Mişcarea, octombrie 1919 (Anul 13, nr. 201-226)

1919-10-14 / nr. 212

ANUL XSII No. 212 3S&S Redacția • şi Memimisferafia bnL Piața Urârei tfe. 6. 6rtk­e» băut«*. 9—C a. m. şi 3-6 p. ra. ! Ammdiîfi şi Reclame Se priBeac la condiţi«fii avantajoase direct la Admi­nfetsitpri zsarui««, laşi Pia fa auli­ei 1 5. Deasemer *■ prin t­esete fetiţi­ fie de publicitate. Apare zilnic Sub “Direcţiunea unui comitet de Redacţie Morala unei crize OAMENI „NOUI“ Vânt nou, năprasnic şi neiertător, bate în viaţa politică a României n®ui, eminent noui! Se cer oa­meni noui în conducerea treburilor publice, oamenii noui în orientarea destinelor neamului, oameni noui în întocmirea aşezărilor fundamentale ale noului stat, oameni noui de sus până jos. O tendinţă foar­te lăudabilă dacă are la bază buna credinţă şi foarte utilă, dacă criteriul­ de selecţionare este grija cinstită de interesul eb­­stesc şi cumpănirea dreaptă şi ne­viciată de patimi­­a oamenilor cari pot fi chemaţi la conducerea unei ţări. Omul “nou“ care are pretenţiu­­nea de a lua o parte activă în răs­punderea diriguirei unui stat, nu poate fi un simplu semn de între­bare. El trebue să-şi fi făcut în prealabil dovada pregătirei şi a meritelor lui. In viaţa de stat se pot pune probleme a căror rezolvi­­re într’un sens sau în altul provoa­că consecinţi ireparabile şi nu prin „noutatea“ omului se vor justifica în faţa istoriei greşelile care pot conduce la slăbirea sau prăbuşirea unu stat. La azi fiecare se complace as­tăzi în rolul lui Diogene: e în cău­tare de oameni „noui“. In sfârşit, s’a găsit unul: gene­­ralul Averescu. De fapt, e mai vechi decât toţi ceilalţi şi a colaborat pe rând şi cu cei mai buni şi cu cei mai răi dintre oamenii aşa zişi „vechi“. La dreptul vorbind, judecând o­­mul după mentalitate, după proce­dee şi după apucături, generalul A­­verescu mai curând ar putea fi considerat ca un prototip al oame­nilor vechi, decât ca simbol al oa­menilor noui ai României întregite. Are însă un avantaj: nu poartă emblema nici unuia dintre partidele dinainte de război; poartă în schimb steagul unei Ligi—­o excrescenţă a războiului—în care au intrat refu­giaţii din toate partidele vechi. Totuşi generalul Averescu este un om nou-nouţ. La prima încercare şi-a dovedit cu prisosinţă „noutatea“. Intrat în guvernul Vaida pe o uşă pe care n’ar fi intrat nici cel mai apelpisit dintre oamenii „vechi“, ge­neralul Averescu provoacă a doua zi o criză pe chestiunea disolvării parlamentului, întreaga sa atitudine de luni de zile îl angajase în soluţia necesită­­ţii constituţionale de a se disolva parlamentul actual. Nimeni nu-şi închipuia că, chiar cu preţul unui portofoliu, generalul Averescu să mai poată transite pe o atare chestiune şi totuşi pentru acest om nou-nouţ, o soluţie in ca­re luase angajamente atât de so­lemne, a doua zi după ce e minis­tru, devine discutabilă şi­­ condiţi­onează de o alternativă degajată de orice scrupule şi preocupări consti­tuţionale, dacă Liga Poporului reu­şeşte să fuzioneze cu partidul naţi­onal din Ardeal, parlamentul nu se disolva şi generalul Averescu rămâ­ne în guvern, iar dacă această so­coteală nu se poate realiza, parla­mentul trebue disolvat, căci altfel generalul Averescu se retrage din guvern. Nu întrebaţi unde e consequenţa, unde sunt rigorile constituţionale, unde sunt angajamentele luate,­nu întrebaţi nimic. Pentru o socoteală ca partid, O­­mul nou sacrifică totul. Aceasta e pentru moment latură morală a crizei politice la care a­­sistăm. Şi cîte surprize ne-o mai fi re­zervând activitatea viitoare a un®r asemenea oameni noui! Sigma. Aspecte Parlamentare — Cei mic tac — cei cari ţipă! — In ane din şedinţele Camerei fruntaşul ardelean d. St. C. Popp, văzând aspec­tul întregii Camere in decursul primelor şedinţe, şi judecând manifestările cari s’au produs în jural diverselor chestiuni şi fapte, a făcut următoarea caracteris­tică constatare:­­ „Sunt aici în Parlament două fe­luri de parlamentari: unii cari tac şi ştiu multe, iar alţii cari nu ştiu nimic dar care vorbesc de te asurzesc! Aceştia din urmă nu au uzanţa şi experienţe parlamentară a celor dintâi ! Această constatare judicioasă a mi­nistrului ardelean prestată, de la dis­tanţă, aspectul actualului Parlament, în care „oamenii noui“ sunt în abundenţă şi cari se manifestă aşa... cum i-a apre­ciat d. St. Popp. Un aspect parlamentar identic lam a­­vut şi la Iaşi, în timpul regimului Mar­ghiloman. Cei cari au luat parte la des­­baterile acestui parlament nu vor fi ui­tat—şi nici că vor putea uita vreodată— ploaia de atacuri şi interpelări cari au fost deslânţiuite în cele 3—4 luni cât a funcţionat regimul Marghiloman. Având foarte mulţi „oameni noui", Parlamentul de la Iaşi oferia zilnic as­pecte caracteristice şi nu putem de­cât regreta faptul că nu s-au publicat în „Monitorul Oficial“ toate interpelările şi toate discursurile rostite în acel pe­riool parlamentar. Une­ori se ridicau chestiuni de aşa natură în­cât însuşi banca ministerială rămânea stupefiată. Astfel ne amintim de interpelarea u­­nui domn deputat care în dorinţa de a combate şi compromite fostul guvern li­beral, a cerut d-lui Marghiloman, ca mi­nistru de interne, să deschidă o anchetă ca să constate că guvernul trecut a... vândut vinuri otrăvite !... Iar când foştii miniştrii din guvernul Brătianu fiind daţi in judecata Parla­mentului,­au trimis cunoscutul răspuns prin care contesta fiinţa acestui parla­ment, un domn Miclescu a cerut d-lui Marghiloman ca toţi miniştrii să fie daţi în judecata pcdlului de pace!... Cele ce s’au petrecut până acum în Parlamentul României Mari ne-au amin­tit „parlamentul“ de la Iaşi! N’am fi făcut această com­p­a­raţiune dacă C am fi avut constatarea Ministru­lui ardelean d. Stefan C. Popp care in câte­va cuvinte a desemnat atât de real aspectul parlamentului de azi... Din nevoile Iaşului Noua Camera de Comerţ După­euat arătăm în altă parte a zia­rului, recursul împotriva disolvărei ac­tualei Camere de Comerţ ga fost res-PÎHS. Camera, în forma ei actuală, rămâne bine şi definitiv diservată, iar alegerea noțin­or membri urmează a se face în primele zile din Ianuarie 1920. Credem că este inutil a mai inzista asu­pra importatei ce­­ poate avea o Ca­meră de Comerţ în împrejurările ac­tuale, când întregul comerţ şi întreaga industrie este în refacere, şi trebuie să ia lucrurile de la început. La Iaşi situaţiunea e şi mai dificilă, întru­cât piaţa locală trebuie să devină un centru de gravitate pentru întreaga Moldovă, Basarabie şi­ Bucovină. Cu toate greutăţile actuale, situaţiunea economică a Iaşului devine capitală pen­tru viitoarea activitate şi îndrumare — şi din acest punct de vedere însemnăta­tea Camerei de Comerţ apare hotărâ­toare. Dar pentru a corespunde adevăratei ei meniri şi pentru a putea avea rolul ce trebuie să-l aibă, Ca­mera de comerţ trebuie să fie alcătuită din membrii cari să reprezinte într'adevăr comerţul şi in­dustria şi care să aibă o rutină şi o ex­perienţă­ în această direcţiune. In forma în care a funcţionat, Ca­mera de Comerţ de sub preşidenţia d- lui N. V. Ştefăniu a păcătuit în toate şi a fost departe de a fi ceia­ ce trebuia să fie. Acum când pleacă din fruntea aces­tei instituţiuni este de prisos a mai ară­ta defectele foastei Camere. Şi vina ma­re nu e a d-lui Ştefăniu ci a acelora cari l’au ales—cu 16 voturi — reprezen­tantul comerţului, industriei şi finanţei din Iaşi! Politica nu are ce căuta la Camera de Comerţ. Instituţia Camerei nu trebue să fie o agentură electorală de partid, cum a transformat-o dl. Ştefăniu care pănă şi înscrierile comercianţilor în lis­tele electorale ale Camerei le-a condi­ţionat în sens politic. Noua Cam­eră de Comerţ trebuie să cuprindă elemente comerciale, industriale şi elemente din ori­ce ramură economi­că, care să reprezinte cu atoritate şi com­petenţă numai şi numai interesele eco­nomice ale Iaşului şi ale comercianţi­lor. De aceea insistăm asupra deosebitei importanţe ce­­ prezintă apropiata ale­gere a nouei Camere de Comerţ la care vor participa toţi patentării ieșeni. Aceş­tia trebuie să aibă toată grija ca să a­­leagă elemente competinte care să înles­nească refacerea economică a Iaşului! Ecouri La Teatrul Naţional din Iaşi se va relua în curând „Martira“ lui Riche­lin, cu o nouă distribuţie. De asemenea se anunţă o premieră senza­­ţională „Cyrano de Bergerac“ în minunata versiune a poetului Al. Codreanu. Rolul titular se zice că va fi ţinut de d-l A. Demetriade. O vastă şi extrem de interesantă monogra­fie culturală este aceea despre „Doctorul Iuliu Bar­as­ch­" apărută într’un volum mare de aproape 600 pagini şi scrisă de d. Schwar­zfeld. Autorul încheagă în lucrarea sa toată ac­tivitatea ştiinţifică şi culturală a fostului profesor şi savant Iuliu Ba­rasch, înşirând o serie de importante acte din însăşi­­trecutu­ cultural al ţarei. In cursul lecturei acestui documentar stu­diu, vom putea face unele relevări spre a vorbi mai mult despre lucrarea d-lui Schwar­zfeld. Lucrările Consiliului Suprem Lyon.—S’a discutat chestiu­nea frasco-engleză precum şi chestiunea Rusiei, câtorva mici state. In Consiliul compus din pri­mii miniştri ai Angliei, Franţei şi Italiei şi representantul A­­mericei se va întruni în diver­se necesităţi. Representantul Americei va trebui învestit cu depline pu­teri fără a mai avea nevoie a referi toate chestiunile la Was­hington. Prima întrunire viitoare va avea loc probabil la Paris în vacanţa Crăciunului. Consiliul Suprem din Paris va continua să îndeplinască funcţiunele sale de până acum. Comunicarea făcută în Cameră de d. C.­­­. Tom­a deputat de Iaşi Domnule Preşedinte, In şedinţa de ieri, când prea cuviosul părinte I. Tincoca, deputat de Iaşi, a făcut comunicarea cu privire la lipsa de pâine din acest oraş, regret că nu mă găseam faţă pentru a mă asocia la ce­rerea ce sfinţia sa o făcea d-lui minis­tru de interne în scopul de a lua cât mai neîntârziat măsurile necesare pen­tru a suprima cauzele, care produc a­­ceastă lipsă. Asociindu-mă astăzi la această cerere, am onoare a comunica d-lor miniştri de interne şi răsboi starea de fapt în care se găseşte comuna Iaşi, pentru a-i pu­ne în măsură de a găsi şi calea asoluţiu­­nilor imediate. Domnilor Deputaţi, Administraţia Comunală din Iaşi şi-a dat silinţa pentru a aproviziona oraşul cu grâul trebuitor,­­încheind­­ în acest scop contracte cu producătorii, făcând plăţi asupra lor, şi punând toată stă­ruinţa să le execute. Sforţările adminis­traţiei însă, nu dau rezultatele aşteptate, de­oarece deacurm­ezişul acestor sforţări, se pun alte autorităţi civile şi militare. Şi astfel s’a creat un conflict între au­torităţi, ajungându-se la situaţiunea ne­­îngăduită ca grâul cumpărat de Comu­na Iaşi, în unele părţi sa fie împiedicat a se transporta, iar în altele să fie re­chiziţionat în gări chiar. Faţă de această stare de­ lucruri, care a produs lipsa de pâine, de care s’a vorbit ieri aici, Administraţia Comunală în puterea decretului-lege No. 3876 din 8 August 1919, care nu îngăduie nici împiedicări de transport şi nici rechiziţii pentru­ grâu cumpărat, şi mai cu samă cumpărat de autorităţi, — administraţia s’a plâns ministerelor de interne şi răs­boi, cerând cu stăruinţă să se ieie mă­suri severe pentru încetarea acestei stări de lucruri. Ministerul de interne prin ordinul No. 81233 1 919 şi Ministerul de răsboi prin ordinul No. 32023 1 919 şi prin alte or­dine speciale date autorităţilor respec­tive, a dispus ca autorităţile civile şi militare sa nu mai împiedice transpor­tarea griului cumpărat de comuna Iaşi, iar starea de rechiziţie să se ridice, in­terzicând-o pe viitor. Rezult­atul?... Organele administrative respec­tive refuză executarea dispoziţiai­­iilor ministeriale, împiedicările de transport şi rechiziţii se continuă, iar locuitorii ieşeni şi populaţia ru­rală care obişnuit se alimentează din Iaşi, cu toate silinţele adminis­traţiei, duce lipsă de pâine de două săptămâni. Precizez: la gara Maria din ju­deţul Covurlui s-au rechiziţionat­ din nou opt vagoane din grâul ce a­­parţîne comunei Iaşi, iar îa jude­ţele Roman, Tutova şi Vaslui co­muna este împiedicată a-şi trans­porta grâul cumpărat şi plătit. Aceasta este adevarata stare de lucruri şi cauza reală a lipsei de pâine la Iaşi. Comunicând aceste fapte, care au un caracter de gravitate prin nesocotirea îndărătnică a disposiţiunii şi autorităţei superioare, a legalităţei însăşi, precum şi prin efectele ce le produc,o rog pe d-nii miniştri de interne şi de răsboi să binevoiascâ a lua măsurile ce vor cre­de de cuviinţă, dar măsuri, cari să deie rezultate imediate şi de natură a împie­dica lipsa de pâine, de care sufere as­tăzi populaţia ieşană. (D-nii miniştri de interne şi­ răsboi lip­sind de la şedinţa Camerei n’au putut răspunde. Dacă în termen legal nu vor răspunde d. C. Tom­a va transforma a­­ceastă comunicare într’o interpelare). (N. R.) Noul guvern di­n Spania Carnaven.—Ministerul spaniol este definitiv format sub pre­sidenția lui Lazascar. Marchizul Delema rămâne la departamentul externelor. MARȚI 14 OCTOMBRIE 1919 Socialiştii înfieraţi de Parlament — O şedinţă înălţătoare — In fine declaraţia socialiştilor s’a pro­dus în Cameră în mijlocul unei profun­de atmosfere de indiferenţă, ca să nu zicem altfel. Cuprinsul acestei declaraţii nu inte­resează. Este o reeditare a vehementelor din „Clopotul“ şi celelalte ziare social re­voluţionare. Este şi un fapt demn de reţinut şi came constitue primul moment important­­ din activitatea acestui sbucium­at parlament. Citirea declaraţiei socialiştilor a fost um prilej de protestare a conştiinţei na­ţionale româneşti, prin glasul tuturor reprezentanţilor ei în­ parlament, împo­triva acelei politici care sub firma so­cialismului, propagă bolşevismul inter­naţional. într’adevăr, d. A. C. Cuza în numele partidului naţionalist a spus ritos socia­liştilor din Cameră: D-stră reprezen­taţi acea parte a muncitorimei interna­­ţionale care are interes să desnaţionali­­zeze bazele­, statului. Noi ştim să facem deosebire între muncitorimea cinstită şi acea reprezen­tată prin Lenin, Troţki şi Bela-Kuhn. Vă contest ori­ce dre­pt de a vorbi în numele sătenilor, cari sunt foarte de­parte de a primi principiile ci-tru“. D. ministru Ştefan Pop în numele gu­vernului după ce a combătut aserţiunile domnului Tom­a Draga a declarat : „Suntem un popor de ordine şi de cin­ste şi sunt sigur că ţărănimea română este departe de a deveni socialistă. Pentru ca lumea să au­d fie îmbătată cu­ apă rece, amintesc d-lor socialişti că întregul popor român din Ardeal înţele­ge sâ fie ca unitate solidar şi nedes­părţit“. B. Pan. Halippa ministru fără por­tofoliu, în numele Basarabia a desa­­vuat declaraţia socialiştilor şi a termi­nat cu cuvintele: „Atacându-ne pe noi, deputaţii, speia­­cialişti din Cameră au făcut o operă de provocaţiune“. In fine, d. Nistor ministrul Bucovinei în cuvinte pline de simţire a protestat împotriva atacurilor cari priveau pe con­ducătorii Bucovinei şi condiţiunile în cari s’au fâcut alegerile. Aşa fiind, declaraţia socialistă în Ca­meră a dat prilej ţării să-şi manifeste dispreţul pentru politica revoluţionară a pretinşilor socialişti de la noi. Informaţi! la şedinţa de Sâmbătă a Ca­merei, d-l Bucurescu deputat bănăţean, a exprimat mulţumiri şi recunoştinţă — în aplausele Camerei,—d-lui I.I. C. Brătianu „pentru energia cu care a lup­tat pentru cauza Banatului“. Politica şi Literatura — După teoria „Presei“ — Intr’un ecou ar fi relevat fap­tul că d-l E. Lovinescu intenţionează a scoate un vo­lum de note din război pe care-l întitu­lează „In marginea Epopeea", titlu care a­­parţine unui volum publicat acum câte­va luni de către amicul nostru d-l J­lgen He­­rovanu, cuprinzând tot note din război şi denumit „Pe marginea Epopee“. Atrăgând atenţiunea d-lui Lovinescu a­­supra acestei involuntare uzurpări de titlu care se referă la ceea­ ce numim „proprie­tate literară“, arătam că facem această observaţiune din propria noastră iniţia­tivă, d-l Herovanu, care se află la Bucu­reşti la lucrările Camerei, neavând cunoş­tinţa de ea. Din această mică lămurire care am dat-o d-lui E. Lovinescu şi care se referă la o chestiune atât de delicată, d-nii de la „Presa“ au înţeles că nu putem lua „de­cât atitudini dictate de alţii ascunzând insa sursa“ ,ceea­ ce înseamnă că nu mai putem avea o iniţiativă proprie ! Mentalitatea „Presei“ este caracteristică. Ea desistă doctrina ce domină pe intelec­tualii cari redactează buletinul conserva­­torilor­ progresişti, după care urmează că o organizaţie politică, ori-care ar fi ea, devine absoluta proprietară asupra mem­brilor ei nu numai pe tărâmul politic, dar şi pe cel literar sau ştiinţific. De­sigur că operele juridice ale d-lui Lascar Antonia vor purta ştampila parti­dului d-lui Meissner!.......

Next