Mişcarea, decembrie 1918 (Anul 12, nr. 269-291)
1918-12-08 / nr. 275
*V !"V/ JMWL X No. 275 ANUNCIURI Se primesc la: AfERNŢIA de publicitate 1‘ branişte ah? şi la administraţia ziarului piaţa urnei No. 63 9 @ ® C. «« 2!RFt NflTIONSL blBEf* AL COTIDIAN SAMBIA S PgCEMTOIgJ«*, UN NUMĂR OUS Sub direcţiunea unui comitet Instituit de Clubul Naţional Liber* isÂ*iIfll spl să*â*& mtam 9 O a 9 ® O A Sâmbătă 1 Decembrie, la orele 8 d î jum. seara, a avut loc la Palatul Regal, un dineu de gală dat în cinstea delegaţiunei românilor de peste Carpaţi. Cu prilejul acestui dineu M. S. Regele a rostit următoarea cuvântare : *In această zi plină de cea mai curată bucurie, când venind ca soli din frumosul Ardeal. Mi-aduceţi hotărârea de la Alba Iulia, Iurtă de un popor întreg de a fi unit deapurirea cu Regul Român vă zic din adâncul sufletului: bine aţi venit în zidurile acestui Palat care a fost martor celor mai mari evenimente din istoria modernă română. •Ni-aţi adus nu numai dorul împlinit a câtorva milioane de suflete, ni-aţi adus şi inimile lor, şi în primirea plină de dragoste frăţească ce aţi găsit-o între noi, aţi putut simţi pulsul Ţarei Mume ce bate în acelaş ritm cu al vostru. »In frumoasa sa cuvântare Ooldiş « --pus aslăzi că unirea tuturor românilor era o necesitate istorică. Această necesitate a fost înţeleasă de toţi oamenii cu inimă patriotică de dincoace şi de dincolo de Carpaţi de la Nistru până la Tisa; dar dacă aşa fusese scris în destinele neamului românesc, evoluţia istorică avea nevoie de instrumente. Dumnezeu care a ocrotit necontenit în cursul veacurilor pe poporul românilor, î-a dat bărbaţi cari au stat neclintiţi pe brişă, ţinând sus stindardul ideii naţionale, lor le-a dăruit suflet românesc, le-a întărit mintea şi oţelit braţul, ca să ducă barca românismului prin toate vijeliile vremurilor până la limanul dorit, unde după atâtea trude, atâtea suferinţe, culegem rudele bine meritate ale unei lupte seculare. «Azi când vedem înaintea minţei şi înaintea ochilor noştri săvârşită clădirea măreaţă ce Mihai Viteazul începuse şi pe care generaţii întregi apoi au visat-o, aduc prinosul meu de recunoştinţă tuturor acelor cari în toate colţurile unde suna dulcele grai românesc au pus şuntul şi puterile lor în serviciul idealului naţional. «După Basarabia, după Bucovina, mai lipsea o piatră din cele mai scumpe: Ardealul cu ţinuturile din Ungaria locuite de Români. Azi mi-aţi adus şi această ultimă piatră a clădirii, care încoronează marea operă de unire. „ Putem privi cu încredere în viitor, căci temeliile sunt puternice, bazate pe principii democratice ce sunt o chezăşie pentru desvoltarea firească a unei vieţi sănătoase, ele sunt cimentate prin credinţa nestrămutată a unui şir întreg de generaţii, de apturi ai idealului naţional, ele sunt şi vmţite prin sângele vitejilor Mei oştişi cari au luptat şi au muritpen■ unire. »Dacă gândul Meu s-a oprit cu u.ri,ie la aceşti bărbaţi români, nu put muta în aceste clipe de veselie pe aliaţii noştri cari prin sprijinul lor necontenit au fost şi sunt colaboritorii noştri preţioşi la realizarea visului nostru secular, şi cari prin victoria lor au contribuit atât de mult ca sa putem trai momentele măreţe ale prezentului. „Privind opera istorică înfăptuită în zilele noastre, să ne închinăm toate forţele noastre, unind cele din vechiul regat cu cele proaspete ce ne aduceţi, ca să fim demni de prea frumoasa clădire ce am zidit-o, să o păstrăm cu sfinţenie, să o întărim ca să o putem lăsa mai măreaţă, mai puternică generaţîunilor viitoare, aşa că moştenitorii vor putea spune despre fiecare din noi: exigit monumentum aere perennius. «Să consacram unirea gândurilor, unirea sufletelor, dar şi unirea în muncă roditoare, prin strigătul: Trăiască România mare, puternică şi unită“, ad unimn DIN ALBA IULIA lJodi din presa maghiară Reporterul ziarului nArtad5 I Kozlomyfl scrie în numărul din 2 Dec. următoarele sub titlul «Pe poarta Voevodului Mihai“: „Masa poporului pleacă către locul de exerciţii militare de după Cetate. Delegaţii oficiali trimişi din toate părţile ţărei se înşiră spre localul Adunărei naţionale—sala cea mare a Casinei din Cetate—o masă de ţărani de 80—90 mii şerpueşte spre Poarta Voevodului Mihai, pe a cărui frontispiciu statuia enormă a Austriei— ce ironie a soartei ţine în braţe stindardul naţional român. In fruntea grupurilor sunt preoţi şi studenţi. — Pe această poartă a intrat în ziua de .2 Noembrie 1599J/Q£vodul Mihai şi pe aceisTa~poarta^va intra nu peste mult Regele Ferdinand — spune ziaristul român care mă însoţea. In fruntea convoiului inscripţiile arată locul de unde vin delegaţiile. E interesant grupul Moţilor, cu sumane albe de pânaţă, înarmaţi şi cu panglice tricolore. Peste tot locul stăpâneşte cea mai mare ordine şi disciplină. In întreg convoiul plin de însufleţire, cu drapele naţionale, în număr nesfârşit răsună aclamaţia: Să trăiască România Mare, Trăiască Regele Ferdinand, Trăiască Regina Maria, Trăiască Dinastia Română şi se cântă melodia melancolică „Deşteaptă-te Române“.. Era bătător la ochi un mic grup de socialişti şi colegul meu ziarist, arătând spre ei cu fală zice : „aceştia sunt socialiştii noştri". Noroiul până la glezne nu impedică mulţimea să urce colinele cetăţei. La ceasurile 9 înainte de amiază, casa 100.000 de oameni erau adunaţi pe locul de exerciţii, unde se adresau vorbiri de pe patru tribune, către mulţimea însufleţită, care aştepta cu multă răbdare hotărârile ce se luau în cetate în sala cea mare a Casinei, în care erau adunaţi cei 1228 delegaţi oficiali. In afară de tribune oratori ocazionali ţin vorbiri şi îşi permit glume dureroase la adresa ungurilor. Omagii nesfârşite la adresa Regelui Ferdinand, a Reginei Maria, a Preşedintelui Wilson şi a lui Ion Brătiantu, se repetă necontenit*. Sărbătoarea Unirei Discursul M. 5. Regelui Rostit la prânzul de gală dela Palatul Regal, dai cinstea solilor Românilor de peste Carpat Citiți în pagina II-a ultimele știri telegrafice. ort.: Crufian« despre un coleg Astăzi după amează maritaa primrului preşedinte al Curţii de apr! directorul nostru dl. N. Maxim, a depus jurământul luîndu-şi un prim re postul de prefect al oraşului Iaşi. Demnitatea oferită de guvern directorului nostru se resfrâng şi asupra noastră ziarişti de profise. Ani de zile, a roape două «ere ii^ra stat în buna colect&I tate a directorului nostru, astăzi la fruntea profesurii oraşului. Am participat in comun la toate greutăţile ine« nte p efesiunii noastre— dar nu sufletul pururi cald si cotegului nostru de redacţie—că ci mai mult decât un diretor N. Maxim ne-a fost un inimos şi real colea în avântul său statornic pentru realizarea celor mai faimoase apiraţu democratice a fost tutdeaur ca un susţinător puternic ca bun şi înţel ptpovăţ tor. Aceasta pentru noi, personal. In ce privşte aivitatea sa ziaristică şi concepţiunea sănătoasă pe care Nicu Martim a avut-o şi o are despre presă, acestea au fost însuşiri care dublate de o convingere profundă la ideile politice care le-a susţinut sau combătut l'au p.»s .1« primele rânduri în partidul liberal din Iaşi şi în fruntea instituţioii căreia este încudinţat, întreaga piesă din Iaşi şi Bucureşti, a salutat cu căldură numirea d-lui N. Maxim In fruntea prefecturii poliţiei de laşă —şi în salutul acesteroi cei din jurul ziarului „Mişcarea" am văzut cu satisfacţie că toţi confreţii noştri, prieteni sau rivali politici, au fost unaauai la a recun«şte distinsele calităţi ziaristice şi suflett.jşti ale directorului şi co Jegului nostru. Şi acesta consăitee pentru noi o legitimă mândrie. ^Mişcarea* . In menageria celor câteva zeci de „partida“ sau „grupări“ democratice formate ad-hoc pe ale căror programe „temperamentele“ de tristă memorie sunt mai mult sau mai puţin vizibile,pare că ura şi-a atins apogeul. Judecând după insultele şi calomniile ce se revarsă puhoiu, voind să murdărească şi să distrugă tot ce s’a făcut în ţara aceasta fără democraţii „veritabili“ a căror număr din fericire, cu toate titulaturile pompoase, nu se ridică nici la numărul liteţilor din alfabetul ce le serveşte la detestabila lor operă—, judecând după acestea îngrijoraţi ar trebui să fie acei de dincolo caci necondiţionat ne-au dat toată încrederea lor. Căci de la întemeierea lui,parcurgeţi oricare din ziarele „noilor oameni“ şi veţi vedea, Regatul Român a fost o corabie fără cârmă ; astfel a trecut prin cele mai mari furtuni, a navigat prin apele cele mai agitate şi dacă în Ioc să se sfarme ajunge la ţărmurile mult dorite ale Nistrului şi Tisio, aceasta nu-i meritul cârmaciului care neobosit a stat la postul lui luptând cu furtunile şi cu „democraţii“ de azi cari, unii îşi scobiau dinţii bugetivori iar alţii pândeau momentul pentru a da atund corabia ce le este atât de scumpă azi. Statul Român ? O întâmplare. Unitatea naţională ? Un soroc. Ce vor să ştie „oamenii noi” de cârmacii cari ducând barca printre ruinile a trei imperii ne-au făcut ceia-ce suntem azi ? Ei preferă să facă apologia conducătorilor Bulgariei decât să recunoască vreun merit acelora care prin înţelepciunea şi voinţa lor ie-a dat putinţa ca în libertate să-şi exhibe acum cu gesturi deşănţate ceia ce ori ce urmi de pudoare le-ar porunci să ase radi. Căci orce operă tip are numai urmări bune .• ciuperci. doiEsgogisi trebuia să apară. Ea însă nu va putea si ne tulbure, vaaicul ei nu va otrăvi sufletele acelora pa care îi vizează, calomniat și minciuna își capătă totdeauna într'o lovitura de picior răsplata cuvenită. Regnul Român un putregaiu? Na. A feet mult prea naiv ei a raboat pe pănâatai te murdarul suveiu al calomniilor „oamenikwr sei*. Iar grefai* de a fi pus odată la. «toni.«* W. am&taMUk hiossa, a plătit-o atât de scump prin minările de la Buftea şi prin atâtea „temperamente" încât nu trebue să-l mai acuzăm. A fost o învăţătură s timp plătită. O ţinem minte şi spunem tuturor acelora cri au voit şi au ştiut ţoate, după ce alţii le-au înfăptuit, mica şi instructiva poveste a oului lui Columb. R. P. C. fern tragicomedii m ghima istă Dl. Lascar Antonin mai visează... Eminentul barbat politic și jurisconsult kei diai care este dl. Lascar* Anteriu, încă nu s'a desmetict din... visul în care a trăit, atât de fericit timp de câte va luni. Domnia-sa mai poartă încă, se pare matt tis teatrală da vice-preşedite a Camerei, care i-a dat o pozîtură atât de ,. interesantă, îa numeroasele matineie „patisics" de îa teatre, ca și pe străzile lașului. Din acest vis dr. Lascar Antonio, jurisconsultul atâtor „transacții" — încă nu l'a desmeticit complect. Domnia-sa mai are linele vedeni şi în redacţie „laşului“ manifestă încă anumite simptonme acute. Teribilul jurisconsult marghiromanist mai vorbeşte din când în când de „comitetul de instrucţie, parlamentar“ de „primul meu ministru“ de „raportor al conmisiunei de informaţiuni“ şi de alte multe şi mărunte fapte din activitatea politică, fecundă, pe care a desfăşurat-o cu atâta... vitalitate la cursul unei jumătăţi din anul curent Fiindcă d-lui Lascar Antonie îi vine atât de greu să evadeze din această epocă, vom aminti un fapt care-i va spori voluptatea ca o are retrăind încă celebrele zile ale „vicepreşedinţiei“ din Cameră, în primele zile de la stabilirea d-lui Marghiloman în Iaşi, d. Lascar Antoniu—care-şi găzduia şeful—spunea intimilor săi: „Eu nu primesc nici un minister, deşi şeful nu nu mă slăbeşte. Sun om sărac şi nu pot lăsa avocatura. Mă voi mulţumi cu o vicepreşedinţie la Cameră!...“ D. Lascar Antoniu va certifica aceste mărturisiri ca fiind ale sale personale. Cu câteva săptămâni în urmă, pri. Aprilie—Mai, d. Lascar Antoniu umbla de băcănie în băcănie, prin centrul oraşului, uremat de automobilul... d-sare ofical, și întreba în auzul tuturora: — „Ce ai mai bun și mai scump, d-la negustor ? Ceva trufanda'« — astăzi am pe „șef“, pe prinml-ministru, la masă !“ Şi negustorii, cari de cari săriră să-i serviască d-lui Lascar Antoniu — care prin Martie refuzase un portofoliu ministerial ca „om sărac“ ce nu poate sacrifica avocatura — cele mai ales« și mai scumpa trufandale. , Iar cu alte două-trei luni în urmă, în act- las parlament pe care-l vice-prezida cu atâta morgă d-l Lascar Antoniu, colegii d-sale enumerau, de la tribună, prin diverse interpelări, numeroasele procese celebre — celebre prin sumele lor şi prin propunerile transacţionale pe care d-l Lacar Antoniu la introdusese în contra diverselor instituţiunî ale Statului. ...Reamintim aceste fapte pentru a-1 mai mângâia pe d. Lascar Antoniu in nostalgia sentimentală în care se află astăzi... IHifcara Tfttjssle? isiiist COMURICPT OFICIAL 4 Decembrie 1918 1« Ruaovias și Basarabia situaţia e nesachimbati. In Transilvania, teuele xe&-s*rs au isist în Mai, Mediaș și Pracht. Marele Cartier 6**erai i BUCUREŞTI Sosirea delegaţilor Ardeleni în Capitaă.—O încercare a trădătorului Sturdzi. --1Moartea lui Fotin Enescu..—Capitala în sărbători patriotice. Sosirea în Capitală a delegaţiunea corteiliului diriguitor al Transilvaniei a fost mişcătoare. Cu toate că sosirea nu se anus*ţase decât cu câteva ore înainte, un public foarteumeros venise să ureze isan-vefiul freilor din Ardeal. Când trenul,—împodobit cu drapele tricolore şi cu brazi din Carpaţii cari nu mai sa at ganţă,—s’a oprit îa gară, ovaţii şi urate sguânîtoare au isbucnit din toate piepturile, Entusiamu! era de nedescris. • Cei dintâi coboară din vagon Ephscopul dr. Miron Cristea al Caransebeşului, o figuri venerabilă şi impunătoare; apoi episcopul din Gherla dr. Hossu, d-n Vasile Godiş şi Vaida-Voevod, energicii luptători şi fruntaşi ai fraţilor din Ardeal. La cuvintele d-lui Hălăceanu, primul ajutor de primar al apitelei, răspunde episcopul Cristea.u o voce puternică şi sonoră, cu acente călduroase, în trase literare şi admirabile imagini,—des întrerupt de ovaţii şi urate,—episcopul Cristea exprimă toată măreţia acestei clipe istorice, toată emoţia anitei Intre fraţi aşeptată de veacuri. Intr’o singură frază, admirabilă de concizie şi cuprinzătoare a tot ce se putea spune, dl. preşedinte al consiliului urează bun venit reprezentanţii Ardealului. E cu neputinţă de descris emoţia publicului. Toată lumea are ochii uzi de lacrimi, toţi ar voi să îmbrăţieze par’că pe iubiţii soli ai Ardealului. Inovaţii şi urale, delegaţii pleacă spre palatul Regal, unde sunt găzduiţi . Unul din distinşii oaspeţi, venit din Ardeal odată cu delegaţia consiliului, dirigent,ia povesti un episod interesant, pa care-l împărtăşesc cititorii, r „Mişcărei“. itesia, colnel Sturza, trădătorul ţre glonţul care trebuia să-i pedepseaiă prin a nu l’a putut găsi, a avut curajul să se prezinte la Cluj în faţa autorităţilor româi, ţi de curând constituite. Compunându-şi o figură umilită şi smerită, trădătorul a declarat că regretă amar,ieşala sa, că e cuprins de cruda remuşcă, şi că, pentru a răscumpăra măcar ir pai te na sa cumplita, cere să fia întrebuinţat î, armata română ardelenească. Cei cărora li s’a făcut această ciudată ofertă, au rămas o clipă nedumeriţi, peste câteva clipe oferta a fost respinte cu n târâre Nu numai atât Autorităţile au lua măsuri ca trădătorul să fe arestat. Presimţind însă o astfel de eventualitate, fostul colonel a fugit mai înainte ca mandatul ent.s contra sa sa poată fi executat. Sunt crime cari nu se pot erta... * Moartea lui Fotin Enescu ministrul Agriculturai şi Domeniilor, a produs o dureroasă surprindere în opinia publică. Om de muncă şi de pricepere, Fotin Enescu îşi datora numai sieşi cariera strălucită pe care a avut-o. In momentele actuale, când punerea în practică a reformei agrare e iminentă, — la primăvara ţăranii vor trebui să poată intra în stăpânirea pământurilor ter, — pierderea unui om de valoarea lui Fotin Enescu e şi mai adânc simţită. * Capitala e din nou în sărbătoare. Manifestaţiunile de patriotic entusiasm cu cari publicul primeşte pretutindeni pe solii ardealului, nu inşi contenesc. La Mitropolie, la slujbe regioase, la Palatul Regal, unde a avut loc solemnitatea primirei actului Unirei, ca şi la statuia lui Mihai Viteazul, unde a avut loc o grandioasă manifestaţie naţională, delegații depunând o coroană la picioarele marelui Voevod cere a împlinit pentru o clipă acum trei sute de ani visul realizat ax! pe veri, — psetutinfteții publicul aclamăr ri*