Mişcarea, septembrie 1918 (Anul 12, nr. 197-220)
1918-09-01 / nr. 197
AMUL X No. 197 yxzMS--.ryzzdt rxxxTCwr REDACŢIA 31 ADMINISTRATIA IAŞI " Piaţa Unirei No. 6 in localul clubului Naţional-Liberal 4 FtOIM 4 •.............. Z1RR NflTiONRb-biBERRb COTKttflN ................. UN NUMAS^ Sub direcţiunea unui cornitei Instituitele Clubul National-Liberal Apărând îa Cameră legea arendărilor obligatorii raportorul ei şi-a încheiat discursul prin aceste cuvinte: „totul pentru ţară nimic pentru noi“ şi adunarea conştientă că în sfârşit se găsise formula care sintetiza adevăratateie ei simţiminte în chestiunea agrară, a isbucnit în aplauze. Totul pentru ţară nimic pentru noi. Da, aşa a fost în trecut, aşa e şi astăzi. Când la 1872 conservatorii care nu se puteau încă împăca cu improprietărirea de curând înfăptuită, au vrut cu puţin să şi muncească moşiile cu o ţărănime deplin robită intereselor lor şi în acest scop au introdus în legea învoelilor agricole clausa execuţiuneî silite cu dorobanţul, a fost.... »totul pentru ţară nimic pentru noi". Când la 1892 în, urma răscoalelor ţărăneşti dela 1888 conservatori n'au mai putut amâna, revizuirea legei tocmei lor agricole, dar când ca nu cumva să le scape mijloacele de a supune munca ţăranilor la aceaşi scandaloasă exploatare, au anulat toate îmbunătăţirile legei prin lipsa oricărei sancţiuni, a fost... »totul pentru ţară nimic pentru noi.» Când la 1997 spre a se da o satisfacţiune legitimă revendicărilor ţărăneşti s'a propis de către un guvern liberal înfiinţarea Casei Rurale şi când conservatorii de teamă ca prin aceste cumpărări de bună voe întinsele lor domenii să nu fie ameninţate, au combătut-o cu toată energia vorbind până şi de o revoluţie, a fost... »totul pentru ţară nimic pentru noi". Cind la 1907 ţărănimea gemândub regimul unor învoieli apăsătoare a unor trusuri arendăreşti şi mai gitic de indurat, cerea dreptate şi când conservatorii ' - f . ' ^ r ' ‘ I ir - Jj4 *, . ... refuzau să consimtă la orice reformă şi negau chiar prin representanţii lor cei mai autorizaţi existenţa unei chestii agrare, a fost... »totul pentru ţară, nimic pentru noi". Când la 1914 partidul naţional liberal a cerut înscrierea în Constituţie a expropierei şi când conservatorii văzând apropiindu-se ceasul cel de pe urmă al proprietăţii mari, au adunat toate frânturile partidului lor pentru a organiza ce puteri unite, cea mai înverşunată opoziţie în potriva acestei reforme şi se căsneau să răscolească toate patimile colegiilor restrânse susţinând că ţăranul n'are nevoe de pământ ci de administraţie, a fost.... »totul pentru ţară nimic pentru noi". Şi azi după ce exproprierea a 2 milioane de hectare din proprietatea mare particulară a fost votată de Constituantă şi sancţionată de Rege, când conservatorii cari tot nu se pot hotărî ca într’un interes superior de armonie socială să se despartă de latifundiile lor, caută prin legea arendărilor obligatorii să înlăture prescripţiunile Constituţiei sau cel puţin să amâne aplicarea neplăcutei exproprieri şi să îi roducă întinderea de la 2.000.000 la 1.400.000 de hectare, este iarăşi fiindcă pe aceşti oameni desinteresaţi nu îi călăuzeşte decât un singur gând : „totul penm ţară, nimic pentru noi". Formula aceasta nu e nouă. A inventat o Barbu Catargu acum 60 de ani pe când se împotriva la resctiBipamiga dacei, pe când spunea că României nu îi trebue o clasă de ţărani stăpânitori de pământ,ci o clasă de ţărani muncitori cu braţele. După ce a murit, admiratorii şi coreligionarii lui au adunat cu pietate aceste atât de bine nimerite cuvinte şi au făcut dintr'însele deviza partidului conservator. De atunci încoace urmaşii săi să mucegăiască în arsenalul formulelor părăsite. A trebuit să vie la putere guvernul reclădirei naţionale şi al regenerărei morale şi să ia înapoi ţarăul mei ceea ce ia fost asigurat prin Constituţie, pentru ca să reapară prielnic partidului conservator momentul de a desgropa deviza semeaţă a părintelui reacţionarismului român şi pentru ca scuturând de pe dânsa, prin mâinile impetuoase ale d-lui Mandrea, colbul vechimei şi al uitărei, să'şi mai închipuiască unii că vor putea să îi redea o strălucire pe care nu o merită şi o temeinicie pe care nu a avut-o niciodată. ". 6. Risea Soluţii de peste Siret Scumpirea tramini şi problema aurului „Gazeta Bucureştilor" emite o soluţie pentru ofteairea traiului, aducerea aurului nostru de la Moscova Iată şi forma Rt . „O, măsură care ar aduce o simţitoare uşurare ar fi readucerea aurului Băncii Naţionale din Moscova. Preseliţa aurului ar ridica valoarea francului hârtie, care a ajuns să nu mai reprezinte astăzi decât 10 bani şi pentru unele articole chiar mai puţin, şi în acelaş timp ar mări capacitatea de cumpărare a monedei-hârtie de care dispune omul sărac. Despre peripeţiile tezaurului Băncii Naţionale în Rusia, s’au scris multe. O activare a demersurilor şi măsurilor ce ar fi de luat ca să reintrăm în posesia aurului nostru rătăcit peste hotare din incapacitatea şi neprevederea fostului regim, se impune deci de urgenţă“. Păstrarea acestui aur şi punerea lui la adăpost. au făcut tocmai validitatea biletului nostru de bancă, deşi nevoile războiului intrase aproape circulaţia tulgului nostru de la Moscova ar putea fi adus netulburat în ţară, credem că ar fi bine ca el să fi adus la Iaşi Cât priveşte problema în sine a scumpirei traiului, dacă guvernul crede că această scumpire e datorită emisiunii prea mari de bilete ar fi fost de datoria lui să oprească din timp o altă emisiune . Intees de Romanici „Steapil“ şi Pacea presa de peste piret, are o sete nemai cunoscută de pace. Ea deodată se revoltă contra râurilor de sânge ce se revarsă ,peste câmpurile de luptă, şi în faţa comunicatelor prin care se arată cu satisfacţie opera de distrugere din Champagnie şi Flandra, făcută de trupele în retragere, de câtăva vreme încoace ea varsă lacrimi peste pagubele aduse civilizaţiei de spiritul militarist, răsboinic şi dominator al Puterilor Inţelegerei. ceia ce ne interesează este faptul că un ziar apărut după pace, oficios al unui partid ce se întitulează de guvernământ şi care de fapt deţine azi în mână conducerea statului, —am numit „Steagul“—vrea să convingă, de peste Siret, opinia publică din Romăi. .în pag. 3-a Ultimele știri de pe frontul occidental. trescinderea anului judiciar in Basarabia. SAMBATA 1 SEPTEMBRIE 1993 La Sofia s-a sărbătorit aniversarea cădere! Turtucaki. Discurs, aticole de ziare, rugăciuni. Cu acest prilej oficiosul bulgar Privoretz scrie: „Noi am intervenit în război numai pentru a realiza unitetea noastră naţională. Soldatul bulgar a trebuit să sufere în laptele din Dobrogea o încercare tragică, având ca adversari două popoare care l-au desrobit de jugul secular. Dar conştiinţa datoriei şi dragostea de patrie auost mai puternice. Azi Bulgaria este în pace cu liberatorii săi şi coşmarul luptelor fratricide nu mai apasă conştiinţa soldatului bulgar După mărturisirile confratelui din Sofia, soldaţii Ţarului Ferdinand trebue să fi fost zdrobiţi moraliceşte în ziua când li s'a ordonat să ne atace. Sufletul voinicului bulgar clocotea de recunoştință pentru fraţii români. Cum puteau ei săi asupra liberatorilor lor care cu jertfele grele la Plevna i-a slobozit de sub jugul turcesc? !. Era desigur o luptă tragică în conştiinţa bulgarului, mai ales că-şi aducea aminte că România nu li-a pus nici o piedică în râzboul lor pentru desrobirea Macedoniei, că în trecut Ie-a acordat prietenia ei cea mai sinceră, că în sfârşit, pe pământul ospitalier a! României s’au pregătit toate mişcările naţionale de emancipare şi dezrobire ale neamului bulgăresc... Iată pentru ce Bulgarii au socotit războiul cu România drept o țintă fratricidă şi ziarul „Preporetz" se bucură sincer că acest coşmar a încetat! Situaţia grea in care ne aftara nu ne îngădue nici un fel da manifestare exuberantă. Abia avem vreme să ne cercetăm rănile şi să nu numărăm pierderile. Totuşi, luăm notă de semnele de prietenie şi frăţie care ne vin de peste Dunăre, şi nu ne îndoim o clipă de sinceritatea lor profundă şi cinstită. Citiţi apoi cartea Generalului Tosef asupra cucerirei Turtucaei unde "complimentele" la adresa armatei noastre se pot număra cu sutele în fiecare pagină Citiţi sper... orice carte şi orice gazetă bulgărească şi la primele rânduri vă puteţi forma convingerea întreagă. C. M. Pe peste Porube CONŞTIINŢA EA„ Cronica Economie„ Reforma Academiei de înalte stadii comerciale şi industriale Pregătirea elementelor tinere pentru viaţa şi activitatea economică practică este o necesitate recunoscută astăzi de polită lumea pentru a putea duce la bun sfârşit „politica de naţionalizare economică“, începută atât de fericit, în ultimii 10 ani, şi care, după experienţa războiul s-a dovedit pe deplin, a fi singura indicată în ţara noastră, este de absolută trebuinţă a se dispune de specialiştii destoinici şi bine pregătiţi, care odată intraţi în lupta zilnică, să însemne pârghiile de susţinere ale oricărei întreprindei, pornite din iniţiativa şi capitalul românesc. Oricine cunoaşte intimitatea practicei economiei de astăzi, ştie marea lipsă, când nu am avut învăţământul economic superior care să ni se pregătească. Un bun început se făcuse în 1913, prin înfiinţarea „Academiei de Înalte studii comerciale şi industriale*, menită a pregăti, pentru diferitele ramuri ale vieţii noastre economice, specialişti în toate materiile . Evident, această „Academie Comercială" nu era un model de organizare, şi nici nu a avut timpul material necesar, pentru s-şi dovedi roadele funcţionarei ei între 1913—1916, căci în ultimii doi ani — deal fel ca întreg învăţământul nostru, n’a putut funcţiona de cât într’o măsură redu-să. Pe biuroul Camerei s’au prezenat zilele acestea de către d. Gr. G. Cantacuzino, un proect de lege, prin care se aduc modifcări radicale organizate acestui prim institut de învăţământ economic din ţară. Vom expune aci, câteva observaţii în legătură cu acest proect de lege. Bineînţeles, d. Ministru al Industriei şi Comerţului întovărăşeşte proectul de lege de o expunere de motive, în care caracterizează acest institut de învăţământ superior drept „un surogat de Universitate", care nu a dovedit în cei cinci ani de existenţă decât „inutilitatea", nefiind în stare „să elibereze nici un certificat de absolvire vreunui student care a urmat această şcoală.“ Credem că d. Gr. G. Cantacuzinq, ,, T- ” -v v,.L' , . • , _ .4. I j j este și tteârspi, inapsiâadu-î „»Bti'Uatea“, pentru că nu* dai absolveaţi. Cursurile fijăd de teşi sei, in'lm serie ar fi putui absolvi Academia în toamaa anului *916. Or se ştie că împrejurările au impleiat funcţionarea Academiei, deci dini aceştia i se poate aduce învinuirea de sterilitate. Corpul profesoral — între care se găsesc personalităţi distinse — a desfăşurat o muncă lăudabilă, pe cura dacă nu am aprecia-o decât după cursurile ţinute şi publicate, şi tot ar merita mai multă consideraţie, decât aceea ce i se acordă. Actualul proect de lege aduce o bună modificare, când Introducă „sistemul specializării" după primul an de studii teoretice comune, impărtîndu-se studiile in 3 secţiuni : a) secţiunea comerţului şi Băncii; b) secţiunea industrială şi c) secţiunea administrativă şi consulară. De asemenea, credem că este o bună măsură obligându-se studenţii, la un an de practică. Înainte de obţinerea diplomii, la ce priveşte cursurile şi catedrele specificate, la art. 3 modificat, parese că s’au creat catedre noi, care s’ar fi putut foarte bine concentra intri una sau două, fără ca să sufere in organizarea internă nici pregătirea studenţilor. Este un lux o catedra pentru „istoria doctrinelor economice", fie ea şi numai conferinţă, la o şcoală pregătitoare de oameni de practică. Deasmenea n’are nici un rost două cursuri sau două catedre, una pentru „Bănci şi bursă“ şi alta pentru „monedă, credit, schimb“ afară dacă avem doi specialişti atât de bine pregătiţi, în cât ar fi o lipsă mare pentru Academie să se lipsească de adevărate valori, cu reputaţia bine stabilită. Acolo, unde credem că s-a comis o gravă greşală, este în ce priveşte modul de recrutare al corpului profesoral. Daca „concursul“ este cea mai echitabilă cale a intrării în „Academia de înalte studi comerciale şi Industrials“, credem că se lasa prea discreţionare puteri Ministrului, de a numi toată comisia de examinat, fără a se lua avizul „Consiliului profesoral şi el Consiliului de administraţie * al Academiei, calificat de ..faimos", deşi coprinde personalităţi de seamă, intre care şi d. C. C. Orion. — Deasemenea procedeele de întrebuinţat la concurs, cu alegerea unui subiect din cinci, de către candidaţi fără garantarea secretului şi cu toată greutatea aprecierii pentru s^Usbi egamiaaiaarc m