Mişcarea, noiembrie 1919 (Anul 13, nr. 227-252)
1919-11-26 / nr. 248
ANUL XII No. 248 Sunt într’adevăr miraculoase sforţările pe cari le face opoziţia pentru a prezintă în faţa ţărei parlamentul istoric al României Mari ca un parlament anticonstituţional. Oficioasele d-lor Take Ionescu şi Averescu — cu toată experienţa pe care au făcut-o şefii opoziţiei în politica lor de abstenţiune — contestă acum caracterul constituant al Camerilor actuale. Patima politică îi orbeşte complect. Prin acţiunea lor ei nu văd că se ridică împotriva voinţei întregului neam românesc din vechiul regat şi din nouile provincii alipite, când după ce au propagadat abţinerea de la vot, au cerut „anularea“ parlamentului, iar asta neagă caracterul real al nouilor corpuri legiuitoare. D-nii Averescu şi Take Ionescu, în pasiunea lor politică, sfidează acum nu poporul care s’a pronunţat în marea lui majoritate, dar astăzi —c©Riinuînd această acţiune—adoptă o atitudine sfidătoare şi faţă de reprezentanţii aleşi în toate nouile ţinuturi româneşti. Intr’un judicios articol apărut în „Viitorul“ de astăzi, d-1 prof. Em. Antonescu documentează caracterul de Constituantă al actualelor Camere din punctul de vedere politic şi juridic. " Cu drept cuvânt d-l Em. Antonescu face următoarea concluziune în studiul d-sale: „In faţa acestor motive serioase prin invocarea art. 128 din vechea constituţie apare ca un expedient, ca un simplu chiţibuş juridic, invocat de ocasie pentru a da putinţa de îndreptare a unor greşeli de tactică săvârşite de unii politiciani ai vechiului regat, politiciani încurcaţi în pânzăria abilităţei lor proprii. Ţara are însă nevoie de linişte şi de muncă, iar nu de a fi svârlită din nou în alte spamuri politice. Constituţia cea veche a murit şi morţii nu mai învie nici chiar de dragul politicianilor noştri; ceva mai muit, bănuesc că şi ea trebue să fie fericită pe lumea cealaltă căci a scăpat de dânşii. Tot ce are mai bun de făcut noul parlament este să-şi înceapă liniştit munca de reclădire a Ţarei, atât de încercată după sacrificiile războiului. Poporul român îi va fi recunoscător. In acest răstimp, opozia extraparlamentară, — cuprinsă deodată de pasiunea teoriilor juridice şi de dragoste după răposata Constituţie pe care a batjocorit-o cât a trăit ori de câte ori a putut, — va avea destul răgaz ca să reflecteze asupra adevărului de ordin strategic,—are doar pletoră de strategi în sânul ei,—că o bătălie nedată la timpul oportun echivalează cu o înfrângere“. Acţiunea politică pe care o mai continuă opoziţia—care face opoziţie: cui? Parlamentului nouei Românii— este bazată pe simpla ambiţiune personală care a tras pe d-nii Take Ionescu şi Averescu până acolo încât cearcă să nege însăşi realitatea cea mai limpede. Inaugurarea universităţii din Strasbourg Lyon. — Preşedintele Poincare a inaugurat azi dimineaţă Universitatea din Strasbourg, în mijlocul unui entusiasm de nedescris. Atitudinea socialiştilor Revoluţia lui Moscovici Socialiştii lui Racovski persistă în lupta contra actualului parlament. Prin întruniri zilnice ei protestează, dar ecoul acestor protestări nu străbate dincolo de zidurile cluburilor sindicaliste. Se afirmă că zilele aceste cei câţiva deputaţi socialişti strecuraţi în parlament in baza principiului representării proporţionale, se vor presinta la Cameră pentru a face o declaraţie. Ei vor cere disolvarea parlamentului şi convocarea altor alegeri. După citirea acestei declaraţiuni, vor părăsi ostentativ Cameră, mare, covârşitoare emoţie va provoca desigur parlamentarilor „retragerea ostentativă“ din incinta adunărei, a fîgureî slimoase a lui Ilie Moscovici. Strecurând în ziarele lor acest® ştiri, socialiştii lui Racovski au grija să adauge amănunte complimentare. Aşa de pildă se spune că pentru aducerea la îndeplinire a scopului propus, ei nu se vor da înapoi din faţa nici unui mijloc. Iar revoluţie, onorabile d-le Moşcovici? Mai scuteşte-ne cu astfel de ameninţări căci nu ai nici fason, şi să fim drepţi, poate nici interes să le pui în aplicare. Blok-Notes Cinstea „ Tovarăşilor“ Lipsa complectă de cinste şi corectitudine se accentuiază în toate actele „tovarăşilor“ socialişti. După insinuarea că d. G. G. Mârzescu ar fi organizat procesul lui Gh. Tănase, oficiosul socialist afirmă acuma că d. maior C. Ştefănescu-Drăgăneşti comisar regal pe lângă Curtea Marţială este rudă cu d. Mârzescu. Această afirmaţiune este tot atât de exactă ca şi cea dintâi. N’o desminţim,ci o relevăm pentru a arăta armele de luptă ale „tovarăşilor“ socialişti. Rătăcire... In „Epoca“ de azi cineva iscăleşte „un democrat“. N’o fi ştiind, sărmanul, că „democraţii“ se află în jarul d-lui Take Ionescu !... „Adevăraţi crude“ Sub titlul acesta d. H. Sanielevici face o analiză a „partidului democrat“ inventat de d. Take Ionescu!.. Se înţelege că autorul nu poate avea decât „adevăruri crude“ când vorbeşte de „takism“ sau de politica in favoarea „capitalurilor străine“. INVENTIUNI TENDENŢIOASE Intr’un număr trecut noul ziar politic „Avântaj“ a publicat senzaţionala ştirecă s’ar fi expediat o cantitate de grâu în Germania, refuzându-se cererile de grâu pe care ni li-ar fi făcut guvernul francez. Ştirea era extrem de gravă şi a produs senzaţie, cum era firesc. Dar ea n’a putut dura decât câteva ore, căci ziarul „ Viitorul“ a adus imediat următoarea zdrastică desminţire: „Ziarul „Avântul“ afirmă că s-ar fi exportat cereale în Germania, refuzându-se cererile pentru grâu făcute la Bucureşti din partea Franţei. Controlând ştirea, ea nu a fost categoric desminţită. De altfel asupra acestei chestiuni vom publica o declaraţie autorizată, ca să se vadă reaua credinţă cu care ziarul de curând apărut încearcă să inducă opinia publică în eroare şi să creieze o anume atmosferă“. „Avântul“ nu a publicat ştirea având informaţiuni greşite, ci dintr’un scop tendenţios care nu mai trebue explicat. Faptul este cu atât mai reprobabil cu cât ziarul „Avântul“ se pretinde a fi un ziar şi bine informat şi independent. Din toate punctele de vedere actul acesta este reprobabil. Citiți in pagina a n-a ULTIMILE ȘTIRI TELEGRAFICE Acţiunea Socialiştilor Ea a fost desavuată de d-1 Gherea Am relevat intr’o notiţă din numărul trecut faptul că la conferinţa socialistă ce a avut loc la Ploeşti, bătrânul socialist d. C. Dobrogeanu-Gherea a desavuat în totul politica fundamental greşită pe care conducătorii socialişti au adoptat-o pentru întreaga organizaţiune socialistă. D. Gherea în primul rând a dezaprobat cartelun politic pe care socialiştii l-au încheiat cu grupările d-lor Take Ionescu şi Averescu, amintind socialiştilor vechiul program politic după care se orientau socialiştii din prima mişcare. In al doilea rând d. Gherea nu şi-a putut explica faptul cum au putut înţelege conducătorii socialişti de astăzi să se abţie de la alegeri şi în acelaşi timp să candideze, introducând astfel in viaţa politică a poporului un act şi o atitudine care nu face cinste unui partid nou, democrat, care a avut acum prilejul să se afirme ca atare, arătând că este un partid prin excelenţă de ordine şi legalist. Al treilea punct pe care l-a analizat d. Gherea a fost faptul că partidul socialist in forma de azi a făcut dovada că nu este nici real cu el însuşi în ceia ce priveşte reforma votului universal unul din primele puncte de revendicare al partidului socialist. Acum când reforma a fost înfăptuită era de datoria socialiştilor ca ei, cei dintâi, să facă uz de ea, luptând pretutindeni în actualele alegeri, singuri şi fără nici un Certej. Ori, aşa cum a luptat partidul socialist, alăturea de grupările reacţionare, inducând în eroare poporul chemat pentru prima oară să-şi exercite dreptul cetăţenesc,—acest fapt, această atitudine, institue una din cele mai mari greşeli politice care nu se va putea repara atât de uşor. D. Gherea a mai făcut o analiză a rezultatului alegerilor din Franţa, arătând cauzele care au determinat căderea socialiştilor francezi, şi-a dat indicaţiuni asupra viitoarei acţiuni politice a socialiştilor din ţară. In urma acestei consfătuiri s’a luat hotărârea de a se denunţa cartului încheiat de socialişti cu d-nii Take Ionescu şi Averescu. Aceste relatări le avem de la unul din socialiştii ieşeni „moderaţi“,care ni le comunică în forma în care le-am dat. Aşteptăm darea de seamă exectă a celor ce s-au petrecut la Ploeşti, în ziarul socialist din localitate. | Asanare politică Invalidarea lui Cocea Cu toate că „Clopotarii“ lui Cocea de acord cu socialiştii lui Racovsky declarase că se vor abţine de la lucrările parlamentului totuşi celebrul Cocea ce asistat la solemnitatea deschiderei Corpurilor Legiuitoare. Cocea avea probabil intenţiunea de a tulbura această grandioasă solemnitate naţională. Parlamentarii ardeleni maiales, simţind care sunt intenţiunile acestui individ au făcut o „gardă de onoare“ în jurul lui. Cocaa n’a mai suflat un cuvânt, ba se spune că chiar ar fi aplăudat unele pasagii ale Mesagiului. Se pare însă că ruşinea alegerei lui Cecea în primul parlament al României Mari, va fi spălată tot de reprezentanţii ţinuturilor alipite. Aşa se afirmă cu certitudine că alegerea lui Cecea va fi invalidată pentru că a suferit în o condamnare infamantă, fapt pentru care a şi fost scos din raidurile armătei. Măsura ar fi evident dintre cele mai bine meritate căci dacă armata i-a scos din rândurile ei ca nevrednic, iar socie- tatea îl deteră pentru actele murdare pentru cari a fost tradus în faţa instanţelor judeătoreşti, un asemenea om nu are ce căuta în parlamentul țarei. Atmosfera Camerei deputaților trebue purificată și acest gest de asanare va întâmpina aprobarea unanimă. Tratatul din fersaillés Lyon. — La 1 Decembrie intră în vigoare tratatul din Versailles. O convenţiune Intre România şi Elveţia Revista elveţiană „Revue Suisse d'Exportation“, care apare la Zurich şi care cum arată şi titlul ei, e consacrată exclusiv exportului, publică următoarea relaţiune : „După cum ne comunică d. Alexandru Cusin ataşatul comercial român pe lângă legaţia din Berna, în curând vor începe la Berna tratative între Elveţia şi România pentru încheerea unei convenţiuni comerciale între cele două ţări. Delegaţia a fost numită; directorul Băicoianu de la Banca Naţională Română este aşteptat zilele acestea la Berna. Fostul guvern român aprobase în principiu exportul a 10.000 vagoane cereale şi 500 vagoane benzină în Elveţia. Pentru a înlesni predarea în Elveţia, România cere să-i fie puse la dispoziţie, de către Elveţia, 12 locomotive care să ducă cerealele din interiorul ţarei în porturi. In acelaşi timp Elveţia va trebui să acorde României un credit de 100 milioane în valută elveţiană. Guvernul român ar fi cerut ca această sumă să stea la dispoziţia Statului român pentru cumpărături în străinătate. Creditul ar fi acoperit în parte prin furnizarea cerealelor rămâne Elveţiei.“ Se anunţă apropiata apariţie a decretului-lege prin care toată recolta curentă va fi imobilizată la producător. Măsura este admirabilă. Ea va asigura pe deoparte alimentaţiunea populaţiuneî din ţară până la recolta viitoare şi in acelaş timp va pune capăt speculei pe care au început s’o practice şi producătorii, marii agricultori, precum şi cerealista angrosişti. Recenta presiune pe care numai morarii din Iaşi—ca să citim un caz cunoscut—au exercitat-o asupra administraţiei comunale face dovada setei de câştig a speculanţilor. Dar decretul care se anunţă va mai rezolvi o chestiune importantă : va stârpi acapararea cerealelor făcute în scop de specuă şi va da posibilitate unei repartiţii echitabile a faunei în toate centrele ţărei. Astfel problema faunei va fi complect rezolvată, iar specula proectată în stil mare cu desăvârşire nimicită. PASERI SI FAPTE arasino-pesMisea-giiiiip Cu moartea lui Vlahuţă dispare nu numai cel mai mare „eminescian“ dar şi una din cele trei mari şi frumoase figuri care —alăturea de Caragiale şi Delavrancea— representau cu toţii pe cei trei mari scriitori de rasă de la moartea lui Eminescu şi cari au creat şcoala literară modernă dintre Vlahuţă, Delavrancea şi Caragiale a existat o strânsă prietenie sufletească. Rivalitatea literară între ei, gelozia reciprocă din cauza succesului şi a popularităţii, nu exista ca între tinerii scriitori de azi. Fiecare în parte era mândru de talentul celuilalt. Şi tocmai faptul acesta a făcut ca prietenia dintre Caragiale, Delavrancea şi Vlahuţă să fie atât de trainici ca să poată fi citată astăzi ca un exemplu tipic pentru literaţii noştri tineri, cari aproape se urăsc intre ei din cauza geloziei şi a rivalităţii. Cetiţi portretul pe care Delavrancea îl face lui Vlahuţă în scrisoarea-prefaţă a volumaşului de nuvele „icoane şterse" şi veţi vedea cu câtă profundă admiraţie vorbeşte autorul „Apusului de soare“ des- pre cântăreţul „Iubirei". Delavrancea povesteşte în fraze captivante „cum l-a cunoscut“ pe Vlahuţă, când întors de la Sorbona de unda şi-l imagina fără a-l cunoaşte, poetul i-a cetit pentru prima oară una din poesiile sale „Dormi iubito“ care cu ani în urmă era pe buzele tuturor intelectualilor. „Era noaptea, la lumina slabă a unei lumânări. Privirea lui pierdută într'o lume nebuloasă, glasul lui vibrant, ca al unui predicator catolic, imobilitatea lui de statuă și imensa putere de a melancoliza a MERCURI 26 NOEMBRIE 1919 versurilor lui care se desfăşurau unele după altele ca talazurile unei mări înainte de tempeste, m-au convins că avusesem cu câteva luni mai înainte viziunea unui real Vlahuţă“. Cetiţi plastica sculptare pe care Vlahuţă a făcut-o lui Delavrancea în volumul „La gura Sobei“, din care cităm: „Sufletul puternic, înzestrat cu atâtea daruri minunate, sufletul complicat, neliniştit, vibrant şi atât de comunicativ al iubitului Delavrancea îşi poartă cu adevărat frigura care-l prinde, haina care-I arată aşa cum ii el. — Seamănă cu Hristos. — Cu Shakespeare mai mult. — Are ceva din Velascquez. — Din Van Dyck mai mult. Şi făcând alte comparaţii, Vlahuţă mărturiseşte că „Delavrancea îi face impresia unui leu". Acelaşi prietenie şi admiraţie reciprocă a existat între Carăgiie şi Vlahuţă. O singură dată s’a ivit o plemică literară între „Vatra“ lui Caragiale şi „Viaţa“ lui Vlahuţă pe chestia unei „glume ţărăneşti“ apărute în „Vatra“ şi căreia i-a răspuns „Viaţa“. Dar polemica n’a despărţit pe cei doi buni prieteni cari mai târziu au purtat acea interesanta corespondenţă „Politică şi Artă“ care se găseşte parte în volumul „Abu Hasan“ al lui Caragiaie şi parte în volumul „Dreptate“ al lui Vlahuţă. Iot în volumul „La gura sobei“ găsim un minunat portret al lui Caragiaie despre care Vlahuţă scrie: „Unul din puţinii oameni cu care aş vrea să mă întâlnesc şi pe lumea cealaltă. C’un asemenea tovarăş m’aşi bizui să înfrunt şi «râtul eternităţii“. Sau un alt pasaj: „Bun şi rău, sceptic şi cucernic, milos şi crud, temerar şi fricos, duh răsvrătit’împotriva lui mai mult decât împotriva lumii. Caragiale, ca orice Exemplar de lux a omenire! ne prezintă în el mărite pănă la exasperare toate însuşirile obicinuite ale firii omeneşti“. „E în acest puternic artist un aşa de adânc sentiment al ritmului, t.î desavârşirei, încât fraza lui corectă, muzicală, inestricabilă capătă uneori, de prea multă şlefuire, ceva din reflexul rec® al cristalului“. Prietenia dintre aceşti trei mari scriitori nu rămâne fără interes pentru istoria literaturei noastre. Araid Ecouri Din iniţiativa unui grup de profesori ai Universităţii din Cluj,profesori cari aparţin „Asociaţiunea pentru studiul şi reforma socială“ înfiinţată la Iaşi sub direcţiunea d-lui D. Gusti—s’au pus şi act la bazele linei asociaţiuni similare cu acelaş titlu şi cu acelaş program de activitate. Au ţinut cuvântări d-nii V. Pârvan şi N. Ghiulea, ca unii cari aparţin „Asociaţiei“ din Iaşi şi la cari s’a alăturat şi d-l Vasile Dimitriu fostul profesor de drept comercial la Iaşi. In urma expunerilor făcute s’a format şi în Ardeal această importantă „Asociaţie". * Frumosul succes pe care la obţinut artistul C. Momulianu In „Romanţioşii“ a făcut dovada nu numai a talentului in plină vigoare a artistului care a dat concursul, sau a simpatiei de care se bucură în marele public, ci mai mult a necesităţii imperioase ce o are instituţiunea noastră ’artistică de elemente în genul „pensionarului“ Momuleanu. Evident direcţiunea a avut o fericită inspiraţie când s’a ’gândit să recurgă la concursul acestui „pensionar“ care a dovedit că are însă tot focul sacru al artei cum nu prea îl au mulţi dintre „tinerii“ artişti de azi. ■Irin afară de ceia ce se află în volume, pe urma activităţii literare a lui Vlăhuţă mai rămân numeroase lucrări publicate pe vremuri prin „România Literară“ şi „Epoca Literară“ apoi prin revistele „Viaţa“, „Pagini Literare“, „Povestea Vorbei“, „Curierul“, „Foaia interesantă“, „Semănătorul“, „Albina“ și numeroasele articole din „Neamul Românesc și „Dacia“, publicate în timpul din urmă. — Desfiinţându-se cenzura scrisorilor interne, publicul este avizat a depune corespondenţele închise, la poştă, afară de cele externe. — Ia parlament deputaţii Iaşului fac parte din secţiunea 6-a iar senatorii din secţiunea 4-a. — Printre profesorii, şi institutorii din Iaşise agită ideia ca în orele libere aaceştia sa se puie dispoziţia sa autorităţilor judecătoreşti pentru a înlesni expediarea curentă a actelor zilnice. In acest scop se anunţă o consfătuire a profesorilor şi institutorilor iniţiatori. — Pâinea se distribuie in oraş fără cartele. Administraţia Comunală nu a luat nici o măsură de a introduce cartelele de pâine, cum s’a anunţat de altfel şi in şedinţa comisiunei inter mare. Elevii Conservatorului de artă dramatică vor da Vineri seara o representaţie la Teatrul Naţional.