Mişcarea, octombrie 1919 (Anul 13, nr. 201-226)
1919-10-15 / nr. 213
* i ’S l / -4 y y ANUL XIV NO. 213 MERCURI 15 OCTOMBRIE 1919 Unapel Opera larilisM Baptaai-nisrai Mi vnnsitorime , Partidul naţional-liberal aşteaptă, cu încredere, voturile meseriaşilor şi lucrătorilor cari au colaborat cu el la întregirea neamului. Patriotismul cu care lucrătorii români, din serviciile publice, din industriile particulare, au răspuns în August 1916, la chemarea ţărei, despreţuind declaraţiunile potrivnice războiului şi îndemnurile la nesupunere ce li se făceau de organizaţiile politice cu caracter internaţional...; devotamentul cu care ei au lucrat, în timpul războiului, pentru a satisface nevoile armatei şi ale Statului—îndreptăţeşte partidul naţional-liberal să creadă că ei, credincioşi politicei naţionale ce au sprijinit până acum, nu vor încuraja, cu voturile lor, acţiunile care tind să distrugă opera la care au contribuit cu atâta muncă, cu atâtea suferinţi şi cu atâtea jertfe, încrezător în maturitatea cetăţenească a păturilor muncitoare, care l-a şi hotărât să întemeieze sistemul electoral pe votul obştesc, partidul naţional-liberal este convins că aceste pături vor fi şi faţă de chestiile mari naţionale, pe care aceste alegeri le supun judecăţei lor, apărătoare intereselor obşteşti. Astăzi, când pe nedrept ni se cere, după 41 de ani, ştirbirea neatârnărei noastre politice şi economice,muncitorii, după ce au contribuit la desrobirea întregului neam românesc, după ce, prin noile reforme, viaţa nouă şi liberă se aşează pentru massele mari, vor şti să lupte pentru păstrarea drepturilor noastre în afară, susţinând politica de apărare naţională dusă de representanţii partidului naţional-liberal la Conferinţa de la Paris. Cui trebuesc să dea sprijin meseriaşii şi muncitorii Tot astfel credem că meseriaşii şi lucrătorii români nu vor da concursul lor acelora, cari, sub înrâuriri streine vrăjmaşe, încearcă să arunce ţara în haosul anarchiei. Lucrătorii, cei dintâi, ar cădea victimele unei asemenea stări de lucruri. Ei singuri s’ar condamna la tirania şi la mizeria în care este dovedit că zac clasele muncitoare din ţările stăpânite de nebunia revoluţionară. Partidul naţional-liberal deschide alte perspective pătirei muncitoreşti. Partid naţionalist şi democrat, de ordine, evoluţionist şi reformist, în faţa alegerilor generale, din care trebue să iasă marea Adunare iraţionale, menită să dea ţarei întregite, în spiritul vremei, aşezământul constituţional şi legiuirile care să consolideze unirea şi să asigure, pe toate tărâmurile de activitate ale poporului, desvoltarea statului, chiamă muncitorimea la o nouă alcătuire naţională şi socială, de ordine, de progres şi de civilizaţie. Şi cum el este convins că această operă legislativă nu-şi va putea atinge ţelul decât dacă va fi întemeiată pe ideile largi liberale şi democatice ale poporului, partidul naţional-liberal îşi propune să o înfăptuiască cu sprijinul elementelor democrate de ordine ce crede a găsi în massa lucrătorilor români. După ce prin votul obştesc a dat muncitorimei dreptul de a-şi alege reprezentanţi, după ce a asigurat armonizarea intereselor sociale prin reprezentarea tuturor curentelor de opiniuni, prin susţinerea candidaturilor, desemnate de simţimântul păturilor muncitoreşti de la sate sau de la oraşe, sau de organizaţiile lor, partidul naţional-liberal asigură participarea directă şi efectivă a muncitorimei la întocmirea legilor ţarei. Votând, dar, pentru partidul naţional-liberal, muncitorimea votează, pe lângă elementele lui democrate, pe proprii ei candidaţi. Astfel, cu sprijinul şi conlucrarea efectivă a lucrătorilor, partidul naţionalliberal îşi va putea complecta reformele sociale începute, înfăptuind, pe temeiul celor enunţate în manifestul din Noembrie 1918, şi legiuirile pentru organizarea meseriilor şi pentru regularea raporturilor dintre capital şi muncă, aşa cum se impun în noua stare de lucruri creată de război. Opera Partidului Naţional-Liberal Partidul naţional-liberal, care a dat chestiunei agrare o deslegare atât , de democratică, ţine ca şi lucrătorii din industrii şi meserii să se poată bucura de un trai mai bun şi să se poată folosi, într’o largă măsură, de roadele muncii lor şi de propăşirea întregei economii naţionale. In acest scop, el a declarat că susţine: opt ore de lucru, minimum de salar, contractul colectiv al muncei, ocrotirea muncei copiilor şi femeilor, creditul muncitoresc, reorganizarea şi îmbunătăţirea asigurărilor, participarea la beneficii şi reprezentarea lucrătorilor în toate organele privitoare la muncă. Prin dispoziţiunile luate de ultimul guvern naţional-liberal şi prin ajutorul ce el a acordat muncitorimei în încheerea contractelor colective de muncă, multe din legitimele revendicări ale muncitorilor sunt astăzi de fapt împlinite. Cele opt ore de lucru ce au fost decretate în toate stabilimentele Statului şi printr acesta impuse în industriile particulare, unde aplicaţiunea lor era posibilă, plata orelor suplimentare , repausul săptămânal, nu mai au nevoe decât de forma întărirei legale. Partidul Naţional-Liberal şi Muncitorimea. Pentru desăvârşirea reformei sale, partidul naţional-liberal a mai declarat că admite libertatea asociaţiunilor şi, ca consecinţă, constituirea sindicatelor profesionale. El nu înţelege, însă, să învestească cu personalitatea morală şi să facă să beneficieze de avantagiile ce decurg din această calitate, sindicatele care într’adevăr se constitue într’un corp pur profesional şi care suntconduse, într’un spirit de ordine, de lucrători cari, în mod efectiv, îşi exercită profesiunea lor. Partidul naţional-liberal, în concepţiunea sa de partid de guvern, nu crede că Statul poate învesti, cu această calitate, sindicatele ce s’au dovedit a fi contopite sau afiliate organizărilor politice, a fi servit acţiuni împotriva ordinei în stat, a formei lui de guvernământ, împotriva Coroanei şi a armatei. Cârmuit de aceste idei care împacă necesităţile desvoltărei noastre industriale cu interesele Statului şi cu interesele muncitorimei, partidul naţional-liberal se crede a fi singurul partid în măsură de a aduce o îmbunătăţire imediată în condiţiunea meseriaşilor şi lucrătorilor. Conştient de răspunderile ce are faţă de ţară şi faţă de păturile muncitoare el nu se poate perde nici în acţiunile deşarte ale acelora care nesocotesc soluţiunile realizabile alemomentului în aşteptarea realizărei integrale a unui program utopic, nici în acţiunile înşelătoare ale acelora care făgăduesc totul pentru că n’au putinţa de a realiza ceva. Partidul naţional-liberal nu poate merge pe calea acţiunilor demagogice. Partid format şi pregătit pentru reforme, prin cunoaşterea adâncă a tuturor nevoilor sociale şi printr’o experienţă de guvern de peste 60 ani, partidul naţional-liberal cu legături adânci în straturile Societăţei româneşti nu se găseşte în situaţiunea unora din grupările politice în formaţiune, care, pentru a dobândi mai mult simpatia, decât încrederea maselor muncitoare, susţin, necondiţionat, toate revendicările şi toate nemulţumirile lor, fără a fi în stare să le cerceteze cauzele şi să le găsească soluţiile. o Dintre toate partidele politice, partidul naţional-liberal a fost singurul care a cercetat problema muncitorească şi i-a rndicat soluţiile. In el muncitorimea să aibă încredere, întreg trecutul său stă chezăşie de puterea cu care ştie să învingă toate împotrivirele lor pentru a înfăptui tot ceea ce crede că leagă interesele superioare ale ţărei de buna stare a claselor muncitoare. El este partidul reformei agrare prin expropriere şi partidul votului obştesc. In faţa lui nu stau decât partidele reacţionare, care s’au împotrivit întotdeauna la reformele lui şi partidele pretinse democratice, care n’au realizat nimic până acum pentru păturile muncitoare şi care, în acţiunea lor politică, se găsesc alături de partidul conservator. In această situaţie, partidul naţional-liberal nu se poate îndoi de dreapta judecată a muncitorimei. Ea n’are decât o singură cale de urmat: calea propriilor ei interese, care este calea intereser ţărei. Muncitorimea nu poate vota decât pentru partidul naţional-liberal. Partidul Naţional Liberal Sinucişi politici — Ce însamnă abţinerea de la alegeri — D. Inculeţ ministrul Basarabiei a acordat un interview ziarului „Isbânda" din care reproducem câteva pasagii extrem de interesante..? „Politica pentru pastrarea demnităţii României—a spus d. ministru Inculeţ—pare că este asigurată şi ştirile de la Paris cu fiecare zi ce trece, ne conving că mergem pe calea cea bună şi că vom isbuti în dreptatea noastră. Viitorul apropiat ne va arata că am făcut bine că ne am semnat şi nu semnăm aşa cum ne-a fost propus tratatul cu Austria“. Cu privire la cei ce încearcă să tulbure ordinea publică, dl. ministru Inculeţ a declarat: „Cele întâmplate în Rusia ne-a învăţat că o revoluţie ştii cum s’o începi, dar nu ştii cum o termini. Steagul revoluţiei ruse a fost desfăşurat de Miliukov şi Gutzkov ca să treacă repede în mâinile lui Lenin şi Trotzki. Cei care vorbesc de revoluţii vor să înceapă prin a se abţine de la alegeri.Cred că abţinerea e cea mai mare greşală politică. Ca să te abţii de la nişte alegeri pe cari le fac alţii, trebue să ai mai întăi deplina siguranţă că vei fi în stare să faci tu altele. Şi după cât cunosc eu lucrurile, alegerile nu vor mai suferi amânări şi le va face negreşit guvernul actual“. Abţinerea de la alegeri însamnă sinucidere politică — spune de ministru inculeţ. Acest mare adevăr trebue să-l înţeleagă ori şi cine—spune ministrul Basarabiei. Dacă socialiştii nu-l înţeleg ei sunt scuzabili, fiindcă n’au o prea mare experienţă politică, dar au multă sinceritate în linia lor de conduită ; mă miră, însă, atitudinea celorlalte partide burgheze, cari ’până dăunăzi, se simţeau foarte bine în cele trei colegii electorale, unde ţăranul —temeiul ţării—avea fiinţă numai cât îi permitea boerul. S-a declarat prin gura d-lui dr. Cazacu că şi „opoziţia basarabeană“ se va abţine de la alegeri, urmând sfaturile fraţilor din regat. Nu cred că declaraţii de aşa natură vor micşora aici în regat şi dincolo, în Basarabia, numărul votanţilor. Dar nu-şi dau seama acei cari împrăştie sfaturi de aşa natură ce rău aduc ei neamului întreg şi cauzei naţionale. In lupta politică duşmănoasă, partidele de aci au pierdut—după cum am mai spus — bunul simţ şi cumpătul. Rămâi încremenit când un partid declarând abţinerea de la alegeri hotărăşte ca declaraţiile acestea să fie aduse, cu toată stăruinţa la cunoştinţa străinătăţii. Pentru ce la cunoştinţa străinilor? Aţi mai văzut aşa ceva la alt neam, cât de ticălos ar fi el? S’a pierdut ruşinea, s’a pierdut demnitatea naţională în lupta aceasta duşmănoasă dintre partide. In ce priveşte Basarabia, acolo, toţi duşmanii românismului se vor îmbrăca în straiul opozantului şi nu se vor prezenta la vot, aşa după cum soldaţii ruşi cari nu voiau să lupte se declarau bolşevici. Intenţii cele mai josnice vor fi îmbrăcate cu haina principiilor înalte. Cine sunt vinovaţii? — noi ştim. Va veni parlamentul unde vom spune şi vom cere socoteală. Acum constat lucrurile dureroase pe cari un neam ca al nostru care a suferit atât nu le merită. Dar în privinţa viitorului neamului meu, n’am grije, n’am teamă. 1) Campania contra urei. Căuta să arăte că poporul german era victima unei fatalităţi, şi că germanii nu sunt mai de urât decât ceilalţi. De unde, necesitatea pentru soldatul francez de- a fi bun şi uman cu soldatul german. 2) Campania contra moralului soldaţilor. Căuta să convingă soldatul francez că, în timp ce el îşi făcea datoria, acei pe cari îi lăsase acasă, femeia şi copii, duceau o viaţă de scandal, patronii exploatau pe lucrători şi, în timp ce Provincia suferea, Parisul era în sărbătoare. 3) Campania contra patriotismului şi patrioţilor francezi. Atacuri contra D-lor Daudet, Barres şi Herve. 4) Campania contra marei prese franceze, şi mai ales contra lui Figaro, l’Echo de Paris şi le Temps. 5) Campania contra cenzurei franceze reclamând desfinţarea ei. 6) Campania contra luptei economice de după răsboi arătând că faţă cu scumpirea pieţei, va trebui acaparat de a se relua relaţiile cu Germania. 7) Campania contra Angliei, arătându-se că ea era cauza răsboiului şi că numai ea profita de pace. 8) Insfărşit, făcea campanie în favoarea păcei, căutând să facă să pătrundă în spiritul poporului ideia unei păci conciliante. Blok-Notes Gura păcătosului... Sforţările „României“ de a impresiona pe cetitori ca fiind un organ al unui partid într’adevăr naţionalist sunt demne de toată atenţiunea. Astăzi oficialul d-lui Take Ionescu somează pe dl. Brătianu în chestiunea Banatului, afirmând că dl. Brătianu este acela care „înşală ţara“. Cetitorii cari vor înlocui numele d-lui Brătianu cu acel al d-lui Take Ionescu vor vedea din însăşi coloanele „Românimei“ toată politica naţională a partidului conservator-naţionalist... Hs Renunţare Dl. Take Ionescu a renunţat la emblema de „naţionalist“ intitulându-şi gruparea „conservator-unionistă“. Dacă renunţarea făcută este legitimată prin toată atitudinea anti-românească pe care a avut-o d-sa în timpul cât a stat la Paris, nu e mai puţin adevărat că d. Take Ionescu trebuie să-şi justifice emblema de „democrat", întrucât toată lumea ştie la ce reduce acest democratism. Cât despre emblema „unionist“ ea se referă la sesiunea comună cu d. Averescu, pentru agitaţia bolşevică... ii PROCES DE PRESA — Gazette des Ardennes — PARIS. La 30 Septembrie a început procesul jurnalului „Gazette des Ardennes“. Desbaterile au loc în faţa Consiliului al 4-a de război. Sunt 12 acuzaţi, de a fi dus prin acest jurnal editat cu ajutorul germanilor şi sub influenţa lor, în teritoriul ocupat la Charleville. Ziarul apare la 1 Noembrie 1914 și la 30 Iunie 1918 tirajul ajunsese le 175.000 exemplare. Acuzarea, susținută de căpitanul Salanson, se rezumă în următoarele capete : DLUI TAKE IONESCU ! Dl T. Ionescu renunţă a mai face politică naţională Dl Take Ionescu, evident desorientat în politica externă ca şi în cea internă, şi-a convocat din nou gruparea politică pentru a discuta chestiunea reorganizărei „partidului“. Fără multe discuţiuni, dl Take Ionescu a decretat ca „partidul conservator-naţionalist“ să se transforme în partid „democrat-unionist. Dl. Take Ionescu a renunţat la emblema de „naţionalist“ convins şi d-sa că acţiunea pe care a desfăşurat-o în tot timpul războiului nostru pentru unitatea naţională îi impune să renunţa la cuvântul „naționalist“. Cuvântul a fost şters din firma politică . a „partidului“ şi înlocuit cu cuvântul „unionist“. Dl Take Ionescu este de astăzi—nu ştiu pănă când !— „şeful partidului democratunionist“. D-sa a expus un nou program de activitate, fără a motiva de ce a pus partidului această nouă titulatură, „şi-a încheiat cuvântarea cu strigătul de „vrem cinste“. Pentru a avea cinstea dorită trebue ca dl Take Ionescu să-şi schimbe nu titulatura, ci întreaga concepţiune politică nenorocită care l-a adus în stadiul de azi, ca să propage bolşevismul în tovărăşia d-lui Averescu. — Declaraţia lui Berchtoîd — Un prieten al nostru care se află la Paris ne trimite o lungă scrisoare în care ne descrie atmosfera ce domină în capitala Franţei în ceea ce priveşte discuţiunea asupra viitoarei păci între popoare şi a noului echilibru european. Intre altele prietenul nostru inzistă asupra senzaţiei pe care a provocat-o în cercurile politice şi culturale din Paris recentele declaraţii ale contelui Berchtoîd cu privire la consecinţele păcei. Berchtoîd răspunzând ca o anchetă a ziarului „N. Fr. Presse“ asupra responsabilităţilor răsboiului a făcut următoarea declaraţie textuală : „Responzabilităţile răsboiului dispar in faţa responsabilităţii păcei. Viitorul răsboi apare deja la orizont şi pare tot atât de inevitabil ca şi acela ce abia s’a sfărşit. Abstracţie făcând de faptul că Berchtoîd, ca toţi compatrioţii sei, ocolesc chestiunea responsabilităţii răsboiului, care revine toată în sarcina provocatorilor, reţinem importanţa declaraţîunii în ce priveşte marea răspundere pentru pacea încheiată. Berchtoîd declară că la orizont se şi întrevede noul rasboi drept rezultat al păcei încheiate, mai fixact al modului cum s’a încheiat această pace. Şi de aici isvorăşte acea mare respundere pentru opera incomplectă încheiată între popoare, după concepţiunea acelora care au avut menirea într’adevăr apostolică de a fi dictat pacea de astăzi. Responzabilităţile păcei sunt tot atât de mari ca şi acele ale răsboiului provocat la 1914—dacă nu chiar şi mai mari, în faţa întregei omeniri. — ÎNTRUNIREA DIN TATARAŞI. Aseară a avut loc o întrunire a partidului naţional-liberal în tataraşi, întrunirea a fost prezidată de d-l Zamfirescu. Au luat cuvântul d-nii C. B. Pennescu, C. Toma, Zamfirescu, arătând datoria ce o au alegătorii de a merge la vot şi de a da voturile candidaţilor partidului naţional-liberal. D-l G. G. Mârzescu într-o admirabilă cuvântare a făcut analiza acţiunei primejdioase pe care o duc d-nii Tache Ionescu şi Averescu alături de socialişti şi face apel ca cetăţenii conştienţi de interesele mari ce sunt în joc, nu numai să-şi dea voturile candidaţilor partidului naţional-liberal, dar să ducă cea mai vie propagandă pentru combaterea curentelor primejdioase. Mulţimea a ovaţionat cu entuziasm pe şeful partidului naţional-liberal. — La ministerul de Finanţe—anunţă ziarul „Argus“—se lucrează la întocmirea unui proiect pentru înlocuirea coroanei şi a rublei în hârtia monedă a Băncei Naţionale. Ministerul de Interne, direcţia personalului, a intervenit la Prefectura de poliţie de a comunica d-lui D. Dimitriu, preşedintele ligei chiriaşilor, că memoriul ligei a fost remis de îndată d-lui ministru de justiție, care a declarat că îi va studia și va lua curând masurile necesare timpului.