Mişcarea, iunie 1922 (Anul 16, nr. 116-139)
1922-06-23 / nr. 133
mih X¥l io, 133 npi 1NJHE8TI0NEI m Cu prilejul ultimii şedinţe a psr lamantului, In care primul ministru al ţârii a făcut o largă expunere a situaţiunel politicei externe, s’au afirmat câteva principii care trebue să cârmuiască în viitor raporturile noastre cu Rusia. Desigur, atitudinea pacifică a ţării noastre este cu atât mai indicată, cu cât am avut de suferit mai mult decât oricare alţii din urmările războiului; altfel afirmaţiunea deputatului Pistiner cum că România ar susţine acţiunea Wranghelistâ, a fost binevenită, pentru ca şefii guvernului român să spulbere în parlament calomniile răspândite în anumite cercuri interesate asupra intenţiilor de agresiune ce România ar nutri Împotriva statului sovietic. Deşi vecină cu statul Rus şi suferind în cea mai mare măsură consecinţele economice şi sociale a dezorganizării desăvârşite care domneşte peste Nstru, România nu a pretins niciodată să ia iniţiative sau să dea soluţiuni în ceea ce priveşte rezolvirea unei asemenea probleme care interesează întreaga lume. Dar cea Ce ne preocupă la cel mai înalt grad, este ca interesele ţării să fie salvate, fără a încerca o notă debordantă în acţiunea eventuală a Celorlalte puteri, ci impăcând necesităţile armonizării generale cu cea Ce formează drepturile imprescriptibile ale statului Român. Ia primul rând graniţele Nistrului, rămân indiscutabile, ele constitue simbolul unităţii noastre naţionale spre răsărit. Dreptul istoric şi dreptul tratatelor nu permit ca vreodată să se mai poată discuta această chestienie. De asemeni, tezaurul, care a fost încredinţat ca un depozit solemn, cu obligaţiunea juridică şi morală de a fi pasirat intact şi de a fi restituit de îndată—nu poate forma obiectul vreunei transacţiuni şi nu se poate ca statul să renunţe la drepturile sale asupra acestui punct. Acestea sunt cele două condiţiuni pe care România le-a întodus în pactul provizoriu încheiat la Geneva cu sprijinul tuturor statelor semnatare. Ele cuprind mai mult conservarea unor drepturi şi nu ţintesc la un amestec în treburile lăuntrice ale statuiui rus. România nu are nevoie a fi legată de pactea neagresiunii pentru a garanta atitudinea sa de pace. Puterile sale nu sunt îndreptate decât pentru apărare şi ele nu vor ataca pe nimeni. Desigur viaţa lăuntrică a statelor, trebueşte să se desvolte la tin o libertate deplină, fără vre’un un amestec sau vre-o Influenţă din afară. Experimentările sociale care se practică acum pe teritoriul Rusiei oricât ar j'goi concepţiunile noastre de ordine sau de umanitate, sunt săvârşite din voinţa sau prin supunerea populaţiunilor care desigur sunt singurele în măsură de a hotăra destinele lor. Dar dacă nu ne recunoaştem dreptul să ne amestecăm in procesul intern şi in viaţa proprie a Rusiei, nu putem primi ca aceste experimentări şi doctrine politice să aibă o influenţă turburătoare asupra vieţii noastre. Cu atât mai mult cu cât ne repudiem cu desăvârşire. Cu atât mai mult dar nu putem lăsa ca asemenea influenţe din afară să turbure viaţa noastră politică şi socială, fie prin agresiuni violente, fie prin propagandă subversivă. împiedecând aceste uneltiri, statul român îndeplineşte o datorie imperioasă de ordine şi de moralitate, şi aceasta nu va însemna niciodată agresiunea Rusiei ci apărare şi atâta tot. NOTIE ZILNICE Germanii şi arta franceză D. Robert de Flers, cunoscutul scriitor francez, unul din marii amici ai Românilor, care in timpul războiului a împărtăşit cu noi suferinţele pe pământul ţării noastre, vorbeşte într’o cronică dramatică din „Figaro“, despre modul cum germanii se serveau de arta dramatică franceză. Când armatele austro-germane se instalară la Bucureşti, spune d. Robert de Flers, ele avură de a face cu o populaţiune exaltată, a cărei simpatie unanimă întovărăşia pe soldaţii aliaţilor şi 1i dorea din toată Inima victoria. Atunci, când germanii erau reduşi la cele mai slabe unităţipentru a împiedeca frontul accidental, ei lăsară în România şapte divizii pentru a evita o răscoală generală a regatului dunărean. Neliniştea mareşalului Mackensen era mare. El dădu ordin ca să se redeschidă toate sălile de teatru şi să se deie reprezentaţii capabile de a atrage mulţimea. Sălile rămaseră goale la reprezentaţiile germane. Concertele din cafenele n’avură un succes mai mare. Se schimbară afişele fără să se obţină un rezultat mai bun. Mackensen chemă atunci pe şeful biroului său politic şi-i arată toată îngrijorarea ce-i Inspira atitudinea unei populaţiuni de ordinar foarte amică plăcerilor sale şi care părea că devenise dintr’odată atât de rebelă distraccţiilor ce i se oferise. — Sunt de părerea voastră, domnule Mareşal, ii răspunse consilierul politic. Acesta e un simtom alarmant. — Dar dacă se va coborî prețul locurilor? propune Mackensen. — Iată ideia unui mare șef, răspunde interlocutorul seu, mâine voi coborî prețurile. Această măsură aplicată schimbă tarifurile, dar n’avu niciun rezultat altul. Mackensen nu se mulțumi. Lui nu-i plăcea de loc sa fie bătut pe un câmp de bătăile care se întinde la controlul unui birou de locațiune. Infuriet peste măsură chemă din nou pe consilierul politic. — Ah ! strigă dânsul, eu vreau sa distrez spiritele, să îndulcesc amărăciunea acestor oameni. Am bunătatea să mă ocup de recrearea lor, şi el nu ţin în seamă de aceasta 1 Teatrele rămân goale 1 E colosal 1 Şi d-ta nu eşti in stare să-mi dai mijloacele de a umplea sălile de spectacole 1 — Cunosc un mijloc, domnule Mareşal, răspunde consilierul politic, dar mă tem că Excelenţa voastră să nu se supere. — Nu mă voi supăra de loc, făgădui Mackensen, spune-mi care e mijlocul ? — Ei bine, domnule Mareşal, singurul mijloc ca să se umple sălile e ca să se joace piese franceze. Mareşalul, cu toată făgăduinţa sa, se cam supară, dar încetul cu încetul işi reveni, căci el avea toată fineţa de care e succeptibil un creier germanic. Începusă se plimbe prin biroul său in lung şi’n lat, cu mâinele la spate şi dădu următorul ordin : — Atunci, fie ! Să se joace piese franceze ! Şi astfel, din prima seară când se jucara piese franceze, sălile gemeau de lume. lata cum se serviră germanii in 1917 de arta dramatică franceză. Dion „Făt-Frumos" este titlul unei opere naţionale scrisa pe libretul poemului „instrate Mărgărite" a d-lui V. Brumiu, cu muzica ae Hinee maestrul operei române din Cluj. „Fat-Frumos* va fi cântat in noua stagiune a operei clujene.* 9Găndul Nostru" revista pentru artă și literatura se prezintă din ce in ce mai bine şi mai variat, In noul număr găsim printre colaboratori pe: O. Tafran, N. Batrana, St. Iacopescu—In afară de colaboratorii obicinuiţi. „ „ Istoria Artelor“ este titlul unul volum ce va apare In curând ft care are ca autor pe d. O Tafrali, profesorul universităţii noastre. li Germania prepară o comemorare a filosofului tm. Kunn. „Cartea Românească‘ a retipărit într'o noua ediţie „Povestiri de rasboi de M. Sadoveanu şi a pus la circulaţie un nou ,volum de mvsie a prozatorului. Agârbiceanu, intitulat „Scene". * Au apărut In colecția „Pagini alese din Scriitorii Români" No. 79 cuprinzând „Povestiri" de C. Negruzzi și No. 80 „Rotau de Emctie Voicarescu. In colecțiunea „Minerval" au apărut: „Proza lit.ru. a" de M. Eminescu, „Scrisori din moara mea* de A. Daudet și „Carmen* de R. Métimec, am i m PAO&KA * ii'& ULTIMILE ȘTIUI TELEFONICE Intre ziare şi ziarişti Cagul d-lui B. Brănişteanu D-l B. Brănişteanu, canoscutul ziarist din Bucureşti, din nou colaborator al ziarului „Adevărul* a păţit-o... Ca reprezentant al acestei ziar d-l Brănişteanui a luat parte la conferinţa pe care d-l Vintilă Băilana, ministrul de finanţe, a ţinut-o pentru reprezentanţii presei bucureştene, a doua zi după ce s'a întors din străinătate, comanfctndu-le chipul In cere a coc das tratativele financiare ia PâîU ţi Londra pentru consolidarea bonurilor de tezaur. Se pare—depă cele ce scrie d-l Brinişteanu in „Adevărul" ca dsts de 21 ianie— că d-sa a fo at singurul dintre reprezentanţii presei boemeftene care a fost pentru intlia oară contact cu d. Vintilă Brittana. Ce puţin aşa reialtă d!n articolul „Un succes al presei" pe care d-l Brănişteenu il semnează la ziarul său şl In care se arată surprins de sociabilitatea şi comunicativitatea rainistrului de finanţe. Crestat şi educat la şcoala „Adevărata!" sub direcţiunea d-lul Const. Miile,—şi necunoscând pe oamenii politici decât prin prizma acestei.. directive redacţionale, d-l Brăniştesnu îş formase o ideie preconcepută despre anii fruntaşi al vieţei noastre politice. Fără a-i cunoaşte In deaproape, fără a fi luat vre-odată contact cu ei, —d-l Brănişteanu îi ştia numai din fulminantele atacări redacţionale ale foştilor săi colegi deli „Adevărat". D-sa sta adspat la această şcoală... gazetărească de care a trebuit să fugă (abandonarea „Lupte!" e recentă), pentru a respira un aer mai înviorător. Nu ştim dacă Ita găsitjin actuala redacţie dar In orice caz constatăm din involuntara mirturidre ce o face In articolul citat, că In sufletul şi ia concepţia d-lui Bănişteana sta produs o adevărată ,, surpriză— era să spem reacţisce. D. Brănişteanu care, sufleteşte, era altfel pregătit, de ani de zile, ca să perceapă o declaraţie venită de partea d-lui Vintică Brătianu, a plecat ca o impresie ca total alta,—căci iată ce scrie d-sa în arma acestei întrevederi ca ministrul de finanţe : „Mărturisim că şi cei gazetarii em fort egreabli surprinşi de comunicativitatea, am zice: sociabilitatea neobiciouită a ministralui de finanţe". Aceasta numai In ceea ce priveşte persoana, temperamentul şi cultura ministralui de finanţe — căci despre obiectul care a fost motivat conferinţei cu reprezentanţii presei, d. Brătişteanu şi-a infornat cetitorii in articole speciale la care a inzistat asupra Însemnătăţii pentru creditui României a convenţiilor financiare încheiate. In articolul „Un succes al presei" d-l Brănişteanu şi vrea să mai spne că bine fac personalităţi politice ca d. I.I. C. Brittana primar-ministru sau d. Vintilă Brittana ministru de finanţe, când stau de vorbă ca ziariştii şi acordă intervievări sau declaraţii. Evident că e bine, căci astfel se serveşte ţara şi implicit şi presa care ar fi o putere in stat şi ca atare are şi ea o complectă răspundere. Dar atari personalităţi politice nu pot acorda intervievări de cât In chestiuni de Interes general sin atunci când ce frământă probleme şi setaţii mari, cum a fost conferinţa de la Geana axa tratativele pentru consolidarea bonurilor de tezaur. A cere onor astfel de personalităţi să facă declaraţii la faptele meschine de toate zilele, ar fi inutil pentru Însăşi presa. Constatând însă tranziţia sufletească, frapantă a d-lui B. Brănişteanu, li vom întoarce medalia, spunând că mai mai bine fac ziariştii când cântă să cunoască oamenii de aproape şi evită a-i aprecia de la dstanţă, ca idei preconcepute sau sugestionate, cum a fost cazul distins alul nostru confrate bucureştean idegest de ani zile anei şcoli politico-ziaristice despre care credem că azi nu mai pare atât de entuziasmat fiindcă ea este in plin și fraudulos faliment moral... JUSTUS Din cauza că ziarişti profesionişti sunt ocupaţi Duminică cu congresul societatei Ocrotirea orfanilor din râsboi, adunarea generală al sindicatului presei, convocată pentru aceiaşi zi, a fost amânată pentru o dată, ce se va fixa ulterior. De candidat la o catedră Universitari De câteva zile vedem In oraşul nostru pe d. Marin Dumitrescu, profesor de Istorie la Liceul Lázár din Capitală, prea bine cunoscut din timpul ocupaţiei germane. N’am avea nici un motiv să amintim de acest domn dacă ar fi în trecere pe la noi sau chiar dacă ar voi sâ-şi facă vilegiatura la Iaşi. Auzim însă că numitul candidează la catedra de Istoria Universală de la Universitatea noastră. Tocmai de aceea trebue să arătăm ca sâ știe toți că nu admitem ca Universitatea din Iaşi să ajungă un azil la Infirmilor Intelectuali. Marin Dumitrescu nu Insamnă nimic in Istoriografia de ert şi de azi, când a încercat să ţie un curs liber la Universitatea din Bucureşti a doua zi n’a mai avut studenţi pentru că nu aveau ce să înveţe dela profesorul care nici el nu ştia nimic. Cu câteva cărţi de şcoală făcute în colaborare cu un distins profesor care este d. Clinciu, nu poate avea cineva pretenţii universitare. Zâmbind îşi aduc aminte de el elevii de liceu de cursurile sale; vrea să provoace hohote de râs la facuitate ? Sperăm că nu se va găsi nimeni dintre profesorii Facultăţii de Litere, mai ales că nu este nici un specialist intre titulari,— care să meargă atât de departe cu Inconştienţa şi sâ Îndrăznească a hărăzi Universităţii noastre pe un naufragiat. Acfidemicus Cunoştinţe folositoare — Ştiinţe pentru toţi. Sfaturi pentru gospoderi. Din lumea largă. Activitatea d-lui prof. I. Simionescu. D-l prof. I. Simionescu care şi-a extins activitatea ştiinţifică şi culturală dincolo de laboratoare şi catedră, pentru a cuprinde o atmosferă mei vastă, sta pus in fruntea unei biblioteci populare intitulată „Cunoştinţe folositoare, editată de societatea culturală cu „Cărţi Româneşti". Scopul acestei biblioteci care apare sub îngrijirea distinsului profesor ieşan, este să răspândească cultura in straturile poporalei. Este deci o bibliotecă de vulgarizare de răspândire a „cunoştinţelor folositoare" in multime, popularizând astfel in chip practic şi util numeroase probleme care inarmează pe om in lupta economică şi in viaţa de societate şi de familie. Biblioteca aceasta având a generaliza o ştiinţă vastă, este divizată in trei serii şi anume: seria A—„Ştiinţe pentru toţi“—care tratează diferite probleme ştiinţifice din toate domeniile. In această colecţiune simpatic îngrijită, au apărut următoarele cărţili: „Omul primitiv* „Viaţa omului primitiv", şi „Gazările naturale" de prof. I. Simionescu. Apoi: „Albinele" de I. A. Bâdârău „Diabetu, tagrasarea şi galbinarea" de dr. M. Cibânescu, „Razele vizibile şi invizibile* de C. V. Gheorghiu, „Viaţa microbilor“ de dr. I. Gheorgiu şi „Furnicile" de I. A. Bădăria. . * Seria B, — „Sfaturi pentru gospodari" este consacrata cunoştinţelor higienice, agricole şi altor subiecte necesare populaţiunei rurare. Pănă In prezent au apărat următoarele: „Casa* de prof. I. Simionescu, „îngrijirea păsărilor" de C. Motaş, prof. Universitar, „Scarlatina" de dr. I. Urisorghia, „Despre tovarăş»“ de preot C. Dxon, „Livada din sâmburi" de C. Gheorghin, „In jurul casei" de M. Lupaşcu, „Marcovmn“ de P. Roriade, „Sitilitul" de dr. E. Gheorghin, „Temetei imbunătăţirei vitelor" de Chlţoia, VINERI 23 IUNIE 1922 „Fabricarea săpunului" de Inginer Star şi „Votaj obştesc“ de Anton Gorovei. • Seria C, intitulată „Din lumea largă“— este consacrată geografiei şi istoriei, adică descrierea boerilor, oamenilor şi obiecirilor din celelalte ţări. In această colecţiune au apărut : „Cehoslovacia" „Finlandei“, „Bucovina" trei cărţulii scrise de dl prof. I. Simionescu. Apoi: "Ukralaa" de G. Năstase asistent universitar, „Munţii apuseni" de prof. M. David şi „Basarabia" de G. Nistm. Aceste broşure de adevărate „cemşitate folositoare" pentru popor spar sub îngrijirea d-lui profesor I. Simionescu. Eie sunt scrise rescrise într'un stil curgător, pe teţelenul tataror şi se pen la circulare In flecare săptămână, având 32 pegini complecte cu 2 iti broşura. Serviciul pe care îl aduce d. Siralonescu este imens şi el corespunde unei mari necesităţi, întrucât astfel se contribuie la luminarea maselor şi la propagarea culturală In adevăratul înţeles al cuvântului. Biblioteca „Cunoştinţe folositoare" ar trebui răspândită mai cu seamă la sate, ceiacecade in atribuţianea apostolilor fi luminitorilor satelor. Informaţii — D-nii gyngr&I Mirdârescu ministru de răzbel, Cosms, ministul lucrărilor public, Enculeţ şi Nistor miniştri de stat, şi-au anunţat sosirea In laşi pentru a lua parte la congresul Societăţii Ocrotirea orfanilor din războiţi, care începe Duminici 25 Iunie. — D. G. G. Mârzescu, ministrul sănătăţii publice şi al muncii, şi-a anunţat sosirea în Iaşi pentru sfârşitul acestei săptămâni. Dosarul neregulelor constatate de către d. Moşoiu, ministrul comunicaţiilor, în chestiunea contractelor Brutinel, Skoda, Muhhberg, precum şi a vagoanelor şi Iluminatului de la c. f. r. au fost înaintate ministerului justiţiei. i De la Asociaţia Femenistă-Iaşi După cum sta anunţat deja, Comitet in Asoc. Femeniste a comemorat in şedinţa de Vineri 16 Iunie memoria Aristizzei Romanesen cu ocazia împlinirei a 4 ani de la moartea sa. La deschiderea şedinţei, d-na Elena Meisner preşedinta Asoc. Femecitte, arată deciziunea vuată de comitet, de a slăvi memoria acelor femei din trecutul neamălui nostru, care prin activitatea lor Încercui In care au trăit, au contribuit la râdicarea ţărei noastre, fie pe teren cultural, artistic, economic, filantropic etc. In acest scop, există la sediul Soc, un registru la care sunt trecute numele acelor femei, cu notiţe biografice atât cât sta putut obţinea lămuriri până acum. Prin aceasta Comitetul vrea să râdice un monument viu, de activitate, a fenseei, care să rămâie ca o pildă, şi un imbold spre mai bine, pentru generaţiile noastre viitoare. D-na Preşedintă arată apoi, că cea mai mare artistă dramatică a ţarei noastre „Aristizza Romaneses" mărind un refugiu la Iaşi, a fost Înmormântată la cimitirul Eternitatea unde din iniţiaţia Comitetului, sta ridicat cn modest monument care urma că fie sfinţit a doua zi Sâmbătă 17 Iunie la care roagă fi inică toată asistenţa să participe. D-na Maria dr. Gavrilescu a expus activitatea vieţei acestei mari şi incomparabile artiste. Comitelul şi lumea asistentă a mulţumit călduros d-nei dr. Gavrilescu pentru conferinţa atât de documentată, de bine simţită, de frumos exprimată şi care a evocat în mintea tuturor atât de admirabil figura măreaţi a celei ce a fost Aruzza Romanescu. Rep. — Se publică spre cunoştinţa amatorilor că in ziua de 2 iulie a. c. se va ţine licitaţie publică la Spitalul Militar Corp. 4 Armată laşă pentru furnizarea laptelui dulce necesar bornavilor pe timp de 1 an. Licitația se va ţine conform art. 72-83 din legea contabiltății publice.