Mişcarea, noiembrie 1919 (Anul 13, nr. 227-252)

1919-11-26 / nr. 248

ANUL XII­ No. 248 Sunt într’adevăr miraculoase sfor­ţările pe cari le face opoziţia pentru a prezintă în faţa ţărei parlamentul istoric al României Mari ca un par­lament anticonstituţional. Oficioasele d-lor Take Ionescu şi Averescu — cu toată experienţa pe care au făcut-o şefii opoziţiei în po­litica lor de abstenţiune — contestă acum caracterul constituant al Ca­­merilor actuale. Patima politică îi orbeşte complect. Prin acţiunea lor ei nu văd că se ridică împotriva voinţei întregului neam românesc din vechiul regat şi din nouile provincii alipite, când după ce au­ propagadat abţinerea de la vot, au cerut „anularea“ parla­mentului, iar asta­ neagă caracterul real al nouilor corpuri legiuitoare. D-nii Averescu şi Take Ionescu, în pasiunea lor politică, sfidează a­­cum nu poporul care s’a pronunţat în marea lui majoritate, dar astăzi —c©Riinuînd această acţiune—adoptă o atitudine sfidătoare şi faţă de re­prezentanţii aleşi în toate nouile ţi­nuturi româneşti. Intr’un judicios articol apărut în „Viitorul“ de astăzi, d-1 prof. Em. Antonescu documentează caracterul de Constituantă al actualelor Camere din punctul de vedere politic şi ju­ridic. " Cu drept cuvânt d-l Em. Anto­­nescu face următoarea concluziune în studiul d-sale: „In faţa acestor motive serioase prin invocarea art. 128 din vechea constituţie apare ca un expedient, ca un simplu chiţibuş juridic, invo­cat de ocasie pentru a da putinţa de îndreptare a unor greşeli de tac­tică săvârşite de unii politiciani ai vechiului regat, politiciani încurcaţi în pânzăria abilităţei lor proprii. Ţara are însă nevoie de linişte şi de muncă, iar nu de a fi svârlită din nou în alte spa­muri politice. Constituţia cea veche a murit şi morţii nu mai învie nici chiar de dragul politicianilor noştri; ceva mai muit, bănuesc că şi ea trebue să fie fericită pe lumea cealaltă căci a scă­pat de dânşii. Tot ce are mai bun de făcut noul parlament este să-şi înceapă liniştit munca de reclădire a Ţarei, atât de încercată după sacrificiile războiului. Poporul român îi va fi recunoscător. In acest răstimp, opozia extrapar­lamentară, — cuprinsă de­odată de pasiunea teoriilor juridice şi de dra­goste după răposata Constituţie pe care a batjocorit-o cât a trăit ori de câte ori a putut, — va avea destul răgaz ca să reflecteze asupra ade­vărului de ordin strategic,—are doar pletoră de strategi în sânul ei,—că o bătălie ne­dată la timpul oportun e­­chivalează cu o înfrângere“. Acţiunea politică pe care o mai continuă opoziţia—care face opoziţie: cui? Parlamentului nouei Românii— este bazată pe simpla ambiţiune personală care a tras pe d-nii Take Ionescu şi Averescu până acolo în­cât cearcă să nege însăşi realitatea cea mai limpede. Inaugurarea universităţii din Strasbourg Lyon. — Preşedintele Poincare a inaugurat azi dimineaţă Universitatea din Strasbourg, în mijlocul unui en­­tusiasm de nedescris. Atitudinea socialiştilor Revoluţia lui Moscovici Socialiştii lui Racovski persistă în lupta contra actualului parla­ment. Prin întruniri zilnice ei pro­testează, dar ecoul acestor protes­tări nu străbate dincolo de zidurile cluburilor sindicaliste. Se afirmă că zilele aceste cei câţiva deputaţi socialişti strecuraţi în parlament in baza principiului representării proporţionale, se vor presinta la Cameră pentru a face o declaraţie. Ei vor cere disolvarea parlamen­tului şi convocarea altor alegeri. După citirea acestei declaraţiuni, vor părăsi ostentativ Cameră, mare, covârşitoare emoţie va provoca de­sigur parlamentarilor „retragerea ostentativă“ din incinta adunărei, a fîgureî slimoase a lui Ilie Mos­­covici. Strecurând în ziarele lor acest® ştiri, socialiştii lui Racovski au gri­ja să adauge amănunte complimen­tare. Aşa de pildă se spune că pentru aducerea la îndeplinire a scopului propus, ei nu se vor da înapoi din fa­ţa nici unui mijloc. Iar revoluţie, onorabile d-le Moş­­covici? Mai scuteşte-ne cu astfel de a­­meninţări căci nu ai nici fason, şi să fim drepţi, poate nici interes să le pui în aplicare. Blok-Notes Cinstea „ Tovarăşilor“ Lipsa complectă de cinste şi corectitudine se accentuiază în toate actele „tovarăşilor“ socialişti. După insinuarea că d. G. G. Mârzescu ar fi organizat procesul lui Gh. Tănase, oficio­sul socialist afirmă acuma că d. maior C. Ştefănescu-Drăgăneşti comisar regal pe lân­gă Curtea Marţială este rudă cu d. Mâr­zescu. Această afirmaţiune este tot atât de exactă ca şi cea dintâi. N’o desminţim,ci o relevăm pentru a­­ arăta armele de luptă ale „tovară­şilor“ socialişti. Rătăcire... In „Epoca“ de azi cine­va iscăleşte „un democrat“. N’o fi ştiind, sărmanul, că „democraţii“ se află în jarul d-lui Take Ionescu !... „Adevăraţi crude“ Sub titlul acesta d. H. Sanielevici face o analiză a „partidului democrat“ inventat de d. Take Ionescu!.. Se înţelege că autorul nu poate avea de­cât „adevăruri crude“ când vorbeşte de „ta­­kism“ sau de politica in favoarea „capita­lurilor străine“. INVENTIUNI TENDENŢIOASE Intr’un număr trecut noul ziar politic „Avântaj“ a publicat senzaţionala ştire­­că s’ar fi expediat o cantitate de grâu în Germania, refuzându-se cererile de grâu pe care ni li-ar fi făcut guvernul francez. Ştirea era extrem de gravă şi a pro­dus senzaţie, cum era firesc. Dar ea n’a putut dura decât câteva ore, căci ziarul „ Viitorul“ a adus ime­diat următoarea zdrastică desm­inţire: „Ziarul „Avântul“ afirmă că s-ar fi exportat cereale în Germania, re­fuzându-se cererile pentru grâu fă­cute la Bucureşti din partea Franţei. Controlând ştirea, ea nu­ a fost ca­tegoric desminţită. De altfel asupra acestei chestiuni vom publica o declaraţie autorizată, ca să se vadă reaua credinţă cu care ziarul de curând apărut în­cearcă să inducă opinia publică în eroare şi să creieze o anume at­mosferă“. „Avântul“ nu a publicat ştirea având informaţiuni greşite, ci dintr’un scop tendenţios care nu mai trebue explicat. Faptul este cu atât mai reprobabil cu cât ziarul „Avântul“ se pretinde a fi un ziar şi bine informat şi independent. Din toate punctele de vedere actul a­­cesta este reprobabil. Citiți in pagina a n-a ULTIMILE ȘTIRI TELE­GRAFICE Acţiunea Socialiştilor Ea a fost desavuată de d-1 Gherea Am relevat intr’o notiţă din numărul trecut faptul că la conferinţa socialistă ce a avut loc la Ploeşti, bătrânul socia­list d. C. Dobrogeanu-Gherea a desa­­vuat în totul politica fundamental gre­şită pe care conducătorii socialişti au a­­doptat-o pentru întreaga organizaţiune socialistă. D. Gherea în primul rând a dezapro­bat cartelun­ politic pe care socialiştii l-au încheiat cu grupările d-lor Take Ionescu şi Averescu, amintind socialiştilor vechiul program politic după care se orientau socialiştii din prima mişcare. In al doilea rând d. Gherea nu şi-a putut explica faptul cum au putut înţe­lege conducătorii socialişti de astăzi să se abţie de la alegeri şi în acelaşi timp să candideze, introducând astfel in viaţa politică a poporului un act şi o atitu­dine care nu face cinste unui partid nou, democrat, care a avut acum prilejul să se afirme ca atare, arătând că este un partid prin excelenţă de ordine şi le­galist. Al treilea punct pe care l-a analizat d. Gherea a fost faptul că partidul so­cialist in forma de azi a făcut dovada că nu este nici real cu el însuşi în ceia ce priveşte reforma votului univer­sal unul din primele puncte de re­vendicare al partidului socialist. Acum când reforma a fost înfăptuită era de datoria socialiştilor ca ei, cei dintâi, să facă uz de ea, luptând pretutindeni în actualele alegeri, singuri şi fără nici un Certej. Ori, aşa cum a luptat partidul socia­list, alăturea de grupările reacţionare, inducând în eroare poporul chemat pen­tru prima oară să-şi exercite dreptul ce­tăţenesc,—acest fapt, această atitudine, institue una din cele mai mari greşeli politice care nu se va putea repara atât de uşor. D. Gherea a mai făcut o analiză a rezultatului alegerilor din Franţa, ară­tând cauzele care au determinat căderea socialiştilor francezi, şi-a dat indicaţi­­uni asupra viitoarei acţiuni politice a so­cialiştilor din ţară. In urma acestei consfătuiri s’a luat ho­tărârea de a se denunţa cartului încheiat de socialişti cu d-nii Take Ionescu şi A­­verescu. Aceste relatări le avem de la unul din socialiştii ieşeni „moderaţi“,care ni le comunică în forma în care le-am dat. Aşteptăm darea de seamă exectă a celor ce s-au petrecut la Ploeşti, în zia­rul socialist din localitate. | Asanare politică Invalidarea lui Cocea Cu toate că „Clopotarii“ lui Cocea de acord cu socialiştii lui Racovsky decla­rase că se vor abţine de la lucrările parlamentului totuşi celebrul Cocea ce asistat la solemnitatea deschiderei Cor­purilor Legiuitoare. Cocea avea probabil intenţiunea de a tulbura această grandioasă solemnitate naţională. Parlamentarii ardeleni mai­­ales, sim­ţind care sunt intenţiunile acestui individ au făcut o „gardă de onoare“ în jurul lui. Cocaa n’a mai suflat un cuvânt, ba se spune că chiar ar fi aplăudat unele pasagii ale Mesagiului. Se pare însă că ruşinea alegerei lui Cecea în primul parlament al României Mari, va fi spălată tot de reprezentanţii ţinuturilor alipite. Aşa se afirmă cu certitudine că ale­gerea lui Cecea va fi invalidată pentru că a suferit în o condamnare infamantă,­ fapt pentru care a şi fost scos din rai­durile armătei. Măsura ar fi evident dintre cele mai bine meritate căci dacă armata i-a scos din rândurile ei ca nevrednic, iar socie-­­ tatea îl deteră pentru actele murdare pentru cari a fost tradus în faţa instan­ţelor judeătoreşti, un asemenea om nu are ce căuta în parlamentul țarei. Atmosfera Camerei deputaților trebue purificată și acest gest de asanare va întâmpina aprobarea unanimă. Tratatul din fersaillés Lyon. — La 1 Decembrie intră în vigoare tratatul din Versailles. O convenţiun­e Intre România şi Elveţia Revista elveţiană „Revue Suisse d'Ex­portation“, care apare la Zurich şi care cum arată şi titlul ei, e consacrată ex­clusiv exportului, publică următoarea re­la­ţiu­ne : „După cu­m ne comunică d. Alexandru Cusin ataşatul comercial român pe lângă legaţia din Berna, în curând vor începe la Berna tratative între Elveţia şi Ro­mânia pentru încheerea unei convenţiuni comerciale între cele două ţări. Delegaţia a fost numită; directorul Băicoianu de la Banca Naţională Ro­mână este aşteptat zilele acestea la Berna. Fostul guvern român aprobase în prin­cipiu exportul a 10.000 vagoane cereale şi 500 vagoane benzină în Elveţia. Pen­tru a înlesni predarea în Elveţia, Ro­mânia cere să-i fie puse la dispoziţie, de către Elveţia, 12 locomotive care să ducă cerealele din interiorul ţarei în porturi. In acelaşi timp Elveţia va trebui să acorde României un credit de 100 mili­oane în valută elveţiană. Guvernul român ar fi cerut ca această sumă să stea la dispoziţia Statului ro­mân pentru cumpărături în străinătate. Creditul ar fi acoperit în parte prin furnizarea cerealelor rămâne Elveţiei.“ Se anunţă apropiata apariţie a decretului-lege prin care toată re­colta curentă va fi imobilizată la producător. Măsura este admirabilă. Ea va asigura pe deoparte alimentaţiunea populaţiuneî din ţară până la re­colta viitoare şi in acelaş timp va pune capăt speculei pe care au în­ceput s’o practice şi producătorii, marii agricultori, precum şi cerea­lista angrosişti. Recenta presiune pe care numai morarii din Iaşi—ca să citim un caz cunoscut—au exercitat-o asu­pra administraţiei comunale face dovada setei de câştig a speculan­ţilor. Dar decretul care se anunţă va mai rezolvi o chestiune importantă : va stârpi acapararea cerealelor fă­cute în scop de specu­ă şi va da posibilitate unei repartiţii echitabile a faunei în toate centrele ţărei. Astfel problema faunei va fi com­plect rezolvată, iar specula proec­­tată în stil mare cu desăvârşire ni­micită. PASERI SI FAPTE arasin­o-pesMisea-giiiiip Cu moartea lui Vlahuţă dispare nu nu­mai cel mai mare „eminescian“ dar şi una din cele trei mari şi frumoase figuri care —alăturea de Caragiale şi Delavrancea— representau cu toţii pe cei trei mari scri­itori de rasă de la moartea lui Eminescu şi cari au creat şcoala literară modernă d­intre Vlahuţă, Delavrancea şi Caragiale a existat o strânsă prietenie sufletească. Rivalitatea literară între ei, gelozia reci­procă din cauza succesului şi a populari­tăţii­, nu exista ca între tinerii scriitori de azi. Fiecare în parte era mândru de talentul celuilalt. Şi tocmai faptul acesta a făcut ca prietenia dintre Caragiale, De­­lavrancea şi Vlahuţă să fie atât de trai­nici ca să poată fi citată astăzi ca un e­­xemplu tipic pentru literaţii noştri tineri, cari aproape se urăsc intre ei din cauza geloziei şi a rivalităţii. Cetiţi portretul pe care Delavrancea îl face lui Vlahuţă în scrisoarea-prefaţă a volumaşului de nuvele „icoane şterse" şi veţi vedea cu câtă profundă admiraţie­­ vorbeşte autorul „Apusului de soare“ des-­­ pre cântăreţul „Iubirei". Delavrancea povesteşte în fraze capti­vante „cum l-a cunoscut“ pe Vlahuţă, când întors de la Sorbona de unda şi-l imagina fără a-l cunoaşte, poetul i-a cetit pentru prima oară una din poesiile sale „Dormi iubito“ care cu ani în urmă era pe buzele tu­turor intelectualilor. „Era noaptea, la lumina slabă a unei lu­mânări. Privirea lui pierdută într'o lume nebuloasă, glasul lui vibrant, ca al unui predicator catolic, imobilitatea lui de sta­tuă și imensa putere de a melancoliza a MERCURI 26 NOEMBRIE 1919 versurilor lui care se desfăşurau unele după altele ca talazurile unei mări înain­te de tempeste, m-au convins că avusesem cu câteva luni mai înainte viziunea unui real Vlahuţă“. Cetiţi plastica sculptare pe care Vla­huţă a făcut-o lui Delavrancea în volumul „La gura Sobei“, din care cităm: „Sufletul puternic, înzestrat cu atâtea daruri minunate, sufletul complicat, neli­niştit, vibrant şi atât de comunicativ al iubitului Delavrancea îşi poartă cu adevă­rat frigura care-l prinde, haina care-I a­­rată aşa cum ii el. — Seamănă cu Hristos. — Cu Shakespeare mai mult. — Are ceva din Velascquez. — Din Van­ Dyck mai mult. Şi făcând alte comparaţii, Vlahuţă măr­turiseşte că „Delavrancea îi face im­presia unui leu". Acelaşi prietenie şi admiraţie reciprocă a existat între Carăgi­­ie şi Vlahuţă. O singură dată s’a ivit o plemică literară între „Vatra“ lui Caragiale şi „Viaţa“ lui Vlahuţă pe chestia unei „glume ţărăneşti“ apărute în „Vatra“ şi căreia i-a răspuns „Viaţa“. Dar polemica n’a despărţit pe cei doi buni prieteni cari mai târziu au purtat­ a­­cea interesanta corespondenţă „Politică şi Artă“ care se găseşte parte în volu­mul „Abu Hasan“ al lui Caragiaie şi parte în volumul „Dreptate“ al lui Vlahuţă. I­ot în volumul „La gura sobei“ găsim un minunat portret al lui Caragiaie des­pre care Vlahuţă scrie: „Unul din puţinii oameni cu care aş vrea să mă întâlnesc şi pe lumea cealaltă. C’un asemenea to­varăş m’aşi bizui să înfrunt şi «râtul e­­ternităţii“. Sau un alt pasaj: „Bun şi rău, sceptic şi cucernic, milos şi crud, temerar şi fri­cos, duh răsvrătit’împotriva lui m­ai mult decât împotriva lumii. Caragiale, ca orice Exemplar de lux a­ omenire! ne prezintă în el mărite pănă la exasperare toate însuşirile obicinuite ale firii omeneşti“. „E în acest puternic artist un aşa de a­­dânc sentiment al ritmului, t.î desavârşi­­rei, în­cât fraza lui corectă, muzicală, i­­nestricabilă capătă uneori, de prea multă şlefuire, ceva din reflexul rec® al crista­lului“. Prietenia dintre aceşti trei­ mari scrii­tori nu rămâne fără interes pentru isto­ria literaturei noastre. Araid Ecouri Din iniţiativa unui grup de profesori ai Universităţii din Cluj,­profesori cari apar­ţin „Asociaţiunea pentru studiul şi reforma socială“ înfiinţată la Iaşi sub direcţiunea d-lui D. Gusti—s’au pus şi act la bazele li­nei asociaţiuni similare cu acelaş titlu şi cu acelaş program de activitate. Au ţinut cuvântări d-nii V. Pârvan şi N. Ghiulea, ca unii cari aparţin „Asociaţiei“ din Iaşi şi la cari s’a alăturat şi d-l Vasile Di­­mitriu fostul profesor de drept comercial la Iaşi. In urma expunerilor făcute s’a format şi în Ardeal această importantă „Asociaţie". * Frumosul succes pe care la obţinut artis­tul C. Momulianu In „Romanţioşii“ a făcut dovada nu numai a talentului in plină vi­goare a artistului care a dat concursul, sau a simpatiei de care se bucură în marele pu­blic, ci mai mult a necesităţii imperioase ce o are instituţiunea noastră ’artistică de ele­mente în genul „pensionarului“ Momuleanu. Evident direcţiunea a avut o fericită inspi­raţie când s’a ’gândit să recurgă la concur­sul acestui „pensionar“ care a dovedit că are însă tot focul sacru al artei cum nu prea îl au mulţi dintre „tinerii“ artişti de azi. ■Ir­in afară de ceia­ ce se află în volume, pe­­ urma activităţii literare a lui Vlăhuţă mai rămân numeroase lucrări publicate pe vre­muri prin „România Literară“ şi „Epoca Li­terară“ apoi prin revistele „Viaţa“, „Pagini Literare“, „Povestea Vorbei“, „Curierul“, „Foaia interesantă“, „Semănătorul“, „Albina“ și numeroasele articole din „Neamul Româ­nesc și „Dacia“, publicate în timpul din urmă. — Desfiinţându-se cenzura scrisorilor interne, publicul este avizat a depune coresponden­ţele închise, la poştă, afară de cele externe. —­ Ia parlament deputaţii Iaşului fac parte din secţiunea 6-a iar senatorii din secţiunea 4-a. — Printre profesorii, şi institutorii din Iaşi­­se agită ideia ca în orele libere a­­aceştia sa se puie­­ dispoziţia sa auto­rităţilor judecătoreşti pentru a înlesni expediarea curentă a actelor zilnice. In acest scop se anunţă o consfătuire a profesorilor şi institutorilor iniţiatori. — Pâinea se distribuie in oraş fără cartele. Administraţia Comunală nu a luat nici o măsură de a introduce cartelele de pâine, cum s’a anunţat de altfel şi in şedinţa comisiunei inter mare.­­ Elevii Conservatorului de artă dra­matică vor da Vineri seara o represen­­taţie la Teatrul Naţional.

Next