Mişcarea, septembrie 1922 (Anul 16, nr. 191-214)

1922-09-03 / nr. 191

f Y a * y * * Strt mumal Matti Suntem la 1 Septembrie, sfârşitul verii şi al văcuţei. In vreme ce natura se pregăteşte a-şi strânge strălucitoarele podoabe, lăsându-vie totuşi bogăţia roadelor Sile In urmă, activităţile noastre ale tuturor se îndreaptă iarăşi pe drumul susţinute şi zilnice. Dintre toate datele care fărmuresc acum reluarei acestei activităţi, n’ci una nu este mal Insemnată mal Covârşitoare, mal Impresionantă, ca începutul anului judecătoresc. Justiţia deschide iarăşi templele Sale. Atâtea nădejdi, atâtea aşteptări, atâtea credinţe care emană printr’însa mântuirea şi igbânda. O lume setoasă de dreptate, frământată de nevoi şi de dureri, va năvăli iarăşi urmărind cu stăruinţă şi cu sete dreptatea ei, dreptatea fiecărui, întreagă ş! absolută,—ca şi Corn talerele balanţei ar putea sta înălţate pentru toţi, ca şi cum dreptatea n’ar însemna deatâ ier ori înfrăngrî şi suspine. la flecare dată, hrănit de vecinice iluzil, mânat de aceleaşi vechi idealuri, spiritul uman se îndreaptă către materialîzlrl şi către simboluri pentru a-şi apăra năzuinţele sale cete mai scumpe. Odinioară justiţia imparţială şi superioară era înfăţişată de o femeie cu ochii legaţi purtând spada şi bilinţa, pentru ca sentinţele să isvoras Că neturburate şi senine, pentu Ca nici o bănuială şi nici o înrâurire să nu le poată atinge, pentruCa întotdeauna cuvântul dreptăţi! să poarte esenţa tainică şi losică a reveliţianii adevărului întreg. Astăzi, graţioasele imagini ale antichităţii au rămas de două ori girafalice. Justiţia a devenit umană şî austeră, dar totuşi îl simţim esenţa sa Impersonali şi misterioasă Cum se ascunde în faldurile togiî negre. Una cu bile de unde în fiecare an se trag la torţi membrii instanţelor judiciare, evocă şî icoana şi CferaCierul fatailtiţii antice. Ea aduce o parte de hazsrd şi de mister, o parte impersonală în alcătuirea justiţiei reaîe—şî ne reaminteşte poate, tot atât de bine ca şî iegătura de pe oChsi zoiul Themic. Ca fiinţa judecătorului în exerciţiul demnităţii gale se ridică deasupra fiinţei omului, că dreptatea se dă fără părtinire pentru nimeni, dar Că nu mai puţin ea atârnă de o taină care rămâne oarbă şî strănă pentru toate faptele şi pentru toate durerile umanităţii. Când se trag sorţii aceştia la în Ceputul noula, orânduindu-se altfel cultul vieţii jadiciste, se ridcă de la sine importanţa şi intemcitatea momentului de care retarcă organizarea justiţie! noastre materializate şi umană. In alte vremi rî, clipa aceasta dădea priiejui unor sărbătoriri deosebite mai ales prin exprimarea de către magistraţi şi avocaţi a pătrunderilor noi care urmau a-şi face drum în viitor, in măsura experienţelor trecutului şi a progresului ordinei morale care, netăgăduit uimei şi a susţine totdeauna ordinea juridică. Dacă uităii, glasurile acestea nu se mai aud, dacâ justiţia se aşează iarăşi pentru un an maîâoda şi robele impersonale şî severe în fotoliurile sale, nădejdele şî că suniţele Care se exprimau cu fastei public de odinioară hrănesc nu mai puţin suftetde noastre ale tuturor, ale a- Celor Care fără deosebire, pătrunzând In tainele ştiinţe! dreptului urmăresc dreptatea,—cât mai daplinl Aceste speranţe, aceste idealuri stăpânesc deopotrivă pe slujitorii săi Care o împart în tăcere—şî pe acel care ia bară se luptă pentru dânsa. Am dori ca viitorul la care păşim iarăşi, să ne aducă prin sforţările spre bine ale tuturor către alte temeiuri juridice, o justie mai la alta,mai morală şi mai umană, decât acea a cărei singură emblemă o înfăţişează balanţa neguţătorului. O justiţie care simte şi care înţelege, care iartă ori de câte ori o poate face şi care, înălţând fiinţa omului daasupra realităţilor materiei, va face Ca lupta vieţii să fie mai puţin brutală—şi Ca suferinţele Celor loviţi pr ntrânsa să descrească in aceiaşi măsură, în Care va spori astfel, temeinicia păcii sociale. Valeria Bulgaru IN ŞaGA Multe şi mărunte.. Se pare că un librar din Iaşi a făcut o poznă teribilă: a aşezat in vitrina librăriei, volumul „Picante“ de Miron „alături de numele scriitorilor şi poeţilor noştri“ cum se alarmează un foiletonist al „Opiniei“. Se vede că „Picantele“ au atins scoarţele unui volum de poesii simbolice şi de aici întregul proces intentat lui Miron, acuzat ca „tipărit nume de oameni respectaţi şi serioşi, ba chiar şi de „domnişoare foarte onorabile“. Rechizitorul contra lui Miron ar fi teribil, dacă n’ar fi atât de grav şi de... picant. Nu ştim dacă „poleţii noul„ au fost răsturnaţi,—în orice caz Miron s’a ales cu o reclamă neaşteptată !..« O reflecţie : Femeia lipsită de inteligenţă e mult mai rea decât un barbat prost—pentrucă vorbeşte mai mult.. . • Apropos de celebritatea averescană . Cel mai rapid mijloc de a reveni popular, e să te compromiţi singur. Dovadă: Tăzlăuanu, Schuller, şi ceilalţi fruntaşi averescani 1. Binecuvântare evreiească. In peronul gărei, la plecarea trenului, tatăl dispârţinduse de fiu : — „S'auzim de bine, pleacă sănătos, D zeu cu tine ! — Crezi, tată, că Dumnezeu o să meargă cu mine în clasa treia ? !+ Abia plecat din ţară spre orizonturi necunoscute, şi in urma doctorului Lupu se anunţă întoarcerea in ţară a doctorului Rakowski... Ţărănismul d-lui Mihalache are nevoe de complectarea tratamentului comunist.. REFORME MILITARE La deschiderea sezhinei ordinare a Corpurilor legiuitoare, d. general Mârdârescu, ministrul de Râsboi, va depune mai multe proecte de lege In vederea organizărei armatei. In unul din aceste proecte se prevede si dispozifiama ca, pe viitor, sâ nu mai aibâ dreptul de a comanda o undate de front decât avei ofițeri cari au absolvit cursurile şcolii de război. Se vor mai legifera şi alte dispoziţiani cari ca ajute la organirea şi selecţionarea corpui ofiţeresc. incendiul din Bucureşti Un revendiu a distrat ieri 2 case din şoseaua Matei Vodă, cauzând pagube de câteva sute de rali de lei. --- Brazda împroprietărire!» - brazda înfrăţirei Un cuvânt al d-lul I. I. G. Brătianu tst0 I■yvrcsaasr mibwar*** In euroul acestei săptămâni primul ministru, d. I. I. C. Brătianu, a luat parte I« unele împroprietăriri ce au avut loc In diverse centre din Bucovina. Bucovinenii «a făsut, euia era ustura?, o entasistă primire omătul de stat al marelui patriot, care a condus războiul pentru crearea României moderne şi care a dă ţării întregite marea reformă spilală a improprietăriei La primirea că i s’a făcut la Burdujerd, primul ministru a răspuns arătând leucurie, sufletească ce o resimte păşind pe pământul scump al Sucevei care este şi rămâne un simbol al Unirii. La solemnitatea Împroprietărire d. I.I. C. Brătianu a rostit următoarea cuvântare: — „Această zi, a spus d-sa, este o serbare a dragostei şi frăţiei, fiindcă cu dragoste s’a dat pămflntul acesta, pentru a întări legătura de frăţie intre diferita clase ale neamului nostru.— Pământul acesta se dă pe veci, se dă cu dragoste, ca să rodească din belşug nu numai pentru cei ce-l muncesc, ei pentru neam şi ţară. Cu pământul acesta să se uniaseft nu numai trupul, ci şisfiita tuturora, ca dn această legătură nedesfăectă şi răsară adsvărsta iubire pentru această ţară, care este Stetul român, grt* de a face operă at dreptate socială. Pământul s’a dat cu ^credinţă în cei de szl şi cu nădejde Ia cei de mâne. Nleili nu se poate vorbi mei cu nădejde, decât f.coîo, unde brazdă se Înfrăţeşte cu muncitorul, eare o răstoarnă, ea h dea roade binecuvântate pentru toţi cetfiţerii acestei ţări Stând ps temeiul sigur al Kosmului nostru, avim încrederea la viitorul neamului nostru, căci temelia noastră este tare, fiind dragostea de neam, munca cinstită şi hotărâtă. Uzez ca pe aceste temelii să se ridice puterea Statului nostru, care este şi trebue să rămâe şi cel mai puternic în Răsăritul Europei, să fie organ de putere şi e£vilizaţlt, de apărare a păcii la gurile Dunării şi de aici uncolo, cum a fost pa vremea lui Ştefan cel Mare. Urez ţăranilor să fie demni de simţimântul cu care se dă pământul, să înţeleagă solicitudinea guvernului şi adâcea dragoste de ţăran a Regelui nostru, care a tras spada ca să înlăture litere meşteşugite, trase de puteri duşmane în trupul Moldovei. In aceste clipe solemne, cund pământul se dă cu dragoste şi cu frăţie celui ce se cuvine, strânşi uniţi şi stăpâniţi de acelaş sentiment, credinţă şi devotament, să strigăm: să trăiască M, ca Regele Ferdinand". Cronica artistică EXPOZIŢIA Rathi MEICO In sala „Evenimentului" (actualmente sala „Expresul") tânărul artist al teatrului naţional, dl Melcu, expune o serie de cincizeci de picturi in culoare, executate în timpul in care a avut prilejul că soarbă din infinitele frumuseţi ce le poate oferi pitorescul naturei. D-l Meicu este un diletant. Pictorii de carieră ar face deci rezerve, întruclt ei pun, ca drept cuvlnt, chestiuni didactice și de școală ceri vin de multe ori ca multe avantagiii în sprijinul artei. Nu vom vorbi deci de „pictorul" Meicu, —după cum n’am vorbit de „poetul" Miron,—ci de diletantismul său in pictură care nu frizează bunul simţ al nimănui, şi nici chiar al acelora mai pretenţioşi în materia de artă, dacă vor judeca drăgălaşele prize în cadral stricat al diletantismului. De aceea vizitatorii se vor opri cu mulţumire in faţa picturilor expuse de d-nul Meicu şi vor constata că Sunt demne de toată atenţiunea pasagiile pitoreşti de cari a fost sugestionat ochiul fiu al d-lui Meicu. Ei se vor opri mai mult asupra următoarelor picturi asupra cărora atragem atenţiunea deosebită: „In hală", Hanul Sculeni, Casă Ţigănească, Iarna, Şatră, La Bicaz, Pădure, Lacul Brateş, Casă din Ţicău, Mănăstirea Bistriţei, Satul Şerbăneşti (Dîmboviţa, Vine Ploaia (cort in cimp) Ciurchi, Vlădeni, Casa din Copou, ş. c. Prezentăm publicului care urmăreşte manifestările artistice din Iaşi în cadrul diletantismului şi al meditei Inerente d-lui Meicu, lucrările exrss® la sala „Expresul". Judecate sub călăuza acestor consideraţiuni şi cu sentimentele ce le evoacă variatele peisagii ale d-lui Meicu, care e un amant al Nature!, ele vor procura o clipă de recreare, ceaace denoţi că înclinaţiaade pitorale ale expozantului sunt într’adevăr remarcabile. 13COORI După pensiile lui Dim Anghel reunite tntr’un volum complect, apar reeditate petsii- istul St. O. Iosif, de către societatea „ Viaţa Românească“. Primul volum conţine neuitatele , Patriarhul* cu care St. O. Iosif s’a ctabrit în lirica românească. Asupra „Patriarhalelor" vom reveni. * Va apare în curând un volum de „Amin- Un* datorit istoricului Radu Rosetti. Deaseminea va apare un volum de „Amintiri literaredin trecut“ al d-lui Arar Gorovi, şi un volum de „Amintiri" din lumea ştiinţifică al d-lui pof. dr. N. Leon,— toate în editura Vieţii Româneşti* din Iaşi. » Societatea simfonică „G. Enescu* îşi va relua activitatea din primele zile ale lunei curente. Credem a şti că în actuala sesiune muzicală, socielaţia „Enesm" va aduce fectiva senzaţionale surprize artistice. Informaţii — Leul a cotat ieri la bursa din Paris 9 30. — In baza art. 100 din Reg. comunal, Primăria a numit o comisiune formată din dnii Eug. Protopopescu, arh. Sachelarie şi consilier comunal Th. Zippa, pentru cercetarea solidăţii schelelor dela clădirea d-lul Teldlet din str. Lăpuşneanu. Comisiunea constatând că schelele sunt putrede şi că ameninţă să cadă în fiecare clipă periclitând viaţa trecătorilor, a opinat pentru imediata lor dărâmare. Primăria după somaţiunele legale a început astăzi dimineaţă dărâmarea lor. — Comisiunea însărcinată cu reorganizarea cimitirelor, a fost convocată îtt prima şedinţă, la Primă- rie, pentru mâne Sâmbătă ora 5 p. m. — Cu privire la Informafiunea apărutâ ieri in ziarul „Opinia", direcţiunea Institutului Andrabîc din Iaşi ne comunică următoarele: Tratamentele zilnice se fac actualmente regulat la acest Institut in fiece zi fără întrerupere de către d-l doctor Bazgan, care înlocuiește pe d-l doctor Lebell in timpul în care d-sa este suferind, d-l doctor Bazgan având o îndelungată practică făcută la institutul antirabic. Deasemenea și agentul sanitar al instituluî antirabic are o îndelungată practică în această direcţiune. De altfel peste câteva zile se întoarce din concediu şi el doctor Emil Paşcariu ca directorul Institutului antirabic astfel grija ce o arată „Opinia“ nu este nntu nimic motivatâ. „ Anunţăm cu multă părere de rău ştirea despre încetarea de viaţă în floarea tinereţe! a domnişoarei Marit Arabu—fica dîmnislor Anibai Arabs. Detesta copitiţă împlinise ieri, în stea morţii, 15 ani. Inmormâetarea va avea isc mâne. Condoleanţele noaste ladarerate itei ii. CHESTIM FALSIFICĂRII VINURILOR — Un nou deziderat al podgorenilor Congresul din Arad. Producţia viticolă. Transportul şi exportul vinului. Institutul Ampelografic. Măsuri riguroase contra falsificatorilor de vinuri la caree! aceste săptămâni -J*. ţinut la Arad cu congres si podgorenilor ardeleni la cari au fost parts de tryslad din întreaga ţară. S’au discutat chestiuni de ordin general referioare la cultura viilor şi la partea economică şi administrativă a viticulturei, formulându-se o serie de deziderate exprimate printr’o ifloţiane. Astfel au fost desbitete chestiunea producţiei vinurilor, a exportului, a transporturilor, a culturei, a taxelor etc., congreaiatii propunând între altele acoaterea vinului de sub regimul băuturilor spirtacuse, înfiinţarea unui „Institut ossheografie, patologie şi conologie“ pentru orientarea plantaţoaneior, tutarei, combaterea halelor parazitare şi prepararea raţională a vinurilor," precum şi înfiinţarea unei „Comisiurii economice viticole" car să se ocupe în mod special de toate problemele ce interesează viticultura. * Dar una din cele mai principale chestiuni cari au fost dredate în recentul congres al viticultorilor a fost chestiunea falsificărei vinurilor. Se ştie că podgorenii din vechiul regat au suferit mult din cauza vinurilor ce au fost aduse din Ardeal şî cari concuram în preţ vinurile din regimnice obicinuite. Se mai ştie că vinurile aceste din Ardeal au fost îa totel falsificate eşa că ele nici nu puteau fi denumite visuri, ci mai mult un fel de ilmocade sau cvst asemănător ca vinul de mere sta alte fncte. Se afirma atcncea când aceste vinuri erau falsificate de însuţi podgorenii Ardealalşi şi că astfel le’a patat naşte acea depreciere a preţului şi căliţiţilor de vinari de pe urma căreia podgorenii oneşti au suferit daune mari. Iată însă se face dovada că îmuţi podgorenii din Ardeal se ridică împotriva falşificărlior de vineţi. Această chestiune a fost dezbănută cu mult şi justificat interes, congresiştii exprimând an desiderat prin care cer înfiinţarea de urgenţă a unui servicii spsfist pentru combaterea fraudelor, in scopul de a se reprimi cu asprime pe falsificatorii de vinari cari ajerg la modal cel mai grav interesele podgorenilor şi compromit la total viitorul viticulture!. Ziarul nostru a atras în diverse cazuri chestiunea falsificatorilor de vinuri, cari,— trebue a’o recunoaştem—se bucură de regimul unei depline libertăţ’. Datorită fals ficatorilor de vinuri am vizat anul acesta că podgorenii de laşi au fost nevoiţi să şie desfacă vinarire in depozitele lor pe cari şi le au creat adhoc în Iaşi. Podgoreniieu ţinut si devie cârcismari, după cum agricultorii nu sunt morari ori brutali. Dar falşlficatorii de vicari au operat in aşa fel incit au ghit pe podgoreni să recurgă ii acest mijioc, pentru a scapa de concurenţa primejdioasă sub toate formele a falsificării vinurilor. In ce piveşte insfituirea canei control riguros în această privinţă, tot am dori ca el să fie imens şi asupra acelor cinice prodecitorii de vin cari ca şi negustorii recurg la mijlocul de a falsifica vinurile. Controls prin armare si se exercite pretutindeni—la producător ca şi la debitant. Numit astfel măsura va fi salutară şi salvatoare. Desideratele exprimate în congresul din Arad sunt interesante şi desigur că guvernul le va cerceta cu toată atențiunea. Succesul ofensivei turcești Turcii iu ecisizat localitatea Eschl-Ssir înaintând pa un front in adâncime de 70 kilputifri. Atacul de la Ksrafidar a fost pregătit în secret și a surprins armata grtad care s’a retras cu însemnate pierderi. st