Mişcarea, iulie 1919 (Anul 13, nr. 136-153)

1919-07-24 / nr. 147

* * * * * 4 V ANUL XIII No. 147 JOI 24 IULIE 1919 Abonamente Redacţia şi Adminteraţia Iaşi» Piaţa Untres Mo. 6. Orzie iS« bitirwa: 8—13 a. m. şi 3-6 p. m. Ammcfari şi Reclame Se prn«Re«c ta «ra«fiţiuni avantajoase direct la Adsri niirtraţia Karomni, laşi Raţa Untrei 6. Deasemenea prin toate agenţiile de publicitate. Apare zilnic Sub Direcţiunea­­unui comitet de Redacţie Bami Guvern şi Opoziţie " Ziarele oficioase ale d-lui Take Ionescu afirmă că nouile declaraţi­­i şi făcute de şeful partidului con­servator naţionalist au edificat opi­nia publică asupra celor ce cugetă d-sa în marea chestiune a revendi­cărilor naţionale. Ce a spus dl Take Ionescu în discursul pe care l-a rostit la clu­bul conservator? După noi absolut nimic,­după ziarele conservatoare că va vorbi după ce va vorbi mai întâi guvernul. Dl Take Ionescu declară catego­ric că nu cunoaşte acţiunea guver­nului în chestiunea naţională, dar totuşi combate această acţiune. In cazul acesta ne întrebăm : când este mai sincer dl Take Ionescu ? Atuncea când afirmă că nu cunoaş­te acţiunea guvernului în chestiunea revendicărilor naţionale şi-i cere să vorbească—căci aşa e constitţio­­nal zice d-sa, ca întăi să se pro­nunţe guvernul şi în urmă opoziţia— sau atuncea când socoate că-şi fa­ce meseria de opozant, criticând şi combătând acţiunea diplomatică a guvernului, pe care ar însemna că o cunoaşte. Să reflectăm asupra primei situa­­ţiuni. Este drept ceea ce se susţine de dl Take Ionescu, că nu cunoaşte punctul de vedere al guvernului în chestiunea externă ? Nu, hotărât că nu. Guvernul a vorbit categoric prin glasul autorizat al primului ministru, care la Conferinţa Păcei a expus punctul de vedere românesc şi a in­vocat toate drepturile noastre isto­rice, şi legitime pe baza tratatului de alianţă. Guvernul a vorbit prin reprezen­tanţi diplomatici cari au susţinut in­tegritatea revendicărilor noastre, a­­părându-le în faţa Marilor Puteri, în faţa întregei lumi, înaintea cărora, au fost susţinute şi apărate toate interesele româneşti. Guvernul a declarat, credem, des­tul de categoric că nu poate recep­ta clauzele prevăzute în tratatul de pace cu Austria şi că nici într’un caz nu va consimţi să se ştirbiască nici suveranitatea statului nici să se atingă independenţa noastră econo­mică. Aceste esenţiale motive au fost expuse şi documentate de către pri­mul delegat la conferinţă, care este şi şeful guvernului. Astfel şi ţara şi străinătatea cunoaşte atât ceia ce revendică România la congresul pă­cei precum şi modul cum au fost apărate aceste revendicări. Şi ţara şi streinătatea ştie aceas­ta, afară bine înţeles de d. Take Ionescu... .Şi astfel d-sa socoate că-şi jus­tifică atitudinea pe care a avut-o la Paris în chestiunea teritoriilor româ­neşti, sau aceia pe care a adopta­t-o când s’a întors în ţară, afirmând prin declaraţii şi expozeie că nu cu­noaşte­­gândul guvernului în chestiu­nea externă. • Deci, din această cauză, d. Ta­ke Ionescu începe campania de răs­turnare a guvernului pe chestiunea internă.­­Şeful conservatorilor­ naţionalişti, s-a întors de la Paris ca un ade­vărat „homo novus“, în viaţa poli­tică de astăzi... Aspecte Politice I­ni Imaturi Am înregistrat în cursul săptă­­mânei tot ce a fost mai activ din partea opoziţiei noastre atât de nuanţate. Declaraţii şi interviewuri din par­tea d-lui Iake Ionescu, declaraţii şi expozete din partea d-lui Marghi­loman, tu­rnetele „politice“ ale ge­neralului Averescu — o adevărată vâltoare politică­ în faţa­­căreia o­­pinia publică păstrează o indife­renţă semnificativă. Totuşi în situaţiunea generală, în viaţa noastră politică de astăzi, se resimte ceva care, mai mult de­cît o înrâurire trecătoare, contribuie la luminarea şi educaţiimnea politi­că a ţărei. Nici­odată poate că în zilele de acum ţara nu poate face justa dis­­tincţiune între oamenii noştri poli­tici cari servesc numai interesele neamului şi ale ţărei, şi între aceia cari profesează politica. Aceste două curente sunt astăzi mai pronunţate ca ori­când. Opinia publică, care agită la evoluţiile ac­tuale şi cari participă la toate fră­mântările şi năzuinţile nouei Ro­mânii, poate vedea aspectul acesta în toată realitatea. Deoparte oameni cari formând un bloc al apărării naţionale luptă din răsputeri şi cu duşmanii şi cu prie­­tenii pentru toate cauzele mari ale românismului, iar de altă parte a­­cel „front unic“ care se încordează sub toate formele pentru a duce lupta împotriva celor dintâi. Acesta este aspectul generic al vieţii politice din vechiul regat. El a fost relevat adesea de c­ă­t­r­e fraţii noştri de peste munţi, de că­­tră fraţii noştri de peste Prut, dar „frontul unic“ continuatorul unei foarte vechi­ sistem de luptă, îşi urmează acţiunea fără cea mai mi­că rezervă faţă de marile şi hotărâ­toarele momente prin care trece Ro­mânia nouă, ieşită victorioasă din răsboiu­l pe care l-a purtat. .PROGRAMUL I­O-NULUI MARGHILOMAN Autorul „păcei de la Bucureşti“ d-l Al. Marghiloman, a anunţat că îşi reface iar programul politic.­­ După ce cu atâta perseverenţă inzistă prin toate intervievurile şi discursurile că nici­odată nu a fost germanofil— şt în această privinţă colecţiunea „Steagului“ reapărut în ziua în care a semnat tratatul de pace la Bucureşti este o strălucită dovadă­­— şeful „progresiştilor“ a anunţat la o întrunire electorală a comitetului „progresist, că îşi reface şi programul politicei interne. De­şi în proces pe baza legei de expropiere—,d. Marghiloman a declarat că primeşte legea expro­­pierei pe care toată lumea ştie cum a şi susţinut-o in parlamentul de la Iaşi!... D-l Marghiloman a afirmat că programul d-sale politic este de astăzi înainte bazat pe noua orga­nizare a producţiei agricolă—fără a da o mai largă explicaţiune. Prin aceasta d-l Marghiloman a înţeles că de astăzi înainte marii d-sale proprietari vor lega o prie­teni vecinică cu ţăranii—şi nimic mai mult. Acest nou program politic a fost anunţat de însuşi d-l Marghiloman la comitetul electoral al clubului marghilomanist. Pentru campania electorală d-l Marghiloman e în stare să facă întradevăr toate sacrificiile... CITIŢI IN PAGINA a II-a ULTIMILE STIRI TELE­GRAFICE ECOURI Ceea­ ce trebuia prelevat în mod deosebit, vorbind de activitatea, şi opera d-lui Bu- I rada serbătorit de publicistica ieşană, este faptul că d-sa posedă o bogata colecţiune a muzicii de pe vremuri care ar trebui păs­trată ca un adevărat tezaur. Ţinem am­zista asupra acestui fapt intru cât dl. Burada a adunat în cursul anilor tot ce s’a scris ca muzică naţională şi care al­tădată aparţinea repertorului teatrului na­ţional din Iaşi-In afară da aceasta dl. Burada—cum se poate vedea şi din volumul prim al „Istoriei Teatrului din Moldova“—deţine muzica po­pulară întrebuinţată din jocul strămoşesc al păpuşilor“ precum şi toate cântecele plugu­­şorului, al vicleimului şi al celorlalte jocuri din vremea Crăciunului şi al Sf. Vasile. Această operă colectată de d. Burada cu toată dragostea pentru­­ arta naţională, nu trebuie să se piardă.... * Din iniţiativa revizorului şcolar al jude­ţului, dl. Th. Gheorghiu, se va ridica la Tul­­cea, un bust al lui Spiru C. Haret, neuitatul fost ministru al şcoalelor şi biserica l.or. * La Arad a încetat din viaţă protop­ul Dr. Laurian Luca, care a lasat în urma lui nume­roase acte filantropice şi naţionale. * Miniştrii ardeleni d-nii Popp şi Goldiş au vizitat Constanţa.­­ ■ * „Albumul Directoratului Sănătăţei Publice şi a comitetului central sanitar“ va apare în curând alcătuit de Marele Cartier Gene­ral, serviciul sanitar. Intre altele el va cuprinde pe toţi medicii farmacişti şi studenţii care au murit în tim­pul războiului. e ancheta la Asia Mică Lyon.—Se trimite în Asia Mică o com­­ie de anchetă fără a con­trola­ Comandamentul grec, ci numai pentru a studia. Note Politice ne mai putând idolatra pe d-nii Marghiloman și Arion, „Opinia“ se întoarce la vechiul ei amor, spre d. Take Ionescu. Confratele ieșan — singurul din presa noastră—constată că ultimul discurs rostit de dl. Take Ionescu „a fost cât se poate de interesant“ pentru... ? ...Pentru „caracterul de filipică împotriva liberalilor“, şi pentru că... „cele arătate de dl. Take Ionescu sunt de natură a pune într’o lu­mină din cele mai defavorabile pe diriguitorii liberali“. Aceasta le spune ziarul ieşan „cetind pe d. Take Ionescu“ şi noi relevăm reflecţiile critice amintidu­­ne filipicele „Opiniei“ la adresa d-lui Take Ionescu în tot timpul răsboiului. * „îndreptarea“ nu consacră nici un rând în amintirea regretatului general Eremia Grigorescu care a fost înmormântat la Oituz. Ziarul „ligii poporului“ se mulţu­meşte a relata într’un simplu re­portaj modul cum s’a făcut cere­monia funebră la Bucureşti — fără nici un alt omagiu redacţional. Astfel cinsteşte GENERALUL A­­VERESCU memoria vitejilor ţărei... * „Epoca“ demonstrează astfel im­portanţa discursului rostit de d-l Take Ionescu în chestiunea internă ca având raport cu chestiunea ex­ternă : —„Foarte bine,—ar putea să ne riposteze presa guvernului, — dar ce au deaface destăinuirile de or­din intern,ale d-lui Take Ionescu cu marea problemă externă care este astăzi la ordinea zilei și care trebue să absoarbă toate preocu­pările. Are deaface şi are deaface încă mult, pentru motivul că şi în acţiu­nea diplomatică de acum, ca şi in tim­pul neloflalităţei şi ca şi în chestiunea pregătirei şi conducerei războiului în toamna anului 1916, la d. Ionel Brătianu au primit considerentele de politică in­ternă şi de interes de partid, în loc ca să primeze interesele generale ale ţărei“. Adică dl. Brătianu a declarat răs­­boiul din interes de partid şi a lu­at atitudinea ştiută la conferinţa păcei pentru acelaş interes... LA MOARTEA GENERALULUI GRIGORESCU CUVINTUL PRIllILO! MINIST! La înmormântarea generalului Gri­gorescu, primul ministru d-l I. I. C. Brătianu, a rostit următo­rea cuvân­tare : „ Se duce dintre noi, în strălucirea slavei militare curată, comandantul de la Mărăşeşti — de la Mărăşeşti unde el şi tovarăşii lui de luptă, în zilele marilor încercări în care se hotăra viitorul neamului, i-au asi­gurat credinţa neclintită în sine şi respectul lumei, de la Mărăşeşti, unde vitejia lor a creiat ast­fel un isvor neîntrecut de energie naţională. Pentru această comoară vie cu care ei au înzestrat conştiinţa naţi­onală, suntem datori pe veci recu­noştinţă amintit­ei lor glorioase. Suntem datori tot­odată să nu lăsăm să se piardă din roada ogoa­relor pe care ai atâta bărbăţie şi cu atâta sânge le-au brăzdat şi le-au semănat cei mai vrednici fii ai României. FUNERARIILE UNUI EROU Atacuri de întreaga suflare românea­sca am deplâns moartea prematură a u­­neia din cele mai frumoase figuri din ga­leria eroilor noştri, generalul Eremia Gri­gorescu. Straja neclintită de la Oituz, eroul care a condus pănă în cele mai mici amă­nunte strălucita rezistenţă a ostaşilor de la Mărăşeşti, comandantul neînvins care a îngenunchiat semeţia lui Makensen, a căzut răpus de o boală nemiloasă, după ce şi-a văzut cu ochii rezultatele des­toiniciei sale şi a bravelor trupe ce le-a comandat. De altfel funerariile naţionale ce s’au făcut ilustrului defunct, au depăşit uzan­ţele cunoscute pănă acum la noi. M. S. Regele, printr’un ordin de zi, pentru a onora memoria generalului Gri­gorescu, ordonă ofiţerilor cari în timpul campaniei au făcut parte din armata I, să poarte doliu timp de trei zile. Pe de altă parte d. I. I. C. Brătianu preşedintele consiliului de miniştri în cu­vinte emoţionante, la mormântul gene­ralului Eremia Grigorescu, a adus prino­sul de recunoştinţă al romănimei întregi, pentru a cărei­ mântuire a luptat cu aşa strălucită bărbăţie. Corpul generalului Grigorescu a fost aşezat în cimitirul eroilor de la Mără­şeşti, unde va fi pildă neperitoare a jert­felor şi bărbăţiei unui neam, puse în ser­viciul celei mai sfinte cause naţionale. La ori­ce greutate, în ori­ce în­cercare, să nu uităm pilda lor şi datoria ce o avem către opera ce au sădit. Ca şi dânşii să fim cu cre­dinţă şi cu tărie şi ori­care ar fi încercările să nu lăsăm să se ştir­bească nimic din demnitatea, din siguranţa, din ceea ce constitue con­diţiile vitale ale desvoltărei naţio­nale. Eroii de la Mărăşeşti ne-au ară­tat că puterea neamurilor stă în e­­nergia conştiinţei. In numele guvernului am dure­roasa datorie să aduc la mormân­tul generalului Grigorescu prinosul Lie recunoştinţă al româninoi întregi pentru a cărei mântuire el a luptat cu atâta strălucită bărbăţie. Fie că în aceste sir­­in­ minte, îndu­rerata familie a gloriosului general să poată găsi o alinare în cruda ei jale“, o face savantul de la „Presa“—că noi sântem aceia, care acordării Regelui a­­ceste prerogative legiuitoare, şi vin „Drep­tul public românesc“ (Constnţiunea de la 1866) şi tot aşa este fals a se sus­ţine că aceste puteri aparţin în fond Mi­niştrilor. Ele nu aparţin Miniştrilor nici în fond nici în formă, pentru ci este vorba doar despre ceia ce prescri Cons­tituţiunea, nu despre ceia ce s’ar putea întâmpla în practică, chiar în cadrul dis­­poziţiunilor constituţionale. De altfel ar fi absurd a conchide că Constituţiunea impune Regelui menţine­rea drepturilor naţional şi a integrită­ţii teritoriale (art. 87 a 3 în fine) pen­tru realizarea căreia i se ia jurământul, fără să i se deie în acelaş timp şi posibi­litatea de a lua, în consecinţă, unele mă­suri normative, până ce va fi cu putin­ţă existenţa Parlamentului, i se poate impune o aşa de mare şi grea tersiune, şi în acelaş timp, când e­ vorba de acţi­unea care tinde la împlinirea ei, să i se impună a rămânea cu mâniie încruci­şate ? De aceia, în loc de a rămânea numai la teoria necesităţii absolute, fără un text care să arate şi modalităţile acţiunii rega­le, în caz de inexistenţă a Parlamentului, am mers până la a prezenta argumente istorice şi analitice că Adunarea Na­ţională de la 1866 prin articolul 129 a înţeles fără îndoială să lese Re­­gelui posibilitatea de a lucra pe cale normativă conform dreptului nostru pu­­blic intern anterior. Aşa fiind, pentru aceste consideraţiuni cum şi pentru toate consideraţiunile ară­tate în seria de articole apărute în „Miş­carea“, întrebăm Direcţiunea „Presei“, care trebue să aibă cunoştinţă de acti­vitatea ucenicilor ei, unde este viciul a­­firmat în concluziunea savantului au­tor al articolului publicat în No. 129, în „Dreptul public românesc“, care nu este nici al „Mişcării“ şi cu atât mai mult nici al „Presei“, în instrumentul de po­­tenţiare a funcţiunii intelectuale a savan­tului, (în lupa lui), sau în chiar această facultate ? Savantul de la „Presa“ !­ Şi tot aşa, art. 32 al. 5, trebueşte ci­tit astfel:­­„Nici o lege nu poate fi su­pusă sancţiunii regale decât după ce se , va fi discutat şi votat liber de majori­tatea ambelor adunări“, când aceste a­­dunări există. Dar, când Cameră şi Se­nat nu există, urmează oare că Regele pierde această a doua atribuţiune legis­lativă, ce i se recunoaşte prin acest nou aliniat ? Dar ei este textul, care să-i ridi­ce, în acest caz, dreptul de sanţiune, a­­dică dreptul de a hotărî, de astă dată luând în privire desvoltarea principiului, oportunitatea unor viitoare norme de ac­tivitate socială? Şi atunci, dreptul de iniţiativă şi de sancţiune nu sânt ele, şi în cazul inexis­tenţei Parlamentului, puteri legiuitoare acordate Regelui în sensul art. 96 din Constituţiunea de la 1866? Care este acum rolul Miniştrilor ? Mi­niştrii, în caz când Regele este pus în po­ziţiune de a exercita, în nefiinţa Par­lamentului, puterile legiuitoare proprii lui, sânt pur şi simplu garanţii constituţio­­naliste res’ponsabili de măsura normativă purcesă de la Rege, calitate, pe care ei sânt liberi s’o primească sau s’o refuze, iscălind măsura luată, sau demisionând. Ei mai sânt și alcătuitorii juridico-teh­­nici, ei singuri, sau prin comisiuni spe­ciale, ai acelor norme de activitate so­cială. Atât și nimic mai mult. Prin urmare este fals a se spune—cum Din Camera franceza Raportul lui Pichon.—Clauzele fi­nanciare. Lyon.— Sâmbătă în Cameră com­isiunea păcii prezidată de Viviani a discutat raportul lui Pichon asupra cauzelor econo­mice. Luni se studiază raportul lui Renard asupra muncei și în sfâr­șit asupra clauzelor financiare ultimul raport articular. Vot de încredere in ca­binetul Italian Roma.— Votul Camerei Italiene în favoarea ministerului a fost pri­mit nu numai de ziarele guverna­mentale, dar chiar de cele cu ati­tudine pănă acum rezervată.

Next