Mişcarea, aprilie 1923 (Anul 17, nr. 73-96)

1923-04-02 / nr. 74

mm ANUL XVII fio. 74 LEO XmMdRH« a RECLAME: REDACTLV Si ADMiiNiSTRAȚlA Wata Ucdrei 80, 6 | Se primesc In coR#ţt®nf tneacîaghez^e are* la «râs #$ Morsa s 9—IS a. a. § *âmfe!teâra|k zfcmdsá M, Ffcfa tinSrd 0. ^ I—5 p. «t. 'I Ctea*5âK«n** tette ajpsaftde és pstitatzto wp.- sasrasa T^^SB^sagag^iB^ii^CTWMw^ics^; APăSBR ELN3C Sisfc diraefteae* msS saseîîst ca K«»ms«: Cc»'.8,i3(ft«eria I JEU ! *t iotmtmcsu PRIVI PRI­ GURI SPARTE — Aspecte politice — Deşi se părea că votarea Consti­tuţiei şi sancţionarea el de cătră Rege trtbuia să adu­c oarecare li­nişte şi să potolească turbu­­rile por­nite de pretutindeni în jarumcesîel mari chestiuni, agitaţia Continuă înteţită. E aşa de greu de împăcat a­stea curente Ce se întretaie şi se izbesc, Cu toată puterea Ce le-o dau latere,iele ame­ninţate ale unor®, sau avântal dez­­lâi­ţuit el celorlalţi. Studenţimea e în plină ferbere; în mânia ei a ridicat de pe pavajul străzii însăşi arma de odinioară a lui Israel-acea de Care a pierit cândva Sfântul Ştefan. Prin Ceaţă şi fum de fade tropotul Cih­or a deşteptat o­­raşul adormit de-atâta vreme, neo­bişnuit de atâţia ani cu zgomotul răzmeriţei. De ce atâta u­gie, de pe urma Căreia dorim din toată ferm­a să Câş­tige numai breaa­a geamgilor—mai toţi evrei, fie zii în treacăt—şi nu şi acea a doctorilor,­­ cuîtor­ de Ca­pete sparte? „Am fost înşelaţi d­e strigătul des­­„nădăjduit si lise cruiul naţionalist. „Am fost păpuşile cari am jurat în „voa guvernului şiret care a tras „Iarăşi sforile fărâ ştirea noastră. „Câtă vrem© a avut nevoie de cru­cile întoarse şi de steagurile negre „Ca să-şi treacă legile vii, ne a la­­„sat că manifestăm pentru Consti­­­tuţie. Şi pe urmi, Că naţionalizarea „subsolului şi regimul presei să trea­­­că fără greutate, ne-a jertfit ca să „aibă şi spi­­­nul Evreilor. Iar acum „toată puterea Statului apasă asupra „noastră. Puşcăriile sunt pline de pa­trioţi, baionetele ţăranlor soldaţi pă­­„zece dughen­is jidâneşti! Trădare, „trădare—de trei ori trădare!“ Va fi fost într’adevâr guvernul a­­tât de viclean, atât da prefăcut ca să ieşele Cu tot dinadinsul entuzias­mul studenţieî! ? Să fi fost o sch­i­­bare la faţă, c­u cine ştie ce pre­siune străină care să fi impus hotă­rârea neaşteptată care înseamnă de fapt împământenirea în masă a mul­ţimilor evreeşti? Să se fi ich­mlst până Intr’atâta oamenii cari pârăsesc, tânjind uşile în urma lor, at­ioanele de la Versa­illes, ca să nu iscălească co­diţii u­­militoare şi josnice pentru ţara lor învingătoare ?... Sau trebue să cântam site motive, mai temeinice, mai adânci decât sfo­rile mărunte ale politicianismului şi ale Combinaţiilor parlamentare? Nu, oamenii de la 1919 nu şi-au uitat trecutul. Căci trecutul acesta Însuşi le-a adus o dureroasă expe­rienţă. Dacă ne reamintim rezultatul practic al apă­­rii îndârjite a inte­grităţii drepturi­or statului, dat fiind condiţiunile politice interne şî exter­ne de atunci, adică [dem­ionea gu­vernului dda 1919, este iarăşi cuno­scut Că Cei Ce l-au urmat la Cârmă, mai puţin convinşi de dreptatea cau­zei, mai puţin Conştienţi de ţaria nea­mului, au Închinat steagul Împotri­virii şi au iscălit. De două o­r­i trecutul nostru cel mai apropiat, străinătatea a vrut să ne impue cu iu­s tondiţiuni restric­tive, hotare strâmta libertăţii câşti­gate prin îsbânda armelor noastre. Şi printr'o înaltă chibzuinţă, printr’o a­­dâncă prevedere, sfetnicii de az­ al scaunului domnesc au vrut să înlă­ture pentru totdeauna amestecul a­­cesta primejdios al marilor puteri in viaţa lăuntrică a ţă­ii. Rial trebuia tăiat din rădăcină. De-aceia şi drepturile largi hărăzite Cetăţenilor de altă lege, dar hărăzi­te de noi trişm­ ne, prin noi Înşine. Din voinţa liberă a parlamentului, nu de frica intervenţia ne!­streine şi-a bancei internaţionale. Primind articolul din Constituţie şi mărturisim! în faţa lume! întregi Că li s’a făcut dreptate, cetăţenii evrei a intrat de­ sparat! în îngrădirea le­giuirii ngfctului. Ori ce regtrooger, ar fi adus sub sită cârmuire, apă­sarea grea a tratatelor,—de-acu n Îna­inte recursul îa afara e înch­s. Mu­tările de stradă și întrudirire zgomo­toase n’ar fi împiedecat ceeace a În­lăturat definitiv însuşi cuvântul de mulţumire a color in cauză. Şi de-aceia astăzi când ne găsim Cu tojit sub pavăza aceluiaş stat, sub ocrotirea dreaptă a aceloraşi legi, tulburările şi ameninţările nu-şi mai găsesc roitul. Iar dacă toţi'adevăr In economia naţională există vre-o lipsă de echilibru, dacă oraşele Moldo­vei trebuese recucerite de neamul lor de­ baştină, dacă in sşezemint­e de cultură se arată proporţii nefireşti care trebuesc îndreptate, — aceasta nu se va face fluturându-se pe străzi crucea cu ghiare a naţionalizmului de peste graniţă. Numai prin munca Încordată a solidarităţii Cu adevărat naţionale, in margineie drepte ale legii Ce asigură desvoltarea tuturor, ce vor putea Întări temeliile puternice ăie aşezămintelor noastre, păstrându­­le şi Infiorlndu-ie in vechile lor tra­­dițiuni naționale. IN SAGA Multe şi mărunte... Ziarul „Preia" ademeneşte cetitori cu tot toiul de premii, că doară va ttatornici un publc cetitor. „Presa" ar tribui să Institui premii deose­­bite pentru acei cari vor avea răbdare şi cu­rajul de a mai ceti proza d-lui C. Mill0. * O rectificare cu tăie: Confratele no­tru dela „Opinia* despre care spuneam că est membru ai a­lbumt co­munist şi care prin b­otoanela ziarului bom­­bareeaza cu ghiulele pe burjui, are şi alt» sentimente puticlett. De p­lda averetean, — că di au fost averescant­­­ — şi a dud figura sub prefectura a-lui Celibidachi, ie­siutile ageţlor de siguranţă. Asta pentru singu­anţă,­ sucaşilor comu­niste I . B . , şi ? Un naţionalist puritan ar fi găsit căte­va mici contraste, în persoana unora din autorii manifestaţiilor şi spa­gtrilor­ de geamuri de daunăzi. Aşa de pildă, covârşind numărul studen­ţilor manifestanţi, sau numărat literatori, comunişti — ba chiar s’au văzut dând tdr­­coale şi cunoscuţi agenţi politici averesaani sau taktsil. $ Printre manifestanţii contra evreilor ni se semnalează a­tivitatea unui foarte tdttdr e­­lev de liceu—ntai măcar student—fiu vitreg ai unui cunoscut fruntaş marghilomanist din Moldova. Probabil că fiul marghilomanistului scos din viaţa politica, odata cu partidat sau,pen,tru a nu fi aparat drepturile naţionale romă­­neşti, a uitat că manifesteaza împotriva e­­vrelior cărora parlamentul ma­ghilomanit le-a deschis porţi e cetăţeniei cum nu le-a deschis pee-un an partid. Un alt manifestant din cei mai turbulenţi, — tot elev de Uctu — pentr’o bizară întâm­plare, este fi­l unuia din est mai cunoscuţi tovarăşi de afaceri a unor veroşi specula­tori, de origine evreiasca.... Ciudat cum de tânărul şcolar face antisemitism numai pe strada—şi nu începe manifestaţia acasă,— la cămin, unde zilnic se iubeşte nas la nas , cu evreul. De pe urma caruia dealt­fel pro­fită toată fumura. Citiți In pagina 2-a ul­­tos știri teritorii și telegrafice. PĂRERI­­ŞI FAPTE „Pildele” d-lui M. Sadoveanu Fecundul scriitor ieşan a reunit în două vo­lume nou apărute, nuvelele şi sirierele sale pu­blicate in ultimul timp, intitulând primul cu duiosul şi evocativul titlu „Ţi-aduci aminte“, iar al douilea cu un titlu mai profund „Pildele lui Cuconu Vichentie* care nu sunt de­cât pil­dele... autorului D. M. Sădoveanu a trecut vârsta de patru­zeci de ani, după cum cu atâta nostalgie de anii tineri a mârturisit-o în public printr’o scri­soare adresată unei reviste literare, in care e­­voca „epoca de aur* a­lterstarei noastre. De aceea judecata rece, sfatul cuminte ca şi buna îndrumare iau treptat locul romantismului şi al poesiei­ fără ca ele să răpiască, în fapt, frumu­­seţa prozei sale artiătice. „Pildele lul Cuconu Vichenţle* nu sunt schi­­î­ţe sau nuvelete propriu zise, deşi sunt scrise in­­ această formă. Ele se deosebesc de literatura­­ nuvelistică atât de talentat cultivată de proza­­­­torul ieşan, prin aceea că se resimte caracterul lor educativ şi moral. D-l Sadoveanu a trecut la acest gen, cum a trecut Al. Vlăhuţă de la minunatele sale nuve­le „Icoane Şterse“, „Din durerile lumei* etc. la cronicele şi articolele cu caracter moral scrise cu dragoste pentru noua generaţie şi cu o nemăr­ginită iubire de oameni şi de ţară. „Pildele* d-lui Sadoveanu ne amintesc minunatele cronice şi notiţe din volumele lui Vlăhuţă „La gura sobei* şi „File rupte*. Nu lipsesc din volumul d-lui Sadoveanu nici acele poveşti desmerdătoare ale fanteziei, cum este de „pildă" bucata intitulată „Iluzie“ sau gluma, cu titlu profund Intitulată „Un Turc, un Olandez şi alţii“—dar nota predominantă a acestor producţiuni este morala sănătoasă şi povaţa Înţeleaptă ce ele degajază De aceea, mai mult vorbeşte autorul, de­cât bătrânul şi bunul „Cuconu Vichenţie* care se ocupă de „afaceri personale, treburi obşteşti, chestii mondiale* nu „ca un om învaţat" dar ca un om care a cetit multe şi mai cu samă a învaţat multe, nu nu­mai din tomuri şi cărţi vechi, dar din experienţa vieţii de toate zilele. Cetiţi bună­oară acea „poveste pentru copil* care e povestea marei noastre epopei naţionale, de la zilele de înfrigurare până la izbânda de­săvârşită, sau cetiţi acele vibrante însemnări intitulate „Popor al durerii d in care e vorba de prefacerile sociale şi de vremurile democratice, —ca să găsiţi in „Pildele lui Cuconu Vichen­­ţie* constatările, îndemnurile şi sfaturile talen­tatului autor ieşan. ARALD CRONICA ARTISTICA CARICATURILE M­­IRON Mâine se deschide noua expoaiţie a tă­­nfirulul casricaterist iesnis, Miron. La­ Limitele expoziţii de pictură ce ara avat­îa cursei anami, exposiţia lul Miron insu­ice o notă deosebită. In prim»! rând fiind­că-i vorba de caricaturi—genaî cel mai agreat dar cel mai dcf.diî. Apoi mai este de remarcat fsptul că Miron ae prestată fâră pretențiaui, cs en simpie diletant,—fi precum am văsut a­­iiMî. trecut: un diletant de talent. Călcaturile lui Miron nu oferă carst­­ghiosiăc&r est­ndicolul ilustrațiilor obici­nuite caii coloreasă revistele noastre pre­tinse umoristice. Eta sunt In primul rând saije U­ore, trăsături expresive, cari tri­şează spiritul fi ironia, ia­r a vexa bunul simţ. Anul trecut,--trebuie s’o recunoaştem astlzi—«m v­eni ia lucrările lui Miron mai milt nişte lucruri de deletant fi i’«u tratat ca «.tare. De aceea nici nu au con­­acerat măcar o cronică acelei prime ex­­positinal. Dar Miron, a obţlast totuşi an remarcabil «acces, râd expositivines­sa a fost vu­ltată de marele public, care i-a reţinut absolut toate Inerţiile. Aceastâ încurajare a determinat pe tă­­năr şi caricaturist să facă 5 călătorie In Orient, fi să aducă pentru nosa sa expo­­siile, figurine și tipuri orientale, [selectate cu mult Minor in desemnai său spontan. Scriem dară această cronichetă sub ira­­presiunea successlai dia a „ui trecut fi a unora din ce nouije lucrări pe cari ie-am văzut și care asigură succesul exposijiei curente. Miron este actualmente singur­ carica­turist ieşan, ia ori­ce cas singurul dintre caricaturiştii noştri­ pasionaţi de ig.n­­.a­­cesta, care întreţine pubiicul prin expo­­siţii anuale şi prin jertfe proprii. Expos­­ia lui Miron se deschide mâine Duminica 1 Aprilie, ziua păcăliilior. Dar cei cari vor vuita inc­ărire lui Miroşi na se vor păcăli admi'âaâa­ ie, şi rad­eka nu se vor păcăii, cumpilând câte una din aceste caricaturi, despre care vom mai vorbi. Cronicar C&TITi Si RâSPUNDiTi ZiâRUL „MIȘCAREA* In editura „Cartea­ Românească* au mai apărut următoarele noutăţi: „Teatru popular* (Unirea, Plevna, Da­cia) de Serafim Ion­escu. „Muncă, pricepere ş» cinste* de Pante­­limon Diacocescu, ?I „Cartea Irinei* de O. N. Var­one. Acade­mia Franceză va alege trei mem­bri in focul decedaţilor Jean Akcard, Pacl D­uchancl şi Monsenior­­ Duchesne. Pentru scăunel Iui Jean Aicard candi­dează între alţii, Abe fiemant, G­orge de Porto-Riche, ş. c. 5. La Paris se va comemora în curînd cen­tenarul poetssk­i Albert Grand­gcy. n „Monsieur Bretoneau* comedia Iui Ro­bert de Fieurs* se va juca în cursul aces­tei luni la „Comedia Franceză". "* in editura „Ancora" a d-lor Alcalay & Calafeteanu, au apărut următoarele nou­tăţi literare: „Cura sunt ei" schiţe umo­ristice de maior Gh. Brăescu, „Poveşti de Crăciun* de V. Eftîmiu, „Oameni şi Idei" studii critice şi essai-uri de F. Aderca, „Flămînzii" celebrul roman al lul Blasco lbanez, „Decameronul" două volume ele­gante de Boccacio și „O pagină, de iubire" de Em. Zola. 1§r „Făclia de paști* nuvela lui I. L. Cara­­giale, a fost găsită sub formă de piesă printre manuscrisele poetume ale marelui dramaturg şi satiric. O revistă din Bucureşti anunţă apropia­ta ei publicare. Ne vom ocupa deci de a­­ceastă operă teatrală postumă, de Îndată ce vom lua cunoştinţă de conţinutul ei. Informaţii — Pe ziua de suftiae întră In vi­goare nona organizsre m inspîcto­­relului P. T. T. digs Issl. Nădăjduim fiă master de fiităai te va putea găsi «obt«țiunfa... tââ&ică, prin eere firele tgfifonice ale re­dacţiei nb&stire să poată funcţiona «acar Intre 8—12 dunteiat«,—aică nu e posibil altfel! — Azi comisia mea specială, a pro­cedat la operaţia de închiderea a­­nului financiar la toate institaţiile politice. Din cauza acestor operaţiuni, ad­ministraţia financiară a rămas închisă pe ziua de azi. întrunirea chiriaşilor din Ieşi In localul Camerei de Comerţ, a avut loc azi dimineaţă o Consfătuire mare a chiriaşilor. D. farmacist Adame, cari prezi­dează întrunirea, mulţumind prezi­dentului Camerei de Comerţ pentru buna voinţă Ce a avut-o punând lo­calul la disposiţie pentru discutarea aceatei Cauze, face istoricul m­işcă­­reî şi Cere unirea tuturor pentru a­­pararea cauzei. Spune Că azi, împreună cu o de­legaţie de chiriaşi a visitat pe d-l ministru Mârzescu, Care l-a primit cu multă dragoste şi a asigurat pe Chiriaş­ de toate simpatiile sale. Comunicându-se d-lui ministru mo­dificările aduse în Senat, în special asupra sporului la prăvălii, dl. mi­nistru a declarat da fost informat de aceste modificăr­i şi da interve­nit pe lângă colegii săi pentru men­ţinerea vechiului spor. Adunarea aplaudă această repro­ducere a declaraţiei ministrului. Mai vorbesc d-sile N. V. Ştefăniu, V. Bogrea, Brener şi Msrcovici, după Care adunară aprobă demersurile flinte de comitetul sindicatului chi­riaşilor. D. Adame mulţumind tuturor pen­tru gfiba prin in a răspunde che­mă­rei, Care unirea tuturor. S’au dat telegrame la Bucureşti Cerându-se proteguirea chiriaşilor. — Cărţile şi tu­barsadele vor lua vacsnţă cu începere de szi. Săptămâna lUare de MARIA GAVRILESCU I De câte ori se epropîa Pssteîe, smiati­­cele copilărie! nSvfilesc îa njintea Marioa­­rei. Tsb!oE.*I neșterse se pefindesză insiate* ochilor ei. Sziklai i se umple de an dor nesfârșit. O evlavie adâacă îi­­âataeste gâsdai Îs acele seapienile de g­ele patimi a­le nsânisitoraiuii. VâcăDts de Pişte, a fost pentru dânsa îfliot deafins, cea msi neînţdetsS, ces msi durerossă, dar şi cea msi pIScatâ. Ces m»I neîî­ţelessă, ci ptntru mintea ei de copil nu patea c® nici la chip pri­cepe de se atâta răutate, să schi^gtuiască pe Isss şi să-l răstignească. Dareroază pentru că toate suferinţeie pe care le cetea preotul seara la denie, o atingeau ţi o ros­­pongeau, cal nişte vârfuri de cuţit, drept la inimă. Plăcată, clei după ce eşea dia biserică, încetei cu încetul toate saitriaţele lui Hrî­­stos se râsipe­a, şi când ajurgea ecară, aproape total era citat lângă păpuşa care o adepta în colţul pataiak Vscar.Vis începea din Sâmbăta lci Lazăr. Dramul de la şcoală până acasă i se pă­rea ca nici­odată mai long. Ca ce leselnic să dădea Mariamra jos dis­trişară , ce dor îi era de toţi ai casei pe care nu-i vedea de­cât odată ps Inai. Mai iatăi mîtaşa,—■ căci pe ea o creştea o soră mai mare a tstăiai ei care nu avea copii—o cuprindea ca vâsde, şi o săruta In creştet, o mân­gâia, ii spunea cu blândeţe să-şi strângă cărţile şi lucruşoarele la an loc, şi de a­­colo, la joacă. Cel dintâi ea da fcgx la bucătărie. „Bine ai venit dadaiţă, bine şi venit", se auzea glasul mamei Margărinta. lata să-ţi dea baba, ceva ban, de să nu ştie­­coana, că-i poznă, zice că apoi iţi strici pofta de mân­care. Şi iate, iote, cât să mai frige® cât mai Înghiţea se ducesa repede doaă trei văr­sare cu povidlă făcute mici cât gara paha­re­lui. Măriseră veselă se mai Învârtea prin bucătirie făcând ochii roată peste tot. Ah, ce miros plăftor, aci ferbe Intr’o cratiţi de lat legată ca sârmă, o mâncărină ca hribin care Înoată In sos de ballon şi an­­deiem, dincolo, o oală ca borş de arzici şi stevie clocoteşte atât da tare, că la fie­care clocot vaiuri de orez se sue şi se scoboară, într-o tigole de tuc’n smilţaită, d&tă mai la oparte, forfostesc sarmalele ca hribi şi ca o’ea, fără a mai socoti maim­&ta de fasole prăjită, ca foi de dafin, boabe de piper, asturoi şi oţet, după care ea si dădea la vânt aşs de tare ii plăcea. Oh, cans ar fi vârât ean­egara şi ar fi iinsdia toste,—la şcoală, unde era aşs ceva—I dar, li era ruşnne şi nici prea Îndrăzneaţă nu era. Vai ! mamă Mărgăiintă, zicea Mărlosis, ce-i In captor că tare-mi vlae miros de ceva ban ? Apoi, ştie lesbî ce face, zicea Mărgăinntă trăgând binişor an oblonss din faţa cup­­torului. lata ts uită colea dadalţă ! Felii galbene da bostan in fund, Iar msi in fată sămânţa sărată era gata, doar numai s’o tragă ca lopăţica. Cebtscwie! Cât de mait II plices Msrb­erei dovleac copt şi sămânţă tai. Dar nimeni nu le făcea mai bane de­cât baba Mărgăricta doar numai la simi­geria lui Anton din dosel casei lor din Bucureşti—de aade era ea adasă—mai mâncise aşa banităţi!—De-aca să-ţi mai lai nădejdea că s’o mântait bostanii zicea Mărgăriota, de-aca Io­ana d­ae-o mai trăi. Isca am pregătit mâncărică şi mizelie pe toată săptămâna căci de mase nu se mal face mâncare şi nici foc pe vatră ! Aşa-i plăcea bătrânei să o­ necăjească pe Martosia, dar mâncare In adevăr că nu se mal făcea. Total se pane* Ia căma­ră ţi treb­ua să ajungă pe toată săptămâna patimilor. In ogradă, Hector cânele cel mare, de bacaris cât de cât să râpă rănțegal aşa se sbătea să njungă la Martosia care ea dreg so apropia de dansat. El se smâncea ;i sărea ca abde pe pieptul ei așa de tare, parcă sta dea jos. — Nea ssrră obraznică, striga Mărga­­rinta eşind ca cleştele din bucătărie, ia căsstă că te omor, m’aud tu ori na! jos, jos cât te văd, că apoi ca mine ai in cârd ! Uta te altă fiîfiaona că se face că nu mă inţeiege. Ista aşteaptă ta că via ca cleş­tele să-ţi arăt en ţie ssmssndicosaie să ma i sări ia ca izbele pe dada!* 1 Dar ce crezi tu că eu mă joc! şi hârst­ana ca cleştele pe spinarea b'etalui Hectorîi — Mamă Mărgărintă, mamă Mărgărintă se ragă Martosia paeându-se In faţ» câ­­neisi, să nu mai faci asta nici odată, alte cum şchid­ălăeşte, anal? săraca II doare, pentru ce să-l baţi, el se b­ucară că mă

Next