Mişcarea, ianuarie 1926 (Anul 20, nr. 3-24)

1926-01-15 / nr. 10

•! ANUL XX He. 10 . VINERI 15 IANUAR® im Apropos de'plecarea d-lui V. Brătianu în străinătate Chtsfiunea FmprsmilHlii Exlmn Dl. ttfafltra ds fi • ints Vlatili Biltlsna pl­acă »siad h Part«, nada ?a. avea tossvoibirl Ca reprezentantii ap.iO£i’*sti la ihentcel ec tnte/eseazä Sistai nostra, Imediat m %'& aflat de plfiarti mlo^ticlel de finest« aU rele aoistre m fi pai pe tapet ehr si lunea im* pr­ama tain! extern, Se fae Iirls! a­­inkasl §moimm comentarii ssapn mai aitf i de Idspnnaei, ps i«rs Cstit de cât« ori di V. B*ă­­tlsf’U ie afla plecat in străini tate. Firesta @S InstyCplitftrea d­îuî V. Brittana inatitnl® an star® s*bkct pentru z!*re. Di? confrații noștri ar trebui sl teibă in vedere ansmle Cons derațh n!: 1) MtaUterd di fl»a.;te nu pleacă sca-ni« pentru reala im nsui atare Impraosat, 2) De pairs ss! de z!?e, di câ d minisîtai fa fes eââiOfil In tateresul firii, Ei iodită a’B tratat rrg aa îm p/smut, Ltradc felieiatfmn ■,■» financiară a ţârilor pe eati ie a vssitat m era de­­ss natui fl ea tin tapramnt ra­te âaesi si fie Contrast» t ia condi­tion! eonTchublie pentru ţari. 4) Ceea­ Ce e şi mai principal de tot ce au scris confraţii noştri din presă la ageasîâ chîztlime, că au trecut patra ani de când România n’a făcut nici un împrumut extern, şi cler intern, (şi nici n’a făcut o nouă em­blope de bancnote) şi cum toate acestea pr­e mijloace proprii ţara a rezistat tuturor necesităţilor, consolidându-şî datoria publică şi cre­ditul, achitând şi datoriile interne. Faptul acesta din urmă am ţinut a-1 releva cu deoseb­re in momentul Ia Ctre presa noastră pune din nou pe tapet chestiunea împrumutului ex­tern în legătură cu plecarea d­lui moastru de finanţe. Aceasta nu îai samni iasă că d. V. Brătianu sr refuza contractarea unui împrumut extern dacă el s’ar propune in condiţiun! avantajoase pentru stat. De aceea in to­t de a anticipa şti­ri, e mai bine să aşteptăm întoarce­rea in ţară a ministrului de finanţe Care sa ştie a introdus bunul sstem de a da presei toate lămuririle nece­sare asupra tratativelor Ce duce şi rezultatelor Ce obţine. »ii mmmmmmmm­mmmmmmmmmm •mewMsem mumKammmmMmem Clăii ;i crin iimuară Ds îs 18 Ii 30 la ssfiB—Cap!flîurl mari, dobânzi și m.n mnl, Mnn!oflci«i și failmsnfile. Ob­sarvzțil dt admiltatt. S Ls tribsoaînl comerdia! se lomul-1 țese Cererile de moratoriu fi de de­clarare in itare d? f*IJmrnt. Faptele acestea vă cate numai prin prisma obstrucţiei politice, conduc ii o iserSmioars a guvernului car© numai că n’a fost fâe.A iacă rea* pongab 1 de Ce a plouat nan­e*’a plouat, sau de ee*bâutaie ae^m frigul. Pentru piaţa comercială care Cu­noaşte situatianea reală, explicate e Cu total alta: cauza principală a acestor crize prin Care trec comer­cialii, este numai camătă ce ie prac­tică fâr­ă Cruţare. Cssoistem casiri precise la care anumite bănci au insassat dobânzi de 30 şi 35 la sută. Ce sa mai vorbim dară de cămătării ds profisme Cari percep 50 60 la sală. Ori nu priv­aţi dobânzilor pe care le percep băncile, este de ficat ur­­mitoarea observaţi®: înainte de râsboi băncile perce­peau intre 15 18­­ sută, ca o va­lută normală. AflSzi cân­d Comercian­tul în loc de o mie lei contractează un împrumut de 50 -100.000 lei (ca sâ luăm un simplu exemplu) ei plăteşte 30 la sută. In vremea normai pentru 1000 Iei, el plăti* taixmam 183 Isi do­­bânsi; astăzi el în bus ii patrasca , minimum 300 Iei pentru această mie de lei. Şi cum operaţiunile de aal­ie fac pe lumi mult mii marî, do­bânzile devin fantastice. Asiei un Comerciant Ca­re contractează un im­­premat de 200.000 iei, plătește na- ) mal pe un an 60 000 lei dobâazi j plai eomifioans și altele. Daci în­­ doi - trei ani el a foit sfiit de im- ■; prejjiări să şi amâni plata, ei se­­ trezește cu o datorie dublată, id că ! de 400 000 Iei. Dacă a garantat im-­­ pramstu! cu un g*j de mărfuri, sas 1 Cu o ipoteci, ei pierde cu siguranţă marfa sau casa, fiind expns a fi de­clarat şi ia stare de faliment. Iată cine este adevărata şi marea Calamitate care a provocat criza de azi: dobânzile ht­nului. Iar când li se Cere băncilor să fie rezonabile in perceperea acestor dobânzi, eie iţi răspund că au cheituri mari: pa­iaţe luxoase, directori şi paradirec­­tori, automob­ie, etc. Să nu se mire dară uimeai Că se inmulţesc cererile de moratoriu, iar autorul anonim care prin »Opinia* a afumat că magistrali sunt prea generoşi in acordare* acestor mora­torii, a dat dovada ca nu Cunoaşte situaţia reală a pieţii, şi n’are idee de specula fantastică şi ruinătoare Ce se practică Cu dobânzile. ECOURI Sosistatea autorilor dravaUsi din Basa­­ratii, la aisima «datare graarail, a dacia aasgpirarea anal Imobil in car« să-fi sta­­biieassi sediul deflai­rr. • M­ a!i$«mni instract onel va fac«, ia iase­­pstai tanti Fibmre, o Important! comaa­­di ds cărți in it­­ăisătat«. S'a carat direc­­țliior reapscîive din minister­ul iadic« vo- Isaade care ar fi cale nul accesare psntra prosperitatea favltămăsmrii sub toate «*­­pestele. — FERMELE. Mintatere! dî »gricaltară a lestl.Bii o ccm!*iar?e comps al din d-sii CirsîstB director geaerel, Amureaca direc­tor, C. Sioiaa, Camirltta şi larga Saidac, taspestori geserili, piatra a la tocmi tasri­­rile de repsrtiasre a fermelor îa apae de iaspecţie conform bobUI program pe 1926. Dr. Câmarana, Inspector general­­a­mb­­­laterii de sgricaitari a foat întărcinat cu orgraisarea direcției administrative a fer­melor. România şi Minorităţile - UN NOU EŞEC AL UNGURILOR -S­himbarea şi atatoraicirea nonei bfăţi­­şiri politice şi teritoriale a Europei la arma marelui răaboi, s'a reafrftss şl asipra ţării nosatre. Dureroasa contribuţie a Romtaiel, deter­­ralrâid triumfai «astei drepţi ţii a fost răs­plătită prin reaflsarea agitaţii estlonde care a corestraas anei­­etnice necesitaţi şi ctlsl msi desăvârşit spirit de echitate. Ia noile graniţi, România clădit j ps so­lida temelie a jsrttalor din trecut, a «a­­prtaa yl alte naţionalităţi al căror rol în via­ţa costal stat ar trebui să d­adă la o paci­nk! şi loială coflîscrar» Io iâ«al prosperM-­ri lai. Căci na ae-am petea Io h'pai că mino­ritarii (onafind gropari m­aieta în melosul maselor imense româfleşti din Ardeal şi Basarabia ar pstea când-va si conteste româalîor dreptul să o vta­ţi noul ia gra­niţele ansi stat unitar şi naţionel. Sacrificiul colectiv romnnsac a cimentat şi mai anlc acest drept, iar necurmata do­rinţă spre reaflşarea unităţii, care a do­bândit caractera! nat! I&utuabile legi isto­rice, trecând viciod­oi peste toate sagsao­­rice impute se putea servi ca o perfectă justificare aspiraţiunilor asca­re. Ia cadrai acei asemenea realităţi şi în perspectiva inel traiul de consolidări viitoa­re, populaţiile mieoriure de or!­unde ar îi ele, ar trebui să împace cu aoua sta­re de tacratl şi răpind odată pentru tot­deauna cu trecutul ■« aducă aportul lor In open de organizare a aonlst stat. O urgeaţă reclamată în mod faperlss de aoiie timpuri, de noua situaţia, dar care a fost cu totul nesocotită de partidele po­litica minoritare. Propagande anbveralvă isj­­tretîauil ca banii lorgiotele bine cunoacute ie­răacolea patiotiie şl îa naivitatea lor mi­noritarii se hrăneau ca Huşii paşnice. Ei credeau că încercările lor sinistra ca punerea la cale a comploturilor vor fi incn­­insate de succese, că tfisgariile lor ia L gr Naţiunilor vor avea ecouri, că sterilitatea agitaţiunilor lor va producă efecte. Credeau şi rămâneau mnită vreme refractar! oricării apropieri faţă de români. Ciad mai ţărani s’au cunoacut reasltateîe tuturor tatervenţiunilor şi s’a văsut că piâs­­gnilor lor—considerata ca­ndateoseiate—bu N­ a’a dat aici o atenţie ş! când chiar fatăfi autoritatea Ligel Nsttaallor a acoperit cu oprobiul el mişcările anarhice, abia atunci s’a recunoscut realitatea şi tot atunci—se pare—s’a pus capăt izolării minoritarilor. Acum câtva timp reclamaţie adresată se­­cretariatului Lig­i Nsttaallor de către colo­­sifili unguri şi îndreptată împotriva Romi­­alei a fost retraşi. Faptul destul de eoad­adeat în urma re­facerilor Ligii Naţiunilor de a soluţiona pre­­tesţiunita ehi­gh­arilor şi e! marches! tace­­pntal­asul voi stadia de reporturi latre statul român şi minorităţii«. Noua fatorsitare în marsa! pointiael mi­noritate, păşi acum ostil« va iachega şi istări şi mai puternic­itatea Romăsid şi va consacra paciuică ,l armoaiossi coavstsire a tuturor nsţioaaiiUţlior. I. C. MANDATELE cu strainatatea Intre direcţiunea generală a poşte­lor, telegrafului şi telefoanelor şi ad­ministraţiile similare din străinătate se duc la prezent tratative pentru reluarea serviciului de mandate ex­terne. Pănă la momentul de faţă au a­­derat pentru reluarea schimbata­ de mandate poştale externe Cehoslova­cia, Japonia, Suedia, Ungaria, Italia, Austria şi oraşul liber Danzig. Se speră că şi cu Marea Britani© se va ajunge la un aranjament special. In acest scop direcţiunea poştelor engleze a trimis adm­iistraţiei P. T. T. din Bucureşti o convenţie Cars urmează a fi studiată de organele noastre competiote. Tratative in acelaşi smt se mai duc cu administraţiile poştale din Germania, Belga, Franţa, Elveţia şi Statele Unite. O conferinţă asu­pra lui Ch. Baudelaire — Profesorul francez M. Enterst la Ieşi — OcBftristsle ca subiâcte literare aproape au dispărut. Zilele de materialis«! acut au înlăturai maa.fi«ţările iiterare şi artistice da altă dată cari, d­i­ ce le’ar spune, as a­­vai o adftuci im Satire asupra generaţiei de intelectean­. Au sporit la taledualii, dar a scăzut in­­talecteatitatea, sub raportul cuitarei şi al idealismului pur. Manifestările calind­ale nu lipsesc, dart Ia sunt mai mari de orali şi letric. A vorbi despre un poet, despre un romancier, des­pre un artist, e L zuela noassra eu lucra cam rar — de şi eram oblitaaiţi să acesta d­in ascunsEra prelegeri cari adunau pe In­telectualii idealişti de altă dată. Sa anunţâ peatra 18 a. c. îa suta nai­­ve.sităţii o coaferinţă care va fi ţine­ă de un profesor francei. MARCEL EMERIT a­­supra lui Charles Baudelaire. Cel ceri uşi aduc amist« de vâlva ce a ficat altădată acest poet al Franţei d­*sileai »decedent“ ori »simbol.«!* şi îa orice caa nani dintre marii parnasieni, vor primi ştirea cu interes şi plăcere. Rămâne lasă saşi noua ganersttatie de Intelectuali si manifeste acelaşi interes pen­tru atari siluete literare pentru ca profesorul francez să aibă an auditoriu select care să trăiască câteva clipe emotive seb f*int*cai poesis! Ie! Charles Basselaire. Greva „Uniunei“ Avocaţilor - O SIMPLA CONSTATARE - Cronicari imparţial! care fsregistrăm fap­tei«, sa vom latra îa cercetarea motivelor cari ladeamcă uneia categorii «odaie să şi apere laterese personale. Acnata întrucât e vorba într’aderir de interese şi revendi­cări personal*—cesaae nu poate fi, credem, casai „Uniastl Avocaţilor” care se fră­mânt la Bucureşti în chestiunea viitoare! legi a timbralei. Proectul de lege respectiv aici s’a fost ades în Perlassin—şi nu ştim dacă el a primit sau au forma definitivă. Cu toste a­­cestea „Uaiuaea Avocaţiior* (« nu se ce­­ra aia cu avocaţii propria sis) auuctă ci vor deshra »grava generală” dacă... Nu ştim prefi pentru care »dacă”, căci hotărât ea n’a fest td-pisfl, d­asm*! se s­­gitâ ideea. Fapt * că toată acţiauei „Uslasd* este fu toiul prsmatsr­. Aate-proectul legel timbralul te «fă încă la studiu, şi ei sici a’a fost ratifies! la iOi­­siiiul da taiaiftri. Şi chir daci ar fi fost, el nu s’a depus Iacă îs Paria rasat, aude sust dîstal pirlameatsrl avocaţi cari vor avea tontă libertatea cUrstld pstâed pro­puse orl-ce amenda^este ssa modificări. Totuşi »Ufllsr.eE Avocaţilor" rgită grava g^avraiî. Msrturisim că nu știm Împotriva c*i se va putea proclami o stare grevă. înregistrând aseef fspt caracteristic, nu coatestăm nimănui dreptul de 8 ex spita* și cerceta amănuntd proects de i?g’, di s le estica ș! contesta. Dtr câad ? A sucea cel puţin când cunosc textele Dar o ic­­ţlație an­icipată ca aceea a »Voiaaei Avo­caţilor” şi mai ales hotărârea de a dtmon­­stra ostii nu ni se pare swioasi. De a ceea această acţiune rămlae numai la 8%'ums »Uiîsaei Avocaţi,cr” care nu pan­tru întâia dată face o politici care ieşi din cadrul strict al intereselor profesionale ale avocaţilor, ta ifgăism­ ca proectaia ,grevă» a „V­­atanei", confratele apatra .Viitor«!” pubiică anual UfîsStosreîe aminante : .Membrii coatin­alui general ai Uniune! avocaţilor, iatra alţi Sâmbătă la Capita!! cu câţiva decaal ai ««or barouri dlu pro vis­­ci», au discutat textele regel asssierăfii jus­­tițîei, votată dâ paria meat și pe aseiss­ai« t.mbrata), «ar! se află aautai la star« de proect, hotărând o g «vi sii­ gnterta, adică, o grevă proclamata acum dar cu urmări pentra msi târtia. Pentru a se vedes cât de nessrioasl este hotărârea luată şi pentru a se şti ce se ni­­mirrşte prin lapis­iacepstă, ar fi destui să spunem că îa franta a calor ce au declarat greva «s­i îalmoeul »procuror al uma­nităţii", dl. Dea. Dooret,«, membra al par­­tidului neţionel şi cen^scetai eghtator ţlr£­­aiit dl. Pompiliu Vaa­tesiu. Aceste două nume pot singure să dovedească cara­cterul politie a! miteuri! dota palatul de iaatiții... Totuşi, fiindcă star putea g??l ș! oameni d« bust credistl, cari ei ta ludaşi ta eroare de campania pomiiâ, afirmăm cl leg^a ac­­cetarări justiţiei a fcai vătafi Sa talosal ce­lor ce’șl cântă d­ep.a e* și vroesa s’a ca­pete msi repede tar acea a timbrata! $ m$­­nită al apere intereseie StateluS atât de aa­­glij»te ta trCăsL Acest pn­ aet din urmi va fi adus curând pa birou! Cserni şl din discuţia largi ce sâ va î«ce la­­ trai tai a« va v.daa cât de nedrepţi sunt feţi de ei te i care-1 ataci. D Dobrism, care a Sudemnat rtud-va la grevă şi pe faacţioaadi Statala! se va convisge ta cirtvd că di­tkasi corp al a­­vo­sțiior ea ie va lisa târât de dânsa! pe cele* figitaținviior police. SFI­ IMIE de MARIANA CONTA KERNBACH IX Dintr’un colţ de bancă fu vagonul întu­necos şi murdar, menit pentru restaurant, privesc cu melancolie cum se lasă noaptea. Alături câţiva tovarăşi de nefericire, vor să convingă pe restauratorul, grozav de... ne­politicos, şi ne lase în pace. Doamna bătrână, resemnată ca de un foc sau altă pacoste asemănătoare, îşi a­­şează tacticos lucrurile şi pregăteşte maşina de ceai, pe când cea tânără se jdueşte ori­cui vra s’o asculte, cu glasu­l tăios şi ao­­caţit. Iar domnul, în­cruntat sub căciuliţi de astrahan, izb­ucneşte la răstimpuri, ca un vulcan latermitent. V^tra Dorali îesfârşit! Muzică, lume, dis­cursuri, ura!«, zarvi, lumină „a giorno”. Vagoane răzeţe­­negresc pe toate lim­b­a, cel făgăduit lasă, nicierii C’o minciună boerească Trec! In ţara ungurească, zice cântecul Ds asta dată pare-mi-se că pro­mit lunea r­­egionalei ne va trece drept la... Iaşi. Noroc, mare noroc de amabilitatea firi seamăn a unui domn profesor localnic, fost excursionist pină la Bistriţi. La Cazino lume puţi ofi Toalete şi mai luxoase şi mai modeste, muzică potrivit de bună. Pe chei luna plină seta la intre’ cere cu becurile, iar Dorna se furişează neagră pe sub pod. Ce plăcut ar fi de plimbare! Ne sculăm cu pioape, ne adiuim în vagonul Biaar*biel şi ple­ăm. Din va­lea Dornii într’a Saceva, apoi într’a Mol­­dovii, lati-ne la gura Humorului. Alături de autorităţi aici ne mz­­ta âm® pina un preot şi un învăţător, cu inimă caldă şi mărinimos avânt La mană, prin­tre obişnuiţii vorbitori, reprez*nta ntul pr** ■ sei din Cluj, al presei „cinstite” presa® însuşi zice: Tocmim trăia­u pentru n­­os­­ti­ile Humorul şi Voroneţ. B­rjirul, b­iolica lui şi caia! slăbănog alcătueac eu im rg vrednic de zugrăvit. Nu lipseşte nici clasi­cul clopoţel, aşa că pe drum nu­ci se u­­răşte. Ging, ding; trei, trei; d­ing, d­ing. Dioo! adaogă în răstimpuri glasul ome­nesc. Mă văd parcă în anii copilăriei, diadi­elandeni lui Wassermann” ne ducea spre mănăstirile judeţului Neamţ sau spre pa­­triarhatul otel din Oglinzii de altădată. Şi ochi! îmi rătăcesc la zare şi gândul mi poartă un trecut. Citesc pe arătătorul de cale: 35 km. până la Fălticeni. îmi vine să pornesc latr’acolo, să mă reîntorc ae­­vea pe locurile cutreerate odinioară, să-mi pară că şi vremea s’a relators. E cald. Soare blând de toamnă, cer umbrit de nori răzleţi dar ameninţător. Munţi rotunzi­ţi în­chid orizontal ca perdeaua pădurii de fagi, pe care vântul o mlădie. Şoseaua plină de praf, e aceiaşi din centrul târguşorului, nu­mai că i neprusduită pe aici, iar hopurile se înmulţesc pe masură ce înaintăm. În­cepe să ploaie. Popas, să ridicăm podită! —bine că avem măcar atâta pentru 300 Iei!—In trap grăbit trece docarul ca ate­­neiştii, lăsându-ne umiliţi la urmă. Să-l in­vidiem ? Na, ei n’au podit! Ajungem când ropotul e la culmea fu­riei. Sărim un pârleaz ş intrăm sub gin­­gul bisericii. E din veacul al 16 dea, ctito­ria lui Teodor Bobolog vorai­ul voevodu­­lui Petru Rareş, şi-i clădită sub înrâurirea stilului Ştefan cel Mare. Gingul e adăo­git. Odată cu el s’au refăcut şi frescele de pe peretele intrării, pe care el le adă­posteşte. Dar ş i celelalte sunt destul de bine păstrate. laăuatra e afumat, aşa că ici colo de-abea mai I aceşti aura! din ju­rai unul cap de sf&at, ori albastrul şters a! unei haine. Câteva icoane lasă, pe lemn, au înfruntat vreme* cu nepăsare. 2 del mă­năstiresc s’a prăbuşit. O singură lui&fi din

Next