Mişcarea, decembrie 1927 (Anul 21, nr. 272-295)
1927-12-08 / nr. 277
fonth xxi no. m « amma a mimém- PATRU PAGINI 3 LEI n Cuvântarea preotului C. Vuza Rostită după oficierea serviciului religie la biserica Mitocul Marcelor Ne-am adunat astăzi in biserica umilă şi săracă,—ctitorie recentă a lui Vodă Ferdinand—şi foasta capelă de închinare a lui Vodă Cura, să cinstim memoria lui I. I. C. Brătianu marele sfetnic, ce a trecut, 9 zile în urmă, la veşnicie şi acum aparţine istoriei. Dumnezeu l-a chemat la Sine, spre a se bucura de speranţa fericirei rezervată aleşilor Săi. Ţărâna şi-a primit dreptul său, iar legile naturei Îi vor asimila ca pe toţi muritorii „Pământean eşti şi în pământ vei merge". Credem însă, că Dumnezeu va face ca sufletul lui I. C. Brătianu să vegheze din lumea drepţilor asupra scumpei noastre patrii pe care el a iubit-o cu tot sufletul şi pe care datori suntem s’o servim cu toate puterile noastre, după pilda sa. De noi depinde, să ne rămână întipărite în minte distinsele lui însuşiri sufleteşti, care a făcut din el cel mai mare om cea avut ţara, patriot înţelept, om poetic prin excelenţă, ministru mărinimos, sfetnic credincios şi demn care a luptat cu atâta devotament şi pricepere la înălţarea şi făurirea României întregite lasată moştenire nouă, cestor de azi. Amici politici, prieteni, foşti adversari şi vrăjmaşi, toată presa românească ca şi cea străină a arătat la căpătâiul lui I. I. C. Brătianu că a fost cel mai mare român al timpurilor pe care le trăim. La mormânt, fiii neamului au pus în evidenţă calităţile sale şi au plâns pe alesul dintre aleşi. Şi acum când s’au comemorat 9 zile da la moartea lui I. I. C. Brătianu, când 9 zile de toamnă lungă şi-au scuturat frunzişul deasupra mormântului proaspăt, care-i odihneşte trupul neînsufleţit, datori sunt românii din toate părţile să nu-i uite în rugăciunile lor şi urmând pilda jertfirei lui pentru binele public, să-l pomenească frumos şi tainic în inimele pe care marele barbat de stat le-a purificat şi mobilat. In tăcere adâncă, să ascultăm glasul clopotelor ce duc rugele noastre către Domnul pentru odihna sufletului lui şi ca un suprem omagiu, gândiţi-vă în momentul acesta că prin mormântul de la Florica, I. I. C. Brătianu a trecut în sferite nemurirei. Recunoştinţa şi amintirea să-i fie veşnică printre români. Dumnezeu să-l ierte. Discursul d-lui prof. Gh. Gh. Nădejde Mă simt adânc mişcat de marea cinste de a prezida congresul organizaţiei liberal-naţionale din oraşul şi judeţul Iaşi. Desigur o datoresc vrâstei mele şi poate lungului timp de când fac parte din marele partid naţional-liberal. Nemărginita durere ce a pătruns în sufletele tuturor bunilor români prin pierderea ilustrului bărbat de stat, marele român făuritorul României Mari I. I. ,C„ Brătianu, va rămânea neîncetat, i-a fost dat fameiei Brătianu să fie sufletul neamului românesc, întemeierea Dinastiei, neatârnarea României, ridicarea la rangul de regat şi nenumărate fapte mari ale lui I. C. Brătianu au pregătit calea pentru săvârşirea uriaşelor înfăptuiri ale ilustrului său fiu I. I. C. Brătianu. Suflet mare, a adunat cele mai înalte aspiraţiuni ale neamului românesc cu atâta tărie în cât toată viaţa lui ca om de stat, n’a fost decât să înainteze cu paşi de uriaş spre realizarea idealului milenar al românilor şi l’a realizat cu atâta strălucire. Apoi democratizarea ţării, expropierea, votul obştesc, realizate cu toate opunerile ce i-au stat în cale. Durerea adâncă însă nu trebuie să ne descurajeze. Neamul românesc este menit să trăiască şi sS prdţsişa«^ D*c ateii» fmicirea de a fi conduşi de d. Vintilă Brătianu şeful partidului naţional liberal ales de comitetul executiv al partidului. Dl. Vintilă I. C. Brătianu cu strălucita sa personalitate, cu dovezile netăgăduite de energie şi adâncă pricepere a cerinţelor neamului nostru ne asigură continuarea operei strălucitului său frate I. I. C. Brătianu. Mai străluceşte şi un alt astm pentru neamul românesc Gheorghe Brătianu fiul ilustrului, I. C. Brătianu şeful organizaţiei naţional-liberale din Iaşi. Discursul d-lui C. Toma Neamul nostru întregit, cuprins a fost de jale, în clipa în care Ion I. C. Brătianu a închis ochii pentru veşnicie. In mintea tuturor, s’a înfăţişat atunci, figura senină şi apostolică a lui Ion I. C. Brătianu, înconjurată de slava glorioasă a măreţelor şi eternelor sale fapte. De la cel mai de seamă şi până la cel mai umil fiu al ţarei, s’a simţit imensul gol, ce Ion I. C. Brătianu îl lasă în urmă. Era pierderea celui mai vrednic şi mai înţelept conducător, care părea sortit pentru deapururi, să poarte grijele şi să apere neamul de nenumăratele lui vicisitudini. Ce-a însemnat viaţa lui Ion I. C. Brătianu pentru poporul român, pentru isto-rie, a spus-o jalea nesfârşită, pietatea emoţionantă, şi veneraţia, cu care întreaga naţiune şi-a plecat genunchii şi fruntele îngrijorate, înaintea rămăşiţelor sale pământeşti. Rare ori a înregistrat istoria o viaţă mai strâns legată de aspiraţiile unui neam, după cum rare ori s’a cunoscut un slujitor al ţării, care să-i fi adus mai mari şi mai rodnice servicii. Ion I. C. Brătianu prin personalitatea şi operile sale măreţe, a trecut hotarele de partid şi a depăşit pe cele ale ţărei, pentru a se impune conştiinţei întregei lumi: „Boiseful de Dunăre“ cum i s’a spus în congresele internaţionale. A fost deci expresiunea cea mai vie şi mai superioară a conştiinţei româneşti. El s’a identificat cu aspiraţiile, cu toate suferinţele milenare ale poporului român, cu însăşi viaţa şi istoria lui. In această identificare stă taina năzuinţelor şi înfăptuirilor, a bărbăţiei şi înţelepciunei pe care a arătat-o în cele mai grele şi mai hotărâtoare clipe, cu ea a despicat viitorul şi a îndrumat poporul pe căile sănătoase şi glorioase ale destinului. Neclintit a fost în vremuri de restrişte şi de jertfă. Zilele de suferinţi şi de cumpănă, ce trebuiau să vină, îi inspirau durere, dar nu şovăire. In faţa idealului de întregire a neamului şi-a sorbit puterea şi hotărârea din adâncurile sufleteşti ale poporului, care cereau desrobirea. Şi prin sabie şi jertfă a înscris în istorie isbânda dreptăţei de veacuri : unitatea naţională. Problenmele şi nevoile unei aşezări temeinice ■q eterne ale poporului, i-au fost de asemenea ţinta cea mai aleasă a vieţei. Cu înţelepciune şi cu dragoste le-a rezolvit, democratizând viaţa politică şi socială a ţărei. Buletinul de vot, acordat tuturor cetăţenilor, şi săteanul stăpân pe brazda pe care o răstoarnă pentru a rodi, este posibilitatea pe care a dat-o desvoltărei şi progresului pacinic şi integral al neamului. Viaţa lui Ion I. C. Brătianu este o viaţă de isbândă a dreptăţei şi a omeniei, care va servi pururi drept pildă de prevedere, înţelepciune şi dragoste de neam. De aceea Ion I. C.Brătianu a coborât în cripta de la Florica, în jalea tuturora, slăvit de popor, respectat de adversari şi considerat peste hotare. Ion I. C. Brătianu a fost deci conducătorul cel mai de seamă al poporului român, care a înscris cele mai glorioase pagini ale istoriei contimporane. El este pentru noi naţional-liberalii o mândrie şi pierderea lui o eternă jale. Viaţa şi faptele lui însă deşteaptă în fiecare din noi, conştiinţa datoriilor, ce ne aparţin. Patrimoniul sacru, pe care ni l-a lasat avem datoria a-1 păstră, a-i apara şi a-i transmite generaţiilor ce vor sa vină, bit, dacă nu sporit, a fot aşa, din zdrobi"8Ftoarea durere a pierderei lui Ion I. C. Brătianu, să ne îndoim puterile, să ne oţelim energiile pentru a apara glorioasa sa operă. Şi inspirându-ne de la patriotismul şi înţelepciunea sa, să continuăm sub luminoasa şi încercata conducere a d-lui Vintilă I. C. Brătianu, a pune în serviciul ţărei, râvna şi cugetul, cu abnegaţie şi cu hotărâre. Discursul domnului Dimitrie Chnltriu« Domnilor, Suntem încă sub impresiunea covârşitoare produsă de moartea marelui nostru şef Ion I. C. Brătianu sufletele noastre îndurerate nu pot găsi încă expresiunea întreagă a marei noastre dureri şi perderi ce am încercat prin moartea lui. Ion I. C. Brătianu prin autoritatea sa, prin înaltele sale însuşiri de mare conducător politic şi îndrumător sufletesc, a fost acela care a dat generaţi c ei de astăzi, ţării noastre, imputaiunea şi directivele pe care politica şi programul general al ţărei le urmează dna 1913 încoace. El a dat la 1913 semnalul şi a pornit lupta pentru liberarea politică şi economică a ţărănimii noastre, lipsită de drepturi politice şi pământ şi sub conducerea sa partidul naţional liberal, care a ştiut să fie la Înălţimea şefului său, a putut să repurteze aceste două mari victorii politice, votul universal şi exproprierea. Aceste două mari reforme au dat ţăranisnei noastre o altă viaţă. Dezvoltarea ei sufletească culturală, economică şi politică va fi determinată de ele. Ţărănimea a putut fi liberat de întuneric şi sărăcie ete revenind lui I. I. C. Brătianu, datoria îi va spune şi cu drept cuvânt lui «Liberatorul». Dacă problemele mari politice ale ţărei Domnilor, Sunt abia zece zile de când a închis ochii pentru totdeauna Ion I. C. Brătianu. Marele nostru şit şi marele Român care timp de mai bine de zece ani a veghiat neadormit şi a condus cu înţelepciunea sa superioară destinde neamului nostru, înălţându-le acele culmi, pe cari visurile marilor noştri înaintaşi numai Ie-au întrezărit. Ce-a fost pentru ei numai un ideal el a transformat în realităţi. Moartea lui ne-a fulgerat inimele, dar cu sufletele oţelite şi înalţate cum a ştiut el cu sufletul lui de uriaş a£ ni le înalţe, ne-am oprit lăcrămile şi ne-am stăpânit durerea spre a asculta şi urma porunca ce se desprinde pentru noi din întreaga lui viaţă şi din măreţele Iui fapte şi pe care de sigur în ultimele Iul clipe se va fi gândit să ne-o lase. Aceasta trebuie să se fi petrecut în sufletul lui în acele momente când s’a despărţit de vieţi pământească, căci & mur;? ca un erou şi e oul nu tie teme de moarte, ci o urmează cu cugetul curat la datorie şi moare pentru lndplinirea ei. Totuşi prin dispariţia lui partidul nostru naţionel-absral, Ţara întreagă şi neamul românesc au încercat o pierdere cu atât mai dureroasă cu cât el s’a stins din viaţă în timpurile încă grele prin care trece astăzi ţara, înaime de a sr fi putut încheia marea misiune istorică ce i-a fost hărăzită de Dumnezeu: întregirea ţării şi unitatea neamului Românesc, votul obştesc, expropierea şi împroprietărirea ţăranilor, întărirea şi consolidară lăuntrică a ţării conform programului uriaş ce l-a îndeplinit, prestigiul şi locul de cinste ce a asigurat Ţării în ajan şi tot ceea ce cu alte cuvinte constituie asigurarea temeinică a viitorului Birălncit ce se cuvine neamului românesc, alcătuiesc cea mai frumoasă moştenire centoasă nouă cu porunca de a o păstra neştirbită şi a fi vrednici a o spori. Viaţa lui ca o contmusie a epocei ilustruitei său părinte şi a marilor înaintaşi din trecut, se confundă cu istoria contimporană, iar opera care rămâne după ei îi aşează turmele in vecinicia istoriei legat tf? rwn»? •.?»ș tie Srii fon? EMJtfsflw SA Minoastra de dicsinte de’răsboi au fost rezolvite prin autoritatea şi înţelepciunea sa, Ion I. C. Brătianu n’a uitat la preocupările sale de om de stat români care prin vitregia timpurilor se aflau sub stăpânire străină. întreaga sa poltică la şi a înaintaşilor sei a fost de a ţinea o strânsă legătura sufletească cu el. Râsboiul mondial de la 1914 l-a găsit pregătit şi hotărât sufleteşte încât la 1916 intrarea în război a ţărei noastre, n’a fost decât rezultatul firesc al acţiunei sale. Ţara noastră, liberată înăuntru a putut fi sub conducerea la liberatoarea fraţilor ei Ardeleni, Bănăţeni, Bucovineni, Basarabeni şi Dobrogeni. Şi pentru acest mare act al vieţei sale istoria va trebui să-l denumească «Liberatorul». Domnilor, Ion I. C. Brătianu, marele nostru şef dispărut, ne lată o moştenire mare sfîată. Trebue să ştim a fi la înălţimea ei. Şi viaţa politică internă dar mai cu samă nourii care se adună la graniţele noastre trebue să ne facă atenţi la marile greutăţi ce ne aşteaptă. Partidul nostru a urmat fără şovăire pe Ion I. C. Brătianu. Şi această ascultare, înţelegere şi legătură sufletească dintre partid şi şef a fost una din condiţiunile reuşitei acţiunilor sale de şef de partid şi om de stat. El a ştiut să îmbine autoritatea cu dragostea. Aşa a putut fi ascultat şi iubit. Ceea ce a creiat şi a lăsat în sufletele noastre trebue să vibreze încă. Să-l aveai mereu în noi, pentru a-i putea continua opera. Disciplina şi devotamentul nostru în luptă să le închinăm noului nostru şef Vintilă Brătianu, demnul urmaş al fratelui său, însufleţiţi de aceste sentimente şi sub conducerea sa, vom putea lupta şi isbândi în toate împrejurările şi contra tuturor.hail Cogălniceanu, împodobind cu toată strălucirea măreaţa domnie a marelui şi regretatului Rege Ferdinand, şi daci în urma sa poate lăsa o operă atât de uriaşă, e pentru că în realizările sale a ştiut întotdeauna să închine elanul unei inimi mari cu raţiunea lui superioară. La cotitura istorică în care ne aflăm neamul şi ţara mai aveam încă nevoie de înţelepciunea, inima şi energia lui. A dispărut prea curând, deşi înaintea sositei era cel mai îndreptăţit să mai trăiască pentru binele şi fericirea neamului şi am văzut-o aceasta în jalea adâncă şi majestoasă cu care Dumineca Lecuii a fost petrecut de întreg neamul, până la locul tainic de vecinică odihnă, în bisericuţa devenită simbolică de la Florica, unde rămăşiţele lui pământeşti au fost aşezate dături de sie ilustrului său părinte din care a purces nu numai trup din trupul lui ci suflet din marele său suflet. Dar am mai văzut ceva în măreţia acestei manifestări, am răpit legământul pe care un netai vrednic trebuie să-l facă pe mormântul sfânt al unui sfânt al său, că-i vor urma porunca şi că din pilda vieţii şi marilor lui fapte îşi vor face îndreptarul vieţii lui, şi dacă cei dintăi noi n- am adunat în acest impunător congres pentru a slăvi memoria celui mai mare Român, pentru că în taina marilor tradiţii istorice şi politice pe caii organizaţia noastră, înţelege şi le păstreze cu sfinţenie ca o scumpă moştenire lăsată nouă de regr critul şi neuitatul nostru G. G. Mârzescu, em găsit şi nu găsim întotdeauna acel imbold care să ne îndemne a fi cedintăi la datorie şi ca un sublim omagiu ce te cuvine să aducem memoriei lui Ion C. Brătianu «sus inimile» şi să fim cei dintăi la datorie pentru a-i urma porunca. K-’r Discursul d-lui prof. I. Botez Domnilor membri ai Congresului, O datorie pioasă de recunoştinţa ne adică pe toţi aci, în congres al partidului, ca să comemorăm, în cuvinte de slavă, numele marelui dispărut. Moartea lui Ion I. C. Brătianu a adus jale în sufletul ţării întregi. Momentul de reculegere însă, în Interesul ţării chiar, aşa cum ar fi făcut însuşi cel dispărut, în asemenea momente, a cerit partidului nostru imediata hotărâre în alegerea noului şef. Steagul glorios al partidului liberal, a cărui istorie, de mai multe decenii, se identifică cu însăşi istoria progresului ţării noastre, destinat istoric şi voinţa partidului l-a trecut acum în mâinele lui Vintilă I. C. Brătianu. Tot azi dar, noi, plini de nădejde în viitor, jurăm credinţă pe steag noului şef, pe care ne legăm să-l urmăm în toate hotărârile lui, căci el poartă marile răspunderi în faţa Istoriei. In această încredere şi disciplină, faţă de şef, a stat întotdeauna tăria partidului liberal şi păstrarea acestei tradiţii va face forţa lui la viitor. Marele român Ion I. C. Brătianu a fost dintre fericiţii oameni de stat care şi-a vizat, din viaţă, apoteoza şi a trecut nu numai în istorie dar şi în legendă. Nu cunosc om de stat în istoria contemporană a lumii, căruia Dumnezeu să-i fi hărăzit vrednicia şi bucuria ca, în mai puţin de un deceniu, să realizeze unitatea politică a neamului său, să facă dintr’o masă de iobagi un popor proprietar de pământ şi proprietar al dreptului de a participa larg la exercitarea suveranităţii naţionale în stat Iată de ce figura lui Ion I. C. Brătianu, dus dintre noi, va creşte necontenit în perspectiva istoriei noastre naţionale, luând locul proeminent între legendarii eroi binefăcători al neamului nostru. Generaţii după generaţii vor trece şi ţăranul român nu va uita că Ion I. C. Brătianu i-a dat brazda de pământ lui şi familiei lui. La moartea lui Ion I. C. Brătianu aşi putea spune, ca în balada populată, a căzut o stea steaua călăuzitoare a neamului nostru. Dar această stea nu s’a prăbuşit în neant; razele ei zaruncinate vor continua încă, mult timp, să lumineze minţile şi să încălzească sufletele celor ce au menirea şi datoria de a conduce destinele poporului nostru mai departe, după gândurile şi iubirea de neam a marelui român dispărut. Integritatea teritoriului şi consolidarea aşezământului Coroanei, veghiate de ei de dincolo de mormânt, ca geniu tutelar al nostru, vor fi afinte pentru urmaşul lui şi pentru noi, până la mormânt. Gândurile lui generoase, zămislite în timpul de martiraj naţional al partidului, la Iaşi, se vor transforma necontenit în realizări definitiv consolidate, prin conducerea noului şef şi munca noastră a tuturor. Cultura ţârii, pentru progresul căreia Ion I. C. Brătianu, în marele congres cultural de la Bucureşti, prezidat de ei, i-a dat un nou puternic impur», va continua să se desvolte, amintind meni adânca Înţelegere a marelui dispărut în faţa importanţei ei în stat. Ion I. C. Brătianu a înţeles că după popoarele nu se Îmbogăţesc decât prin munca lor, de însă nu pot ajunge nemuritoare decât prin cultura lor. Şi nemuritor trebue să ajungă poporul român prin cultura lui, cum nemuritor va fi Ion I. C. Brătianu, in istoria neamului nostru, prin lărgimea sufletului lui de mare român, prin înălţimea minţii lui de clarvăzător In viitorul acestui popor. Dacă pe Ion I. C. Brătianu am pierdut, nu ne punem toată nădejdea îa cinștită I. C. Brătieau, continuatorul lui. Fie ca numele Brătianu să strălucească încă mult timp, de acum înainte, în fruntea luptătorilor pentru interesele superioare ale neamului nostru, căci e un nume binecuvântat de Însuși istoria acestei «și Congresul "partidului National-liberal din Iasi Glorificarea operei lui Ion I. C. Brătianu Parastasul de la Mitocul Maltelor. Congresul nostru. Apoteoza lui Ion I.C. Brătianu. Ratificarea şefiei d-lui Vinîlcă Brătianu Ratificarea şefiei d-lui prof. I. I. C. Brătianu wemmmm Discursul d-lui Oswald G. Răcoriți mm Citiți în pagina IV-a Ultima eră telefonică și importante informațiuni. )& 8 QWSMINXE 1927