Mişcarea, martie 1924 (Anul 18, nr. 47-73)

1924-03-02 / nr. 48

Răvaşele d-lui Matei Cantacuzino ^Boierul-ţăranist de la Copou, dl. Matei Cantacuzino, deşi î«Ce parte ţi astăz’, ea şi ia trecut, dlatr'o grupare politică, şi figurează la frân­gea comitetului de conducere, deşi deţine un mandat pentru a lua parte la dezbaterile Par­mentului, se ab­ţine, ca de obicei, de la BCţianile po­litice şi parlamentare, pentru că şi din palatu­l de la Ieşi să adresele dla când nu eâed,—aproape săptă­mâni—câte un răvaş pubic de re­proşuri, de moralizare, de Combateri şi de Critică politică. In neastâmpărul­­ce-l poate pro­voca spleenul şi plictisul cad izolări, dl. Matei Cantacuzino, care este pila excelenţă omul tosndor şi al capriciilor, se contrazice zi cu zi - Ceea ce dealtmintrelea a făcut o viaţă întreagă. Un răvaş plin de contraste şi in* Consequente este ultimul, Care poartă data de 24 a. c. * Examinând situaţiunea politică — nu şi implia de prismă—li»eral-ţără­­nist afirmă Că „regele pare a fi ab­dicat de la rolul său constituţional* ca şieam Suveranul, ar sevea şi mi­siunea de a cobora in incinta lup­telor politice şi să fie interpretul „pertractări­or*, „furiunelor* şi„blo­cărilor*. In aCeies pasaj, atingând această situaţ­­ne de fapt, dl. Matei Canta­­cuz no constată Că „opoziţia este acuua lovită de neputinţă din Cauza ilubirei simţului d© colaborare* a­­tât de deivoltat la loe­ul­ ţărănist din Iaşi... Dl. N. Iorga. In aceiaşi chestiune, co­nst*ta că opoziţia este lipsită de ldâ*(-şi acesta e adevărul. Dl. M. Cantacuz no este depozitarul a prea multor idei, de acria ele nu pot fo­losi nimănui, nici chiar partidelor Cărora, rând pa rând a . aparent... D-î M*tel Cantacuzino nu con­testă partidului liberal de a fi avut in trecut un rol Însemnat la opera constructivă a ţării,—dar îl contestă aceasta astăzi, tocmai când guvernul şi parlamentul liberal clădeşte cea mai grea operă politică şi so­lită care este opera refacerei, consoli­dării şi armoniei noului stat ro­­mân, mărit şi demoralizat. Deasem­oi d-sa afrmă că parti­dul liberal reduce viaţa socială la „Interesele şi la prejudecăţile Clasei pe care o reprezintă“. D-l Mster Cantaenzino Care a fă­cut parte şi din partidul liberal ar fi trebuit să~­fi amintească că d-sa insu­şitil Parlament, şi prin Întruniri, a constatat că partidul liberal repre­zintă toate Clasele sociale, ţărani, negustori şi industriaşi dela ţară şi oraşe, intelectuali de toate nuanţe e, Intr’un cuvânt toate categoriile Ce aparţin unul popor şi Ca atare mă poate Imputa, d-sa, fost membru al partidului liberal, Că reprezintă o sin­gură Clasă şl Că ar duce lupta nu­mai cu sprijinu! ei, Împotriva Celor­lalte m­ase. Atunci ce este gruparea ţărănistă a d­­a! Matei Cantacuzino, care duce o luptă de clasă făţişă ? Sau poate d-l Matei Cantacuzino crede C& având Cu dânsul gruparea ţărănistă,—­pentru moment, căci nici d-sa nu poate crede că multă vreme va fi ţărănist)-va rnm­ula dispăru­tele vremuri reacţionare şi cioco­ieşti?!...• Având astăzi toată admiraţiunea entru activitatea parlamentară a d-Ior Lupu şi Mihalache, d-l Matei Cantacuzino impută şefului partidului liberal că „se sustrage dela luptele politice“ caş! cum Ceea-Ce fac ţă­ranii săi politie! de azi ar însemna " lepte politice folositoare ţârei... Dar chiar aşa dată ar fi, adresăm această acuzare Însuşi d-lul Matei Cantacu­zino Care planând Întotdeauna dea­supra realităţii, in sferele-i Înalte dela... Copou, s'a abţinut dela lu­crările Parlamentului, cum se abţine şi acum­, deşi e cel mai recent ţărănist, venit să lupte cu forţa În­tărită şi Cu o stare sufletească plină de avânt şi energie... • Hotărât, dl Matei Cantacuzino oferă vieţii noastre politice exempla­­rul cel mai caracteristic al omului tu­turor Contraziceri­or şi apriciilor. Cet ndui răvaşele ne vise in minte o Idele Ciudată. Dacă Cineva ar aduna laolaltă toate aceste răvaşe, toate cuvântările ţi­nute prin cluburile politice şi la Par­lament de către prea veneratul pro­fesor de la Iaşi, în ce fază ar apărea d-l Matei Cantacuzino, atât pentru generaţia de azi Cât şi pentru cea de mâine ? Aceasta ar Însemna Cea mai tra­gică farsă Ce i s’ar putea face d lu! Matei Cantacuzino. UN IEŞAN NOUL REGIM AL CHIRIILOR — Anteproectat de lege — Antep oaettil da lege relativ la noul regim al chiriilor «aprinde 46 articol*, între sare rezumam pasa­giu« ceeatiaie. Gentrattal« da locntat* a* pre- Sasgeid p&nft la 6 JVUi 1926 pantru toţi chiriaşii san sub«.hiri«şi cetâ­­ţ«ni români, contraateie încheiate cu »tutei, judeţul, comuna sau între­prinderile independente de acestea. Celelalte contract* — pentru pră­­vân­î, stabilimente comerciale, tric­ou intră in prevederile *cett«i legi. Panira­sseatea se acordi in t*­rmes de un (până la 6 Mal 1925) ca sâ-şi reguleze situaţia fst& de pro­­priatftfr Ch­ilişti cari batsefielasă de ter­mine! prelungirei de doi au tr* buie ai »»bă libere In imo­bilii« ii i^rtlii lor soţiilor lor. Chiria pentru iaauâ&te va fi tde 4 ori chiria din 1914 sau din 1916, fără iasă m eu să poată fi «mi misă decât chiria piat ti la 1923. Aitaşti «hurie majorată de 4 ori, o vor’plătă toţi fumfionarii, inerft­­torii, meseriaşii, invalizii, văduvele şi orfanii de rftaboi. Aceşti chiriaşi vor tribul­ii nu albi un ves­t mai mare decât 80000 iei pe an. Toate taxele şi dările comunale iad in careina chiriaşilor. Chiriaşii cari au venituri mei mari dar nu depisesc suma de 250000 lei vor plăti de 12 ori ch­ria din 1916. Cei cu venituri mai mari vor plati o chirie maximă de 25 ori chiria din 1916. Cficulul veniturlor se va i­sbu­i dupi impotitul pe venitul global pt 1923. Instanţele speciale «u vor func­ţiona la fiece tribunal, vor fix* coa­­diţionale de drept comun. Nouile imobile construite de la 1921 nu intră in legea de faţă. Procesul va fi depus Marţi la Ca­meră şi Senat. ZIARUL „MIŞCAREA“ CITIŢI $1 RĂSPÂNDIŢI D. Cost.­tai despre Societatea Sonii a Uzinelor Electrice DIN IAŞI Internal ce-l manifestă întreaga populaţiune­a la falat de a vedea constituită „Societatea comunală pentru refacerea, exploatarea şi extru­­derea Uzinelor Ekeime* cu participarea în asociaţie numai a ieşenilor, învederează însemnătatea mare a operă edilitare ce se va realiza în oraşul nostru. Faptul acesta a determinat întreaga presă locală, ca şi cea bucu­­reşteană, să dere o deosebită atenţiuni a miei opere asupra căreia d-l Constantin Zorna a acordat ieri ziarului „Lumea“ o convorbire în care a schiţat fizionomia nouei societăţi. Reproducem un total intervievat activului preşedinte al comisiunei interimare, eoatinşi că el tetrisează întreaga populaţia de a Iaşuli. — Când credeţi că Societatea pentru exploatarea Uzinelor ea lua fiinţă ? — Cât de curând. Na mii aant de În­deplinit decât câteva nginsemnate forma­lităţi de publicitate, fi cei malt pică la 10 Martie, societatea va funcţiona. — De ce capital aveţi nevoie şi cum ti asiguraţi ? — Avem nevoie de un capital Iniţial de 15 milioane. Sama seeaita inaă nu este prea mare pentru a deştepta vrt-o Îndo­ială la reailaarea el. Principial pe bsza tarmia am reaolvat problema nam­eior este aaociarea coaan­­maioiihr. Subicriiad toţi concumatorii ca tigir&aţl că sama de eire avem nevoie se va obţine foarte lesne. Şi avem credinţa că toţi consumatorii vor subicrle. Pe lângă Interesai pe care-1 are omsul ca Utilele să se refaci,[fiind-că ffică ele nu a’ar pitea închipui o stare de propăşire, mai «sta «1 Interesei fie-aărsi cofisntaaîor de enegie electrică, care-l de­termină la subscrisfe. Este clar şi aceasta o ştia feţi Ieşenii, dacă nu se asociată, dscă na subsen­s, &’’n lumină, n’aa curezi și n’*n tram­vai! Astfel fiind, tata o imposibilitate ca subsciierea si nu tessesacă­— Prin urmare d-voastră pre­vedeţi că subscrierea va a&aa sus­se­s. — Avem o convingere nestrămutată In aceaati reuşită. Și această convingere o am nu numai din ecourile care mi-a n veslt din teste stra­turile sociale dar şi dia sentimental ci i­­deea pe baza căreia am solţionat proble­ma care Împărtăşită da toată iumea şi din toate oraşele ţării îmi vin solicitări peolru s Ie trimite legea, statutei şi caietul de tirenii, de­oarece * vor să adopte acelaş sistem. Ia aceeste condiţiusi. Im! pot permite ci ipnn, ceea ce ţi adversarii sa recunos­cut, tă soluţienea csa mai baaă ce i se putea da, şi ca atare nu este penibil ea să nu aibă ca prmsre Încrederea publică a cărei primă manifestare va fi reuşita sub­­acrieni. —- Bum v®ţt fare subscrierea ? — Subscrierea va fi pabilcă iar conan­­matorii ai drept de preferinţă. Prin urma­re poate subscrie ori cine şi ori cât de mult. Vor avea Întâietate, deci vor fi pre­feriţi costa matorii, elrora nu Ii se vor re­­duce ssmi­e aebacrice. Sibacrierea va fi la Indămâna tataror, de eairece toate instituţiiie financiare din Iaşi »’a oferit gratuit a ne deschide ghi­­şeurile. — Cui încredinţaţi conducerea acestei Societâfei ? — Societatea va fi condică de in con­cilia di adminiatraţie, care se va compune dn cel mult 12 membri, şi din care un sfert va fi representanţi ai Comunei. Primar consiliu de administraţie va fi desemnat de Primar, iar celelalte se vor alege de acţionari. — Ce o’a determinat să desemne /­ primul consiliu de administraţie ? — Comuna la fiinţeasă Societatea şi de principii, ca şi după practica Societăţilor, fondatorii desemneasă primar consiliu de administraţie. Deşi acest motiv ar putea avea o în­­semn­itate, dar nu este aseasta motivai esenţial pentru cire legea de constituire a Socistăţoi a impas comanei aceaati în­datorire. . * Ne-ata oprit la aceaaată soluţiune pen­tru alte raţiaai mult mai puternica. In primul loc este asigurarea subscriere­i. Dacă atbsderea ar fi făcut-o comuna direct can Indirect, printr’on consortia, populstianei ar fi putut bănui că este vorba de o contribu­ions, ian nu de un plasament sigur fi rentabil. Această con­­feziuns ne-ar fi creat neajansuri, pe care in interesai succemn­l operaţianei am cra­cat necesar să le evităm. In al doilea loc este realizarea refacerea uzinelor. Pentru comună această problemă este vitală. Dacă cedează uzinele de dib adiţia sa, ie cedeasă numai ca scopul de a se reface peatru a asigura energia electrică. Prin urmare, era de cel mai mare interes pentru comună ca administreţia acestor asin,­cire au de executat însemnate lu­­criri de renovare şi de îndeplinit un mare program de îmbunătăţiri, să fie dată oa­menilor cei mai capabili şi de cea mai mare autoritate. Or, o atare administraţie nu se poate reauua in bune condiţii şi ca toată sigu­ranţa printr’o alegere la care ar participa mii de cetăţeni. Se implaca ca acest prim consiliu care are de realizat refacerea seriilor, renova­rea complectă a reţelelor de lumină şi tramvai, extinderea liniilor tramvaie!«! şi Iluminatei electric îa tot oraşul, şi se de­­semnese de comună care are cea mai mare răspandere la reuştti acestei Între­prinderi. Şi la sfârşit, Comana educe in Socie­tatea ce se infilinţează an aport de aproa­pe 100 milioane. Era drept şi necesar ca ea să desemne­ze persoanele cărora le racredinţează a­­cest aport pentru a fi transformat intr’o reală militate pubiică. Pe însă, după ce refacerea va fi înde­plinită, este aproape Indifenead, cine va conduce, fiindcă personalu­ de specialitate şi control al Primăriei vor fi o garanţie suficientă de bacă administraţie. Greutatea este la început şi deci acum trebue asigurată cea mai tcapabilă condu­cere. In resamat ns-am oprit la această so­­luţiune pentru un iatreit motiv ! 1) Asigurarea­­­subedilerei. 2) Realizarea programein! de lucru. 3) Ocrotirea aportului comunat. — Dacă aceste că sunt preo­­cupările, cum credeţi că veţi al­cătui acest prim consiliu de admi­nistraţie ?­ — Este prematură chestiunea pa care mi-o puneţi. Nu sunt fixat asupra persoanelor. V’eş putea Indiaa numai categorii.'e de oameni la care mă gândisc, fără a vă putea da vre-o altă precţiune. Cred că este necesar ca din acest con­siliu să facă pa­te techniciani, financiari, jurişti. Deasemeni persoane de autoritate care se ocupă de Interese cult Ica şi care reprezintă diverse organta­ţii politice şi so­ciale. Atât pot să spun de­od­mdată, fiindcă "după cum­ v’fim­ declarat nu sânt Hiat încă— asupra persoanelor. Ceeace insă pot să vă asigur este că privesc această problemă numai prin prisma intereselor obştești. Prin urmare, condua de interesele bine chibzuite ale oraşului, voi face apel la per­soanele cele mai de autoritate şi cele mai capabile, indiferent dacă fac o politică sau alta, zic voi face apel la eceate persoane, pentru ca prin munca, competinţa şi auio­­ricatua lor să contribue la resolvirea a­­cestei probleme care de atâta vreme aş­teaptă o deaiegare. if^Pentru a se vedia în ce măsură e?nt preocupat ca pilmul conetiin pi fie com­pus numai din otmsul capab­il şi de sns­teritate, eate deajma să vă reamintiţi că subscriere* de renşlta căreia se leagă În­treaga operaţiune ce Întreprindem, o va face Contuilul de Adis!n­atriţie, la nimeie şi pe răspunderea sa. CONSTANTIN O. TOMA Deputat, Preşedintele Comisiunei Interimare a oraşului Iaşi ECOSKI C­I numărul de fata încheiem interesantul ttadiu al talentatei scriitoare d-ra Mariana Conta Kernbach asupra vechiului scriitor Mo­dovenn Dmitrit Moruzzi Lucrarea împreuna ca un stadiu asupra o­­perii lui Vacile A­raanda va apare curcnd in volum•* Mdine se deschide expad­tia de pictura a a tânărului artist ttsan N. Ndd‘jde. Lucrările vor fi ixnUrrC In sa­la „Photo- Regei din str. Lap.şneanul * In prezenţa anul mare număr de studenţi ţi a unei asistenţe selecte din I. Botez şi a deschis ieri cursul de limbă engleză te Uni­versitate tratând despre Blimbe şi literatura engleză de la origină şi pănă azi, au luat parte şi prof­esorii facultăţii de li­tere. D-l prof. I. Petrovici decanul acestei facultăţi a recomandat pe noul profesor al universităţii ieşene. UN SCRIITOR NECUNQSCUT XI — „Da unde mergeţi­­ oameni buni ? — „Iaca ! Apoi unde să mergem. Ne du­cem acasă, na !" — Da-i departe ? „Ba chiar aicea peste deal, să tot hie vre-o cinci vrâste“. — „Şi ce căutaţi voi în sat „rusesc? — „La noi în sat, cucoane nu-i „nici picior de rus, să ştii mneata! Numai „români. Şi suntem vre-o şapte opt sate, „aşa“. — Dar şcoală aveţi voi în sat ? „Şcoală? Da ce să facem cu dânsa, cu­­icoane? Limba noastră ştiu că nu ne-or „învăţa-o Raşii, că n’o ştiu nici ei ! Lim­­­ba lor ne-o învăţa nevoia“. „Apoi, adau­­­gă autorul, plictisit de atâtea întrebări ne­­zsăbuite: „Ia mânaţi înainte, măi oameni „buni, că vine daradaica boerului. Hăis po­rumbel, hăis plăvan, hăis !“. Dimitrie Moruzi este un talent viguros. Talent de romancier, talent de a reda plastic şi de­ a zugrăvi obiectiv, ta­lent de a caracteriza tipuri şi situaţii în contururi precise şi reliefate. In „Pribegi“ ni se arată în deosebi ca un adânc Înţe­legător al naturii, pe care o descrie în cu­lori calde, iar în „Moartea lui Cain“, ca un amănunţit cercetător al unei întregi stări de lucruri. Volumul de articole „Ruşii şi Românii“, publicat la 1906—prima sa lucrare—e o înşirare de privelişti caracte­ristice din viaţa celor două popoare, şi o necontenită prevestire a evenimentelor, pe cari noi le-am trăit de la 1916 Încoace, dar care pentru autor făceau parte din viitor. Stilul său, o împletire de umor şi duio­şie, de măreaţă seninătate şi sglobie voe bună, exprimă cu atâta mlădiere starea-i sufletească din fie­ce moment dat, în­cât avem impresia că ascultăm povestirea sfă­toasă urmărindu-i expresia figurii. Ca şi poetul Anghel, atunci când evocă trecutul, ca şi minunatele descrieri de natură ale d-lui Sadoveanu, Dimitrie Moruzi sugerea-

Next