Mişcarea, aprilie 1923 (Anul 17, nr. 73-96)
1923-04-02 / nr. 74
mm ANUL XVII fio. 74 LEO XmMdRH« a RECLAME: REDACTLV Si ADMiiNiSTRAȚlA Wata Ucdrei 80, 6 | Se primesc In coR#ţt®nf tneacîaghez^e are* la «râs #$ Morsa s 9—IS a. a. § *âmfe!teâra|k zfcmdsá M, Ffcfa tinSrd 0. ^ I—5 p. «t. 'I Ctea*5âK«n** tette ajpsaftde és pstitatzto wp.- sasrasa T^^SB^sagag^iB^ii^CTWMw^ics^; APăSBR ELN3C Sisfc diraefteae* msS saseîîst ca K«»ms«: Cc»'.8,i3(ft«eria I JEU ! *t iotmtmcsu PRIVI PRI GURI SPARTE — Aspecte politice — Deşi se părea că votarea Constituţiei şi sancţionarea el de cătră Rege trtbuia să aduc oarecare linişte şi să potolească turburile pornite de pretutindeni în jarumcesîel mari chestiuni, agitaţia Continuă înteţită. E aşa de greu de împăcat astea curente Ce se întretaie şi se izbesc, Cu toată puterea Ce le-o dau latere,iele ameninţate ale unor®, sau avântal dezlâiţuit el celorlalţi. Studenţimea e în plină ferbere; în mânia ei a ridicat de pe pavajul străzii însăşi arma de odinioară a lui Israel-acea de Care a pierit cândva Sfântul Ştefan. Prin Ceaţă şi fum de fade tropotul Cihor a deşteptat oraşul adormit de-atâta vreme, neobişnuit de atâţia ani cu zgomotul răzmeriţei. De ce atâta ugie, de pe urma Căreia dorim din toată ferma să Câştige numai breaaa geamgilor—mai toţi evrei, fie zii în treacăt—şi nu şi acea a doctorilor, cuîtor de Capete sparte? „Am fost înşelaţi de strigătul des„nădăjduit si lise cruiul naţionalist. „Am fost păpuşile cari am jurat în „voa guvernului şiret care a tras „Iarăşi sforile fărâ ştirea noastră. „Câtă vrem© a avut nevoie de crucile întoarse şi de steagurile negre „Ca să-şi treacă legile vii, ne a la„sat că manifestăm pentru Constituţie. Şi pe urmi, Că naţionalizarea „subsolului şi regimul presei să treacă fără greutate, ne-a jertfit ca să „aibă şi spinul Evreilor. Iar acum „toată puterea Statului apasă asupra „noastră. Puşcăriile sunt pline de patrioţi, baionetele ţăranlor soldaţi pă„zece dughenis jidâneşti! Trădare, „trădare—de trei ori trădare!“ Va fi fost într’adevâr guvernul atât de viclean, atât da prefăcut ca să ieşele Cu tot dinadinsul entuziasmul studenţieî! ? Să fi fost o schibare la faţă, cu cine ştie ce presiune străină care să fi impus hotărârea neaşteptată care înseamnă de fapt împământenirea în masă a mulţimilor evreeşti? Să se fi ichmlst până Intr’atâta oamenii cari pârăsesc, tânjind uşile în urma lor, atioanele de la Versailles, ca să nu iscălească codiţii umilitoare şi josnice pentru ţara lor învingătoare ?... Sau trebue să cântam site motive, mai temeinice, mai adânci decât sforile mărunte ale politicianismului şi ale Combinaţiilor parlamentare? Nu, oamenii de la 1919 nu şi-au uitat trecutul. Căci trecutul acesta Însuşi le-a adus o dureroasă experienţă. Dacă ne reamintim rezultatul practic al apării îndârjite a integrităţii drepturior statului, dat fiind condiţiunile politice interne şî externe de atunci, adică [demionea guvernului dda 1919, este iarăşi cunoscut Că Cei Ce l-au urmat la Cârmă, mai puţin convinşi de dreptatea cauzei, mai puţin Conştienţi de ţaria neamului, au Închinat steagul Împotrivirii şi au iscălit. De două ori trecutul nostru cel mai apropiat, străinătatea a vrut să ne impue cu ius tondiţiuni restrictive, hotare strâmta libertăţii câştigate prin îsbânda armelor noastre. Şi printr'o înaltă chibzuinţă, printr’o adâncă prevedere, sfetnicii de az al scaunului domnesc au vrut să înlăture pentru totdeauna amestecul acesta primejdios al marilor puteri in viaţa lăuntrică a ţăii. Rial trebuia tăiat din rădăcină. De-aceia şi drepturile largi hărăzite Cetăţenilor de altă lege, dar hărăzite de noi trişm ne, prin noi Înşine. Din voinţa liberă a parlamentului, nu de frica intervenţia ne!streine şi-a bancei internaţionale. Primind articolul din Constituţie şi mărturisim! în faţa lume! întregi Că li s’a făcut dreptate, cetăţenii evrei a intrat de sparat! în îngrădirea legiuirii ngfctului. Ori ce regtrooger, ar fi adus sub sită cârmuire, apăsarea grea a tratatelor,—de-acu n Înainte recursul îa afara e închs. Mutările de stradă și întrudirire zgomotoase n’ar fi împiedecat ceeace a Înlăturat definitiv însuşi cuvântul de mulţumire a color in cauză. Şi de-aceia astăzi când ne găsim Cu tojit sub pavăza aceluiaş stat, sub ocrotirea dreaptă a aceloraşi legi, tulburările şi ameninţările nu-şi mai găsesc roitul. Iar dacă toţi'adevăr In economia naţională există vre-o lipsă de echilibru, dacă oraşele Moldovei trebuese recucerite de neamul lor de baştină, dacă in sşezeminte de cultură se arată proporţii nefireşti care trebuesc îndreptate, — aceasta nu se va face fluturându-se pe străzi crucea cu ghiare a naţionalizmului de peste graniţă. Numai prin munca Încordată a solidarităţii Cu adevărat naţionale, in margineie drepte ale legii Ce asigură desvoltarea tuturor, ce vor putea Întări temeliile puternice ăie aşezămintelor noastre, păstrândule şi Infiorlndu-ie in vechile lor tradițiuni naționale. IN SAGA Multe şi mărunte... Ziarul „Preia" ademeneşte cetitori cu tot toiul de premii, că doară va ttatornici un publc cetitor. „Presa" ar tribui să Institui premii deosebite pentru acei cari vor avea răbdare şi curajul de a mai ceti proza d-lui C. Mill0. * O rectificare cu tăie: Confratele notru dela „Opinia* despre care spuneam că est membru ai albumt comunist şi care prin botoanela ziarului bombareeaza cu ghiulele pe burjui, are şi alt» sentimente puticlett. De plda averetean, — că di au fost averescant — şi a dud figura sub prefectura a-lui Celibidachi, iesiutile ageţlor de siguranţă. Asta pentru singuanţă, sucaşilor comuniste I . B . , şi ? Un naţionalist puritan ar fi găsit căteva mici contraste, în persoana unora din autorii manifestaţiilor şi spagtrilor de geamuri de daunăzi. Aşa de pildă, covârşind numărul studenţilor manifestanţi, sau numărat literatori, comunişti — ba chiar s’au văzut dând tdrcoale şi cunoscuţi agenţi politici averesaani sau taktsil. $ Printre manifestanţii contra evreilor ni se semnalează ativitatea unui foarte tdttdr elev de liceu—ntai măcar student—fiu vitreg ai unui cunoscut fruntaş marghilomanist din Moldova. Probabil că fiul marghilomanistului scos din viaţa politica, odata cu partidat sau,pen,tru a nu fi aparat drepturile naţionale romăneşti, a uitat că manifesteaza împotriva evrelior cărora parlamentul maghilomanit le-a deschis porţi e cetăţeniei cum nu le-a deschis pee-un an partid. Un alt manifestant din cei mai turbulenţi, — tot elev de Uctu — pentr’o bizară întâmplare, este fil unuia din est mai cunoscuţi tovarăşi de afaceri a unor veroşi speculatori, de origine evreiasca.... Ciudat cum de tânărul şcolar face antisemitism numai pe strada—şi nu începe manifestaţia acasă,— la cămin, unde zilnic se iubeşte nas la nas , cu evreul. De pe urma caruia dealtfel profită toată fumura. Citiți In pagina 2-a ultos știri teritorii și telegrafice. PĂRERIŞI FAPTE „Pildele” d-lui M. Sadoveanu Fecundul scriitor ieşan a reunit în două volume nou apărute, nuvelele şi sirierele sale publicate in ultimul timp, intitulând primul cu duiosul şi evocativul titlu „Ţi-aduci aminte“, iar al douilea cu un titlu mai profund „Pildele lui Cuconu Vichentie* care nu sunt decât pildele... autorului D. M. Sădoveanu a trecut vârsta de patruzeci de ani, după cum cu atâta nostalgie de anii tineri a mârturisit-o în public printr’o scrisoare adresată unei reviste literare, in care evoca „epoca de aur* alterstarei noastre. De aceea judecata rece, sfatul cuminte ca şi buna îndrumare iau treptat locul romantismului şi al poesiei fără ca ele să răpiască, în fapt, frumuseţa prozei sale artiătice. „Pildele lul Cuconu Vichenţle* nu sunt schiîţe sau nuvelete propriu zise, deşi sunt scrise in această formă. Ele se deosebesc de literatura nuvelistică atât de talentat cultivată de prozatorul ieşan, prin aceea că se resimte caracterul lor educativ şi moral. D-l Sadoveanu a trecut la acest gen, cum a trecut Al. Vlăhuţă de la minunatele sale nuvele „Icoane Şterse“, „Din durerile lumei* etc. la cronicele şi articolele cu caracter moral scrise cu dragoste pentru noua generaţie şi cu o nemărginită iubire de oameni şi de ţară. „Pildele* d-lui Sadoveanu ne amintesc minunatele cronice şi notiţe din volumele lui Vlăhuţă „La gura sobei* şi „File rupte*. Nu lipsesc din volumul d-lui Sadoveanu nici acele poveşti desmerdătoare ale fanteziei, cum este de „pildă" bucata intitulată „Iluzie“ sau gluma, cu titlu profund Intitulată „Un Turc, un Olandez şi alţii“—dar nota predominantă a acestor producţiuni este morala sănătoasă şi povaţa Înţeleaptă ce ele degajază De aceea, mai mult vorbeşte autorul, decât bătrânul şi bunul „Cuconu Vichenţie* care se ocupă de „afaceri personale, treburi obşteşti, chestii mondiale* nu „ca un om învaţat" dar ca un om care a cetit multe şi mai cu samă a învaţat multe, nu numai din tomuri şi cărţi vechi, dar din experienţa vieţii de toate zilele. Cetiţi bunăoară acea „poveste pentru copil* care e povestea marei noastre epopei naţionale, de la zilele de înfrigurare până la izbânda desăvârşită, sau cetiţi acele vibrante însemnări intitulate „Popor al durerii d in care e vorba de prefacerile sociale şi de vremurile democratice, —ca să găsiţi in „Pildele lui Cuconu Vichenţie* constatările, îndemnurile şi sfaturile talentatului autor ieşan. ARALD CRONICA ARTISTICA CARICATURILE MIRON Mâine se deschide noua expoaiţie a tănfirulul casricaterist iesnis, Miron. La Limitele expoziţii de pictură ce ara avatîa cursei anami, exposiţia lul Miron insuice o notă deosebită. In prim»! rând fiindcă-i vorba de caricaturi—genaî cel mai agreat dar cel mai dcf.diî. Apoi mai este de remarcat fsptul că Miron ae prestată fâră pretențiaui, cs en simpie diletant,—fi precum am văsut aiiMî. trecut: un diletant de talent. Călcaturile lui Miron nu oferă carstghiosiăc&r estndicolul ilustrațiilor obicinuite caii coloreasă revistele noastre pretinse umoristice. Eta sunt In primul rând saije Uore, trăsături expresive, cari trişează spiritul fi ironia, iar a vexa bunul simţ. Anul trecut,--trebuie s’o recunoaştem astlzi—«m veni ia lucrările lui Miron mai milt nişte lucruri de deletant fi i’«u tratat ca «.tare. De aceea nici nu au conacerat măcar o cronică acelei prime expositinal. Dar Miron, a obţlast totuşi an remarcabil «acces, râd expositivinessa a fost vultată de marele public, care i-a reţinut absolut toate Inerţiile. Aceastâ încurajare a determinat pe tănăr şi caricaturist să facă 5 călătorie In Orient, fi să aducă pentru nosa sa exposiile, figurine și tipuri orientale, [selectate cu mult Minor in desemnai său spontan. Scriem dară această cronichetă sub irapresiunea successlai dia a „ui trecut fi a unora din ce nouije lucrări pe cari ie-am văzut și care asigură succesul exposijiei curente. Miron este actualmente singur caricaturist ieşan, ia orice cas singurul dintre caricaturiştii noştri pasionaţi de ig.n.acesta, care întreţine pubiicul prin exposiţii anuale şi prin jertfe proprii. Exposia lui Miron se deschide mâine Duminica 1 Aprilie, ziua păcăliilior. Dar cei cari vor vuita incărire lui Miroşi na se vor păcăli admi'âaâa ie, şi radeka nu se vor păcăii, cumpilând câte una din aceste caricaturi, despre care vom mai vorbi. Cronicar C&TITi Si RâSPUNDiTi ZiâRUL „MIȘCAREA* In editura „Cartea Românească* au mai apărut următoarele noutăţi: „Teatru popular* (Unirea, Plevna, Dacia) de Serafim Ionescu. „Muncă, pricepere ş» cinste* de Pantelimon Diacocescu, ?I „Cartea Irinei* de O. N. Varone. Academia Franceză va alege trei membri in focul decedaţilor Jean Akcard, Pacl Duchancl şi Monsenior Duchesne. Pentru scăunel Iui Jean Aicard candidează între alţii, Abe fiemant, Gorge de Porto-Riche, ş. c. 5. La Paris se va comemora în curînd centenarul poetsski Albert Grandgcy. n „Monsieur Bretoneau* comedia Iui Robert de Fieurs* se va juca în cursul acestei luni la „Comedia Franceză". "* in editura „Ancora" a d-lor Alcalay & Calafeteanu, au apărut următoarele noutăţi literare: „Cura sunt ei" schiţe umoristice de maior Gh. Brăescu, „Poveşti de Crăciun* de V. Eftîmiu, „Oameni şi Idei" studii critice şi essai-uri de F. Aderca, „Flămînzii" celebrul roman al lul Blasco lbanez, „Decameronul" două volume elegante de Boccacio și „O pagină, de iubire" de Em. Zola. 1§r „Făclia de paști* nuvela lui I. L. Caragiale, a fost găsită sub formă de piesă printre manuscrisele poetume ale marelui dramaturg şi satiric. O revistă din Bucureşti anunţă apropiata ei publicare. Ne vom ocupa deci de această operă teatrală postumă, de Îndată ce vom lua cunoştinţă de conţinutul ei. Informaţii — Pe ziua de suftiae întră In vigoare nona organizsre m inspîctorelului P. T. T. digs Issl. Nădăjduim fiă master de fiităai te va putea găsi «obt«țiunfa... tââ&ică, prin eere firele tgfifonice ale redacţiei nb&stire să poată funcţiona «acar Intre 8—12 dunteiat«,—aică nu e posibil altfel! — Azi comisia mea specială, a procedat la operaţia de închiderea anului financiar la toate institaţiile politice. Din cauza acestor operaţiuni, administraţia financiară a rămas închisă pe ziua de azi. întrunirea chiriaşilor din Ieşi In localul Camerei de Comerţ, a avut loc azi dimineaţă o Consfătuire mare a chiriaşilor. D. farmacist Adame, cari prezidează întrunirea, mulţumind prezidentului Camerei de Comerţ pentru buna voinţă Ce a avut-o punând localul la disposiţie pentru discutarea aceatei Cauze, face istoricul mişcăreî şi Cere unirea tuturor pentru apararea cauzei. Spune Că azi, împreună cu o delegaţie de chiriaşi a visitat pe d-l ministru Mârzescu, Care l-a primit cu multă dragoste şi a asigurat pe Chiriaş de toate simpatiile sale. Comunicându-se d-lui ministru modificările aduse în Senat, în special asupra sporului la prăvălii, dl. ministru a declarat da fost informat de aceste modificări şi da intervenit pe lângă colegii săi pentru menţinerea vechiului spor. Adunarea aplaudă această reproducere a declaraţiei ministrului. Mai vorbesc d-sile N. V. Ştefăniu, V. Bogrea, Brener şi Msrcovici, după Care adunară aprobă demersurile flinte de comitetul sindicatului chiriaşilor. D. Adame mulţumind tuturor pentru gfiba prin in a răspunde chemărei, Care unirea tuturor. S’au dat telegrame la Bucureşti Cerându-se proteguirea chiriaşilor. — Cărţile şi tubarsadele vor lua vacsnţă cu începere de szi. Săptămâna lUare de MARIA GAVRILESCU I De câte ori se epropîa Pssteîe, smiaticele copilărie! nSvfilesc îa njintea Marioarei. Tsb!oE.*I neșterse se pefindesză insiate* ochilor ei. Sziklai i se umple de an dor nesfârșit. O evlavie adâacă îiâataeste gâsdai Îs acele seapienile de gele patimi ale nsânisitoraiuii. VâcăDts de Pişte, a fost pentru dânsa îfliot deafins, cea msi neînţdetsS, ces msi durerossă, dar şi cea msi pIScatâ. Ces m»I neîîţelessă, ci ptntru mintea ei de copil nu patea c® nici la chip pricepe de se atâta răutate, să schi^gtuiască pe Isss şi să-l răstignească. Dareroază pentru că toate suferinţeie pe care le cetea preotul seara la denie, o atingeau ţi o rospongeau, cal nişte vârfuri de cuţit, drept la inimă. Plăcată, clei după ce eşea dia biserică, încetei cu încetul toate saitriaţele lui Hrîstos se râsipea, şi când ajurgea ecară, aproape total era citat lângă păpuşa care o adepta în colţul pataiak Vscar.Vis începea din Sâmbăta lci Lazăr. Dramul de la şcoală până acasă i se părea ca niciodată mai long. Ca ce leselnic să dădea Mariamra jos distrişară , ce dor îi era de toţi ai casei pe care nu-i vedea decât odată ps Inai. Mai iatăi mîtaşa,—■ căci pe ea o creştea o soră mai mare a tstăiai ei care nu avea copii—o cuprindea ca vâsde, şi o săruta In creştet, o mângâia, ii spunea cu blândeţe să-şi strângă cărţile şi lucruşoarele la an loc, şi de acolo, la joacă. Cel dintâi ea da fcgx la bucătărie. „Bine ai venit dadaiţă, bine şi venit", se auzea glasul mamei Margărinta. lata să-ţi dea baba, ceva ban, de să nu ştiecoana, că-i poznă, zice că apoi iţi strici pofta de mâncare. Şi iate, iote, cât să mai frige® cât mai Înghiţea se ducesa repede doaă trei vărsare cu povidlă făcute mici cât gara paharelui. Măriseră veselă se mai Învârtea prin bucătirie făcând ochii roată peste tot. Ah, ce miros plăftor, aci ferbe Intr’o cratiţi de lat legată ca sârmă, o mâncărină ca hribin care Înoată In sos de ballon şi andeiem, dincolo, o oală ca borş de arzici şi stevie clocoteşte atât da tare, că la fiecare clocot vaiuri de orez se sue şi se scoboară, într-o tigole de tuc’n smilţaită, d&tă mai la oparte, forfostesc sarmalele ca hribi şi ca o’ea, fără a mai socoti maim&ta de fasole prăjită, ca foi de dafin, boabe de piper, asturoi şi oţet, după care ea si dădea la vânt aşs de tare ii plăcea. Oh, cans ar fi vârât eanegara şi ar fi iinsdia toste,—la şcoală, unde era aşs ceva—I dar, li era ruşnne şi nici prea Îndrăzneaţă nu era. Vai ! mamă Mărgăiintă, zicea Mărlosis, ce-i In captor că tare-mi vlae miros de ceva ban ? Apoi, ştie lesbî ce face, zicea Mărgăinntă trăgând binişor an oblonss din faţa cuptorului. lata ts uită colea dadalţă ! Felii galbene da bostan in fund, Iar msi in fată sămânţa sărată era gata, doar numai s’o tragă ca lopăţica. Cebtscwie! Cât de mait II plices Msrberei dovleac copt şi sămânţă tai. Dar nimeni nu le făcea mai bane decât baba Mărgăricta doar numai la simigeria lui Anton din dosel casei lor din Bucureşti—de aade era ea adasă—mai mâncise aşa banităţi!—De-aca să-ţi mai lai nădejdea că s’o mântait bostanii zicea Mărgăriota, de-aca Ioana dae-o mai trăi. Isca am pregătit mâncărică şi mizelie pe toată săptămâna căci de mase nu se mal face mâncare şi nici foc pe vatră ! Aşa-i plăcea bătrânei să o necăjească pe Martosia, dar mâncare In adevăr că nu se mal făcea. Total se pane* Ia cămară ţi trebua să ajungă pe toată săptămâna patimilor. In ogradă, Hector cânele cel mare, de bacaris cât de cât să râpă rănțegal aşa se sbătea să njungă la Martosia care ea dreg so apropia de dansat. El se smâncea ;i sărea ca abde pe pieptul ei așa de tare, parcă sta dea jos. — Nea ssrră obraznică, striga Mărgarinta eşind ca cleştele din bucătărie, ia căsstă că te omor, m’aud tu ori na! jos, jos cât te văd, că apoi ca mine ai in cârd ! Uta te altă fiîfiaona că se face că nu mă inţeiege. Ista aşteaptă ta că via ca cleştele să-ţi arăt en ţie ssmssndicosaie să ma i sări ia ca izbele pe dada!* 1 Dar ce crezi tu că eu mă joc! şi hârstana ca cleştele pe spinarea b'etalui Hectorîi — Mamă Mărgărintă, mamă Mărgărintă se ragă Martosia paeându-se In faţ» câneisi, să nu mai faci asta nici odată, alte cum şchidălăeşte, anal? săraca II doare, pentru ce să-l baţi, el se bucară că mă