Mişcarea, august 1927 (Anul 21, nr. 189-189)
1927-08-23 / nr. 189
ANUL XXI No.1189 Grevele „îndreptării“ Chiar din ziua când partidul poporului a fost alungat din fruntea afacerilor statului, din cauza pe care toată lumea o cunoaşte, şi asupra căreia nu mai insistăm, a început să se manifeste,—bineînţeles în coloanele „îndreptării", ca „partid de ordine şi de guvernământ", şi ca „cel mai popular şi mai selecţionat partid politic din ţară". A uitat desigur debandada ce o produsese în toate administraţiiile ţării, jaful nemaipomenit în averea statului, precum şi nepriceperea şi reaua credinţă ce o afişau averescanii în faţa opiniei publice de care îşi băteau joc în toate ocaziile. Abia se instalaseră anul trecut la cârma ţării, şi averescanii începură să-şi manifeste aptitudinile de rari cârmuitori şi să-şi pună în evidenţă ca un talent extraordinar, lăcomia de a se îmbogăţi pe spinarea contribuabililor. Alungaţide la cârma statului a doua zi chiar, partizanii d-lui general Averescu nu se sfiau, sau mai bine zis aveau neobrăzarea să spună că „partidul poporului partidul legalităţii, ordinei şi armoniei sociale, va fi oricând gata, şi în putinţă să-şi facă din nou datoria faţă de ţară". Atâta inconştienţă şi atâta tupeu numai nişte specimene cari s’au perindat prin toate partidele politice, şi cari formează astăzi partidul poporului, pot să aibă. îndrăzneala acestei grupări politice merge până acolo în cât, fără cea mai mică ruşine, anunţă prin coloanele oficiosului ei „îndreptarea" lucruri cari revoltă pe orice om cu cât de puţin bun simţ. Astfel, zilele acestea „îndreptarea", scrie următoarele, fără să roşească câtuşi de puţin: «Populaţiunea muncitoare, atât de ordonată şi liniştită până la instalarea d-lui loan I. C. Brătianu, a început să se agite. Temperatura sufletească a claselor muncitoare e în urcare, sub febra eferverscenţei. Se vorbeşte de greve atât la instituţiile Statului, cât şi la diferite instituţii particulare». Credem că orice comentar ar fi de prisos. Adevărul adevărat este că, dacă partidul averescan ar mai fi stat la cârma statului câtva timp, de bună seamă că atunci populaţiunea muncitoare atât de obijduită de guvernarea d-lui Averescu, ar fi început să se agite şi greva ar fi fost proclamată. Sub guvernarea partidului naţional-liberal, fie siguri domnii de la „îndreptarea" ca asemenea lucru nu se va întâmpla niciodată. Guvernul prezidat de dl. Ioan I. C. Brătianu e destul de bine înzestrat cu toate calităţile ce se cer unui guvern cu adevărată răspundere, şi conştient de marele interese ale statului-Grevele pe care le visează averescanii nu pot avea altă explicare decât inconştienţa dusă la apogeu reaua credinţă şi insuficienţa intelectuală şi morală, de care au dat şi dau mereu dovadă onorabilii care se erijează astăzi în apărătorii poporului. Preotul Niculea şi dl. Axinte en revient toujours“ O bună bucată de timp preotul Niculea uitase cu desăvârşire pe fostul său patron sufletesc Ion Axinte şi se părea că amintirea despre acela zburase odată cu frumosul automobil Chevrolet. Iată însă că preotul Niculea îşi aduce cu drag aminte de fostul sau mecena şi la cuvântarea ocazională ţinută ori la inaugurarea ateneului Sft. Haralambie a cetit în fruntea tuturor iubitul nume al d-lui Axinte, chiar înaintea numelui fostului primar N. Petrea. Era doar aşa de natural ca mai întâi să fie pomenit fostul primar al municipiului şi apoi fostul prefect de judeţ. Dulcea amintire a trecutului a suprapus însă imaginea lui Axinte peste aceia a celorlalţi sfinţi averescani. Cât de puternice şi de veşnice sunt cele sufleteşti. Epidemia de febră tifoidă Serviciul sanitar al oraşului înregistrează iarăşi zilnic cazuri noui de febră tifoidă. Pe ziua de ieri a fost internat la spit. Sf. Spiridon un ‘bolnav grav, domiciliat în str. Şapte Oameni. S’au dispus măsuri întinse de profilaxie. Totodată a fost adus în localitate un sătean din Podul Iloaiei, bolnav de aceiași maladie. El a fost internat la spital. ! ECOURI • In toamna anului curent va avea loc la Contstantinopol primul congres al medicilor veterinari pentru chestiuni ştiinţifice şi profesionale. La congres vor lua parte delegaţi din Iugoslavia, Bulgaria, Grecia, Turcia precum şi din România. * Ministrul polonez al cultelor şi instrucţiunii publice Dobrucki conferă cu reprezentanţii literelor din Polonia în chestiunea organizării Academiei de literatură în sensul propus de mareşalul Pilsudski. După ştirile din cercurile literare poloneze, Academia va avea la început 20 , membri permanenţi iar preşedintele ei va fi mareşalul Pilsudski. # Renumitul regizor Max Reinhardt va intre- prinde peste câtva timp un nou turneu artistic în America. Printre piesele ce le va da pe scenele americane primul loc îl ocupă »Periferia“I de Langer în versiunea vieneză. • Zilele acestea a avut loc la Cracovia sărbătorirea celebrului pictor polonez Jack Malczewski. Voevodul Cracovei a decernat sărbătoritului crucea de comandant a ordinului „Polonia restituită“ pentru marile merite câștigate în artele plas- I tice poloneze. Jack Malczewski, născut la Radom în 15 iulie 1854, este aproape ultimul din pleiada marilor pictori polonezi cari au făcut cunoscut numele Poloniei în întreaga Europă şi în special în ţara tradiţională a picturei moderne, Franţa. Malczewski a făcut un studiu şi în Franţa, a intreprins câteva călătorii prin Europa şi a activat timp îndelungat ca profesor şi în câteva rânduri ca rector al Academiei de arte din Cracovia. Creaţia lui Malczewski a trecut printr’un lung drum artistic căci realismul său s’a schimbat în I tr’un simbolism subiectiv căruia autorul i-a dat I o formă originală plastico-liniară. De mare va■ sunt tablourile din ambele epoci. Apogeul ani- i lor săi tineri este tabloul »Moartea unei exilate în Siberia“. Titlul polonez al tabloului este »Moartea Elenei“ şi aparţine exemplarilor celor mai de valoare din Pinacoteca muzeului naţional din Cracovia. Din a doua epocă este de ■ notat un șir de alegorii. Problema taxei ad-valorem“ Municipiul Iaşi are prevăzut în budgetul anului în curs, la capitolul taxei „ad-valorem“, suma de aproape 15 milioane. Ori edilitatea averescană a înţeles să nu controleze riguros modalităţile de încasare ale acestor venituri, lăsând cu o neglijenţă condamnabilă să treacă lună după lună, fără a activa. Incura a luat mereu proporţii, aşa că în luna August din totalul de 15 milioane, nu s’au încasat decât 2 mi-lioane jumătate. In faţa acestei constatări dezastroase dl. Emil Ceicovschi ajutor de primar, s’a dus si se încredinţeze „de visu“ de felul cund se percepe „taxa ad-valorem“, asupra mărfurilor cari intră şi se desfac in oraşul Iaşi. D-sa a cercetat Sâmbătă dimineaţă încasările, la bariera Socola şi Nicotină. Descoperirile făcute sunt extrem de edificatoare. In adevăr, sub pretextul tranzitului comercial numeroşi negustori spunând că sunt in trecere prin Iaşi, introduc în localitate mari cantităţi de mărfuri, pe care apoi le vând in mod fraudulos, frustând comuna de sume însemnate. Câteva denunţuri venite foştilor edili averescani, n’au reuşit să-i determine pe aceştia la o restabilire a lucrurilor şi dintr’o neglijenţă condamnabilă s’a putut perpetua atâta timp o stare care dăunează simţitor finanţa comunală. Dl. E. Cisicovschi a avizat in consecinţi la măsuri riguroase şi sancţiuni severe contra comercianţilor necinstiţi. Tot odată d-sa a adus cazul la cunoştinţa d-lui Osvald Racoviţă preşedintele comisiunei interimare. Se va face o verificare complectă a modului în care se percepea pănă acum taxa „ad-valorem“- i Jertfele României în timpul Războiului Publicăm mai jos, nişte date după Biroul Internaţional de muncă din Geneva : Către mijlocul anului 1914, populaţia- Inea totală a vechei Pomânii (Oltenia, ' Muntenia, Moldova, Dobrogea) era de 7.414.000 suflete. Din acest total populaţiunea masculină (bărbaţi) era de 3.746000 ■ iar partea activă a populaţiunei masculină , de 2.276.000. MOBILIZAŢI. Mobilizaţii României vechi în războiul de reîntregire au fost în număr de 1 milion oameni, ceea ce dă procentul următor: In raport cu populaţîunea totali, 13,5 , în raport cu populaţia masculină activă 43.9. Aceste procente sunt mai mici decât cele care au fost în Franţa şi în Italia, care sunt 59.4 şi 4. 3, ca procent al mobilizaţilor în raport cu populaţiunea mas-culină activă, dar sunt mai mari decât cele din Marea Britanie, ale căror procente pentru mobilizaţi în raport cu populaţia masculină activă nu a fost decât 39.2. 11 MORŢI şi DISPĂRUŢI. Cifra acestora * , s’a ridicat la 250.000, ceeace dă procen- j j tui următor: In raport cu populaţiunea masculină activă, 11; în raport cu numă- ■ ; rul mobilizaţilor, 25; aceste două pro- cente sunt superioare procentelor celor- j ;lalte puteri beligerante, aliate sau inami- ] ;ce, după cum se poate vedea din acest j i tablou: ; Marea Britanie 13;13.4; Italia 6.2; Germania 9.8 15.1; Austro-Ungaria 9.5 17.1; Franța 10.5 17.6. România, prin această numărătoare are cinstea de a fi în fruntea tuturor naţiunilor ce au dus războiu în privinţa morţilor şi dispăruţilor în ultimul războiu. In socoteala asta nu intră cifra morţilor ce aparţine populaţiunii civile din vechiul Regat, în număr de 450 mii morţi, din populaţiunea totală de 7.414.000 locuitori, nici cifra militarilor morţi în teritoriile româneşti care nu au fost încă alipite regatului decât după victoria finală, cifră care s’ar ridica la 570.000 la o populaţiune totală de peste 9.000.000 locuitori ai acestor teritorii. MUTILAŢII. Cifra exactă nu a fost în-că stabilită, totuşi se crede că numărul mutilaţilor, în vechiul Regat, ar fi apro- ! ximativ de 100.000. Procentul, în raport cu numărul mobilizaţilor, ar fi de 10. Dacă se adaugă cifra de mai sus la cifra corespunzătoare morţilor şi dispăruţilor, 25 ajungem la totalul de 35 victime de războiu la 100 mobilizaţi pentru România; cifra corespunzătoare pentru Italia este de 27,6, iar pentru Marea Britanie 28,8. Procentul mutilaţilor pentru Franţa este de 189 sau de 36.9 victime de războiu la 100 de mobilizaţi. Toate cifrele citate în notele de faţă fac dovada adevăratelor jertfe pe care România le-a făcut în războiul cel mare. Averescaniisi agricultura Oficiosul averescan dovedeşte deja un timp încoace că zelul prea mare are un efect tocmai contrar de cel urmărit. Nu e fenomen de ordin financiar sau economic pe care „îndreptarea“ să nu-l comenteze în sensul că precedenta guvernare a partidului poporului a fost pur şi simplu miraculoasă în rezultate. Astfel, într’un articol intitulat: „Partidul poporului a sporit avuţia naţională“, oficiosul averescan susţine că dacă în România s’a semănat în 1927 mai mult decât oricând, aceasta se datoreşte politicei partidului poporului faţă de agricultură. Când este vorba însă să dovedească această afirmaţiune, atunci „îndreptarea“ se încurcă de tot. In adevăr, după ce reproduce unele date oficiale din care se vede că realmente suprafaţa semănată anul acesta a fost mai mare ca în anii precedenţi, confratele spune că programul averescan prevedea : procurarea de unelte agricole în condiţii avantagioase, selecţionarea seminţelor, ameliorarea condiţiilor de cultură, şi instruirea cultivatorilor. Negreşit, sunt intenţiuni foarte lăudabile, dar tot «îndreptarea» scrie : «Aceste puncte nu puteau fi aduse la îndeplinire din primul an al guvernării noastre, deoarece nu am putut întemeia încă nici instituţiunea financiară destinată a procura cultivatorilor un credit eftin, şi nici mijloacele de a-şi cultiva pământul în mai bune condiţiuni decât o fac azi. «Dar proectele de lege anunţate, în această privinţă, de guvernul partidului poporului, dovedesc marea solicitudine ce am avut-o pentru desvoltarea agriculturei noastre şi interesul naţional cu care am lucrat în această direcţiune». Vedeţi, d-voastrâ, cum stă chestiunea. «Punctele» de program n’au putut fi aduse la îndeplinire, ele totuşi au avut efect prin simpla lor enunţare, şi ţăranul s’a pus serios pe lucrat pământul, sporind suprafaţa cultivată! A uitat însă un lucru «îndreptarea», că sub guvernarea averescană s’au întreit impozitele pe veniturile agricole şi chiar pe casele de locuit ale ţăranilor cultivatori de pământ... Un caz de reînviere în SPANIA Ziarele italiene anunţă că într’o comună din apropierea oraşului Malaga soţia unui fierar, Lorezina Nescar a fost declarată de medicul comunal ca decedată, venindu-i-se şi actul de deces. In bocetele rudelor şi prietenilor corpul ei a fost depus într’un simplu sicriu de lemn şi dus la cimitir. La un moment dat femeia considerată ca moartă se ridică şi frecându-şi ochii a început să înjure alaiul şi să ceară mâncare cu cuvinte energice. Tot cortegiul s’a speriat şi a luat-o la fugă. Părăsidu-şi sicriul, d-na Nescar s’a întors în straedei negre acasă şi a intrat în vorbă cu vecinii. Intrând în casă şi-a preschimbat imediat hainele şi s’a îndreptat apoi spre medicul comunal spre a-i întoarce actul de deces. După moarte se bucură de o sănătate perfectă. , Agenţii brigăzei de urmăriri au descoperit şi arestat ieri pe soldatul Daloagă Ioan fugit de la manutanţa reg. 6 Vânători. Contra numitului fusese emisă circulară de urmărire fiind autor a unui furt de 6 saci cu zahăr de la sus zisa manutanţă. MARTI 23 AUGUST 1927 DIN CEI DISPĂRUŢI Doctorul Carnabel Lovind pe Doctorul Carnabel, moartea, face să dispară una din figurile cele mai simpatice, cele mai iubite, cele mai stimate ale lumei medicale. Ştiam că suferă de o boală nervoasă, care nu iartă: de mult timp, Doctorul Carnabel trăia retras, departe de serviciul spitalicesc, pe care l-a iubit într’atât. Totuşi o emoţie profundă ne-a cuprins la vestea morţii sale colegi şi bolnavi deopotrivă. Ca un fapt divers, poate mai puţin încă a fost semnalată moartea marelui doctor Carnabel şi atât. Numai atât se pomeneşte de acel ce a fost un mare binefăcător. Unde este marele număr de suferinzi, care să-l jelească să-l pomenească să verse o lacrimă, pe mormântul său. Şi doară a trăit în timpurile noastre mult mai aproape de noi, şi nu acum un secol sau câteva decenii! Sunt profund întristat şi emoţionat schid câteva rânduri în memoria acestui mare om. Doctorul Carnabel a fost în adevăratul înţeles al cuvântului un om mare. Numeroşii bolnavi operaţi r de el, vor putea spune acest lucru, colegii lui vor vorbi cu admiraţie de el, iar acei cari au lucrat alături de el, nu-i vor putea uita niciodată. Printre aceşti din urmă, mă număr şi eu, ca fost intern, al spitalului său acum 23 ani. Doctorul Carnabel, după ce a fost intern al Spitalelor a fost medic al spitalului din Vidra, apoi numit medic secundar al serviciului de chirurgie al spitalului «Colţea» de sub conducerea maestului Doctor Toma Ionescu, unde şi-a desăvârşit arta chirurgicală. In anul 1903, în urma unui concurs, la care a eşit cel dintâi, ocupă postul de chirurg al spitalului «Sft. Spiridon» din Galaţi. Obişnuit să lucreze chirurgia cu mijloace şi condiţiuni prielnice, Doctorul Carnabel găseşte spitalul «Sft. Spiridon» prea puţin organizat pentru aceasta, fără să aibă un medic secundar. Şi totuşi, dotat cu voinţă şi energie fără seamă, el reuşeşte să organizeze spitalul în aşa fel, că după 2 ani numele lui ajunge să fie cunoscut. Doctorul Carnabel ajunge în scurt timp să fie iubit şi stimat de colegii lui pentru cunoştinţele sale în toate domeniile medicinei şi arta sa chirurgicală, pentru tactul sau admirabili faţă de colegi şi bolnavi, pentru seriozitatea şi conştiinciozitatea sa şi mai ales peate acea calitate mare a 8i, consideraţia cu totul deosebiţi ce o avea pentru suferind, indiferend din ce categorie socială face parte. Sub o aparenţă severă, gravă, se ascundea o inimă caldă, blândă, un suflet nobil, care suferea cu bolnavii. Şi pentri că a fost un suflet mare, moare sărac. De câte ori apărea şi ori unde apărea, cuvântul lui era aşteptat deopotrivă de bolnavi şi colegi, toţi doreau să afle părerile lui. A fost un adevărat maestru ca ale Chirurgiei căci avea o mare dragoste pentru medicină, multă cunoştinţă, scrupul in datorie de îndeplinit şi respect de fiinţa umană. Doctor Crrusbel a fost un om cu adevărat mare şi i se poate aplica cuvintele melebre : Avea bravura soldatului, energia chirurgului şi răbdarea înţeleptului. Când se va scrie istoria chirurgiei în România numele mult regretatului Doctor Carnabel va trebui să figureze la locul de cinste ca unul care a ilustrat chirurgia românească peste 25 ani. Nu i-a fost hoţărât de soartă să închidă ochii în oraşul Galaţi ca marele număr de suferinzi şi colegii lui cari l-au iubit şi stimat să-l poată petrece la locuinţa sa de veci şi să verse o lacrimă aceasta ca o slabă recunoştinţă pentru că şi-a închinat viaţa binelui obştesc. Şi dacă unii susţin că medicina este un apostolat, apoi toţi vor recunoaşte că Doctorul Carnabel a fost un adevărat apostol. Dormi în pace, iubite maestru şi coleg, numeroşii suferinzi căruia le-ai redat viaţa vor păstra cu travie memoria ta, noi colegii tăi nu te voia urci niciodată pentru că ai fost o ilustraţiune a chrurgiei româneşti, cu care ţara se vă mândri întotdeauna. Şi deacolo uade sufletul tău cel bun şi blând pluteşte acum şi unde nu mai este nici sbucium nici suferinţă, parcă ne spui ca marele maestru francez Nelaton : «Tăcere, nu faceţi zgomot, faceţi numai bine». DOCTOR GABE Brăila