Mişcarea, martie 1922 (Anul 16, nr. 44-70)

1922-03-01 / nr. 44

MIŞCAREA oraşul şi judeţul Iaşi LA SIRAT (Alegerea se face în zileie de 1 şî 2 Martie.) CONSTANTIN CRUPENSCHI, fost primar, fost prefect IORGU CIOLAN, saten. XENOFON ERACLIDE, fost deputat, Semnul nostru este + La OAMSEI (Alegerea se face In zilele de 5, 6 şi 7 Martie). GH. GH. MARZESCU, ministrul aliancei CONS'IANIIN i». TONI», fost deputat. USVALO S. RăCOVITzA, fost efor. DiMTTRIg DIMiTRrcJ, fost efor. .. .... .. VICTOR IAN4MM, avocat, profesor, publicist to AN ZePA psdg«rea». GHEORGHE GASPaR, îuvățător sătesc. VOTAŢI -I- CRUCEA cât numai tulatura ,ca şi-a dat-o. (Apiatzi). Pentru că, d-aii mei, şi aici, în această chestiune, noi nu ne putem abate de la mersul firesc al lucrurilor şi nu putem colora judecata noastră asupra evenimentelor sociale şi politice decât ca adevărul evident ca o răsare din toate colţurile istoriei noastre contemporane. (Apauze). Adevărata politică ţărănistă, de ridicare a acestei clase datează, dar, de câteva decenii — ea este Înfăptuită în domeniul şcoalei şi al economiei naţionale de către Spiru Haret Ion Duca şi Vintilă Bătianu ; iar într’aceia ai vieţei sociale de acţiunea generală a partidului liberal care prin Ion I C. Brătianu, începând de la 1913 s’a tradus în fapt pria exproperrea mare or ţărănimel sunt îndeplinite să se rapnopo- Ifceie de o excrescenţă parazitară a vechiului politicianism, prin sqitaţiu şi revoluţionare şi alashice in lumea satelor, dragostea pentru ţărănime şi apărarea drepturilor acestei clase sociale. (Aplauze prelungita) Unde erai, ţăăniştii de astăzi acum 2 decerni când partidul liberal de războia cu reacţiunea conservatoare perrm cucerirea drepturiior cu ceite ţărănimei, unde erau sgomotoşii democraţi ai ceasului prezent care tăesc din minciună şi din specularea insadelor populare în această epocă de frămurări nepotolite şi de dubiu politic pentru această clasă care abia îşi experimenează drepturile şi-şi face educaţia? (aplauze prelungite). Dar, d-lui, nu este vorba numai de constatarea acestui adevăr pe care-l găsim un trecut, ci, mai imit, e necesar să semnalăm primejdia pe care o înfăţişează programul acestei grupări al cărui caracter revoluţionar şi anarchic nu se deosebeşte întru’nimic de bolşevismul comun și de la Moscova, (apluze prelungite). Lupta de clasă poate fi un adevăr, dar ea trebue armonizată cu intensele generale ale statului, şi îndeplinirea revendicărilor întemeiate ale fiecăei clase sociale trebue făcută în cel mai complect acord cu unitatea organică care trebuie să stăpânească neintent directivele politice ale unui popor, (aplauze), latr-un stat ca al nostru, în care interesele tuturor claselor sociale au fost rezolvate, iar regimul democratic sub care trăim a egalizat și a nivelat toate deosebirele de până ieri— este, deci, un pericol de a se fâurca satele împotriva oraşelor încercând să se nimicească rolul elitelor intelectuale în opera de diriguire a intereselor obşteşti, (aplauze premegice). Nu putem aproba d-lor, asemenea procedee, pentru că, în dosul lor, stă nemăsurată ambiţia vulgară a oamenilor fără răspundere sau tendinţele de reparaţiuri morale ale acelora care au păcătuit faţă de idealurile ireductibile ale poporului român, în clipa de grea cumpănă a războiului naţional, (aplauze prelungite). Iată de ce dior, gmparea ţărănistă în acţiunea pe care o ktrebla de astăzi şi îa caracterul programului ei şi i-a dat, nu poate fi tinereta, nu poate îndipdni nici o misiune în opera de Consolidare a 314- totul care trebuie să se întemeieze pe ordne şi democraţie, (aplauze prelunge). Nu ne vom ocupa dior, de băuturile polite ale foastelor partide conservatoare care astăz, prin propria lor mărturisire nu mai reprezintă nici o flabilitate în politica acestei ţâri. Vom trece peste incoherenţela şi contradicţie cotidiane ale d-lui larga pentrucâ d-lor, pretinsul său partid nu există, iar acţiunea intri prinsă ce el, nu se vede nicăeri. (aplaude). Partidul comunist Ne rămâne d-lor, să examinăm în treacăt situaţiuntea gropuriior socaliste, care toate se reduc la tipul reprezentativ al comunismului revoluţionar, pentru a avea icoana complecă a ceasului de faţă şi pentru a ne da seamă fără posibiliatea unei sngre diversiuni ce obliga|iuu le tc r.e re. iu la această răspântie împovărătoare aie vieţei noastre de stat. (aplauze). In România nu există nici pe departe condiţiunele, nici subiective nici obiective care să justifice lupta preconizată demult dezbătute doctrină Sociatistă pentru transformarea regimului actual intr’un regim socialistuiiimm loliiemob liasîooo» sq tani Atunci când în tot cuprinsul României mari muncifoimea proletară nu reprezintă nici 5 la sută din populațiunea totală a țarei, când ne găsim în faza economiei agricole, când regunul proprietăţei individuale este adânc radăcinat in straturile populaţiunei rurale, când dezvoltarea organicâ a ţârei noastre este abia la începutul ei, chiar dacă am fi ademeniţi de sint mentalitatea acelei dreptăţi eterne pe care omenii ea o caută ndiiceiat, r^hlsr chiar daca am admite ca întemeiate unele ntdjcjiuni aie suciaismului ştiinţific—nimic diqr, nu indreptâţeşt?, in pa a noastră, o acţiune care »â ducă ia re vom,mnsrta actualulul sistem de producţie nimic nu justified îndemnările anarhice concretizare in muribunda luptă proletară Întreprinsă de diferiţi reprezentanţi ai comunismului anarhic (aplauze furtunoase). Atunci când in ţâri ca Angila unde imensa majoritate a populaţiimei este alcătuită din proletariat Industrial, ori în ţări ca Gîrniaalanade se petrece acest lucru şi unde partidele Socialiste au ajuns la cârmă, iar un cugetător de valoarea lui Kautzki declară că ar fi un cataclism pentru economia naţională a ţarei sale, dacă săr schimbe formele de producţie şi a regimului capitalisto-burghez, atunci când experienţa din Rusia dovedeşte absurditatea experimentărei pe teren a comunismului—daţine voie, d-lor, să spunem că în România nu este loc pentru asemenea încercăi care poartă în ele germenul distrugerei şi al ruinei (apl. prelungit). Apreciem d-lor necesitatea urgenţelor deziderate muncitoreşti, suntem stăpâniţi de idealul unei justiţii sociale cât mai mulţumitoare şi cât mai complecte—dar, in România, sub regimul democraţiei, reforma muncitorească care reglementează raporturile dintre capital şi muncă, care are a fi contractul colectiv, cari asigură participarea la beneficii şi fixează acestei case socale un rol atât ce disinct şi impunător în viaţa statului nostru, constituie cea mai sigură, mai intemeiată şi ma satisfăcă oare solu;.I(t a acestei pasionate probleme soci se »(apl. prelungite). Pe* această cale d-ior, muncitorimea îşi poate orienta paşii cu certitudinea integralei satisfacţiuni a drepturilor ei şi cu garanţia că îi deplneşte pentru ţară adevarsta misine democratică şi naţională («piacze furtunoase). Rolul partidului liberal Aceasta, deii mei, este situaţia prezentă pe care, fără violenţă şi fără exagerări critice, o supunem atenţiei dv. Rostul partidului naţional liberal în faţa onoratiri circumstanţe nu poate fi, d-lor, decât un rost constructiv, reparator şi normalizator ai vied de stat de care avem cevoe (aplauze). Ce vom face nei în greaua misiune la care suntem checsaţi, cum vom căuta să răspundem speranţelor şi aşteptărilor legitime ele opiniei publice, în ce chip, vom corespunde rostului constructiv ce ne-a fst atribuit—iată, d-lor, preocuparea de căpetenie a partidului nostru, iată direcţiunea in care urmează a fi îndrumată întreaga noastră muncă, întreaga noastră acţiune (aplauze). Ne dăm seama, d-nii mei, că nu vom putea fi aducătorii pe pământul acestei ţări, fcărăîsite sstăzi de guvernăril e incapabile şi odioase de după războia, fericirea şi binefacerea obştească numai printr’un singur grat sau numai într’o singur clipă. Pentru a înfăptui ceva temeinic şi pentru a desăvârşi opera grea ce ne revine se cere timp, se cere energie şi se cere tenacitate. Programul nostru, d-lor, răsare din însăşi necealiăţfie vieţei sociale şi politice, ei se mişcă pe tărâmei realităţilor şi nu se abite de la nici una din îndatoririle imperioase ce stau înaintea oricărei conştiinţe ce-şi leagă speranţele de refacerea şi mântuirea acestei ţări (aplauze). Repreemnând, în chip hoărât, politica aclidalitatei sociale ce se tinde la înlăturarea asperităţilor dintre clase şi la armonizarea intereselor generale ale statului, partidul naţional-liberal va căuta să devârşească reforma agrară, dândui acel caacter de echitate socială pe care l comportă, va înfăptui întreaga legiuire financiară impusă de împrejurări, făcând din impozitul angresiv pe venit punctul cerurii în jurul căruia să graviteze întreaga problemă a birurilor, va inlătura dările apăsătoare şi nedrepte, va echilibra finanţele statului prin, suprimarea tuturor cheltuetelor inutile şi provocatoare, va organiza şi ia activa producţia internă pentru că kamat, astfel, este cu putinţă să se creeze acea viaţă mai eroică în interior şi spunătoare în sfară, de care are nevoe România (aplauze prelungite). Consecvenţi concepţiei de concordie socială de care am fost stăpâniţi, întotdeauna, vom ciuta ca problema muncitorească să capete o rezolvare integrală, la deplină conformitate cu interesele naţionale şi de ordine ale atestatului ( pi.). In această privinţă, sunt indeajans de cunoscute intenţuune şi deciziuniie nussue pentru a numiri li nevoii de a inzista şi de a mai aduce în discuţiune alte argumente şi probe. Dacă mai adăugăm, d-nii mei, necesitatea poruncitoare a unei legiferări unitare ,administrative şi judecătoreşti pentru întreaga Românie mare, întocmirea unei noi constituţii care să cuprindă sub veşmântul ei toate Stările de fapt, ce s'au creat de pe urma războiului şi să facă posibilă o bună dezvoltare viitoare a tuturor forţelor sociale din această ţară, consolidarea economică a statului prin punerea la valoare a forţor noastre proprii—am spus ceea ce poate costitui nn era prezentă programul efectiv de acţiune şi de muncă la care suntem chemaţi (aplauze prelungite). E bine insă, dar, să amintim că toate aceste îndatoriri nu pot avea importanţa notărtoare, că eie nu reprezintă echipajbiuul necesară viaţa naţională şi politică a statului decât dacă vor fi precedate de cele mai drastice sancţiuni morale, ce trebue aplicate infractorilor de toate categoriile, acelea care au considerat avuţiile şi linanţeie ţărei diript un teren de exploatare in interese personale şi care nu pot râmi ânea la mnjiocal societăţen de cât ca elemente compromise care provoacă în toate direcţiunile indignarea 5 şi oprobiul obştesc (aplauze prelungite ! Nu se pot eres nici insituţii de stat, nu se pot înfăptui nici reforme sociale, nu se pot întemeia nici mijloacele de desvoltare aie unui stat—de cât dacă se inrămă con- j rupţia, se pedepsesc incorectitudinile şi se apără autoritatea morală fără de care nici guvernele şi nici popoarele nu pot să fie la înălţimea chemărei lor (aplauze prelungit). Prin glasul nostru nu vorbesc ambiţiunile deşarte şi trecătoare, ci vorbesc interesele mari ale neamului, se afirmă necesitatea poruncitoare a unei acţiuni imediate de refacere şi de reorganizare (aplauze). Datoria ţarei Alegerile care vin sunt pentru conştiinţa dv. cea mai mare încercare în care a putut fi supusă în viaţa politică a statului nostru, o generaţiune (aplauze prelungite). Gândiţi vă, dar, că dacă aţi moştenit de la înaintaşi un trecut glorios in fapte, dacă fiecare dinte dv. a dat în răsboini pentru rdintegirea neamului un sacrificiu ,aveţi obligaţiunea de a vă ridica la înnălţimea imprejurariior, de a le înţelege şi de a da prin sprijiniţi dv. posibilitatea regenenrei prezentului şi a pregătirei viitorului (apt prelegie). Ori cât de bine intenţionaţi am fi noi, ori cât de multe competenţe am avea, ori cât de bine ar fi coordonată arţumea noastră, nu ne putem achita salutar de sarcina ce ne-a fost dată decât cu sprijinul dv. întreg şi necondionat (apUare). Ia toată dezvoltarea noastră istorică din trecut, in toată munca pe care conducătorii acestei ţări au depus’o în epoca de renaştere a României moderne ei n’«a avut, în afară de patriotismul şi priceperea lor, decât doi sprijinitori: pe Dumnezeu de sus şi pe poporul de jos. (Aplauze furtunoase). în acest ceas, care e ceasul marilor socoteli şî a supremelor dedslani, fiţi d-ior, oamenii datoriei şi gândiţivă iă şi d-snă şi noi aceşia care vă vobim nu suntem decât trăsătura de unire intre trecut şi viitor. (Aplauze prelungite). Dacă aţi ştiut eri, pe câmpul de lupă să faceţi prea sângele şi eroismul d-stră, regâtora dintre ziieie glorioase ale trecutului şî perspectiveie luminoase aie viiîortunui —înarmaţi-vă astâzi ca toate petenie sufleteşti de care dispisneţi, daţi-ne ajutorul pentru ca, împreuna să sdrobim daşimanul dinăuntru. (Aplauze prelungite). Vom putea, dior, să ne facem astfel datoria întreagă faţă de neam şî faţă de ţară, iar urmaşii nştri vor binecuvânta clipa în care am ştiut să le asigurăm o moştenire trainică, impunătoare şi demnă. (Aplauze furtunoase, ovaţiuni), forme democratice şi naţionale, care este şi rămâne numai opera partidului liberal (aplauze). D. Cropensch! analizssză apoi guvernarea averescană care ca şi cea ţărănistă nu s’a distras prin nici ua act folositor penru ţară. Partidul liberal se prezintă ca trecutul seu bogic şi ca programei său de guvernământ adu gat tuturor necesităţilor de azi. El are greau o sarcină de a realiza consolidarea sanaţiunei economice şi financiare şi ordinea socială, grav camdromie de ultimele două guvernări (art.), la a)îă ordine de idei, analizând programul ţărănist, d. Crupenschi relevă faptei că ţărăniştii au două programe: unul adoptat în congres şi care este insprat de programul comunist din Rusia, şi altul pe cari-l împart ţăranilor, şi care este mai t mai domol, pentru a înşeta pe săteni Ţârăiniştii cer înarmarea satelor, desfiinţarea jandarmeriei şi a poliţiei, pentru a pregăi revoluţia. Ei propovăduesc lupta de clase şi mai mult decât atâta, învrăjbirea socială. In ce priveşte problemele şi Interesele orăşeneşti,ţărăniştii nici nu se ocupă de ele Nici problema muncitoriaşă, nici cea a funcţionarilor, nici cea a negagtorîmei, nici cea a intelectualilor,—nici una din aceste probleme nu figurează în programul ţărănist. Programul partidului naţional-liberal se deosebeşte fundamental de acest program, pentru că ei coordonează interesele şi năzuinţele tuturor categoriilor sociale şi eliminează orice leptace clase (aplauze). D. Crupenschi face apoi o sumară expunere a programului nostru şi termină făcând apel la cuţtiinţa şi patriotismu! alegătorilor, ca să-şi aleagă reprezentanţi demni de menirea ce o are noul Parlament—reprezentanți pa care îi găsise numai pe 1sta partidul liberal (aplauae îndelungate). Cuvântarea d-lui Const. Crupenschi iubiţi concetăţeni, Când ne presentăm în numele pariîdului liberal spre a ne spuse cuvântul, nu venim în numele unei grupări necunoscute, d în numele unui partid a căruia istorie politicâ se confundă cu înseşi istoria ţării, din aiuimîi şasâ-zeci de ani. Sjjua ^ceasti, peatia că gruparea „ţărănistâ“ afirmăj că in cel 61 de aai im s’a făcut nimic în {atr—aşa avumâ programul »ţârânist“Acum 60 de ani eram o ţară medievală care suporta când ocupsţiunea roseS ă, când cea austfUcă, sau jugal turcesc. Accm 60 de ani aveam robi cari se vindeau Cum se vândam vitele; n’aveamframuri, n’aveam şcoli şi universităţi, n’aveam o sia a economici. Namic la 60 de ani am realizat aceste mari asusfomiaţiuni cari ne-au „dus, în starea de azi, cari nu poate fi comparată cu trecutul invocat. A easta ds.s . citare economică şi culturală nedatoreşte celor doi mari barbaţi Mihai Cigamiceanu şi I iu Craiianu Cvii au condus paalaui liberal şi cari nu mai aparţin partidului, ci ţârei şi istoriei. La realizarea acestei mari opere n’a participat nici un ţărănist, pentru că pâpâ acum ua su, doi, n’a existat nici un ţârânisî. Tot ce s’a îafâptuit de ia 1864 încoace este opera partidu ui naţional liberai—după cum tot ce te anunţă acum în programul ţărănist pentru ţărani, este o pera îatâptuita de patidic liberai, de ia 1907 încoace. D. Uapenschi aminteşte fazele mai înserunate aie politici liberele de la 1907, spremva faptul ca îa congresul general al partidului liberal ţinut la ilucutesti in 1913, d. C. Stere, pe atunci niperal, cerea numai culegiui un c, pe când d sa a cerut votul cniversal complect (aplauzs). Dl. Stere a pâ âsit partidul liberal pentru că guvernul prezidat de d. I. I. C. Bratianu, care a realizat unitatea naţională n’a vrut sa facă alianţă cu Germania şi Austro Ungaria («plastic pu.eroice). Mai mult, d. c. Sterenu s’a tinut macar de ceea ce hgâduise în Carps ra, că va iimânea soldat in rânduaie poporului, de îndată ce oe va decide răsboi, când-sa a pactizat cu duşureii ţării cu care a tipărit ziarul „Lumina“ pe care i-a trimit în tranşeele soldaţiior noştri (ap!, puternic). Astăzi d. Stere alaturea de d-rul Lupu, conduce gruparea d lui Mhalache — dar niei unul dintre aceia ce şi zic „ţărănişti" nu a participat la realizarea mariior re IT^ £_ a ® W% 1 * g * w Situaţia Politica şi Programul Guvernului Discursul d-lui O.Gr. Mârzescu Primit la tribună cu nesfârşite urale, d. Mârzescu, ministrul muncei, începe prin a spune că nici odată la o întrunire publică nu s’a simţit mai desarmat ca astăzi pentru că nici odată politica partidului naţional-liberal n’a fost susţinută cu atâta talent şi cu atâta competenţă cum au susţinut-o d-nii Iorgu Ciolan, Victor Iamandi şi Const. Crupenschi. Căldura şi entuziasmul sălei întregi însamnă un acord de convingeri. Eram siguri că vom avea această primire aici în Iaşi, pentru că Iaşul prin întreg trecutul său şi prin acţiunile ce a susţinut are o experienţă politică care îi permite să judece situaţiiile, partidele şi oamenii şi să indice el însuşi soluţiile (aplauze). In campanie electorală se examinează aceia ce stau în faţa noastră, pe aceia care mai îndrăznesc să steie în faţa noastră. Făcând un tablou al partidelor politice, d. Mârzescu constată că avem astăzi: Partidele Conservatoare — fără capacitate de a guverna. Partidele anarhice, partidele fără orientare politică — şi un singur partid democratic de ordine şi înfrăţire socială, care este partidul liberal. Partidele Conservatoare sunt nuanţa d-lui Take Ionescu care s’a avântat pe aripele naţionalismului şi a căzut prin plumbul reacţionarismului, a politicei de concesiuni şi s’a dovedit că nu poate guverna, nici cu ajutorul d-lui Averescu nici cu ajutorul d-lui Iorga. Partidul Progresist al d-lui Marghiloman, care nici nu candidează aci și partidul conservator al d-lui Averescu. Compunerea guvernului Averescu a dovedit că el este al unui partid conservator: 12 dintre membrii guvernului erau conservatori. Acţiunea lui în chestiunea agrară a dovedit că el susţine numai interesele marilor proprietari (aplaze). Amintirile guvernărei lui Averescu sunt proaspete. Această guvernare ne-a dus pe pragul falimentului şi în prăpastia unei decăderi morale (aplauze). Nu e nevoe să insistăm asupra rolului pe care l-a îndeplinit „partidul poporului“. D-stră, ieşeniii aţ experimentat acest regim nenorocit. Fiecare zi aduce noui descoperiri şi noul arestări. Foştii prefecţi de Tecuci, Constanţa şi Durostor sunt arestaţi. Alţi sunt în anchetă. Fraudele săvârşite sub ministeriatul dlui Tazlăueanu au dus la o acţiune publică. Afacerea Schuller a fost trimisă la parchet. Statul constituindu-se ca parte civilă cu 26 milioane. In decursul a trei săptămâni numai, de când am venit la cârma ţărei, am realizat la un singur departament 100 milioane economii budgetare. S’au suprimat sinecurile din străinătate. La departamentul Muncei am găsit 140 inspecori cari niciodată nu şi au inspectat regiunile, in Basarabia am gasit școli de ucenic fără fonduri, cari astazi stau în mizerie. Noi am lăsat 4 inspectori administrativi, şi am găsit 24 mape cioridcn:ni#.r&»IV ?. Incapacitatea şi imoralitatea guvernăre averescane fac dovada că „partidul poporului" s’a arătat nevrednic. Ce valoare reprezintă „ţărăniştii" ? Ideia ţărănistâ a fost reprezentată în opera şcolară a lui Sp. C. Haret, în mişcaea economică şi cooperatistă de la sate condusă de d. I G L.« ^ şi Vmtru Brade iniţiativa reală a lui 104 I. C. BRATIANU pentru reforma agrară şi votul obştesc. Idila ţărănistă a fost reprezentată prin „Liga Reformelor" înfiinţată la Iaşi nu de către d. Stere ci de organizaţia partidului liberal de aici. (aplauze). Eram secretarul ei. D. Mihalache plângea atunci la mormântul lui Haret şi striga: „Trăiască Ion I.C. Brătianu!“ în care vedea simbolul politicei ţărăneşti. Astăzi trebuie să aducem cu omagiu d-lui C. Stere pentru că este conştient că nu se poate prezintă înantea alegătorilor ieşeni, după cum d. Mihalache în aceiaşi măsură este inconştientă când crede că Iaşul intelectual îl poate adopta (aplauze). Ţărăniştii cari au dus luptă contra d-lui Averescu s’au unit cu el pentru a împedeca venirea noastră la cârmă. Ei au tratat cu d. Marghiloman cel mai înverşunat duşman al reformelor, — candidează la Constanţa pe listă comună cu el, — iată * * A r W * *■ A