Mişcarea, ianuarie 1922 (Anul 16, nr. 1-21)
1922-01-15 / nr. 11
O pagină din „programul nostru" ,tautsgie sociale și economice ale Contractului colectiv de moacă In spas, lupta dintre capital și muncă a Intrat intr’o fază, am putea s'o numim diplomatei. Mandîoîii organizaţi in sindriste şi trades unioned, au părăsit lupta violentă du&ă contra patroilor prin mijlocul grevei, şi au inlocuit’o printnţi- 1* gtrile aşa namite colective. Muncitorii au priceput că Interesele lor sunt adese*. ori comune cu acelea ale patronilor. Căci şi ei şi patronii sunt factorii indspensabili ai producţiei. Greva na rezolva totdeauna problema; ea însă aducea in cele mai multe cazuri pentru lucrător pierderea salarului, pentru patron ruina, pentru amândoi distrugerea fabricei, distrugerea mijlocului de existenţă comun. Aceste înţelegeri n’au fost cu putinţă decât atunci când muncitorii au devenit o forţă economică şi socială tot atât de mare ca şi petronii. Această forţă ei au capotat o prin creearea asociaţianilor cu caracter profesional. |§La această asociare a Împins Însuşi evoluţia industrială. Progresele maşismului Înlocuind micul atelier de al o dată prin uzina de astăzi, Ingrämädinds, in vaste ateliere şi despărţiri pe lucratori de instrumentele de producţie, le-a trezit conştiinţa intereselor lor comune, distincte de a patronilor şi a creat intre ei o adecvată solidaritate. Activitatea lucrătorilor pierde caracterul individual pentru a îmbrace un caracter colectiv. In mod fatal angajamente cu patronii nu mai patrau fi indivduale ci numai colective. Dar atât timp cât lucrătorii nu se păteau pre enta in fant patronilor ca un bolr organizat, stabilirea condiţiilor de muncă nu era rezultatul unor dezbateri comune dea rezultatul voinţei Uhulaterale aie patronului concreţii« 18 in regulamentul de «seller mnFabr cantul este legislate» ut absolut, el hotărăşte prin formule tolerate în ngutamentul său de fabră, plăcerea sa, autoritatea tiranică a arb tra ului său extravagint de capitalist. Biciul conducă to ilor de şclapi este înlocu i prin registrul de pedepse a contrem J tre-ului" (Marx, Capitalul). Asociaţiile muncitoreşti au reali at insă Inţel gerea colectivă im punând patro* niior Otm* C0i’îrâ«.tu»iâ şi înlocuind as fel regulamentul de atelier şi contractul individual de muncă prin contractul colectiv de mntrică. Cât de importantă este aerată cucerire a asociaţiunilor muncitoreşti, reiese din cuvintele lordului Schaîtesburg. . • Toți despoţii şi toate ari docrafiile din lume, nu sunt decât adieri de vânt pe lângă aceste uragane, trades-unions, care practică contractul colecţia“. Contractul coectiv de mancă nu este deci o creaţiune ut «xiiiici *lâ, el ran icomia economic, ui rezultast neural şi imperios al reg mului indult* ia) iBOizra. Naşterea lui se da* toreşte in primul loc, cum am văzut mărci industrii, care substitue mancei nn iividuae munca colectivă şi un al doilea loc insuficienţei legislative care nu poate să reglemente toate detaliile şi toate variaţiile condţiilor de muncă. , Statul se găseşte în imposibilitatea de a stabili şi a dezvolta o reglementare multiplă, complexă, delicată şi fără încetare de perfecţionat: reglementarea profesională.11 (Dcm.gue. Les notions fondamentles du Dí®it privé). Necesitatea a găsit formula: substituirea unei regementari generale, opera par- lamentuui, prin o reglementare de ordin privat, cu caracter contactual, intre părţile interesate, sau mai bine zis un contract între două colectivităţi cu caracter de lege profesională. Ce utilitate socială şi economică prezintă acest contract, care din ce în ce se supstrvire la lumea industrială, voinţei legiuitorului, şi care cere de la dânsul numai sancifunarea efectelor şi a obligaţilor rezultate din ei ? Şi care sunt motivele care îndeamnă pe legiuitor sfi-tace de profera lui, să-i acorde, itţ .atomares de care dispune, sancţiunea duma ? la pripiui Lse, în marea Industrie contractul idividual din muncă, nu mai era in starte să asigure muncit iilor condiţiuni favorabile de muncă, dn cauza neegeiuaţei sociale, darte patron şi lucrător, şi din cauză concurenţi pelimitste antii lucrători. Convenţia colectivă, singurage capabilă să asigure o reglementare eviabilă a muncei. Lucrători organizaţi, câd contractul colectiv presupune o asociaţie prealabilă a lor, sunt o forţă egală ca a patronului. * Ei au postista ea acum de a cunoaşte prin specialişti, tot atât de bine informaţi ca şi patronii, stara pieţei şi condiţiile economice mondiale, care determină şi fixează salariile şi celelalte condiţii de munca. * la privinţa aceasta iată cum sună deal de IOAN POPOVIC deratul .Asociaţiei naţonale franceze pentru protecţia legala a muncitorilor“ : „Convenţiile colective de muncă, sunt în majoritatea cazurilor, singurele proprii a garanta cea mai mare egalitate posibilă intre cele două părţi contractante și prin urmare a da în mod socia şt în real, contractului de muncă, caracterul bilateral care îi este recunoscut numai juridica. In al doilea rând, convenţia colectivă de muncă, având un caracter general şi obligatoriu, temperează concurenţa între lucrători, concurenţă de care profitau patronii, pentru micşorarea salariilor şi mărirea orelor de muncă. „Convenţia colectivă este propie ca să regulamenteze şi să moralizeze concurenţa între lucrători. Acest de al doiea avantaj ni se pare pe atât de fericit pe cât de incontestabil. (Groussler, La convention colective du travau). Mai mult convenţiile colective de muncă au calitatea de a înlătura concurenţa industrială, care are adesa ori o repercursiune dezastruoasă asupra condiţiilor de muncă. Permiţând stabilirea unui minim de salariu, o durată uniformă a muncii, mai întâi în fiecare localitate sau regiune pentru aceiaş profesie, convenţia colectivă de muncă este proprie a da concurenţei industriale caracterul omenesc care în momentul acesta îi lipseşte cu totul, ba va face să dispară procedeele din alte vremuri pe care părinţii noştri de la 1848 le-au condamnat, procedeele exalau ţârei omului prin Om“ (Fagnot şi Perreau, profesori la Facultatea din Paris). Dar una din caităţile remarcabile a acestor convenţiuni, constă la capacitatea lor de astabili oarecare armonie latre cei doi factori ai producţiei: capitalul şi munca. Aceste convenţiuni, născute cum am spus mai sus, pentru a pune capat unei greve, încep să aibă un caracter preventiv, de evitare sau numai de limitare a luptelor violente de altă data.nNu mai încape nici o îndoială că întrebuinţarea convenţiei colective se adaugă la influenţa organizaţiei pentru a preciza obiectul conflictelor şi prin urmare a le limita“. (Goussier, op. cit.). Urai economişti vadia convenţia colectiva de muncă, mijlocul prin care lucrătorii vor ajunge sa panicipe în chip real şi efectiv la conducerea şi direcţia producţiei şi chiar la capatarea proprietatei colective asupra Ins nimeritelor de producte* .Ne găsim, zice D. Ac Gust, subdirector casei teatrale a «Sigururilor muncitor« şi“, astfel in prezenţa u.mii fenomen de o Hotărâtoare indicaţie asupra preface iei considerabile ce are loc ,in adâncurile masei cocotitoare care esteproletariatul moden. Această afirmaţiea unui drept cocotif in directiunea si controlul propuctiei nu ar fi decât una din .simnile„de dlavulare graâddâ □ .unui alt drept mai larg, mai complect, .mai definitiiv şi integrat, acel al proprietatei colective asupra ..instrumentelor de .producţie”. Iată de ce, partidul liberal, care işe întemeiază politica sa după realităţile sociale şi economice, a căutat să înscrie In programul său, această termă de înţelegere dintre patroni şi lucrători sa o regummenteze şi să-i dea sancţiunea, pentru că prin ea, este convins că se poate rezolva in parte macar, problema muncitorească. loan Popovici AVIZ Se aduce la cunoştinţa tuturor membrilor cooperativei de consum .Furnica a cum că memorii Alex. Ticulescu şi Gu. Angliei cu capital, a câte o 100 lei fiind descoperit că fac discordii printre membri, calomniind şi invinuind consilul de administraţie, au hotărât prin procesul verbal No. 39 in şedinţa de la 29 12 a. c. excluderea lor. dn cooperativă şi darea lor in judecată in conformitate cu art. 10 al. 3 din statutul cooperativei. Prevedin e.e coop- St Boroleanu. — Cele mai frumoase şi mai folositoare jucării şi cadouri de anul nou, se găsesc cu preţuri ieftine la atelierele şcoalei profesională „Reuniunea” din strada Seulescu. A se adresa la cancelaria şcoalei MISCAREA IMNURI DESPRE 101« CRERNDR Motanii lui Creangă. — Creangă şi Neculai Bediceanu. — Portrevid-Hefstein. — O farsă a lui Creangă la „Junimea“. Astăzi se împlinesc treizeci şi doi de ani Ar fi tot de dorit ca asemenea date să nu tacă nesenalate şi ca iniţiitiva de a se pomeni pi scriitorii noştri mari, clasl U CietAtMZke3vU,Caau tX£lU ,V in *«««« ,So- Cietatel Scriitorilor Rumlni. ini/nHnr0!!,agl!i pentru memoria și opera fjfnngo Papuc^m astăil — în ziua ~ câ!‘vaamintitlm așa camele *ri0fi/,OSApotvest.ltl Ue unul din bunii săi cTurcanogiei din Roman, An Mm U '»»'itatea latricâului. 1 •bojdeuca celebră de pe valea MoteiUl Iul Creangă i«iPrvff0,1«Mie ne *^anam fa cocioaba 2r£2!°t4 dC P* S';ăricfcă (numele uî_doare, in care se am celebra bojdeucă) var,a,în căsuță, în mijlocul motanilor și a pisicelor la favorite. Lanoi intram în bordei, Creangă avea obiceiul să-şi adune familia: “ Frosino, Morane, Vulpoi". Şi de sub pat, de sub masă ori scaune, de aupă sobă se iveau pisoii şi pisicele cari îndată săltau pe smerit şi pe capu lui Creangă cari îi desmerda drăgosto, recomandându-i prietenilor noi veniţi la căsuţa lui. Aveam printre noi un prieten ,doctorul f/'i ’ x"T raurit de curând, în timpul războiului — şi care imita de minune Când coboram dela Ion Nădejde sau de la V. Morţun din Sărărie ne abateam pe la .bojdeucă“, îndemnat de Ed. Gruber, doctorul M., de la gard Incepsa să latre, stârnind mctănirea La Creangă care făcea mare haz, A trăit bietul Creangă ca şiSărmanul Dionis , cu mocanii... * Creasga şi B--htoavu Cu toată admiraţiunea nemărginită pe care a avut-o Creangă pentru Eminescu, el »avură şi producţiuniie c-îonaiii poed cari colabora, atuncea ia .Convorbiri Literare şi Ia .Contemporanal". Astfel Creangă avea mare admirațiune pentru Nicolae Bsidiceanu a e efiroia Bboine le s ia pe din afară. Boldiceana 1 a impresionat pe Crearea cu urmărarea poezie Intitulată :Flori de ghiaţă şi pe care Creangă la momente de reverie o redea ca trista aieropedie: .Gerule cumplit mai ieşii Când ta, iarna, zugriveşti Fiori de ghiaţă pe fereşti, Ş ta, Moarte, eşti o fiară Când pe frunte de fecioară , Pulpuri galbene de diară.... Toate într’un fel sfârşesc : Flori de ghiaţă se topesc Frunţi de dară putrezesc...“ • Pahovteî Hgisîeln Se știe că Creangă era binefâcat, voîarmaos. La .Junimea“ îi se zicea ^Burdo^ bănosul . Avea un cap mare de care ei singur făcea haz. Dar printre .prietenii* din vechea mișcare socialistă strânși îa jurul »Contemporanului se afla și im oarecare Petrovici care avea un cap colosal. Tot, peatuncca dădea nişte reprezentata la Ia»ou transformist anume Hefştein care in lipurile pe cari le prezenta apărea si intr’unui cu an cap formidabil. Creangă care a făcut cunoştinţa lui Petrovici, La botezat Hefştein. De at ncea toată lumea ii spunea,lui Petrovics:Petrovici Heistein“, iar Creangă se consola ca, in ce priveste volumul capului, Petrovici-Heistein acesta ii intrecuse mult de tot! O farsă fa ,lUmea« Regretatul V«lie Pogor pe care nimeni ,eîcni nu_1 fctreiea îa ghiduşii şi ia pozne, avea mare slăbiciune C*ie 5tia 84 povestească multe anecdote picante, in stil țărănesc. Creangă avea un dar deosebit de a fermeca prin graiul iui simplu dar plin de poezie. Iau*o zi Creangă stând de vorbă cu V Po,or. din una ia ana, *jung la urmâtoarea prinsoare: că el, adică Creangă ii va face pe Pogor *a spagâ perja (pruna) fără voia şi fără ştirea lui. Pogor râdea dar nu ştia ce drăcovenie umola prin capul lui Creangă. Acesta lasă pandit momentul, care se ivi terebintr o seara de toamna, când Petre Carp era anunţat să vie la o şedinţă a .Jani-IDS1 e Creangă în ziua aceea a cumpărat un testem de peije pe care le-a luat cu ei ia .Junimea'. ^ 84 ,e POătâ aranja pe scaune ■— In emp nevăzut—Creanga ae.. . Înţelesese cu servitorii camn odaia in care se ţneau şedinţele, ei să facă curățenie in chiar seara tmrupirei, astfel c« prezenti au fost pjftiţi in camera de alăturea. Curănd servi, era terminată degijit, şi Creangă de aranjat prunele pe scaune. Scasoonul lui Pogor era garnisit ca o deosebită atenţiune.. Inviitaţii intrară în camera de şedinţă. Petre Carp îşi făcu şi el apariţia, având să facă o comunicare de ordin politic. Deodată Creangă se ridică din ungherul sin şi ştiind că la „Jinimea anecdota primează, ceru voie azistenţe! să spule .Cea păţit popă de la Naramţ la noaptea Sfântului Tonta“. Pogor care avea pasiunea glumelor şi slăbiciune mare pentru picanteriile populare ale lui Creangă, ceru imediat ca Creangă sa spule păţania popei. Și Creangă, ca amoral la neîatracut începu: —• Era în noaptea Sfântului Toma. Popa de la Neamț, cella la o Idmrndncă din biserică, din via a sfinților patriarhi, având pe dascăl lângă el. Când popa, în gasul Iul nasal dar creştinesc, ajrase la pasagiu!. .Avraam care e a născut pe Imcoov, carele a născut pe 18‘aaac,«,* deodată lumânărica se stinse şi sfinţia sa nu mai putea continua cu cetania din ceaslov. Grăbit şi enervat şi destul de necăjit, sfinţia sa strigă repede către dacul: — .Dascăle, aprinde repede un chibrit ca să văd care..... a mai născut o pe Isac !“ In spaţiul punctual Creangă, cu omorul lui natural şi ilariant, a isirecuinţat... o enervare clasică care a produs un râs omeric printre Junimişti. Pogor crs de felul Iul era neastâmpărat , care ia orice glumă se tăvălea de râs In locul in care se află, la auzul acestui „ intermezzo neaşteptat sărise de pe scaun ca un diavol. Deodată Ceangă întrerupând şi naraţiunea—care de altfel era temisnat în mod temenţios—-«e sprapie de Pogor şi luindu 1 deoparte îi spuse încetişor : — Coane Vasile! Ţi-am făcut pozna. Ai spart perjele ca... şesutai, cum ne-a fost vorba. Şi liîndu-l pe Pogor luceinel îi dase la scaunul de pe care a sărit şi-l făcu să vadă că din perjete pe care le-a aşezat cu atâta îngrijiri, a făcut o adevărată chisiliţă (compot). A fost la seara aceea un râs americ la .Jumi nea“ iar a doua zi pozna lui .Creanga a fost cunoscută în tot vașul ARALD — „Necuratul*litate. Legendă și rea Piesa.Necuratul“, jucată cu Atâta brio de către trupa Israelita Z Kavakala-Fisz , a produs o adâncă iuprofie, mai ales asupra tineetului Israel, ptintru care cuprinsul piesei, cadrul ei, nu era decât o legendă, pusă în scenă de un autor puternic, Am-Sky. Cu toate aceste, subiectul acesta estedecât o pagină ruptă din vs|a cvteeascâ. Voim, "îa ciste-va rânduri, să ech-tăm subiectuîl IntPan orăseî nssesc, ss găseau doi prieteni d!a copilărie, crescuţi pe aceleaşi bănci de învaţăură, ein vccs-ra, străvechea sinagogă. S’au însurat în aceiaşi zi şi în toiul petrecere!, şi au dat mâna, au jurat că dacă unuia îi va naşte un băiat şi Celuilalt“ o fată, copil la majorata!ior, să se căsătorească şi a continuta mal departe prietenia părinţilor. Au trecut ani.—unul niîntre cei doi prieteni deveni bogat şî tatăl urnei mi’hiîre copile; ceialt niur- In mizerie şi pe uxms Iul rămase un bâet. Colindă băetul o lume întreagă şi se’aăppia iarăşi în orăşiul Iul şi Instinctiv se înd'cpa .spre casa bogătaşului , ambii copil se’ndri gostira, fără a indănnl sâ-şi experite sentimentele lor. Bogătaşul primi pe frîii regetatilui săâ prieten, îi pofti la masă, dar uitâ jurământul şi îşi logodeşte ţara ca un altul, de neam rsal mare. Tătărui părăsit, în ochul, dar populaţia crede că mintea îi s'a îmbolnăv. din pcica că umbla pecăi greşiţii“, cercând să alce din cărţi altă concepţie despre peripeţiile creaţiunei. Sosi ziua nunţii, ce se celebra, ca de obicei, în vechea sinagogă. Tânărul amorezat moare, dar "pe lângă dânsul se trezeşte sufletul răzbunător al tatami sân, care blestemă pe miress?, ca în sufletul ei să pătrutină duhni râu, necis atul. Şi aşa se întâmplă; aiurârle miresei suspendă nunta şi petrecerea. Ajutorul nu poate veni decât de larabinul fărăloc de micuni", singurel în stare, de a scoate pe necuratul şi spre dânsul adargă tatăl desnădăjduit. Rabinus, ţare vede toate, află de neîaţelegerea între foştii prieteni şi chitimă în judecată pe cel mort şi pe cel viu. Mortul arată călcarea jurîimântuli, cel viu nu contestă şi regretă. Rab nu hotărăşte ca bogatul să înpartă h săraci a tmă area din averea sa, dar mo tul pe«câ, fă â a consimjL Şi acum rabinul veieşte să scoată duhul tău din suheîul copilei.’ Dar duhul rău răspunde că 'ja» acceptă. Rabinul ii ameninţă şi face toate pregădrle înfricoşătoare, pentru ca duhul râu să ştie câ dacă nu se va supune, sufletul său nu va mai părăsi iadai. Duhul se space, pleacă şi tânăra copilă îşi revine în fire. Rabinul se duce pentru a întâmpina pe oaspeţi şi in acest inervat, aparlaatbreie tataim răzbunâtor şi a fiului, şi acoperind copila cu un văl negru, iau cu dânşii şi sufletul ei, ca pe veci să nu m-i fie despâr fdl. Acesta e subiectul dramei. * • . y .aSi. eva |» I« • __ care insă nu impresionează atâta prin peripeţiile ei, ci prld cadrul şi moravuri, ce se cred ledistragc • Dar nu trebuie pentru aceasta să ne ducem prea departe şi ]nici să colindăm Rusia. Aceste credinţi, aceste moravuri, le-am pukt c noaşte în Iaşi. Nu spnt 40 de ani, existau în laşi rabini făcători de minuni şi în spre el populaţiunea israelităl, amărâtă, îşi îndreptau toate speranţele. Şi ca zecile de cazări, se pot număra părinţi disperaţi, care necresând in boală, cereau ajutorul rabinului pemru a scoate duhul rău din sufiet al copiilor lor. Şi identice scene se repetau, la cele prezentate de autorul piesei, de care vorbim. In sinagogă se aduceau cei mai credincioş, toţi îmbrăcaţi în halaturi albe. Lumânările fură aprinse şi rabinul încerca cu bineie, pentru ca să sfârşească cu blesteme, in cazul când vreun duh răr se opunea. Şi dacă prin vre-o Întâmplare, omul scăp de boală, ea întărea credinţa, că se datoreşte rabinului făcător de minimi. Se d isţelege că aceste au dispărut, cel puţin la noi. Eri Încă a părăsit loctitatea ,rabinul din Ştefaneşti“ condus de o mare mulţime, care însă nu-l consideră decât ca un evlavios şi om inteligent, dar nici decum ca făcător de minori. * Dar credinţa aceasta in supranatural a adus evreilor suferind morale şi fizice, din cele mai grozave. Stându-se cât sunt ei de impresionaţi, un evreu botezat a inventat jurământul „More Judaico“, care a dâiucit până mai dăunăzi pentru cel mai mic lucru, evreul era chemat să depute acest jurământ. în pezenţa unui judecător, cel care trebuia să depuse jurământul, fu sculat dimineaţă şi, chiar pe o zi de iarnă, fu dus la una din băile desgustâtoare — nu exista încă Dalie comunală şi silit a face o bae rece, scufundându-se de trei ori. Apoi ceauşul sinagogei îi taie unghiile, de aci fu dus la sinagoga îmbrăcat cu halatul alb. ’Între luminările iurâ ,prinse, cornul suna şi rabinul li număra mine de blesteme şi nenorociri ceri aşteptau, dacă cineva jură fals. Un cunoscut câmâiar din iaşi, se lega de fiece evreu şi ii tâ âia la jurământul Mare judaice. Muiţi plăteau de şi nu erau datori, muiţi cădeau grav bolnavi, dacă bui săraci nu puteau evita jurământul. Spre marea cidtte a maistraturei ieşene acest spectacol, urât a fost desfiinţat de magistrali ieşeni, îă,ă a aftepta sâ fie scos dn cod. ’ * Mîşcătoarea dramă a lui Aa-Sky, are şi feudnţa, ca prin bantarsa cu care* redă ace e moravuri i,i scene, sa distanţeze vremea de dumnăzi, cânii evred izolat găsea şi ace e credinţi o mâs«âere sufletească, ş. intre vremea de azi, ciad evreul se poate folosi de libertatea gândirel şi a ştiinţei, şi a reuşit. Ar tştii trupei de la teatrul E isabeta, au p s În joculior acea pu eroică, ’^otrepretare, ce se datoreze cuno^tiaţsi depline a tlpcni r, pe care le »ntrup*u—J a mediului, in care se mișcau. uuiniai la cadrai realitățel adevăratul artist. Și. se poate Da«. It Falc’fârî da Aasi ion CafetSrla Viadascu urea za onor clientelei sale ani muiţi şi fericiţi « Aîernaiul , î,i..â||ânul4tie Vic- SBsr Hâsri din str. Lăpuşneanu 40. trimite onor. clientelei safe cele mai distinse urări. de Anul nou. clientelei sale nefuy. urea za onor. ani muiţi şi fericiţi. ț'îâgririui Dacar Fridiae« din str. Cuza-Vodă, cu occzia Anului nou, urează onor. clientelei sale ani mulţi şi fericiţi. ’ _______ M*g-'.siAUi Hari-Lif« ^senah«l & tj&TS, str. Lăpuşneanu 44, urează onor. clientelei sale, ani mulţi şi fericifi. Cofoî fisa CdSitrUă igiîâ* Imreit, din Piaţa Unirei, cu ocazia Anului nou, urează onor. clientelei sate ani mulţi şi fericiţii. Cofetăriei i^iUiâi L&zăria, Piaţa Unirei, urnază onor. clentelei sale ani mulţi şi fericiţi. Magomul Ek-fao«, entblei sale ani mulţi urează dişf fericiţi. Magaáiflfcíi laŞitOi*, lăân Sitcfâftfi&Cw, din str. Lăpuşneanu, transmite onor. clientelei sale distinse urări de Arh ui noii. Croitoria ta Cbnlftijija O. H«rSiXVltî & L Suii*« Sir.. Lăpuşneanu 43 urează onor. clientelei sale ani multi și fericili.'X