Mişcarea, decembrie 1926 (Anul 20, nr. 296-297)
1926-12-31 / nr. 297
Politica financiară a Comunei POLITICA NOASTRA. BUGETELE. I Pe măsura remiselor create am întocmit şi bugetele respective. La început mai timid, şi numai ca încercare. In urmă, pe baza experienţei, din ce în ce mai sigur. Primul buget, întocmit pe baza noilor venituri, a fost bugetul pe anul 1923. Acest buget a trebuit să cuprindă prevederi numai pe 9 luni, fiindcă în acest timp s’a schimbat și anul financiar. Astfel fiind, bugetul pe 1923, întocmit numai 9 luni a cuprins următoarele prevederi : Venituri Lei . 45,027,659 Chieltuieli . 45,003,180 Excedent« 24,479 Prin urmare de la un buget de circa 20 mii. pe 12 luni, cum a fost bugetul pe 1922’923 am trecut la un buget de 45 mii. pe 9 luni în 1923, deci la un buget de 60 mii. pe anul întreg. Aceasta însamnă întreirea prevederilor la venituri și cheltuieli. Fără îndoială alcătuirea acestui buget a fost un act de curaj. Elementele obişnuite, care călăuzesc administratorii în fixarea veniturilor şi cheltuielilor, deci în alcătuirea bugetelor,aceste elemente lipseau. Nu aveam la dispoziţie nici media încasărilor pe 5 ani, nici quantume drepturilor constatate pe anii din urmă, în definitiv ne lipseau criteriile obişnuite în atare materie. Se schimbase bazele imposabile, se ridicase unele dări, altele erau noi, încât lucrarea ce făceam era o încercare, un buget de experienţă. Era pentru unii temerea că prevederile bugetare depăşesc realitatea şi că această experienţă se va termina cu un serios deficit. Această temere s’a dovedit ilusorie, după cum o arată balanţa exerciţiului anului financiar 1923. Iată cuprinsul acestei balanţe : Prin urmare cu toată teama ce se manifesta, chiar de unii cunoscători ai finanţelor şi serviciilor comunale, am întocmit bugetul în prevederile de mai sus, iar balanţa exerciţiului 1923 ne-a dat dreptate înregistrând un excendent bănesc de aproape 2 milioane. Anul următor am continuat politica financiară, pe care o inaugurasem. De aceea sprijinindu-ne pe datele obţinute, ţinând sama de rezultatele comisiunilor de recensământ, deci de drepturile constatate, şi de încasările anului anterior, am stabilit veniturile şi cheltuielele anului 1924, după cum urmează : Şi acest buget se soldează cu un excedent bugetar. In adevăr, dacă examinăm situațiunea drepturilor pe care comisiunile de recensemânt le constată în favoarea comunei în raport cu prevederile bugetare, avem următoarea situațiune : Drepturi constatate Ven. Lei 61.177.306 Evaluări bugetare » « 54.392.800 Deci o depăşire de . . » 6.784.500 Situaţiunea aceasta clară dovedeşte ca drepturile constatate în favoarea comunei au depăşit, au întrecut evaluările bugetare cu aproape 7 milioane. Este în afară de once discuţiune. Balanţa exerciţiului financiar pe anul 1924 arată însă un dificit bănesc şi anume : încasări realizate Lei 53.661.318 Plăţi efectuate . . « 56.931.445 Deficit bănesc ...» 3.270.126 Prin urmare,constatăm : 1. Drepturile constatate la venituri arată un plus de 7 milioane peste prevederile bugetare. 2. Și cheltuelile arată o plată peste încasările făcute de circa 3 milioane. Aceste rezultate au nevoie de o lămurire. Bugetul pe 1924 a fost întocmit pe realităţi. Aceasta se dovedeşte cu 2 împ m prejurări: întâia că prevederile bugetare au fost depăşite de drepturile constate cu 7 milioane, şi a doua, că încasările reale au fost de aproape 54 milioane, deci cu un minus faţă de prevederi de circa 700.000 lei. O atare rămăşiţă dintr’un exerciţiu financiar nu numai că s’ar părea normală, dar este chiar de invidiat. Obişnuit rămă-şiţele sunt mult maimari. Cu toate că încasările pe acest an s’au făcut aproape integral, totuşi balanţa arată un dificit bănesc de 3.270.126 lei resultând din împrejurarea că am plătit mai mult, de cât s’a încasat. ] Cum se explică aceasta ? In campania anului 1924 s’a desfăşurat cea mai intensă activitate edilitară. Pe lângă celelalte oaere, în acest an s’au e- j xecutat 111.116. m. p. de pavaj, care au costat 31.210.943 lei și în plus am mai executat și lucrări de canalizare, care au costat mai mult ca 5 milioane,—deci în total pentru aceste două categorii de lu- | crări s’a cheltuit circa 37 milioane.—Și a- ceste cheltueli de 37 milioane reprezentau 75 la sută din buget. Aveam deci de achitat sume mari şi pentru a nu întrerupe lucrările, cum de atâtea ori eram ameninţat, trebuia să iau numerar de oriunde. Şi n’am ezitat de a face acest lucru. Fondul garanţiilor era disponibil şi l’am întrebuinţat în aceste plăţi. Am socotit că în loc să întrerup lucrările, de care Iaşul avea aşa de mare nevoie, mai bine chiar fără drept să tulbur liniştea garanţiilor şi să plătesc lucrătorii din acest fond. Aşa se explică de ce s’a plătit mai mult de cât încasările. S’a făcut o greşală ? Nu cred aceasta. Din budgetele anilor precedenţi au rămas de încasat sume importante. Ele au fost înscrise în bugetele următoare ca rămăşiţi de încasat. Aceste rămăşiţi au revenit co-munei şi deci cu ele s’a restabilit situaţia fondului garanţiilor. (Vom continua mâine) C. TOMA Drepturi constatate. Venituri Lei 44,233,513 Chieltuieli « 43,477,382 Excedent bugetar « 756,131 Încasări realizate Plăți efectuate Excedent bănesc Lei 39,420,125 « 37,677,215 « 1,722,909 Venituri Lei 54,392,800 Chieltuieli « 54,362,800 Excedenți « “ 30.000 Pompieria şi Loteria — Proectul unei loterii la Iaşi. — Ziarele publică ştirea că d. Octavian Doga, ministru de interne, a aprobat ideia de a se organiza şi la Iaşi o loterie din venitul căreia să se refacă instalaţiile pompierilor din acest oraş. Se adaugă că în curând se va constitui un comitet de iniţiativă pentru organizarea şi lansarea loteriei. Iată clar că exemplul dat de Capitala ţarei se generalizează. In adevăr dacă s’a aprobat o nouă loterie pentru Iaşi, nu este nici un motiv ca noi loterii să nu se aprobe şi pentru alte oraşe din ţară, mai mari sau mai mici şi nu numai pentru îmbunătăţirea serviciului pompierilor ci şi pentru alte multe lipsuri de cari sufăr oraşele noastre. Astfel, de la un capăt la celălalt al ţarei se vor organiza loterii şi publicul va fi rugat să joace la noroc sub pretextul împlinirei unor nevoi edilitare. Credem că sistemul acesta greşit trebue să înceteze. Dacă s-a făcut o eroare la Bucureşti ea nu mai trebue repetată şi generalizată şi la celelalte oraşe. Ministerul de interne trebue să intervină şi să nu mai autorize loterii de acest fel, iar nevoile edilitare să se împlinească din veniturile bugetare ale orașelor. Citiți In pagina 2-a Ultimele știri telefonice. A Panamaua de la Camera de Comerț———... 1 „Pacea“ d-lui C. Cerkez. După ce dl. Cerkez s’a explicat, fără a putea justifica faptele sale urâte, acum se lamentează cerând pace. Mai mult, fiind prins la strâmtoare, spune că de când îi el n’a făcut și n’a zis nimic. Ceea ce-i mai surprinzător este că aleşii de pe lista sfatului negustoresc îi sunt acum simpatici şi chiar presa, care-l ia în maşină... tot simpatică îi este. De treabă om mai este şi dl. Cerkez. ‘ N’are nici invidie, nici ură. Iubeşte pe toată lumea şi împreună cu toţi vrea să conlucreze. Oare ce i s’a întâmplat d-lui Cerkez ? 3 De unde acum câteva 6 luni a dus o campanie de furibund contra fostului şi ’ merituosului fost preşedinte al Camerei de comerţ; de unde până mai dăunăzi răsunau sălile de întrunire ca sfatul ne- gustoresc este un tripou, care compromi- te prestigiul comercianţilor ; de unde pâ- nă acum câteva zile procese de reziliare contra comercianţilor îl urmărea cu venin, pledând d-sa singur ceea ce n’a făcut niciodată,—ce s’a întâmplat acum ca dl. Cerkez să se schimbe radical, şi astăzi să-i devină simpatici chiar adversarii ? Farsa lui Cerkez Dl. Cerkez a fost prins în flangrant delict. Fondul „REFACEREI“ i-a mântuit aşa de bine ca este pe punctul de a dispărea. O mare răspundere apasă asupra sa pentru chipul inadmisibil, samavolnic şi de reacredinţă cum a ridicat acest fond de la Bănci, la care era în siguranţă, pentru a-l depune la o Bancă, unde se poate pierde. Şi-atunci chemat la răspundere recurg la diversiuni. O face pe actorul. Vrea să însceneze farse. Spune că iubeşte pe toţi şi vrea să conlucreze. Lup în piele de oaie cât are nevoie, cât este la strâmtoare. Când va scapa scutură el pielea şi apare din nou sălbătăciunea. De aceea cei interesaţi să deschidă bine ochii. Să nu se lese mistificaţi. Azi dl. Cerkez este în impas. De bună seamă că, de cât să se ducă înaintea instanţelor judecătoreşti pentru a răspunde şi de cât să plece din fruntea camerei de comerţ, fiindcă este o sfidare a prestigiului ei, d-lui C. Cerkez îi convine să verse câteva lacrimi de crocodil pentru o conlucrare eventuală,dar care nu va avea loc niciodată. Acesta-i dl. Cerkez şi păcat că reuşeşte să păcâliască. „Trucul“ d-lui Cerkez. Dl. Cerkez prins la strâmtoare şi fapta sa incalificabila stârnind indignare, a părăsit Iaşul în vederea găsirei unei soluţiuni. D-sa căuta să vândă lemnele la Bucureşti. Dacă reuşea toată lumea era să zică : ei bine, nu-i nimic, au ieşit banii. Cu această socoteală a plecat. Cu siguranţă că nu i-a reuşit lovitura şi atunci silit să se întoarcă a alergat la un truc. Nu-i adevarat contractul de vânzare, el este o formă, şi că realitatea este un act secret de gaj. Mai întăi faptul de a fi făcut un act secret arată o conivenţă frauduloasă, o afacere suspectă. Oamenii cinstiţi lucrează la lumina zilei. Numai borfaşii lucrează la întuneric. Dar în al doilea loc unei autorităţi nu-i este permis să aibă afaceri sprijinite pe acte secrete. Actul de gaj—secret cum spune d-sa— nu este decât un truc pentru a ascunde adevărul. Şi de este truc, o invenţie postumă este cu siguranţă o invenţie de prost gust neserioasă şi care desfiinţează prestigiul Camerei de comerţ. De aceia socotim că acest fapt nu va rămâne fără consecinţi. Hotărârile comitetului Ceea ce s’a făcut la întrunirile publice convocate de d. Cerchez, unde nu se puteau lua hotărâri, nu însamnă nimic. Interesează aici hotărârile comitetului de administraţie al fondului. Or, şedinţa acestui comitet a fost foarte agitată. Unii,şi aproape toţi membr acestui comitet a blamat faptele d-lui Cerchez şi a considerat afacerea depunerei fondului la Banca Generală şi cumpărarea de lemne ca o afacere suspectă şi scandaloasă. D. Cerchez văzând atmosfera, a avut impresia, pe care a şi mărturisit-o membrilor Comitetului, că vor să-i încurce. Membrii comitetului nu s-au uitat la aceste văicăreli şi unii îi cereau să depună imediat banii, iar alţii la cuvântul său că răspunde i-a cerut o ipotecă în moşia sa Lungani. D. Cerchez nu consimte la aceasta. Serman fond al Refacerei, în siguranţă mai ieşit!.... Şi după multe desbateri au ajuns la încheerea să i se deeie un termen de graţie pentru depunerea banilor şi până atunci să se aplice un sechestru asigurător pe veniturile Băncei. Succesul d-lui C. Cerchez Succesul d-lui C. Cerchez este incontestabil. El a reuşit ca o afacere, care trebuia să ia drumul Parchetului să fie amânată și în parte acoperită. Amânată fiindcă i s’a dat termen pănă la 10 Februar şi acoperită fiindcă o deturnare odată descoperită, nu poţi să-i împiedici cursul ei legal, care-i calea judecăţei. Or d. C. Cerchez scapă din toate acestea. Este bunătatea oamenilor, ori iscusinţa lui ? Ce-i cu palatul p. i. t. din Iași ! Se știe că d. Papacostea directorul general al P. T. T. fiind în localitate a asigurat că prin noul budget va înscrie suma necesară pentru cumpărarea sau clădirea unui palat al poştei centrale ieșene. Budgetul respectiv a fost votat și el intră de primărie în aplicare, odată cu noul tarif al p. t. t. enorm majorat. Dar despre un palat propriu al p. t. t. din Iași nici nu se mai vorbește. Este drept că în urma celor două incendii ce au distrus o parte din imobilul d-lui Teitler din str. Arcu în care se află înghesuită poșta centrală, s’au vizitat unele imobile şi unele locuri virane—dar nu s’a luat absolut nici o hotărâre — şi nici că se va lua. Directorul general al P. T. T. se află plecat în străinătate — iar tot ce au discutat funcţionarii superiori în vederea strămutare! poştei centrale, a rămas baltă. Miscellanea — Ascanio şi Ion Brătianu — Fostul conducător al revistei «Literatura şi Arta Română», d. N. Patraşcu publică în editura «Cultura Naţională» prima serie dintre «amintirile» sale pe care le intitulează «Generaţia Artistă», cuprinzând o mono-biografie asupra vieţii şi operei lui Dim. C. Ollănescu, cunoscut în literatură sub pseudonimul Ascanio. Vom insista cu alt prilej asupra însemnătăţii ce prezintă o atare lucrare şi asupra interesului cu care păturile intelectuale urmăresc întotdeauna asemenea reminiscenţe—ca şi cum ar ceti un roman. Pentru astăzi detaşăm următorul scurt fragment din «Amintirile» d-lui N. Patraşcu, despre poetul Ascanio : «Pentru Ioan Brătianu, Oltănescu avea un adevarat cult, crezându-l ca pe cel mai mare român din timpul său. Mi-aduc aminte cum într’o seară de vară, ieşit cu el de la serviciu, întâlnirăm în poarta Ministerului (de externe, nota red.) —care era pe atunci în strada Dionisie, unde e acum căminul Haret al studentelor—pe bătrânul Brătianu în față. El venia să dea o notă cifrată la Paris, fiind ministru de externe ad-interim. Văzând pe Olănescu cu bastonul în E mână, ridică capul în sus, cu părul lu [ creţ, cărunt şi, cu înfăţişarea unui leu a’ I runcă o privire fixă asupra lui Ollănescu i privire care părea că se scoboară din cine ştie ce depărtări şi arătându-i basto- J nul îl întrebă: — Ce-i asta ? Ollănescu îi răspunse surâzând : f — Baston ! — Cum baston ? reluă Brătianu. Baston la d-ta, nu înţeleg ; bastonul e al treilea picior şi merge la un bătrân ca mine, şa un tânăr ca d-ta nu are ce căuta. Din ziua aceea Oltănescu, căruia Brătianu îi zicea glumind «piciule» n’a mai purtat baston mulţi ani. APRECIERI DESPRE I „SILUETE". Revista „Ţara de jos" care apare cu colaborarea scriitorilor bârlădeni, publică sub semnătura d-lui O. D. Rânzescu—adevăratul nucleu al acestui cenaclu de tineri şi idealişti scriitori—următoarea apreciere asupra volumilor „Alte Siluete Literare şi Artistice" şi „Scriitori Ruşi" : I «Un gazetar literat este ceva rar. Era o vreme, când scriitori trăiau şi în I redacţiile gazetelor—sunt şi azi—şi datorită pregatirei lor intelectuale şi talentu- I lui, prilejuiau desbateri luminate asupra chestiunilor politice şi sociale, la ordinea zilei. De un timp încoace şi la o anumi- I tă presă, gazetăria se reduce la „Ultima oră" şi opinia publică pierde şi obiectivitatea, şi respectul cuvenit presei, care peste toate consideraţiunile, trebue să fie purtătoare de cuvânt, cumpănit şi luminat, dar pierde şi consideraţia pentru aşa zişii „gazetari". Iată de ce, apariţia unei lucrări literare, datorită unui gazetar, este mai presus de orice laudă. Dl. C. Săteanu, redactor la „Mişcarea", din Iaşi, gazetar profesionist citit, este şi un talentat literar, şi pe lângă multe lucrări originale şi traduceri, ne pune la îndemână o adevărată antologie a scriitorilor străini, prin cele două volume de „Siluete literare" şi „Scriitorii ruşi". Traduceri măestrite într-o limbă ireproşabilă, aceste volume îşi au un loc în cunoaşterea scrisului universal şi a personalităţilor lui reprezentative încât nu pe nedrept li s’a spus că sunt „abecedare“, culturale». LECTOR Congresul ofiţerilor de rezervă I — împroprietărirea ofiţerilor de rezervă.—Chestiunea locuinţelor. La 24 ianuarie se va ţine la Iaşi congresul general al Ofiţerilor de rezervă. I In legătură cu acest prim congres, comitetul central al Ofiţerilor de rezervă a trimes secţiei ieşene umilitoarea cornunii care, ca răspuns la adresa pe care secţia din Iaşi a înaitat-o comitetului central la 17 Decembrie 1926 . I) ., Comitetul central animat de aceleaşi sentimente ca şi D-voastră, a îmbrăţişat cu entuziasmul importanta chestiune a împroprietărim şi construire de locuinţe şi susţine cu tărie convocarea Congresului General extraordinar. II) . In Buletinul U. O. R. s’a publicat în întregime Memoriul şi propunerile D-voastra, trecându-se la informaţii şi comunicarea ca toate secţiile să înainteze Comitetului Central de urgenţă răspunsurile. Rog ca şi D-voastra să pregătiţi pentru numărul viitor al buletinului alte articole cu privire la chestiunea de mai sus; de asemenea a ne trimite un număr de 10 exemplare din Memoriu şi propuneri pentru a le înmâna gazetelor din Bucureşti. III . Comitetul nu are nimic de zis asupra ordinei de zi propusă, căci este în vederile noastre. Aceste chestiuni trebuiesc pregătite prin raportori speciali numiţi de secţia Iaşi, adaugându-se însă în ordinea de zi totodată Congresul Fidacului la Bucureşti, chestiune ce mare importanţă pentru ţara noastră. IV) . Comitetul Central va face toate demersurile pentru a obţine congresişlilor bilete gratuite de tren. In această privinţă nu numai că sunt de aceiaşi părere cu D-voastră, dar adaug că nu e zi în care să nu călătorească fel de fel de persoane cu bilete gratuite de tren. Vom comunica la timp rezultatul intervenim pentru ca la caz de refuz să procedăm printr’o delegaţie care să impute rugămintea noastră. Necesitatea călătoriei gratuite se impune ca un factor de reuşită a Congresului, dat fiind situaţia precară a secţiilor , şi trebuie făcut să