Mişcarea, decembrie 1918 (Anul 12, nr. 269-291)

1918-12-08 / nr. 275

*­V !"V/ JMWL X No. 275 ANUNCIURI Se primesc la: AfERNŢIA de publicitate 1‘ branişte ah? şi la administraţia ziarului piaţa urnei No. 6­­3 9 @ ® C. «« 2!RFt NflTIONSL­ blBEf* AL COTIDIAN SAMBIA S PgCEMTOIgJ«*, UN NUMĂR O­US Sub direcţiunea unui comitet Instituit de Clubul Naţional­ Liber* isÂ*iIfll spl să*â*& mtam 9 O a 9 ® O A Sâmbătă 1 Decembrie, la orele 8 d î jum. seara, a avut loc la Palatul Regal, un dineu de gală dat în cin­stea delegaţiunei românilor de peste Carpaţi. Cu prilej­ul acestui dineu M. S. Regele a rostit următoarea cuvân­tare : *In această zi plină de cea mai curată bucurie, când venind ca soli din frumosul Ardeal. Mi-aduceţi ho­tărârea de la Alba Iulia, Iurtă de un popor întreg de a fi unit deapurir­­ea cu Reg­­ul Român vă zic din adâncul sufletului: bine aţi venit în zidurile acestui Palat care a fost martor celor mai mari evenimente din istoria modernă română. •Ni-aţi adus nu numai dorul îm­plinit a câtor­va milioane de suflete, ni-aţi adus şi inimile lor, şi în pri­mirea plină de dragoste frăţească ce aţi găsit-o între noi, aţi putut simţi pulsul Ţarei Mume ce bate în ace­laş ritm cu al vostru. »In frumoasa sa cuvântare Ooldiş « --pus aslăzi că unirea tuturor ro­mânilor era o necesitate istorică. A­­ceastă necesitate a fost înţeleasă de toţi oamenii cu inimă patriotică de dincoace şi de dincolo de Carpaţi de la Nistru până la Tisa; dar dacă aşa fusese scris în destinele neamu­­lui rom­ânesc, evoluţia istorică avea nevoie de instrumente. Dumnezeu care a ocrotit­ necontenit în cursul veacurilor pe poporul românilor, î-a dat bărbaţi cari au stat neclintiţi pe brişă, ţinând sus stindardul ideii na­ţionale, lor le-a dăruit suflet româ­nesc, le-a întărit mintea şi oţ­elit braţul, ca să ducă barca românismu­lui prin toate vijeliile vremurilor până la limanul dorit, unde după at­âtea trude, atâtea suferinţe, culegem ru­dele bine meritate ale unei lupte seculare. «Azi când vedem înaintea minţei şi înaintea ochilor noştri săvârşită clădirea măreaţă ce Mihai Viteazul începuse şi pe care generaţii întregi apoi au visat-o, aduc prinosul meu de recunoştinţă tuturor acelor cari în toate colţurile unde suna dulcele grai românesc au pus şun­­tul şi puterile lor în serviciul idealului naţional. «După Basarabia, după Bucovina, mai lipsea o piatră din cele mai scumpe: Ardealul cu ţinuturile din Ungaria locuite de Români. Azi mi-aţi adus şi această ultimă piatră a clă­dirii, care încoronează marea operă de unire. „ Putem privi cu încredere în viitor, căci temeliile sunt puternice, bazate pe principii democratice ce sunt o chezăşie pentru desvoltarea firească a unei vieţi sănătoase, ele sunt ci­mentate prin credinţa nestrămutată a unui şir întreg de generaţii, de a­­p­­turi ai idealului naţional, ele sunt şi vm­ţi­te prin sângele vitejilor Mei oştişi cari au luptat şi au muritpen­­■ unire. »Dacă gândul Meu s-a oprit cu u.r­i,ie la aceşti bărbaţi români, nu put m­u­ta în aceste clipe de veselie pe aliaţii noştri cari prin sprijinul lor neconte­nit au fost şi sunt cola­­bor­itorii noştri preţioşi la realizarea visu­lui nostru secular, şi cari prin victoria lor au contribuit atât­ de mult ca sa putem trai momentele măreţe ale prezentului. „Privind opera istorică înfăptuită în zilele noastre, să ne închinăm toate forţele noastre, unind cele din vechiul regat cu cele proaspete ce ne aduceţi, ca să fim demni de prea frumoasa clădire ce am zidit-o, să o păstrăm cu sfinţenie, să o întărim ca să o putem lăsa mai măreaţă, mai puternică generaţîunilor viitoare, aşa că moştenitorii vor putea spune despre fiecare din noi: exigit mo­numentum aere perennius. «Să consacram unirea gândurilor, unirea sufletelor, dar şi unirea în muncă roditoare, prin strigătul: Trăiască România mare, puternică şi unită“, ad unimn DIN ALBA IULIA lJodi din presa maghiară Reporterul ziarului nArtad5 I Koz­­lomyfl scrie în numărul din 2 Dec. următoarele sub titlul «Pe poarta Voevodului Mihai“: „Masa poporului pleacă către locul de exerciţii militare de după Cetate. Delegaţii oficiali trimişi din toate părţile ţărei se înşiră spre localul Adunărei naţionale—sala cea mare a Casinei din Cetate—o masă de ţărani de 80—90 mii şerpueşte spre Poarta Voevodului Mihai, pe a cărui fron­tispiciu statuia enormă a Austriei— ce ironie a soartei­ ţine în braţe stindardul naţional român. In fruntea grupurilor sunt preoţi şi studenţi. — Pe această poartă a intrat în ziua de .2 Noembrie 1599J/Q£vodul Mihai şi pe aceisTa~poarta^va intra nu peste mult Regele Ferdinand — spune ziaristul român care mă în­soţea. In fruntea convoiului inscrip­ţiile arată locul de unde vin delega­ţiile. E interesant grupul Moţilor, cu sumane albe de pânaţă, înarmaţi şi cu panglice tricolore. Peste tot locul stăpâneşte cea mai mare ordine şi disciplină. In întreg convoiul plin de însufleţire, cu drapele naţionale, în număr nesfârşit răsună aclamaţia: Să trăiască România Mare, Trăiască Regele Ferdinand, Trăiască Regina Maria, Trăiască Dinastia Română şi se cântă melodia melancolică „Deş­­teaptă-te Române“.. Era bătător la ochi un mic grup de socialişti şi colegul meu ziarist, arătând spre ei cu fală zice : „aceştia sunt socialiştii noştri". Noroiul până la glezne nu im­pe­­dică mulţimea să urce colinele ce­­tăţei. La ceasurile 9 înainte de amiază, casa 100.000 de oameni erau adunaţi pe locul de exerciţii, unde se adresau vorbiri de pe patru tribune, către mulţimea însufleţită, care aştepta cu multă răbdare hotărârile ce se luau în cetate în sala cea mare a Casinei, în care erau adunaţi cei 1228 delegaţi oficiali. In afară de tribune oratori ocazionali ţin vorbiri şi îşi permit glume dureroase la adresa ungurilor. Omagii nesfârşite la adresa Re­gelui Ferdinand, a Reginei Maria, a Preşedintelui Wilson şi a lui Ion Brătiantu, se repetă necontenit*. Sărbătoarea Unirei Discursul M. 5. Regelui Rostit la prânzul de gală dela Palatul Regal, dai­­ cinstea solilor Românilor de peste Carpat Citiți în pagina II-a ulti­­mele știri telegrafice. ort.: Crufian« despre un coleg Astăzi după amează m­a­ritaa primrului preşedinte al Curţii de apr! directorul nostru dl. N. Maxim, a depus jurământul luîndu-şi un prim re postul de prefect al oraşului Iaşi. Demnitatea oferită de guvern directo­rului nostru se resfrân­g şi asupra noa­stră ziarişti de profi­s­e. Ani de zile, a roape două «ere ii^ra stat în buna cole­ct&I tate a directorului nostru, astăzi la fruntea pro­fe­surii ora­şului. Am participat in comun la toate greutăţile ine« nte p efesiunii noastre— dar nu sufletul pururi cald si cotegului nostru de redacţie—că ci mai mult de­cât un dire­tor N. Maxim ne-a fost un inimos şi real colea în avântul său sta­tornic pentru realizarea celor mai f­ai­­moase a­piraţ­u­­ democratice a fost tut­­deaur ca un susţinător puternic ca bun şi înţel ptpovăţ tor. Aceasta pentru noi, personal. In ce privşte a­ivitatea sa ziaristică şi concepţiunea sănătoasă pe care Ni­cu Martim a avut-o şi o are des­pre­ presă, acestea au fost însuşiri care dublate de o convingere profundă la ideile politice care le-a susţinut sau combătut l'au p.»s .1« primele rânduri în partidul liberal din Iaşi şi în fruntea instituţioii căreia e­ste încu­­dinţat, întreaga piesă din Iaşi şi Bucureşti, a salutat cu căldură numirea d-lui N. Ma­xim In fruntea prefecturii poliţiei de laşă —şi în salutul aceste­roi cei din jurul ziarului „Mişcarea" am văzut cu sa­tis­­facţie că toţi confreţii noştri, prieteni sau rivali politici, au fost unaauai la a re­cun«­şte distinsele calităţi ziaristice şi suflett.jşti ale directorului şi c­o Jegului nostru. Şi ac­esta consăitee pentru noi o le­gitimă mândrie. ^Mişcarea* . In menageria celor câteva zeci de „parti­da“ sau „grupări“ democratice formate ad-hoc pe ale căror programe „temperamentele“ de tristă memorie sunt mai mult sau mai puţin vizibile,­pare că ura şi-a atins apogeul. Ju­decând după insultele şi calomniile ce se revarsă puhoiu, voind să murdărească şi să distrugă tot ce s’a făcut în ţara aceasta fără democraţii „veritabili“ a căror număr din fe­ricire, cu toate titulaturile pompoase, nu se ridică nici la numărul liteţilor din alfabetul ce le serveşte la detestabila lor operă—, ju­­decând după acestea îngrijoraţi ar trebui să fie acei de dincolo caci necondiţionat ne-au dat toată încrederea lor. Căci de la înte­meierea lui,­parcurgeţi oricare din ziarele „noilor oameni“ şi veţi vedea­, Regatul Ro­mân a fost o corabie fără cârmă ; astfel a trecut prin cele mai mari furtuni, a navigat prin apele cele mai agitate şi dacă în Ioc să se sfarme ajunge la ţărmurile mult dorite ale Nistrului şi Tis­i­­o, aceasta nu-i meritul cârmaciului care neobosit a stat la postul lui luptând cu furtunile şi cu „democraţii“ de azi cari, unii îşi scobiau dinţii bugetivori iar alţii pândeau momentul pentru a da atund corabia ce le este atât de scumpă azi. Statul Român ? O întâmplare. Unitatea na­ţională ? Un soroc. Ce vor să ştie „oamenii noi” de cârmacii cari ducând barca printre ruinile a trei im­perii ne-au făcut ceia-ce suntem azi ? Ei pre­feră să facă apologia conducătorilor Bulga­riei de­cât să recunoască vre­un merit ace­lora care prin înţelepciunea şi voinţa lor ie-a dat putinţa ca în libertate să-şi exhibe acum cu gesturi deşănţate ceia ce ori ce urmi de pudoare le-ar porunci să ase radi. Căci or­­ce operă tip are numai urmări bune .• ciuperci. doiEsgogisi trebuia să apară. Ea însă nu va putea si ne tulbure, vaaicul ei nu va otrăvi sufletele acelora pa care îi vizează, calom­niat și minciuna își capătă totdeauna într'o lovitura de picior răsplata cuvenită. Regn­ul Român un putregai­u? Na. A feet mult prea nai­v ei a raboat pe pănâatai te murdarul suveiu al calomniilor „oameni­­kwr sei*. Iar grefai* de a fi pus odată la. «toni.«* W. a­m&taMUk hiossa, a plătit-o atât de scump prin minările de la Buftea şi prin atâtea „tempe­ramente" în­cât nu trebue să-l mai acu­zăm. A fost o învăţătură s timp plătită. O ţi­nem minte şi spunem tuturor acelora c­ri au voit şi au ştiut ţoate, după ce alţii le-au în­făptuit, mica şi instructiva poveste a oului lui Columb. R. P. C. fern tragicomedii m ghi­­­ma istă Dl. Lascar Antonin mai visează... Eminentul barbat politic și jurisconsult kei diai care este dl. Lascar* Anter­iu, încă nu s'a desmetic­t din... visul în care a trăit, atât de fericit timp de câte­ va luni. Domnia-sa mai poartă încă, se pare matt tis teatrală da vice-preşedite a Camerei, care i-a dat o pozîtură atât de ,. interesantă, îa num­eroasele matineie „pa­tisics" de îa tea­tre, ca și pe străzile lașului. Din acest vis dr. Lascar Antonio, juris­consultul atâtor „transacții" — încă nu l'a desmeticit complect. Domnia-sa mai are li­nele veden­i şi în redacţie „laşului“ mani­festă încă anumite simptonme acute. Teribilul jurisconsult marghiromanist mai vorbeşte din când în când de „comitetul de instrucţie, parlamentar“ de „primul meu mi­nistru“ de „raportor al conmisiunei de infor­­m­aţiuni“ şi de alte multe şi mărunte fapte din activitatea politică, fecundă, pe care a desfăşurat-o cu atâta... vitalitate la cursul unei jumătăţi din anul curent Fiindcă d-lui Lascar An­tonie îi vine atât de greu să evadeze din această epocă, vom aminti un fapt care-i va spori voluptatea ca o are retrăind încă celebrele zile ale „vice­­preşedinţiei“ din Cameră, în primele zile de la stabilirea d-lui Mar­ghiloman în Iaşi, d. Lascar Antoniu—care-şi găzduia şeful—spunea intimilor săi:­­­ „Eu nu primesc nici un minister, de­şi şeful nu nu mă slăbeşte. Su­n om sărac şi nu pot lăsa avocatura. Mă voi mulţumi cu o vicepreşedinţie la Cameră!...“ D. Lascar Antoniu va certifica aceste măr­­turisiri ca fiind ale sale personale. Cu câteva săptămâni în urmă, pri. Apr­i­lie—Mai­, d. Lascar Anton­iu umbla de bă­cănie în băcănie, prin centrul oraşului, ure­mat de automobilul... d-sare of­ical, și între­ba în auzul tuturora: — „Ce ai mai bun și mai scump, d-la ne­gustor ? Ceva trufanda'« — astăzi am pe „șef“, pe prinml-ministru, la masă !“ Şi negustorii, cari de cari săriră să-i ser­­viască d-lui Lascar Antoniu — care prin Martie refuzase un portofoliu ministerial ca „om sărac“ ce nu poate sacrifica avoca­tura —­ cele mai ales« și mai scumpa tru­fandale. , Iar cu alte două-trei luni în urmă, în act- las parlament pe care-l vice-prezida cu a­­tâta morgă d-l Lascar Antoniu, colegii d-sale enumerau, de la tribună, prin diverse interpelări, numeroasele procese celebre — celebre prin sumele lor şi prin propune­rile transacţionale­­ pe care d-l La­car Antoniu la introdusese în contra diverselor instituţiunî ale Statului. ...Reamintim aceste fapte pentru a-1 mai mângâia pe d. Lascar Antoniu in nostalgia sentimentală în care se află astăzi... IHifcara Tfttjssle? isiiist COMURICPT OFICIAL 4 Decembrie 1918 1« Ruaovias și Basarabia situaţia e nes­­achimbati. In Transilvania, teu­ele xe&-s*rs au isist în Mai, Mediaș și Pracht. Marele Cartier 6**erai i­ BUCUREŞTI Sosirea delegaţilor Ardeleni în Capit­aă.—O încercare a tră­dătorului Sturdzi. --1Moartea lui Fotin Enescu..—Capitala în sărbători patriotice. Sosirea în Capitală a delegaţiunea cortei­­liului diriguitor al Transilvaniei a fost miş­cătoare. Cu toate că sosirea nu se anus*­ţas­e de­cât cu câteva ore înainte, un public foarte­­­um­er­os venise să ureze isan-vefiul fr­eilor din Ardeal. Când trenul,—împodobit cu drapele trico­lore şi cu brazi din Carpaţii cari nu mai sa at g­an­ţă,—s’a oprit îa gară, ovaţii şi urate sguânîtoare au isbucnit din toate piepturile, Entusia­mu! era de nedescris. • Cei dintâi coboară din vagon Eph­scopul dr. Miron Cristea al Caransebeşului, o figuri venerabilă şi impunătoare; apoi episcopul din Gherla dr. Hossu, d-n­­ Vasile Go­diş şi Vaida-Voevod, energicii luptători şi fruntaşi ai fraţilor din Ardeal. La cuvintele d-lui Hălăceanu, primul aju­tor de primar al apitelei, răspunde episco­pul Cristea.­­­u o voce puternică şi sonoră, cu acente călduroase, în trase literare şi ad­mirabile imagini,—­des întrerupt de ovaţii şi urate,—episcopul Cristea exprimă toată mă­reţia acestei clipe istorice, toată emoţia a­­nitei Intre fraţi aş­eptată de veacuri. Intr’o singură frază, admirabilă de conci­zie şi cuprinzătoare a tot ce se putea spu­ne, dl. preşedinte al consiliul­ui urează bun­ venit reprezentanţii­­ Ardealului. E cu neputinţă de descris emoţia publicu­lui. To­ată lumea are ochii uzi de lacrimi, toţi ar voi să îmbrăţ­ieze par’că pe iubiţii soli ai Ardealului. In­ovaţii şi urale, delegaţii pleacă spre palatul Regal, unde sunt găzduiţi . Unul din distinşii oaspeţi, venit din Ardeal odată cu delegaţia consiliului, dirigent,­­­ia povest­i un episod interesant, pa care-l îm­părtăşesc cititorii, r „Mişcărei“. itesia, col­nel Sturza, trădătorul ţ­­re glonţul care trebuia să-i pedepseaiă prin a nu l’a putut găsi, a avut curajul să se pre­zinte la Cluj în faţa autorităţilor româi, ţi­ de curând constituite. Compunându-şi o figură umilită şi smerită, trădătorul a declarat că regretă amar­­,ie­­şala s­a, că e cuprins de cruda remuşcă­­, şi că, pentru a răscumpăra măcar ir pai te na sa cumplita, cere să fia întrebuinţat î, ar­­mata română ardelenească. Cei cărora li s’a făcut această ciudată o­­fertă, au rămas o clipă nedumeriţi, peste câteva clipe oferta a fost respinte cu n tâ­râre Nu numai atât Autorităţile au lu­a mă­suri ca trădătorul să fe arestat. Presimţind însă o astfel de eventualitate, fostul colo­nel a fugit mai înainte ca mandatul ent.s contra sa sa poată fi executat. Sunt crime cari nu se pot erta... * Moartea lui Fotin Enescu ministrul Agri­culturai şi Domeniilor, a produs o dureroasă surprindere în opinia publică. Om de muncă şi de pricepere, Fotin E­­nescu îşi datora numai sie­şi cariera strălu­cită pe care a avut-o. In momentele­ actuale, când punerea în practică a reformei agrare e iminentă, — la primăvara ţăranii vor tre­bui să poată intra în stăpânirea pământuri­lor ter, — pierderea unui om de valoarea lui Fotin Enescu e şi mai adânc simţită. * Capitala e din nou în sărbătoare. Mani­­festaţiunile de patriotic entusiasm cu cari publicul primeşte pretutindeni pe solii ar­dealului, nu inşi contenesc. La Mitropolie, la slujbe re­­gioase, la Palatul Regal, unde a avut loc solemnitatea primirei actului Uni­­rei, ca şi la statuia lui Mihai­ Viteazul, unde a avut loc o grandioasă manifestaţie naţională, delegații depunând o coroană la picioarele marelui Voevod cere a împlinit pentru o clipă acum trei sute de ani visul realizat ax! pe veri, — psetutinfteții publicul aclamăr ri*

Next