Mişcarea, martie 1918 (Anul 12, nr. 49-74)
1918-03-02 / nr. 50
10 MB) Redacţia şi fi dm istmiţiv IAŞI—Pî«^ Unirsi N», fi 11 tocalst eMhs/aî NailinaH-Urasul NflTIOISfiL-LIBERflL COTIDIAN m UN NUMflR 10 tn Roşia 01 Cdlpeid Sub direcţiunea unui comitet distituit de Clubul Naţional Libera! UR RUMAR SITUAŢIA Pe ţărmul drept al Messei şi în Lorena, viu homo dament de artinrie. ... Armatele australiene au dat un viguros atac la nord est de Messina, luând mulţi prizonieri. In Italia acţiuni de artilerie şî operaţiuni aeriene. Senatul american a împuternicit pe d. Wilson sä confişte docurile şi instalaţiunle societăţilor germane. k ComiEdaraentul chinez al Chatlinului a ameninţat pe bolşevici pentru orice eventuală incursiune pe teritorul chinez. Max'ms Uşii Ksmeneft şi, Zullkiad trimes ca ambasado' la Paris Berna n'au obţinut paşapoartele necesare de la guvernul erglez. Datoria noastră Intr’un articol precedent au arătat că s’a proclamat reorganizatorul învăţănaiintrăm p&nă la ziua dreptăţii intr’a loptatului şi culture! romăsaşti. Ei au InCerraatl grea da cât aceia pe care am dus'o sau: : ‘K “* ““ n,,M până azi. E« va fi grea fiindcă izolaţi de lumea întreagă civilizată va fi o adevărată operă de apostolat a fiecărui român, prin încordarea activitaţei pentru întărirea energiei naţionale, sub toate formele ei. Adăugam că pentru a spori sorţii de isbândă a oricărei lupte, trebue, in primul rând, sa cunoaştem intenţiile şi mijloacele adversarului. De aceste intenţii putem vorbi Aii, fiindcă atât ţi statele iscălite cu Ucraina, Finlanda şi Sus**, cât şi cele în cura cu România, au ridicat orice îndoială asupra adevăratelor ţeluri ala Puterilor Centrale.—Ele au arătat că acea politică a Miteli Europei, nu era fantezia unor pangermanişti visători, ci un adevărat program de guvern. Rezumată pe Baltica şi Marea Neagră, Germania nu Înţelege, pentru toate popoarele eşezate între Berlin şi Bagdad, altă vieţă decât aceia pe care ar Ingădui o intensele politice, economice şi culturale cotropitoare ale pangermanismului. Oricare ar fi deci rezultatele tratativelor de la Bucureşti, la ceia se priveşte chestiile teritoriale, soarta noastră este legată şi mai mult deci înainte de aceia a omenirei civilizate. Nu credem că această omenire poate renunţa la viaţa liber a popoarelor şi că acest războiu să fie chemat să distrugă in câtiva ani temeliile moderne a statelor, întărită printr'o opere continuă de civilizaţie de peste o sută de ani, de la revoluţia cea mare până azi. De aceia nu de consecinţele acestei situaţii , generale asupra României mu vom ocupa azi. Precum soarta armelor noastre a fost legată de aceia a frontului nare din sare făcea parte, tot astfel şi aceia a vieţei libere a neamului românesc este legată de îndrum*?#* viitoare a omea’î-ai. Rolul nostru teta deci pentru moment mai mult de ordin interior. Ia cadrul acesta mai restrâns al hotarelor noastre redate da mâine şi al limitelor ea ne poţi încătuşa ea vrăjmaşului, trebuie să cercetăm intenţiile şi mijloacele lui pe tru ca să păstrăm pentru ziua de mâine cât mai mult de patrimoniul naţional. Atât din politica de cotropire urmată pe ascuns până In ajunul războiului, cât şi prin aceia proclamată acum fără rezervă merent, apere limpede importanţa pe care Geraauia o dă penetraţiei pncifice, adică pe cale editurală, economică şi financiară. Clauzele politice şi forţa mili- tară nu-i servesc decât ea pavăză pentru o activitate mult mai mare pe aceste căi la această privinţa începuturi de organizaţie s'jta fi făcut la teritoriul ocupat pentru tu cătuşarea noastră viitoare an numai de formă, dar fi de fapt. Dijpă ele trebue să judecâm activitatea ce vor căuta să desvolte mâine la adăpostul tratata ui de pace. Principala vină pe care vrăjmașul ae a adus-o la tot timpul acestui război a fost că statul modern român, atunci când a vrac sa h o Îndrumare cul turii ă nu a’a robit destul culture ! germane, și că a urmat pilda unuia din popoarele care erau In capul civilizaţiei şi a cărui cultură prin originea lui latină se apropia mai mult de firea poporului român. Ei n’au înţeles el acest ajutor nu l'au luat decât pentru că la adăpostul lui sâ putem ajunge la desvoltarea unei culturi raţionale, iar nici da cam pentru a renunţa la traiul nostru de sine stătător. De aceia pe lângă sporirea ţintfiîrea Şcolilor de tot felul germane şi ungureşti, pa care armata de ocupaţiune a căutat şi a fost la tertoriul osupat, vrăjmaşul cat chiar în biserică să se amesteca, numind ca director al mitropoliei din Bucureşti pe un pângăritor al credinţei strămoşeşti. Dar su mentalitatea de escluacitate şi de acaparare arătate de germani, această cultură româneasca trebue să fie numai o manifestaţie secundară a celei germane. Ea trebue să fie mijlocul de a schimba caracterul latin al neamului nostru.* In aseasta acţiune a lor ei caută să folosiascâ elementele streine ce găsesc in ţară şi a căror cultură este mai apropiată de a lor. Iată de ce in cursul chiar al acestui rflsboi au proclamat nevoia de a Întrebuinţa elementul evreesc din ţară, ca punct dereezăm al culturei germane. In locul asimlăiei dar te trebie să li se păstreze din contra cât mai mult caracterul strein pe care din nenorocire îl au. Io ceea ce priveşta viaţa viitoare economică a României, precum o proclama presa germană, ea nu trebue sâ se mişte decât in limitele Intereselor germane — Bogăţiile noastre naturale, Issusirile poporului Român, vor fi exploatate de germani, nelăsând poporului „inferior* român, decât rolul pe care îl au negrii In coloniile africane. .Dar RomSnia In scurtul ei trecut de stat modern s-a creat o neatârnare economică şi financiară de fapt, care dacă nu se poate distruge trebue robită.— Trei sunt mijloacele pentru a ajunge acest ţel: 1. Acapararea mijloacelor de trssspcsida aci In primul rând politica de stăpânire a Ducăm și gurii«?- sa, e printr’o Dobrogea Mit^lî—Europe*. 2. Controlai întregii vieţi financiare pentru subjugarea organisaţilor existente instituţiilor finsnciare utrane.. .S. din deţinerea energiei necesare căilor ferate şi industriei, adică prin acapararea petrolului. Cel dintâi mijloc legat de o chestie ce depăşeşte interesele noastre propri, nu proprii, nu le am da importanţa ce maritfi, sau dacă preocupaţi de interesei?-1 secundara aş face tn această operă * da robie instrumentele vrăjmaşului, naiva intrând la 1856 în dreptul public european. — Ceîel’alte două nur pot da-l să ajungă mai lesne ia scopurile veni primejdioase, decât dacă noi înși-|]or RS cepuaascatori ai intereselor noastre l a Unii au fost netrebnici și nevrednici să se ducă pe câmpul de jertfe alături de voi, âîţîî, volnici fiind, ijau stat la adăpost în vremea pri In teat* at tudinea avutft de aeeata InJ mejdiilor, șî aU câutat să vâneze britom! ocup it se veda eă una um®. _____..*„__________________ principaia'e ama ps care el caută să le|S°^°Sanu^ * III)]‘e vânduseră mai ulili3(ize este vrajba îdre no?.—Procnml înainte șl ruşilor și nemților; iar ia chestia polilica au Incercaat sâ des-»astăzi, dupfi ee au fost dintre cei part* țara In două( și au vrut fără re-yjcăre urlau mai cu disperare să faaultate să Invrăjb aaoft masebi eoBira|ecnj rg2hoi, vin să facă înaintea claselor cofluucfilouro« t\ fa ob^tia cui £ . „ ^ M M A loialâ și economics doresc sâ foloitaseft|VoaSirâ P®, P^oor9cl1 și^să vă Spună aceleaşi mijloace şi să stârnească între|®â râu a făcut Cine V a trimis să Români de nou toate luptele ster le din ^Vă împliniţi datoria,k. , “■•?»!• ....... . Si astfel in loc de durerea Ira-Uaton. tutelor bunilor roman, ua poa- a unui ,ari care TCde deota r,zuma azi în a lesa streinilor singur să-şi facâ acţiunea lor de distrugara şi acaparare a petimonului naţional, în a spori sub tot e formele posibile iniţiativa românească pentru a lua locul ce ne previne în viaţa culturală şi econom că, în sfârşit, nu a întări şi a desvolta cât mai mult organizaţiile cu caracter în realitate naţional de care depuflem. Se vor găsi poate şi aci, ca şi în acţiaea noastră untară şi politică Sturdzi şi Beldimanu, dar precum întreaga suflare românească a ştiut să nu se solidarizeze cu aceste trădări în timp de război, tot astfel şi în această nouă lupă de apărare naţională, ea va şti sâ păstreze nestins focul necesar existenţei neamului nostro. 21 Febr. 1918 «STROIU» Trecea un Regiment•••• Trecea un regiment pe străzile oraşului. Infanterişti obosiţi şi plini de praf, în sruri frânte, dar cu figuri liniştite şi senine, îşi facesera datoria deplina şi acum întoarcerea la camintiri , se arăta ca un lucru meritat şi demn, pe care nu l’au căutat, dar care îl primesc cu sufletul liniştit—după ce făcuseră tot ce era omeneşte posibil ca sa facă din aceasta întoarcerea dă minuni un istoric triumf. — Şi nu s’arunca asperi flori în cale, viteji fără de pata, căci în durerea obşteasca a ţarii, nimeni nu are curajul sa sărbătorească, chiar pe cei care merită să fie sărbătoriţi ca nişte martiri. Păşiţi in tăcere, cu fruntea sus şi demni, fiindcă toţi privescîn voi speranţa zilelor, de mane, ziua dreptăţii care nu poate sa ne fie furată, oricât de norocoşi ar fi pentru clipele de acum duşmanii. Dar dacă nimeni nu v’arunca flori In cale, văd totuşi cum s’adună lnaintea şi pe laturile şirurilor voastre oameni fără căpătâi care-şi urlă cu glasuri r&gosite „sentimentele", acoperind cu sgomotul lor sunetul cadenţat şi mat al paşilor voştri. Iar voi îi priviţi cu uimire ; fsu-*^ cunoaşteţi şi nu-i recuunoaşteţi De unde vin oamenii aceştia, pei care nu i-aţi văzut nici când ala- turi de voi, in ceasurile când se cuvenea sa fim toţi împreuna? De unde a răsărit deodată dragostea lor atât de sgomotoasa şi de înghiesuitoare ? Ei se îndeasă tot mai aproape de voi, se amesteca in şirurile voastre tot mai adânc, pentru ca proştii care, v’ar vedea trecând împreuna in acest amestec pestriţ să Creada că aţi lucrat împreuna şi că va întoarceţi laolaltă dela aceiaş treaba... Ba mi separe ca sunt unii care amestecându-se între voi ar vrea să se caţare pe raniţele voastre şi sa se arate lumii de sus, ca şi cum are ei adevăraţii conducători ai batalioanelor voastre curate.... Şi astfel sunteţi în primejdie sa purtaţi cu voi o bandă de maimuţoi, de saltimbanci şi de pungaşi, Care se bagă în drumurile voastre, ca dată zădărnicită cea mai dreapta şi mai preţioasa jertfa, voi găsiţi acasă un vicleim de măscărici, care vor să-şi facă din umerii voştri o scară, pentru ca sa poată injura mai de sus şi să poata părea mai mari în stârpiciunea lor... Oare vor aceştia mai răzbătători decât seraţii lui Mackensen ? Oare pe aceştia îi veţi lasa să treacă printre voi, ca sa ajungă la scopurile lor, care fiu pot fi şi ale voastre, ale cinstei, ale jertfei, ale datoriei ? a. a. „Evenimentul de ori comunică ca partidul conservator n’a avut cunoştinţă nici de demersurile nici de memoriul trimis de dl. Marghiloman d-lui Brătianu, prin care își fâcea cunoscută părerea sa ca trebue grăbită facerea unei păci separate, înainte de încheerea celei de la Brest-Litowsk. In ce privește memoriul, firește, ca membrii conservatori ai guver-J nului nu l’au cunoscut fiindcă un asemenea memoriu nfi a fost niciodată remis d-lui Brătianu. Iar întrucât priveşte părerile d-lui Marghiloman asupra păcei separate dl. Brătianu în două consilii de miniştri a comunicat că avea informaţii de la Bucureşti prin cari cunoştea părerile asupra păcei a d lui Marghiloman precum şi ale altora din teritoriul ocupat. Ce este drept, In consiliul nici nu s’a discutat posibilitatea încheerei unei p’aci separate pentru că nimeni n’o concepea câta vreme rămânea o speranță de existență a unui front oriental. INFORJWATIUNI Trădătorul Alexandru Sturdza locueşte fn Bu-WV&M1 uan »VVHVf »V au mau- « eureşti la socrul său d. P. P. Carp. I Nenorocitul moşneag, care dorea, fn Consiliul^ de Coroană de la 14 Au« \ gust 1916, înfrângerea | armatelor române, nici] nu putea sâ sfârşească] altfel de căt antidinastie și gazdă de trădători. vfr Cu privire la o reclamați-; une la adresa cenzurei a zia- 5 rului „Mișcarea", Cenzura a transmis presei următoarele: .„România fi’a iscălit bici un ^6^ liminar de pace. Actul semnat la Buftea din 5 Martie st. n. este un act de p^lungire de arnaisiițm fU nimic mai mult. Intru cât privește jpublicitatea de ‘ dat, actelor negociaţhunilor de pact J în curs, s’a stabilit Intre părțile J internată, meiținerea mm riguros ^ secret. I Fieeâf© pSHe nu poate publica ? nimic relativ la negocieri fără a i preveni pe cealaltă. D-nul von Kti-1 hlman prevenise guvernul român despre hotărârea luat®, de a pu- j blica convenţia de prelungire a armistiţiului. | E regretabil însă, că, probabil, printr’o eroare, s’a dat acestei con- ^ venţiUni de armistiţiu în publicarea^ germană, titlul nejustificat de pre- ( liminare de pâce. Dacă guvernul român n’a publi-. cat şi el această convenţiune, este tocmai pentru a nu daloa în opi-* aia publică la un echivoc, condi- ‘ ţiunile specificate in acea ecmve*- ţiune de armistiţiu neavând nici un caracter definitiv. I