Mişcarea, aprilie 1924 (Anul 18, nr. 74-97)

1924-04-17 / nr. 87

f or . ♦ v 1* V y/1 * ARUL XVIII no. 87JOI 17 APRILIE 1924 ACTIVITATEA FRDFE­XI­U IAȘI Expunerea doamnei Matilda Stntoaescu făcută la adunarea generală de alaltăieri — Înalt Prea Sfinte, Doamnelor și Domnilor, Consecventă planului său da activitate bo?, pentru profilaxia tebareeloael a căutat și in curii] snobi 1923 ai asiste­­at mai mulţi bolnavi dând 2620 de consultaţii, faţă ca 1396 din anul trecut. L’a a presen­tat 454 bolnavi noi, dla cari 343 din oraş, 35 din judeţul Uşi, 36 din atte părţi ala Moldovei 22 din Basarabia, 10 din Buco­vina şi 8 din diferite regiuni ale Regatului şi anume cu: Tuberculoză pulmonară închisă 33, de­schisă 60. Tuberculoza geroaselor picure­­sti 26, peritonice 3. Tuberculoza gangilo­­nară 136. Tuberculoza oiteo-articulară 59. Tuberculosa entansta 6. Dibicitate 31. Ma­ladii diverse 100. Au fost trimisi in sanatorii 30, la spitale 21, in colonii 100 şi 3 asistaţi la domicile. Numărul tot mai mare al bolnavilor, aglomerând şi îngreuind din cale afară micul dispensar al Filialei, cu sprijinul ţi neistrecuţi bunăvoiaţă a d-lui profesor dr. Cinci făcusem plasat unui al doilea dispensar, na dispensar model cu un că­min de 15­20 paturi, unde să poată fi a­­dăpostiţi bolnavii, până la poe­bilitatea de a-i interna lati’ca spital sau canatoriu. Dar pentru resh­eer&a acestui plan, al că­rui dî^fa făcut da d. Bsls ae arcă la ar­ms de 3 jumătate milioane. Ministerul să­nătăţii după multe şl ragrl^Istăralațl^ng-a acordat susiia de 500 000 Iei. Ap că, lucru ce s’ar părea greu de cresst, nici după 5 ani de strădanie, filiala n’a testit si albi însă aa spital sanatoriu ia hsL Cn ineipă âaare, am băiet la toate &șt­­ie, ue­ sta adresat autoiltiţilor ca și,par­­ticularitor, dar *p­ijUul ce mi »’a d­­­e minim faţă cu cerinţele unei asemenea o­­pere. Se pare că lumea nu e încă convinsă de primejdia flsgeralei tuberculoeei, care ea din st­ea al proporţii ce ar trebui să logrijoreae factorii reaponsabili într’o ţară. Ca un exemplu de indiferenţa şi nepă­sarea publicaisl e desjgus să spun, că so­cietatea nu ara de cât 142 membri coti­­■atorl şi anume numai 101 din laş!, diat e cam­ unii numai cu minima suma de 12 iei pe an. Nu mai vorbesc de acei la cari trebuie să alergam de 2—3 ori pentru a incasa 30—40 de lei, încât totalul cotiza­ţiilor anului actutula ae urcă abia la 5133 iei. Pe de altă parte avem de lsptat cu In­conştienţa şi multă rea voinţă a unor bol­­navi. Aşa a fost cazul copilei Alexandria Percisu, pe care in repetate rânduri am căutat c’o internăm‘în spitalul Casa-Vodă de la Ruginoasa şi sanatoriul de la Bâr­­nava, dar a refuzat să stea, nu s’a supus aici unei prescripţii medicele şi în câteva luni s’a prăpăd­t. (va urma). Cât în finii Minuni Reminiscenţa des timpul refugiului istoric la Isil Cu prilejul vizitei pe care miniştrii şi parlamentarii au făcut-o săptămâna trecută Iaşului,­căruia i-au adus un imn de slavă pentru toate sacrificiile făcute pentru ţară­­au revăzut pe unii dintre fruntaşii politici ai ţirei pe cari l-am cunoscut din timpul refugiului. Pe alţii l-am cunoscut pentru prima dată, fiindcă pentru Întâia data ne­am făcut cinstea să ne viziteze. Câte­va impresii despre unii dintre par­lamentarii noştrii.* D-L TONI ILIESCU, tânărul vice-pre­­şedinte al senatului şi inimosul luptător credincios pentru marea pauză naţională, a revenit In Iaşi de la Întoarcerea din re­fugiu, simţind o profundă emoţie la reve­derea oraşului. Cum a coborât din tren, a luat o birjă şi a cutreerat prin străzile prin care a um­blat, şi-a revăzut locuinţa In care a stat, a vizitat castelul In care a stat Suveranii, primul-ministru de astăzi şi de atuncea, casa Mârzescu In care se aduna membrii Camerelor Constituante din 1916 - 1917 Pretutindeni emoţii, reminiscenţe scumpe de martiraj, dar de glorie. In tot timpul banchetului, ne povestea scene memorative din timpul războiului, cu ochii umezi, de bucurie că In cele din urmă credinţa lui şi a celor puţini din tim­pul refugiului, s’a realizat, şi izbânda a fost acelora cari au fost călăuziţi de marele ordinul naţional.* D-L TRIPON, senator din Bistriţa Nă­­săut,—un bătrân albit,feu inima vibrândă de sentimente calde şi de dragoste pentru laşul istoric şi cultural. L’am ascultat pentru întâia oară—şi am înţeles de ce acest apostol din nordul Ardealului se bucură de atâta dragoste şi respect In toate straturile, politice şi sociale. Iată-l glăsuind, într’un accent ardelenesc foarte uşor, destinct doară prin modul în care Îşi construieşte fraza, măsurată, literară. Aduce din partea ardelenilor salutul de omagiu pentru Iaşi, evocând pagini din trecutul glorios al vechei capitale a Mol- Moldovei. „Noi am venit la voi...“ accentuiază de Tripon In discursul său omagial, pentru a descuia simţimintele frumoase pe care încă Înainte de război le nutria pentru Iaşi, din relaţiile ardelenilor stabiliţi aici, cari se întoarceam la vetrele lor din Ardeal. A amintit de Simion Barnuţiu din marea falangă a apostolilor Transilvaniei, şi a numit pe Solomon Halija, Neagoe Popea, ca să ne vorbească astfel de strânsele le­gături frăţeşti dintre ardeleni şi I­şeni. Doctor în drept, având şcoala retorică clasică, d-l Tripon vorbeşte frumos cu o intonaţie plăcută şi o gesticulaţie elegantă. * D-L CONST. DIMITRIU, senator de Dămboviţa, fost secretar gener la Interne şi unul dintre parlamentarii Adunărilor Constituante cari în refugiul istoric la Iaşi a luat parte activă la alcătuirea marilor reforme ale României întregite. D-l C. Dimitriu a venit să închine un tuoast la banchetul de la Traian—pentru d-l G. G. Mârzescu. Dar redeşteptâdu-şi în minte şi în suflet o reminiscenţile glo­rioase din timpul refugiului şi al războiului, d-sa a perindat pe dinainte-ne o serie de fapte măreţe şi episoade istorice, astfel că a adus un imn de slavă Iaşului şi ieşenilor pentru tot ce au făcut ca războiul nea­mului să fie încununat de glorie. D-l C. Dimitriu, toastând pentru d. Mâr­zescu, a las­at fericita propunere de a se aşeza o placă comemorativă la casa d-lui Mârzescu din str. Carol, care a fost reşe­dinţa guvernului şi parlamentului care au prezidat toate evenimentele glorioase din timpul refugiului. Căldura şi emoţiunea cu sare a rostit a­­ceastă cuvântare a impresionat profund pe conmeseni. D. LEONTE MOLDOVANU, luptătorul inimos, începe să ne vorbească, cu ochii plini de lacrimi. Sunt lacrimi de bucurie care simbolizea­ză totuşi, în strălucirea lor, acele suferinţi glorioase astăzi, din timpul refugiului. Deputatul brăilean revede şi el Iaşul, de la întoarcerea din refugiu. A trăit, a­ci cu noi, toate zilele de înfrigurare din timpul răsboiului, fără a ceda o singură clipă din idealul care l’a călăuzit şi care s’a reali­zat. Văzându-l şi ascultându-l, ni l’am rea­mintit pe d. Leonte Moldovanu în mormen­­tul acela memorabil, din toamna anului 1918, când s’a dat al doullea ordin de mobilizare a armatei române, şi când mul­ţimea imensă inundase strada Lăpuşneanu pentru a ovaţiona pe M. S. Regele Ferdi­nand, In balconul reşedinţei regale (palatul Creditului Urban). II revedeam pe d. Leonte Moldovanu, ro­mânul verde ca stejarul, conducând masele entuziaste şi Însufieţându-Ie pentru acel en­tuziasm de nedescris. In timp ce armatele ocupante îşi făceau bagajele pentru eva­cuare. Lăcrămând de emoţiune d. Leonte Mol­dovanu ne-a reamintit în cuvântarea sa, scene emoţionante din acea epocă de be­jenie şi de glorie, în aplauzele frenetice ale asistenţei.* D. ŞTEF. C. IOAN este unul dintre parlamentarii ţării care are vechi şi dura­bile legături cu presa şi ziaristica în sine. Cariera d sale politică am putea spune că porneşte de la gazetărie, căci multă vreme d-sa a condus ziare reputate, a co­laborat la diverse reviste culturale şi a fost unul dintre discipolii neuitatului Sp. C. Haret. D. Ştef. C. loan revenind In laşul în care şi-a făcut refugiul, n’a uitat presa. De acea In toastul său, închinat d-lor Vintilă Brătianu şi I. G. Duca,—cari au avut di­rectiva politică şi pentru ziarele din timpul timpul răsboiului, şi cari în epoca de tran­ziţie din vara anului 1918 au avut de lup­tat atât de greu cu cenzura marghiloma­­nistă,­închinând pentru aceşti doi fruntaşi ai ţării, d. Ştef. C. Ioan a Închinat şi pen­tru presă. Am ascultat toate cuvântările, cu un In­teres legitim, fiindcă se vorbia de o epocă glorioasă, de rolul istoric al Iaşului, de os­pitalitatea şi sacrificiile ieşenilor. Au rostit cuvântări la Iaşi pentru ultima oară miniştrii mai noui ca d-nic N. Săvea­­nu, Lapedatu, Chirculescu ale căror expu­neri le-am rezumat. Impresionaţi de entuziasmul şi de dra­gostea manifestată pentru Iaşi şi pentru strălucitul său reprezentant d. G. G. Mâr­zescu—despre care d. senator C. Dimitriu cu drept cuvânt a spus că nu mai aparţine laşului cl ţărei—am avut mulţumirea sufle­teasca supremă de a fi revăzut atâtea fi­guri din timpul refugiului, şi am scris rân­durile acestea pentru ieşeni, şi pentru noi, pentru a păstră o amintire frumoasă şi pre­ţioasă de pe urma manifestaţiunei pontane ce a avut loc în ajunul marilor sărbări na­ţionala din Basarabia. NI M­icşea La dineal pa tara­d, Pointeré l’a oferit la Paris in onoarea Lat­er­anilor Pom­an­­ei. In afara de personalităţile ilustre franceze şi străine, literaţii fransesi erau reprezen­taţi prin d-nii Jean Ruhtpin, Marcel Pre­­vost şi Robert de Flers. • Regretatei Eduard Cat­della a scris muzi­ca pentru opera sa mO!Vanea", in colabo­rare cu dr. Otremba şi Al. Gr. Seţu fostul profesor de limba franceză la liceul naţio­nal.Aceşti trei ieşeni se întălneau pe atunci la fosilinţa din foasta stradă Sf. Neculat—as­tăzi vâslit Conta.—a derulat Otremba, un­de împreună au dat fiecare contribuţia lor pentru­­ făptuirea operei ,Olteanca“. Şi dr. Otremba şi Al. Gr. S­ţu erau mari amatori ai mueteti. D-rul Otremba de alt­minteri căuta admirabil din vioară, iar Al. Gr. Saţu din piane. Prieteni nedespărţiţi au rămas în tot tim­pul viaţei lui Eduard Caudilla, dr. Otremba şi Al. Gr. Satu la interesante noutăţi literari ce se enunţă la Ieşi, ,Tumul de fildeş“ un nou volum de ver­suri şi sonete, al poetului M. Codreanu, ce va apare­­ curând la „Cultura Naţională“, „Galeria lui Shakespeare" un volum de studii literare datorite d-lui prof. Ion Boţea. Dând volume de proză și versuri datorite d-lui Al. O. Teodoreanu. ÎNCASĂRILE STATULUI — Pâ trimestrul Ianuarie a. c. — Mfnietiml rfnflstftSdr Mntrfelfz&Qd tofetft îBMsiriK pe tasile la^nerle, Februarie și Martie a. c., a consta­­tat armltoarele i Imatirfle pi luni Ianuarie 1 Ki­tard 415 318 044 Ini Ia afară de 220 397.869 de la C. F. R. , pe h?« .Februari« 1309,008,393lei si 257 teî- If&ftge 316 789 ta^de la C. F- R.isr pi Inaa Mania nssasta din tn*%«¥ri­­ii fiiifite, 1,538,233,607 Iii ie af*rft de eeîi da la c. F. R.aari n’gniost îseâ eentr&Hr&te. & Din acaata $i?ra se eoaetf dl eă pe primai trîmitirEi băgatăr b’«u obținut iiesuiri totale la sumă de lei 4 262,560,045. In ce priveşti plăţile pe 1924 sie sunt Împărţite astral: pe luna Ia­nuarie 445 811,950 lei, psr Februarie 1.379,584,286 lei şî pe Marti« 1 mi­ll­ard 354,319,064 deei ale represiutâ en tttei de iei 3179,915,301. In a«nit Interval s’a u mal făcut insesări şl plăţi râmase In urmă pe exerciţiul 1923 Aaeste Ineaaări aunt da lai 953 995 517 Iar plăţile de lei 1,094,466,245. Din ci reia rezultati mH iui re­sultă au în primul trimestru buge­­tăr pe 1924 Statui a avut Ineasirî in sumă de lei 4,262,560,045 şl plăţi de 3,179,915,301 Ini. f Eduard Caudellag Uaa câte ana, ae ating tutreu făcliile Iu Minessé, cari fsrâ sprbae ca jumătate de veac la arini, când beeaa vremilor de trietă smintire a româniamului abis Iscepea a se rări şi ridica de pe lanurile ţărilor ce făcuse cel dintâi pas de latrolocare şi deşteptare a astmului. Generaţii ridicată la anii ciad unirea celor dlatri ţări surori ae­resizi, avu rait­alunea de a desăvârşi pornirea aafletetică şi vredal­ia popoarelor ce trăise atâtea veacuri în latuaerec şi robia ignoranţei, fiin că-şi fi putut da complecta samă de drepturile, menirea şi datoria lor. Oameni născuţi şi creeceţi în momente dla cele mai însemnete din viaţa unei naţiuni, pă­­traaşi de epiritul şi datoria de a lucra dia toate puterile şi cu deplină conştiinţă o­­neşti, pentru a ridica sus starea morală şi materială a semenilor lor, paţia­ la nu­măr, dar mici la suflete, a'aa rid­cat In e­­poca reeaştcrel­eatbael române, contri­­buind flecare, pe cit aa pstut şi pe cât împrejurărie I s-au îngăduit, Ia educaţia şi Instrucţia acelor ce, câteva decenii mai tlrziu, trebuia să lupte şi aă izbândească, pentru realizarea mai întâi a seath­ul­el ţirel, atâta vreme oropsită,—apoi la fiin­ţarea sselal raste ideal, pe care chiar cel mai optmişti dintre el, nu îndrăzneau a nădăjdui chiar a’l vedea—în viaţă de om—îndeplinit. În generaţia ultimei jem­ătăţi de veac de dezvoltare şi trudi a pătuiei luminate din oraşul nostru, laşi, pe lingi oamenii politici, oamenii de ştiinţă, literaţii, profe­sorii şi lam­uitorii de orice gen ai tineri­me! ce se ridica m tren din an în an, spre a forma astăzl pătura vrednică a făurito­rilor şi codacltoiilor Romnnier­ Mari, fă­cea parte, negreşit, şi modestul, dar mult talentatul şi neobositul artist şi profesor, Eduard Caadeila, fie cărui studii, activi­­tete şi opere de artă musicală a întrecut, de sigur, şi Uzat departe multe alte asi­­menea persoaslităţi, de care nu numai so­cietatea noastră leşani s’a bucurat, dar chiar de cari la trerga noastră ţară a pătat profita şi a’a mândrit cu ele, Eduard Candella nu a fost un simp's executant la muzici, nici an compositor de melodii ocazionate, efemere, rari că nu aibă decât importanţa momentului, sau a­­dularea unor corifei mai mult sau msl puţii vrednici de ţinut in seamă; el a fost artistul talentat din naştere, profeso­rul pătruns şi meritos al generaţiilor ce s’au perindat sub baghsta-i diriguitoare,— autorul unor opere ce vor rămânea,—mai mult, o afirmăm, de cât a oricăror altor artişti la esslas gen, ce s’au încumetat a produce ceva, in ţara noastră, pa tărâmul muzical. Câţiva dla alte localităţi ala ţărei, cari s’au încercat a acrie clteceva pe tărâ­mul mailico serioise româneşti, dar cari au răraa» departe de talentul şi arta lui Caadeila,—şi, această o afirm, cu durere li aufiet,—au contribuit de sigur, ca atră­duiţa şi munca serioasă şi mlatrechi a aceaiui om şi artist, sl rămăle tocmai mai mult in umbră, de cât iacercările altora, cari, sprijiniţi pe regele ds o ca­petei altă natură, de cât acele la care nu era obi­cinuit să recurgă un Caadeila,—sa ridicase la contre bâaelui merit şi simţ. Opere ca PETRU­ RAREŞ, FATA RĂ­ZEŞULUI, TRAIAN ŞI DOCH­A, şi atâ­tea uite compoziţii maestre şi plina de viaţă artistică, care vor roram­e­nspsritoa­­re in..., arhivele sau bibliotecile instituţii­­lor noastre muzicale, au stat aeci de ani departe de focul rampelor naţionale şi oficiale, deşi ele ar fi pătat face mândria şi arăta meritul naţiunil noastre, în faţa chiar a strălnătăţei, aşa ds Insistate în Ciltura muah­ală. Caadeila, după o viaţă de peste trei sferturi de veac, in care nu s’a odibait o clipă, flrând să profite de arta şi cu­noştinţele sale mii da învăţăcel, moare astăzi. Inh’o situaţie mal mult decât BoodeatS, fără răsplata ce i se cuvinea dela latreaga aoestra generaţie,—lipsit de veshi săi admiratori şi colegi, ce s’as stins mereu, unul câte unul, dar lipsit mai cu seamă de recunoştinţa acelor cari, filed cipabili de a aprecia mediale sale netă­găduite şi neasemănate, din neglijenţă,­ sau invidie, au căutat să’l dea cât mai mult unei uitări, aproape condamnabilă. E de datoria noilor generaţii ce au ar­mat eeiei a primei eghi, de când Caudel­a a facepst rodnica sa activitate, ca măcar după rapsrea-i, să i se dsla onorurile şi răsplata cuvenită talentului şi osisuslilor sale,—aşa după cum se pare că şi multor altor propagatori al lambel şi frumosului în ţara noastră, N­ »’a reservat o aseme­nea soartă. N. A. BOGDAN Stralastia şi entuziasta primire a Suveranilor noştri in capitala Fran­ţei. Instituie o mândrii pentru întreg popor al României întregite, care ast­fel are prilejul de a comic­­i aim­­ţimistîle de strânsă pre­tenie dintre noi şi francezi. Înălţa­mipresintănţi al nobilei Franţi, preşedintele regeb Ueel, pri­mul ministmu şi celelalte prim­ali­­tăţi, a exprimat dragostea şi admi­­raţiuna pentru M. S. Regele Fer­dinand I şi pentru M. S. Regina Maria, aea­ se revarsă asupra în­tregii noastre ţâri. D.­MULrând, în cuvântarea ros­tită la Academia de Belli-Arte, a învederat politica externă a Roma­ niei can, ca şi politica Franţei, este o politică de pace. Preşedintele Acadimiei de Belle- Arti, în disensul său, a relevat faptul câ de la 1898 această ins­­titupane artistică a nu mai avut o­­noatea dă a primi pe vre­un Suve­ran, ultima visită fiind făcută la acel an de către Ţarul Rmist. Salutând pe Suveranii noştri, per­sonalităţile ilustre din Franţa au adresat cuvinte elogioase la adre­sa României OPERĂ MODERNA Sl ULTRA MODERNA ie EDUARD GAUDELLA VI Ua al 2-iea mare compozitor de opera a fost Massenet aărist ia 1842 la Mon­tând lâogă St. Etienne (Loris) A compaa şl el na număr formidabil de c­aste şi situ lucrări vocale şl iastremenele: Maria Msg­­dslena, o dramă biblică la 4 acte. „Evs“ (ua raiateriu in 3 părți), Fecioara, t­gegdă biblică la 4 scene, operele: Reg#!« Lahore, Heredias, Cidal, Magicul, Then, Dob Cé­zar, Maion, Esclarmonde, Welcher,­­portre­tai Msaon­ie, Navaresi, Safto, Cond­illos, Griseldis, Ie jongie&r de le Notre Dame, La carillon. La cigale (grUrel) Oratoriul, ţara sfântă, Cantata­­ pace şi libertate, idi­la : Narcis. Afari de acest mare număr de opere, un număr mai mare de compoziţii pe toate fersuele musicame. A fost şi el colosel de productiv. E de necrezut de unde găsesc aceşti mari maeştri timpul materia! pentru a scrie atâta. încă uimi din anadpiul artei muzicale în Franţa a fost marele Maeştri ambreise Thomas născut la 1811 la Metels Alsacia. A fost şi el ca şi Messenet Director al Conservatorului din Paris. A fost aşa de predictiv ca şi colegii săi. Cela a’ bill opere s fe ll au fost: La double cetad­e, la pé­assier de­­s regesce, le pauler fieuri, Carlise, Le comte de Carmignala (operă mart), La gcérillere, Angéiqse et Médor, Misa, Betty (balet). Următoarele opere au avut mai puțin succes: R­ymond, La to­nalii, la cour de Celimeae, Psyche, Ie car­naval de Vests­, toate opere comice. După o pauză lungă a scris iar: Ie­rermii d’El­­vire şi apoi au venit „Migucu“ şi „Himîei“ sare iu fScat ocolul lamei. După moartea lui Afibir Ambrolsa Thomis a fost numit Director la Consemtoral tie maaici. Pa Aabar tbm apucat şi eu iacă, la 1857 la toamnă. Era atunci de 86 de ani. Ara fost cu tatăl imn la Maestrul Asher și i-am

Next