Mişcarea, ianuarie 1926 (Anul 20, nr. 3-24)
1926-01-15 / nr. 10
•! ANUL XX He. 10 . VINERI 15 IANUAR® im Apropos de'plecarea d-lui V. Brătianu în străinătate Chtsfiunea FmprsmilHlii Exlmn Dl. ttfafltra ds fi • ints Vlatili Biltlsna placă »siad h Part«, nada ?a. avea tossvoibirl Ca reprezentantii ap.iO£i’*sti la ihentcel ec tnte/eseazä Sistai nostra, Imediat m %'& aflat de plfiarti mlo^ticlel de finest« aU rele aoistre m fi pai pe tapet ehr si lunea im* prama tain! extern, Se fae Iirls! ainkasl §moimm comentarii ssapn mai aitf i de Idspnnaei, ps i«rs Cstit de cât« ori di V. B*ătlsf’U ie afla plecat in străini tate. Firesta @S InstyCplitftrea dîuî V. Brittana inatitnl® an star® s*bkct pentru z!*re. Di? confrații noștri ar trebui sl teibă in vedere ansmle Cons derațh n!: 1) MtaUterd di fl»a.;te nu pleacă sca-ni« pentru reala im nsui atare Impraosat, 2) De pairs ss! de z!?e, di câ d minisîtai fa fes eââiOfil In tateresul firii, Ei iodită a’B tratat rrg aa îm p/smut, Ltradc felieiatfmn ■,■» financiară a ţârilor pe eati ie a vssitat m era dess natui fl ea tin tapramnt rate âaesi si fie Contrast» t ia condition! eonTchublie pentru ţari. 4) Ceea Ce e şi mai principal de tot ce au scris confraţii noştri din presă la ageasîâ chîztlime, că au trecut patra ani de când România n’a făcut nici un împrumut extern, şi cler intern, (şi nici n’a făcut o nouă emblope de bancnote) şi cum toate acestea pre mijloace proprii ţara a rezistat tuturor necesităţilor, consolidându-şî datoria publică şi creditul, achitând şi datoriile interne. Faptul acesta din urmă am ţinut a-1 releva cu deosebre in momentul Ia Ctre presa noastră pune din nou pe tapet chestiunea împrumutului extern în legătură cu plecarea dlui moastru de finanţe. Aceasta nu îai samni iasă că d. V. Brătianu sr refuza contractarea unui împrumut extern dacă el s’ar propune in condiţiun! avantajoase pentru stat. De aceea in tot de a anticipa ştiri, e mai bine să aşteptăm întoarcerea in ţară a ministrului de finanţe Care sa ştie a introdus bunul sstem de a da presei toate lămuririle necesare asupra tratativelor Ce duce şi rezultatelor Ce obţine. »ii mmmmmmmmmmmmmmmmmm •mewMsem mumKammmmMmem Clăii ;i crin iimuară Ds îs 18 Ii 30 la ssfiB—Cap!flîurl mari, dobânzi și m.n mnl, Mnn!oflci«i și failmsnfile. Obsarvzțil dt admiltatt. S Ls tribsoaînl comerdia! se lomul-1 țese Cererile de moratoriu fi de declarare in itare d? f*IJmrnt. Faptele acestea vă cate numai prin prisma obstrucţiei politice, conduc ii o iserSmioars a guvernului car© numai că n’a fost fâe.A iacă rea* pongab 1 de Ce a plouat nane*’a plouat, sau de ee*bâutaie ae^m frigul. Pentru piaţa comercială care Cunoaşte situatianea reală, explicate e Cu total alta: cauza principală a acestor crize prin Care trec comercialii, este numai camătă ce ie practică fâră Cruţare. Cssoistem casiri precise la care anumite bănci au insassat dobânzi de 30 şi 35 la sută. Ce sa mai vorbim dară de cămătării ds profisme Cari percep 50 60 la sală. Ori nu privaţi dobânzilor pe care le percep băncile, este de ficat urmitoarea observaţi®: înainte de râsboi băncile percepeau intre 15 18 sută, ca o valută normală. AflSzi când Comerciantul în loc de o mie lei contractează un împrumut de 50 -100.000 lei (ca sâ luăm un simplu exemplu) ei plăteşte 30 la sută. In vremea normai pentru 1000 Iei, el plăti* taixmam 183 Isi dobânsi; astăzi el în bus ii patrasca , minimum 300 Iei pentru această mie de lei. Şi cum operaţiunile de aalie fac pe lumi mult mii marî, dobânzile devin fantastice. Asiei un Comerciant Care contractează un impremat de 200.000 iei, plătește na- ) mal pe un an 60 000 lei dobâazi j plai eomifioans și altele. Daci în doi - trei ani el a foit sfiit de im- ■; prejjiări să şi amâni plata, ei se trezește cu o datorie dublată, id că ! de 400 000 Iei. Dacă a garantat im- pramstu! cu un g*j de mărfuri, sas 1 Cu o ipoteci, ei pierde cu siguranţă marfa sau casa, fiind expns a fi declarat şi ia stare de faliment. Iată cine este adevărata şi marea Calamitate care a provocat criza de azi: dobânzile htnului. Iar când li se Cere băncilor să fie rezonabile in perceperea acestor dobânzi, eie iţi răspund că au cheituri mari: paiaţe luxoase, directori şi paradirectori, automobie, etc. Să nu se mire dară uimeai Că se inmulţesc cererile de moratoriu, iar autorul anonim care prin »Opinia* a afumat că magistrali sunt prea generoşi in acordare* acestor moratorii, a dat dovada ca nu Cunoaşte situaţia reală a pieţii, şi n’are idee de specula fantastică şi ruinătoare Ce se practică Cu dobânzile. ECOURI Sosistatea autorilor dravaUsi din Basaratii, la aisima «datare graarail, a dacia aasgpirarea anal Imobil in car« să-fi stabiieassi sediul deflairr. • M a!i$«mni instract onel va fac«, ia iasepstai tanti Fibmre, o Important! comaadi ds cărți in ităisătat«. S'a carat direcțliior reapscîive din ministerul iadic« vo- Isaade care ar fi cale nul accesare psntra prosperitatea favltămăsmrii sub toate «*pestele. — FERMELE. Mintatere! dî »gricaltară a lestl.Bii o ccm!*iar?e comps al din d-sii CirsîstB director geaerel, Amureaca director, C. Sioiaa, Camirltta şi larga Saidac, taspestori geserili, piatra a la tocmi tasririle de repsrtiasre a fermelor îa apae de iaspecţie conform bobUI program pe 1926. Dr. Câmarana, Inspector generalamblaterii de sgricaitari a foat întărcinat cu orgraisarea direcției administrative a fermelor. România şi Minorităţile - UN NOU EŞEC AL UNGURILOR -Shimbarea şi atatoraicirea nonei bfăţişiri politice şi teritoriale a Europei la arma marelui răaboi, s'a reafrftss şl asipra ţării nosatre. Dureroasa contribuţie a Romtaiel, deterralrâid triumfai «astei drepţi ţii a fost răsplătită prin reaflsarea agitaţii estlonde care a corestraas aneietnice necesitaţi şi ctlsl msi desăvârşit spirit de echitate. Ia noile graniţi, România clădit j ps solida temelie a jsrttalor din trecut, a «aprtaa yl alte naţionalităţi al căror rol în viaţa costal stat ar trebui să dadă la o pacink! şi loială coflîscrar» Io iâ«al prosperM-ri lai. Căci na ae-am petea Io h'pai că minoritarii (onafind gropari maieta în melosul maselor imense româfleşti din Ardeal şi Basarabia ar pstea când-va si conteste româalîor dreptul să o vtaţi noul ia graniţele ansi stat unitar şi naţionel. Sacrificiul colectiv romnnsac a cimentat şi mai anlc acest drept, iar necurmata dorinţă spre reaflşarea unităţii, care a dobândit caractera! nat! I&utuabile legi istorice, trecând viciodoi peste toate sagsaorice impute se putea servi ca o perfectă justificare aspiraţiunilor ascare. Ia cadrai acei asemenea realităţi şi în perspectiva inel traiul de consolidări viitoare, populaţiile mieoriure de or!unde ar îi ele, ar trebui să împace cu aoua stare de tacratl şi răpind odată pentru totdeauna cu trecutul ■« aducă aportul lor In open de organizare a aonlst stat. O urgeaţă reclamată în mod faperlss de aoiie timpuri, de noua situaţia, dar care a fost cu totul nesocotită de partidele politica minoritare. Propagande anbveralvă isjtretîauil ca banii lorgiotele bine cunoacute ierăacolea patiotiie şl îa naivitatea lor minoritarii se hrăneau ca Huşii paşnice. Ei credeau că încercările lor sinistra ca punerea la cale a comploturilor vor fi incninsate de succese, că tfisgariile lor ia L gr Naţiunilor vor avea ecouri, că sterilitatea agitaţiunilor lor va producă efecte. Credeau şi rămâneau mnită vreme refractar! oricării apropieri faţă de români. Ciad mai ţărani s’au cunoacut reasltateîe tuturor tatervenţiunilor şi s’a văsut că piâsgnilor lor—considerata candateoseiate—bu N a’a dat aici o atenţie ş! când chiar fatăfi autoritatea Ligel Nsttaallor a acoperit cu oprobiul el mişcările anarhice, abia atunci s’a recunoscut realitatea şi tot atunci—se pare—s’a pus capăt izolării minoritarilor. Acum câtva timp reclamaţie adresată secretariatului Ligi Nsttaallor de către colosifili unguri şi îndreptată împotriva Romialei a fost retraşi. Faptul destul de eoadadeat în urma refacerilor Ligii Naţiunilor de a soluţiona pretesţiunita ehigharilor şi e! marches! tacepntalasul voi stadia de reporturi latre statul român şi minorităţii«. Noua fatorsitare în marsa! pointiael minoritate, păşi acum ostil« va iachega şi istări şi mai puternicitatea Romăsid şi va consacra paciuică ,l armoaiossi coavstsire a tuturor nsţioaaiiUţlior. I. C. MANDATELE cu strainatatea Intre direcţiunea generală a poştelor, telegrafului şi telefoanelor şi administraţiile similare din străinătate se duc la prezent tratative pentru reluarea serviciului de mandate externe. Pănă la momentul de faţă au aderat pentru reluarea schimbata de mandate poştale externe Cehoslovacia, Japonia, Suedia, Ungaria, Italia, Austria şi oraşul liber Danzig. Se speră că şi cu Marea Britani© se va ajunge la un aranjament special. In acest scop direcţiunea poştelor engleze a trimis admiistraţiei P. T. T. din Bucureşti o convenţie Cars urmează a fi studiată de organele noastre competiote. Tratative in acelaşi smt se mai duc cu administraţiile poştale din Germania, Belga, Franţa, Elveţia şi Statele Unite. O conferinţă asupra lui Ch. Baudelaire — Profesorul francez M. Enterst la Ieşi — OcBftristsle ca subiâcte literare aproape au dispărut. Zilele de materialis«! acut au înlăturai maa.fi«ţările iiterare şi artistice da altă dată cari, di ce le’ar spune, as avai o adftuci im Satire asupra generaţiei de intelectean. Au sporit la taledualii, dar a scăzut intalecteatitatea, sub raportul cuitarei şi al idealismului pur. Manifestările calindale nu lipsesc, dart Ia sunt mai mari de orali şi letric. A vorbi despre un poet, despre un romancier, despre un artist, e L zuela noassra eu lucra cam rar — de şi eram oblitaaiţi să acesta din ascunsEra prelegeri cari adunau pe Intelectualii idealişti de altă dată. Sa anunţâ peatra 18 a. c. îa suta naive.sităţii o coaferinţă care va fi ţineă de un profesor francei. MARCEL EMERIT asupra lui Charles Baudelaire. Cel ceri uşi aduc amist« de vâlva ce a ficat altădată acest poet al Franţei d*sileai »decedent“ ori »simbol.«!* şi îa orice caa nani dintre marii parnasieni, vor primi ştirea cu interes şi plăcere. Rămâne lasă saşi noua ganersttatie de Intelectuali si manifeste acelaşi interes pentru atari siluete literare pentru ca profesorul francez să aibă an auditoriu select care să trăiască câteva clipe emotive seb f*int*cai poesis! Ie! Charles Basselaire. Greva „Uniunei“ Avocaţilor - O SIMPLA CONSTATARE - Cronicari imparţial! care fsregistrăm faptei«, sa vom latra îa cercetarea motivelor cari ladeamcă uneia categorii «odaie să şi apere laterese personale. Acnata întrucât e vorba într’aderir de interese şi revendicări personal*—cesaae nu poate fi, credem, casai „Uniastl Avocaţilor” care se frământ la Bucureşti în chestiunea viitoare! legi a timbralei. Proectul de lege respectiv aici s’a fost ades în Perlassin—şi nu ştim dacă el a primit sau au forma definitivă. Cu toste acestea „Uaiuaea Avocaţiior* (« nu se cera aia cu avocaţii propria sis) auuctă ci vor deshra »grava generală” dacă... Nu ştim prefi pentru care »dacă”, căci hotărât ea n’a fest td-pisfl, dasm*! se sgitâ ideea. Fapt * că toată acţiauei „Uslasd* este fu toiul prsmatsr. Aate-proectul legel timbralul te «fă încă la studiu, şi ei sici a’a fost ratifies! la iOisiiiul da taiaiftri. Şi chir daci ar fi fost, el nu s’a depus Iacă îs Paria rasat, aude sust dîstal pirlameatsrl avocaţi cari vor avea tontă libertatea cUrstld pstâed propuse orl-ce amenda^este ssa modificări. Totuşi »Ufllsr.eE Avocaţilor" rgită grava g^avraiî. Msrturisim că nu știm Împotriva c*i se va putea proclami o stare grevă. înregistrând aseef fspt caracteristic, nu coatestăm nimănui dreptul de 8 ex spita* și cerceta amănuntd proects de i?g’, di s le estica ș! contesta. Dtr câad ? A sucea cel puţin când cunosc textele Dar o icţlație anicipată ca aceea a »Voiaaei Avocaţilor” şi mai ales hotărârea de a dtmonstra ostii nu ni se pare swioasi. De a ceea această acţiune rămlae numai la 8%'ums »Uiîsaei Avocaţi,cr” care nu pantru întâia dată face o politici care ieşi din cadrul strict al intereselor profesionale ale avocaţilor, ta ifgăism ca proectaia ,grevă» a „Vatanei", confratele apatra .Viitor«!” pubiică anual UfîsStosreîe aminante : .Membrii coatinalui general ai Uniune! avocaţilor, iatra alţi Sâmbătă la Capita!! cu câţiva decaal ai ««or barouri dlu pro visci», au discutat textele regel asssierăfii justițîei, votată dâ paria meat și pe aseissai« t.mbrata), «ar! se află aautai la star« de proect, hotărând o g «vi sii gnterta, adică, o grevă proclamata acum dar cu urmări pentra msi târtia. Pentru a se vedes cât de nessrioasl este hotărârea luată şi pentru a se şti ce se nimirrşte prin lapisiacepstă, ar fi destui să spunem că îa franta a calor ce au declarat greva «si îalmoeul »procuror al umanităţii", dl. Dea. Dooret,«, membra al partidului neţionel şi cen^scetai eghtator ţlr£aiit dl. Pompiliu Vaatesiu. Aceste două nume pot singure să dovedească caracterul politie a! miteuri! dota palatul de iaatiții... Totuşi, fiindcă star putea g??l ș! oameni d« bust credistl, cari ei ta ludaşi ta eroare de campania pomiiâ, afirmăm cl leg^a accetarări justiţiei a fcai vătafi Sa talosal celor ce’șl cântă dep.a e* și vroesa s’a capete msi repede tar acea a timbrata! $ m$nită al apere intereseie StateluS atât de aaglij»te ta trCăsL Acest pn aet din urmi va fi adus curând pa birou! Cserni şl din discuţia largi ce sâ va î«ce la trai tai a« va v.daa cât de nedrepţi sunt feţi de ei te i care-1 ataci. D Dobrism, care a Sudemnat rtud-va la grevă şi pe faacţioaadi Statala! se va convisge ta cirtvd că ditkasi corp al avosțiior ea ie va lisa târât de dânsa! pe cele* figitaținviior police. SFI IMIE de MARIANA CONTA KERNBACH IX Dintr’un colţ de bancă fu vagonul întunecos şi murdar, menit pentru restaurant, privesc cu melancolie cum se lasă noaptea. Alături câţiva tovarăşi de nefericire, vor să convingă pe restauratorul, grozav de... nepoliticos, şi ne lase în pace. Doamna bătrână, resemnată ca de un foc sau altă pacoste asemănătoare, îşi aşează tacticos lucrurile şi pregăteşte maşina de ceai, pe când cea tânără se jdueşte oricui vra s’o asculte, cu glasul tăios şi aocaţit. Iar domnul, încruntat sub căciuliţi de astrahan, izbucneşte la răstimpuri, ca un vulcan latermitent. V^tra Dorali îesfârşit! Muzică, lume, discursuri, ura!«, zarvi, lumină „a giorno”. Vagoane răzeţenegresc pe toate limba, cel făgăduit lasă, nicierii C’o minciună boerească Trec! In ţara ungurească, zice cântecul Ds asta dată pare-mi-se că promit lunea regionalei ne va trece drept la... Iaşi. Noroc, mare noroc de amabilitatea firi seamăn a unui domn profesor localnic, fost excursionist pină la Bistriţi. La Cazino lume puţi ofi Toalete şi mai luxoase şi mai modeste, muzică potrivit de bună. Pe chei luna plină seta la intre’ cere cu becurile, iar Dorna se furişează neagră pe sub pod. Ce plăcut ar fi de plimbare! Ne sculăm cu pioape, ne adiuim în vagonul Biaar*biel şi pleăm. Din valea Dornii într’a Saceva, apoi într’a Moldovii, lati-ne la gura Humorului. Alături de autorităţi aici ne mzta âm® pina un preot şi un învăţător, cu inimă caldă şi mărinimos avânt La mană, printre obişnuiţii vorbitori, reprez*nta ntul pr** ■ sei din Cluj, al presei „cinstite” presa® însuşi zice: Tocmim trăiau pentru nostiile Humorul şi Voroneţ. Brjirul, biolica lui şi caia! slăbănog alcătueac eu im rg vrednic de zugrăvit. Nu lipseşte nici clasicul clopoţel, aşa că pe drum nuci se urăşte. Ging, ding; trei, trei; ding, ding. Dioo! adaogă în răstimpuri glasul omenesc. Mă văd parcă în anii copilăriei, diadielandeni lui Wassermann” ne ducea spre mănăstirile judeţului Neamţ sau spre patriarhatul otel din Oglinzii de altădată. Şi ochi! îmi rătăcesc la zare şi gândul mi poartă un trecut. Citesc pe arătătorul de cale: 35 km. până la Fălticeni. îmi vine să pornesc latr’acolo, să mă reîntorc aevea pe locurile cutreerate odinioară, să-mi pară că şi vremea s’a relators. E cald. Soare blând de toamnă, cer umbrit de nori răzleţi dar ameninţător. Munţi rotunziţi închid orizontal ca perdeaua pădurii de fagi, pe care vântul o mlădie. Şoseaua plină de praf, e aceiaşi din centrul târguşorului, numai că i neprusduită pe aici, iar hopurile se înmulţesc pe masură ce înaintăm. Începe să ploaie. Popas, să ridicăm podită! —bine că avem măcar atâta pentru 300 Iei!—In trap grăbit trece docarul ca ateneiştii, lăsându-ne umiliţi la urmă. Să-l invidiem ? Na, ei n’au podit! Ajungem când ropotul e la culmea furiei. Sărim un pârleaz ş intrăm sub gingul bisericii. E din veacul al 16 dea, ctitoria lui Teodor Bobolog voraiul voevodului Petru Rareş, şi-i clădită sub înrâurirea stilului Ştefan cel Mare. Gingul e adăogit. Odată cu el s’au refăcut şi frescele de pe peretele intrării, pe care el le adăposteşte. Dar ş i celelalte sunt destul de bine păstrate. laăuatra e afumat, aşa că ici colo de-abea mai I aceşti aura! din jurai unul cap de sf&at, ori albastrul şters a! unei haine. Câteva icoane lasă, pe lemn, au înfruntat vreme* cu nepăsare. 2 del mănăstiresc s’a prăbuşit. O singură lui&fi din