Mişcarea, februarie 1924 (Anul 18, nr. 23-46)

1924-02-02 / nr. 24

ANUL XVIII No. 24 SAM&RIA 3 FEBRUARIES 1924 III Programul întrupătei ţărăniste de Dumi­nică privia toate problemele mari la ordi­nea zilei, iar discuţia lor a fost repartizată diferiţilor oratori, după rolul pe care-l au in partid şi după specialitatea pe care şi-o însuşesc. Salarizarea funcţio­narilor. Chestiunea salarizărei funcţionarilor a fost tratată de d. Bodnărescu din Bucovina, iar acea a corpului didactic in special a fost­­dezbătută de d. Ion Borcea. Trebuie să mărturisesc că ambii vorbi­tori n’au adus nici o lămurire nouă şi n’au propus nici o soluţie in această chestiune atât de importantă a salarizării funcţiona­­rilor publici. Că funcţionarii publici sânt lipsiţi din cauza insuficienţei salariilor, de mijloacele materiale necesare traiului — cine o con­­testă ? Dar, în această privinţă, guvernul ac­tual a acordat pentru îmbunătăţirea situa­ţiei materiale a funcţionarilor. In ultimii doi ani, aproape patru miliarde lei—­cela ce în­semnează, pentru orice om de bună cre­dinţă, o solicitudine destul de apreciabilă. Că soluţia urcare a salariilor nu este com­plectă-o recunoaştem. Insă tocmai din a­­ceastă cauză, astăzi guvernul este pe cale de a crea cooperative de­­consum pentru funcţionari, de a da prin aprovizionări di­recte, fără intermediari, articolele de primă necesitate, ameliorând, astfel, situaţia pre­cară la care se găsesc. Cum voieşte partidul ţărănesc să rezolve chestiunea funcţionarilor ? Crede ci poate plăti In aur salariile în­tregului corp funcţionăresc? Să spună aceasta şi să arate, In acelaşi timp, posibilităţile practice. Nimeni şi nici chiar cei care se găseau pe scena Intrunirei de Duminică, nu va pri­vi ca serioasa soluţia d-lui Borcea care re­ieşea din povestea copacilor din pădurile Bacăului, pentru că este ridicol să se afir­me astfel de enormităţi, mai ales de un pro­fesor universitar, fost sfetnic al tronului Respectând opiniunile pe care d-l Ion Borcea le are asupra tuturor problemelor mari ale vieţei politice şi sociale—ne per­mitem totuş sa­­ întrebăm cum înţelege d-sa sa transfere d­ferenţa de preţ a Copacilor—diferenţa intre preţul ante­rior războiului şi acela de astăzi—pe care-1 exploatează societăţile forestiere, din Jud. Bacău, din patrimoniul acestor întreprin­deri, In budgetul statului? Vrea d­l Borcea să desfiinţeze proprie­tatea privată ? S- o spuie, pentru că, alt­fel, nu ştiu cum va putea d-sa să facă o­­peraţiuni ca acelea pe care le anunţă in întrunirile publice. . Dar asemenea soluţii şi cuvântări provoa­că regretul că un partid politic pretins se­rios—face dovada de atâtea stângăcii şi se înconjoară de ridicolul care caracteri­zează pe unii de aşa zişii fruntaşi ai or­ganizaţiei acesteia. Partidul t­rim­esc ş­ mişcarea corpului didactic. Mişcarea corpului didactic—a cărei actua­litate este cunoscută de oricine—trebuia să fie şi ea discutată de partidul ţărănesc. Din nenorocire ea a fost lasatâ tot pe seama d-lul Borcea. D-sa n’a fost In stare să iasă din cadrul banalitatel şi a incoherenţel de gândire nici pe această chestiune care, pentru un pro­fesor universitar era de specialitate. A maltrat iatreaga problemă A spus doar atât că membrii învăţămân­tului au lipsuri materiale considerabile. A­­ceasta n’o constată nimeni. O analiză mai serioasă, o expunere mai deosebită a si­­tuaţiun­ii corpului didactic şi soluţiuni pracice, afară de aceia flariantă a co­­pacilor din pădurile Bacăului, au lipsit com­­piectamente din cuvântarea d-lui Borcea. Revendicările corpului profesoral de toate categoriile sunt legitime. Toată lumea re­cunoaște cât de departe sunt profesorii de tratamentul material la care le da dreptul rolul lor (a stat, pregătirea lor intelectuală, prestigiul tor de factori decizi vi a! culture! Watpodle fi şi educaţial. Acolo unde chestiunea revendicărilor de­vine dificilă este In faţa marelor nevoi ale statutul care se Întind in toate direcţiunile şi cari trebuise rezolvate simultan, precum şi atunci când este vorba de mijloacele practice prin care corpul didactic înţelege să obţină satisfacţie. Intr’adevăr, se ştie că mişcarea corpului didactic secundar şi primar—preconizează ca niciun mijloc in lupta pe care o duce, greva. In asemenea condiţi noi, evident, mişcarea corpului didactic înfăţişează un caracter de gravitate care nu poate fi trecut cu vederea de nici un om de răspundere şi mai ales de nici un partid politic. De acela, este foarte semnificativ faptul că, partidul ţărănesc în întru­nirea de Duminică n'a vorbit nimic despre greva corpului didactic. Nici un conducător al acestui partid—Şi se găseau toţi pe scenă — n'a găsit ne­cesar sa arate ce crede aceasta or­ganizaţie politica despre greva cor­pului didactic. APROBA PARTIDUL ŢĂRĂNESC GREVA SAU N'O APROBA? Astfel de chestiuni nu se ocolesc şi nu se acopăr în echivocul formutelor de ocazie. Noi cunoaştem opiniunile unora dintre fruntaşii ţărănişti — ştim că nu aprobi greva, dar ştim, la acelaş timp, că In mod Indirect, îndeamnă, din motive lesne de în­ţeles, la grevi. Relevând această Impreciziune vol­ta a declaraţiilor partidului ţărănesc, ţinem să atragem atenţiunea publică asupra du­plicităţi oamenilor care se erijează in apă­rători fervenţi ai drepturilor corpului didac­tic, fără a da soluţii practice posibile şi fără a recunoaşte dificultatea de rezolvire a tuturor­­vindecărilor formulate de profesori şi învăţători. In legătură cu chestiunea salarizărei cor­pului didactic—s’a Încercat a se trata șl despre problema culturală. j^ Cum această problemă a fost dezbătută tot de d­l Ion Borcea, în calitatea sa de profesor universitar, șl cum discursul său In întregime a fost cea mal mare decepti­on« a tiirani­ei de domini­că—trebue să mărturisim că nu avem de făcut nici o ob­servaţie şi nu avem de ridicat nici o critică. Aşteptăm altă ocazie când problema cul­turală fiind discutată serios—şi nu de d-l Borcea—vom­ examina şi fondal el şi solu­ţiile pe care partidul ţărănesc le formulează pentru intensificarea Şi sporirea patrimonia­lul ei. Discursul d-lui Mihaliche întemeietorul partidului ţărănesc şi mo­tor al Intregei mişcări din care a ieşit această organizaţie politică,d-l Ion Mihalasha, a voit să dea discursului său de Damicică caracterul de răspundere şi de Inţelepciune politică pe care rolul său de conducător al partidului i-1 impune. Noi nu-1 considerăm pe d-1 Mihalache nici ca o apariţie misterioasă In viaţa noa­stră publică, după cum nu-1 considerăm nici ca o primejdie. A ştiut să speculeze o anumită psihologie postbelică a ţărănime!, să profite de dezor­ganizare socială a ultimilor cinci ani şi să concentreze in jurul persoanei sale aten­ţiunea naivă a unei părţi din lumea satelor. D-1 I. Mihalach­e trăieşte şi astăzi poli­ticeşte din agitaţiunea acestei clase sociale, căreia, până la prezent, nu i-a dat decât speranţe şi aşteptări. Noi nu vom nega organizaţiei ţărăniste unele legături cu missele rurale, nu vom contesta că numără, în rândurile ei, mulţi democraţi. Dar dl. Mihalache nu se poate pretinde monopolizatorul democraţiei din România, d-sa nu a inovat politiceşte ţara, iar lupta sa împotriva „oligarhiei“ nu este nici dreaptă şi nici sinceră. N’a tratat partidul ţărănesc pe rând cu naţionalii din Ardeal, n’a tratat ca gene­ralii A­veresen şi n’a stat alături de repre­zentanţii reacţiunel conservatoare In timpul luptei împotriva Constituţiei ? Dacă ostilitatea acestui partid împotriva aşa zisei „oligarhii“ ar fi sinceră, ar fi tra­tat dl. Mihalache diverse colaborări cu par­tidele şi grupările amintite mai sol care re­­prezintă pe oamenii vechi ? Desigur ci 35. Dar lupta împotriva „oligarhiei“ nu este nici dreaptă, pentrucă vechile partide, orice s’ar spune, au condus cu multă pricepere şi cu patriotism, statul român—şi nimeni nu poate să nu recunoască actele mari care stau la baza organizaţiei României de astăzi. E prisoselnic să întindem în această di­recţiune discuţia—pentru că adevărurile pomenite de noi sunt consfinţite de is­toria politică a ţarei noastre. D-l I Mihalache n’a putut să-şi înte­meieze acţiunea sa politică decât pe exa­gerarea criticei ce o face vechiului regim şi pe tendinţa q­lasirevoluţionară a programu­lui său. D-l Mihalache înfăţişează şi calităţile şi defectele cehd dintâi agitator rural pe care l’a produs războiul şi aplicaţiunea iniţială a votului aniversar.­­*.Când viaţa noastră politică se va nor­maliza, iar pregătirea maselor va lua un caracter de maturitate, când asperităţile se vor netezi—atunci şi acţiunea partidului ţă­rănesc şi aceia a d-lui Mihalache se va re­tuşa, eliminând din cuprinsul ei acele părţi de violenţă şi exagerare demagogică care astăzi­­ discreditează şi diminuiază pres­tigiul. Dar atunci se va pierde şi noutatea pe care o înfăţişează d. Mihalache—d-sa de­venind un om care va însemna atâta cât va cântări valoarea sa strict personală și aportul pozitiv pa care-l va da partidul său, transformat şi amenajat da împreju­rări. Discursul său de Duminică n’a fost nici mai bon, nici mal slab, nici mal violent, del mal preda — decât toate manifestările sale de la tribuna Camerei sau de la alte întruniri publice. D-l M­halache a­­ tratat chestiunea mo­rală pe care d-sa o înţelege strâns legată de politica oricărui partid. E un deziderat pe care oricine şi-l însuşeşte. Până ce nu se va ajunge la curăţirea terenului pe care se mişcă viaţa politică. Inlăturându-se toate duplicităţile bănuitoare, stârpindu-se abuzurile dăunătoare, evident, că nu se va putea vorbi de un just echi­libru moral al factorilor care sprijini şi conduc dezvoltarea statului Dar, d-l Mihalache, (în motive tactice, generalizează şi aruncă acuzaţiuni întregii vieţi publice. E un act de uşurinţă neadmisibil pentru un om de răspundere, cum vrea să fie d-l Mihalache. Acţiunea partidului liberal In această di­recţiune, a moralizărei viaţei politice, poate­­ ea negată ? Se mai poate astăzi vorbi de regimul corupt şi dezonorant pa care-l patronase, direct sau indirect, guvernul anterior celui actual ? Dansul permiselor, a îmbogăţirilor ina­vuabile—întreg cortegii— de acta compro­miţătoare de pe atunci, astăzi au dispărut Dar d-l Mihalache a atins chestiunea fraudelor ce s’au făcut la Împroprietărire, aruncând răspunderea asupra întregului gu­vern. De fapt—acei cari au corals fraude la împroprietărire au fost trimişi înaintea jus­tiţiei care îşi va face toată datoria. In această privinţă, dezbaterile care au urmat la Cameră au fost destul de lămu­rite—şi d. Mihalache ştie bine că nimeni nu înţelege să acopere abuzurile ce s’au făcut la împroprietărire. Abuzurile acestea Insă nu pot ştirbi va­loarea marei opere de dreptate socială ce s’a înfăptuit prin expropriere şi Împroprie­tărire. Fruntaşul ţărănist, pentru a fi In nota zilei, a vorbit despre venirea la cârmă In Anglia, a partidului muncitoresc de acolo, încercând să facă o comparaţie ca parti­dul său care, In România, ar urma să aibă acelaşi rol ca acel al lul Macdonald. Credem că încercarea d-lui Mihalache e temerară, pentru că, prin nimic, nu se poate compara partidul ţărănesc din Ro­mânia cu partidul muncitoresc din Anglia. Dar despre aceasta In numărul de mâne, VICTOR IAMANDI întrunirea ţărănistă O NOUA DEZILUZIE — Constatări şi reflexii obiective — arm­a wumnicti oua* ,uscarea* OJ scrisoareIa d-u­l Eigei Herovaii in ihisiia „grevei* corpulul D-1 prof. Esgen Herovaaa pub­lcă la ■amărui ds Ieri o a elscrie fa „Opinia“ prin care desprnto categoria cele os l-a atribuit acest alar ia chestia proestatei greve a profesorilor ■«tandari. Rtzimând cela cs a spus In stsnl nu» reia! coleg la eehroraltar, când •*« discutat această gravi, și repasoscâad realele ne­voi ala corpaial didactic, d­i­n H­­rov«a* a combătut asftel idala „grevei". „Mâ­rtdlc insă impair ton Idnel do gravă, pentra oâ din punct do vedere practic ea nu oferă o solu­ție, pentru oâ din punct do vedere moral, ea nu e compatibilă ea si­tua }ia isi răspunderile unui eorp luminat ea acest* ) pentru câ dn punct do ordere J indie, o contrare tuturor principiilor do dr ept publici și mal presus du tout ir, pentra eă tntri-­bumtarea presei or pQl*a eOM • așa repercusiune ta etaja memstoâ publică și a'*r I g a de măiam rh scurt, Ucdi tn mom, a » /* de fe\ă ar putem duce ta o cdiPâraiâ do­­sc.gri gare a iUejet noastreu d­ejot eoastre * dm renstr^tt»e. Sub acest d­i urmă report, a­­â pi*stea g ar fi en oct lip­it da pat nous n. l*ta pe-am opis. A.et s s ni tn­­ssemnâ d­e§ ', m ft „ amra pro­­fesorilor* cum spune eQpt*to*— dia potrivă Prin m&iuimeopo emr# o ootat­o. Mmm te ve­r­g u s’a declarat tn a­­memimivte *vtid*r cu tot reg corpul pro fasor ni tn tot 00 prlposta noţi­unea latnprinsă, fără e-şi spune cuvântul asupra mijloacelor do ve­­nilearea scopurilor acestai eefiunf. Situația o simplă sl clară♦ Mr mol instsl asupra al*. la coatiaaarc d-1 E. Hsravasa răspândi „Opiniei* fi chiatlaae pe»«aalft. Detssăa dla acaaifl parte arml­ertl pas? j care ia­­•trail o dsileați dar astarltaira I*»t!e piatra redaeto.il ai araiul les». „De data aceasta ni laflt ssazl ca psi­hologia anal tmballst, pentra ai ara doni protested,­*cs fl cam sărăcia fl dateril • mele a’ar fi o dovada di Ia tot ca fac pai nai nalt idealisai decit poate tofltte asprimea d­sspaia! ds fs;ă, ca fi can a exercita dosi profetizai, fi a trăi onest si caviificka dia ei«, aa • nai normal d*ell de a aa avea »fel sra sta de a avea usa aparentă şi a trăi dia expedients. „Op'nte“ sti* di to conceptions* mea. avocatura an o o simplă «urai ds câştig; că im font o viaţi iatreagl epărătoral tu­turor obijdălţilor; şi mal fie că la croia de odihnă, ciad alţii (fl storc­ativil la masa de bacara, sau aa desfată la petreceri, ea Isi d­an­a paţiua energie ce mi-o lasă o sănătate fabredl, const­eră adu ml aae! mari lucrari prin ears stadii lung! fi o modestă pregătire, frai das prilejul si ma fac de folos, cât de puţin, soeietltic la mijlocul căreia trăceam. ECOURI fa adilata .Ancora* din Bi «tristi au su­it armatoarele nouteti: Cnttet• vel. 9, ds Eligtn Lor Ints tu «en­tgrat .potsl­l noul*. „Marietta• nevelt, sihtfi si amintiri de l­ ied Metola. .Sanda, Anca și Mthai de MS Hr- Vir­hy. .It vneanță* de Contesa da Sigur st .Fiori a,nenos* mmwivfs finaii rf« Mi* ffhaar^ all VMCanja~ ac \*uaicca ac ocMur si »riars sl Piutan“ postitpentm «osii dtmis Qtitor­­ghe Sfătosul, ^ La 14 Ianuarie st, v. (2? st, n.) stea im­plizit danuitul is ani ds ta moartea fragt­en a scriitorului st xiartstalut issan Spira PtasVt. Ca a ast prlltj reamintim propunerea noa­stră făcută comitetului teatral din laşi da a os relua lactams dramatica ale lat $p. Prassin, Intre cart .Ctta­st 88 mo8r«m Sl „Minam d« Madgsla*, p S indml poet şi epigramist li, Pgii Meu, cctat dta viaţi w Rămutea- Vdina. — Sâ afirmă că d. rrof sor C. Stamballa sr fl fost h,ur*mat ca colectând dan s itar m mbilor cor* n grevei proseijte. Dacă faptul este exact, om fl cartofi sâ știm cu sp n d.N ior­­ga,~ si fal podite d­ d ut Stamba­­lla—een, d&pâcum s* st*, s’a pro­nunțai catigorie îm ot t*a ansi a­­iar! grsve. Ori poate d. St in bjha lac/eosâ pi eomA propriu ? I g— Contrar celor afirmată ds c- Mie atare, încorpora na cuatig­ u­­tatul 1924 n'a fost umămtă. Toți tinerii dn asset contigui a nuază a st presanta Conuri r ds RicrU' tan pe alea ds l P*braatU &, c spn a ft trimiți ta remmmts. — Zmni ,Lim a‘ s- dst­asă tn redacție pubută la zilnic provo* cari la dasl, armuU da procsas* verbale șl de de premia am inaie di of Idas celor ao»a nuanțe a ie ,partidului poporului* a n io&qIHqU eroul principal fiind d. H-nrt Sate. Recomandăm oceti m.dunai d lui Topâreeatmi pzntru s i lmmtul w m*ri$d­e al „‘urnei’, — Se gsutel Sada Petru dia paietei Qurchl, a raportat pol­i el, ci aseară pe ciad fiesa misia pe a podul B^iargs, Bisis In divtai aavăzail—fi u J AScteași“«» traa două fotarl da *r«nâ »supra tei d a apropieri, fără lată a-J Eimer. Ca tonta cercetării* beste di Udată, lxdlvlsii au reusit si dieta i. Cifastanis cea­­stă sp­e a se vedea deeft asta vorba da aifts hop cari as fost sar­­priafl, aaa de niste­­ im aeii caii n’a r fi străini de crima somtel aca® tâUva iile la aeelaf iac. „Magda“ cu Agsti» Bărsestu ia astiseară marea noag­ră trsgedlial Agatha Blrsasca apare h roiul si favorit, la „MAGDA", aaa dia ce a mal mari dia m­atlancin a­­a t­ancs. Dramitargal german H Sudermeaa a acria această piesă aaniae pentru nurse adiitrl artiatl, cere a cucerit admirațiasea ester mi­­rspatstf r roc kari. Autorul german Sidermsnn a ash­sKiU cu adâncă recunosrință AGaTHEi B­ÂR­­SESCU piatra chipul tn care a i&teite si dale Bitte viată relatei priaipa« diu ta!*«a „Magda* iar criticii cri ma i reparați dla atrib­ăiaie l-au ades eatasîaste e.ogii pia­tra arta dealrl'iită ca­­re a intsrpretat rolal. „Magda* a dsvaait o piesă celebră da­torită Agsthsl BlraescB. Vom reaminti ca acest prilej msoifeata* tinaile entaslaste pa ca •­st*de. tictes ie­­saal !s"U ficat Agtthei Bâraeaca clod a apărat, la diverse riadul t* roia« „MegW, A^giSSi­ntenlfsstattoBe 1 se va face inse* trei tragediaas­ia astas­ate, cu atât mal mult că se asauţl aitimite represent&țth — Ssaatal Bai veralte­r, in «edijţa sa de Marţi seara, a aprobat b»g trie Cămb­u­­ritor şi a Cantinei atadsnieyti. — A silii la toate pi «tere * fett brisag da carne, toate căsăpiţi« pa»iad cAttuăfl mari de carae la dieposita publicatei. — ÎNMORMÂNTAREA LUI N. A VA- 8ILIU.—In feţe cUs! «an »»igitot­, a lt­rat lac­eri lamoraâuc.re* re^ereta ai preşedinte al ttlbasslJ&I H js! Ncc Vi­able. La orele 3 p. m. bisarl » B*,ne­vrth’, iade aa foit dspase rim f (s­e sate pr­in iuteşti, era plieă de a­l*ț! locali şi dia Hifi, de prid­est și c­uuu* »{i. Aa rostit cavluilil­ebal wb ț rffsgtetfgți din Hasl, care aa esrecterissi pd­f^ct per­­«cari tatea «estete cari « tu t piescd n e al tribsaalstul din Ha#» s • f st na oa corect si ban. NeaâBgtteta sa soție, p­e ara și fa ri- Itila V4«I,te si Brie* picro m N cetet Va­­tiuls aa saftet ates și un c*.*c­er. Magistrații ies ai an pou^ să cssd^că plai ta murmlet pe colega larg t cirul moarte g*?ș eptadl a luau sat pe toți. Citiţi iltiml cMifete«i»

Next