei şi a cărui cultură prin originea lui latină se apropia mai mult de firea poporului român. Ei n’au înţe­les el acest ajutor nu l'au luat decât pentru că la adăpostul lui sâ putem a­­junge la desvoltarea unei culturi raţio­nale, iar nici da cam pentru a renunţa la traiul nostru de sine stătător. De aceia pe lângă sporirea ţi­­ntfi­îrea Şcolilor de tot felul germane şi ungureşti, pa care armata de ocupaţiune a căutat şi a fost la ter­toriul osupat, vrăjmaşul cat chiar în biserică să se amesteca, nu­mind ca director al mitropoliei din Bu­cureşti pe un pângăritor al credinţei strămoşeşti. Dar su mentalitatea de escluacitate şi de acaparare arătate de germani, acea­stă cultură româneas­­­ca trebue să fie numai o manifestaţie secundară a celei germane. Ea trebue să fie mijlocul de a schimba caracterul latin al neamului nostru.* In aseasta acţiune a lor ei caută să folosi­ascâ elementele streine ce găsesc in ţară şi a căror cultură este mai apropi­ată de a lor. Iată de ce in cursul chiar al acestui rflsboi au proclamat nevoia de a Întrebuinţa elementul evreesc din ţară, ca pu­nct dereezăm al culturei ger­mane. In locul asim­­lăiei dar te trebie să li se păstreze din contra cât mai mult caracterul strein pe care din nenorocire îl au. Io ceea ce priveşta viaţa viitoare economi­că a României, precum o proclama presa germană, ea nu trebue sâ se mişte de­cât in limitele Intereselor germane — Bogăţiile noastre naturale, Issusirile po­porului Român, vor fi­ exploatate de ge­r­­mani, nelăsând poporului „inferior* ro­mân, de­cât rolul pe care îl au negrii In coloniile africane. .Dar RomSnia In scurtul ei trecut de stat modern s-a creat o neatârnare e­­conomică şi financiară de fapt, care dacă nu se poate distruge trebue robită.— Trei sunt mijloacele pentru a a­junge a­­cest ţel: 1. Acapararea mijloacelor de trssspcsida aci In primul rând politica de stăpânire a Ducăm și gurii«?- sa, e prin­­tr’o Dobroge­a Mit^lî—Europe*. 2. Controlai întregii vieţi financiare pentru subjugarea organisaţ­ilor existente­­ instituţiilor finsnciare utra­ne.. .S. din deţinerea energiei necesare că­ilor ferate şi industriei, adică prin ac­a­­pararea petrolului. Cel dintâi m­ijloc legat de o chestie ce depăşeşte interesele noastre propr­i, nu proprii, nu le am da importanţa ce ma­ritfi, sau dacă preocupaţi de interesei?-1 secundara aş face tn această operă * da robie instrumentele vrăjmaşului, naiva intrând la 1856 în dreptul public european. — Ceîel’alte două nur pot da-l să ajungă mai lesne ia scopurile veni prim­ejdioase, decât dacă noi înși-|]or RS cepuaascatori ai intereselor noastre l a Unii au fost netrebnici și nevred­nici să se ducă pe câmpul de jertfe alături de voi, âîţîî, volnici fiind, ijau stat la adăpost în vremea pri In teat* at tudinea avutft de aeeata InJ mejdiilor, șî aU câutat să vâneze britom! ocup it se veda eă una um®. _____..*„­__________________ principaia'e ama ps care el caută să le|S°^°Sanu^ * III)]‘­­e vânduseră mai ulili3(ize este vrajba îd­re no?.—Procnml înainte șl ruşilor și nemților; iar ia chestia polilica au Incercaat sâ des-»astăzi, dupfi ee au fost dintre cei part* țara In două( și au vrut fără re-yjcăre urlau mai cu disperare să fa­­aultate să Invrăjb aaoft masebi eoBira|ecnj rg2hoi, vin să facă înaintea claselor cofluucfilouro« t\ fa ob^tia cui £ . „ ^ M M A loialâ și economics doresc sâ foloitaseft|VoaSirâ P®, P^oor9cl1 și^să vă Spună aceleaşi mijloace şi să stârnească între|®â râu a făcut Cine V a trimis să Români d­e nou toate luptele ster le din ^Vă împliniţi datoria,k. , “■•?»!• ....... . Si astfel in loc de durerea Ira-Uaton. tutelor bunilor roman, ua poa- a unui ,ari care TCde deo­ta r,zuma azi în a le­sa streinilor sin­­gu­r să-şi facâ acţiunea lor de distru­gara şi acaparare a pet­imon­ului naţi­onal, în a spori sub tot e formele posi­bile iniţiativa românească pentru a lua locul ce ne previne în viaţa culturală şi econom că, în sfârşit, nu a întări şi a desvolta cât mai mult organizaţiile cu caracter în realitate naţional de care depuflem. Se vor găsi poate şi aci, ca şi în ac­­ţ­iaea noastră un­­­tară şi politică Sturdzi şi Beldimanu, dar precum întreaga suflare românească a ştiut să nu se so­lidarizeze cu aceste trădări în timp de război, tot astfel şi în această nouă lup­ă de apărare naţională, ea va­ şti sâ păstreze nestins focul necesar exis­tenţei neamului nostro. 21 Febr. 1918 «STROIU» Trecea un Regiment•••• Trecea un regiment pe străzile oraşului. Infanterişti obosiţi şi plini de praf, în s­ruri frânte, dar cu fi­­guri liniştite şi senine, îşi facesera datoria deplin­a şi acum întoarcerea­­ la camintiri , se arăta ca un lucru meritat şi demn, pe care nu l’au căutat, dar­­ care îl primesc cu sufletul liniştit—după ce făcuseră tot ce era omeneşte posibil ca sa facă din aceasta întoarcere­­a dă minuni un istoric triumf. — Şi nu s’arunca asperi flori în cale, viteji fără de pata, căci în durerea obşteasca a ţarii, nimeni nu are curajul sa sărbătorească, chiar pe cei care merită să fie săr­bătoriţi ca nişte martiri. Păşiţi in tăcere, cu fruntea sus şi demni, fiindcă toţi privesc­­în voi speranţa zilelor, de mane, ziua dreptăţii care nu poate sa ne fie furată, oricât de norocoşi ar fi pen­tru clipele de acum duşmanii. Dar dacă nimeni nu v’arunca flori In cale, văd totuşi cum s’adună lnaintea şi pe laturile şirurilor voas­tre oameni fără căpătâi care-şi urlă cu­ glasuri r&gosite „sentimentele", acoperind cu sgomotul lor sunetul cadenţat şi mat al paşilor voştri. Iar voi îi priviţi cu uimire ; fsu-*^ cunoaşteţi şi nu-i recuunoaşteţi De unde vin oamenii aceştia, pei care nu i-aţi văzut nici când ala-­ turi de voi, in ceasurile când se cuvenea sa fim toţi împreuna? De­ unde a răsărit deodată dragostea lor atât de sgomotoasa şi de în­­ghiesuitoare ? Ei se îndeasă tot mai aproape de voi, se amesteca in şirurile voas­tre tot mai adânc, pentru ca proştii care, v’ar vedea trecând împreuna in acest amestec pestriţ să Creada că aţi lucrat împreuna şi că va în­toarceţi laolaltă dela aceiaş treaba... Ba mi se­­pare ca sunt unii care amestecându-se între voi ar vrea să se caţare pe raniţele voastre şi sa se arate lumii de sus, ca şi cum ar­e ei adevăraţii conducători ai batalioanelor voastre curate.... Şi astfel sunteţi în primejdie sa pur­taţi cu voi o bandă de maimuţoi, de saltimbanci şi de pungaşi, Care se bagă în drumurile voastre, ca dată zădărnicită cea mai dreapta şi mai preţioasa jertfa, voi găsiţi acasă un vicleim de măscărici, care vor să-şi facă din umerii voştri o scară, pentru ca sa poată injura mai de sus şi să poata părea mai mari în stârpiciunea lor... Oare vor­­ aceştia mai răzbătă­tori de­cât seraţii lui Mackensen ? Oare pe aceştia îi veţi lasa să treacă­ printre voi, ca sa ajungă l­a scopurile lor, care fiu pot fi şi ale voastre, ale cinstei, ale jertfei, ale datoriei ? a. a. „Evenimentul­ de ori comunică ca partidul conservator n’a avut cunoştinţă nici de demersurile nici de memoriul trimis de dl. Marghi­loman d-lui Brătianu, prin care își fâcea cunoscută părerea sa ca tre­bue grăbită facerea unei păci se­parate, înainte de încheerea celei de la Brest-Litowsk. In ce privește memoriul, firește, ca membrii conservatori ai guver-J nului nu l’au cunoscut fiindcă un­ asemenea memoriu nfi a fost nici­odată remis d-lui Brătianu. Iar întru­cât priveşte părerile d-lui Marghiloman asupra păcei se­parate dl. Brătianu în două consilii de miniştri a comunicat că avea informaţii de la Bucureşti prin cari cunoştea părerile asupra­­ păcei a d lui Marghiloman precum şi ale al­tora din teritoriul ocupat. Ce este drept, In consiliul nici nu s’a discutat posibilitatea încheerei unei p’aci separate pentru că nimeni n’o concepea câta vreme rămânea o speranță de existență a unui front oriental. INFORJWATIUNI Trădătorul Alexandru Sturdza locueşte fn Bu-WV&M1 uan »VVHVf »V au mau- « eureşti la socrul său d. P. P. Carp. I Nenorocitul moşneag, care dorea, fn Consiliul^ de Coroană de la 14 Au« \ gust 1916, înfrângerea | armatelor române, nici] nu putea sâ sfârşească] altfel de căt antidinastie și gazdă de trădători. vfr Cu privire la o reclamați-; une la adresa­ cenzurei a zia- 5 rului „Mișcarea", Cenzura a­ transmis presei următoarele: .„România fi’a iscălit bici un ^6­^ liminar de pace. Actul semnat la­ Buftea din 5 Martie st. n. este un­­ act de p^lungire de arnaisiițm fU nimic mai mult.­­ Intru cât privește jpublicitatea de ‘ dat, actelor negociaţhunilor de pact J în curs, s’a stabilit Intre părțile J internată, meiținerea mm riguros ^ secret. I Fieeâf© pSHe nu poate publica ? nimic relativ la nego­cieri fără a i preveni pe cealaltă. D-nul von Kti-1 hlman prevenise guvernul român despre hotărârea luat®, de a pu­- j blica convenţia de prelungire a­ armistiţiului. | E regretabil însă, că, probabil, printr’o eroare, s’a dat acestei con- ^ venţiUni de armistiţiu în publicarea^ germană, titlul ne­justificat de pre- ( liminare de pâce.­­ Dacă guvernul român n’a publi-. cat şi el această convenţiune, este­­ tocmai pentru a nu daloa în opi-* aia publică la un echivoc, condi- ‘ ţiunile specificate in acea ecmve*-­ ţiune de armistiţiu neavând nici un caracter definitiv­. I

Next