Mişcarea, decembrie 1927 (Anul 21, nr. 272-295)

1927-12-08 / nr. 277

fonth xxi no. m « a­mma a mimé­m- PATRU PAGINI 3 LEI n Cuvântarea preotului C. Vuza Rostită după oficierea serviciului religie la biserica Mitocul Marcelor Ne-am adunat astăzi in biserica umilă şi săracă,—ctitorie recentă a lui Vodă Ferdinand—şi foasta capelă de închinare a lui Vodă Cura, să cinstim memoria lui I. I. C. Brătianu marele sfetnic, ce a tre­cut, 9 zile în urmă, la veşnicie şi acum a­­parţine istoriei. Dumnezeu l-a chemat la Sine, spre a se bucura de speranţa fericirei rezervată aleşilor Săi. Ţărâna şi-a primit dreptul său, iar le­gile naturei Îi vor asimila ca pe toţi mu­ritorii „Pământean eşti şi în pământ vei merge". Credem însă, că Dumnezeu va face ca sufletul lui I. C. Brătianu să vegheze din lumea drepţilor asupra scumpei noastre patrii pe care el a iubit-o cu tot sufletul şi pe care datori suntem s’o servim cu toate puterile noastre, după pilda sa. De noi depinde, să ne rămână întipă­rite în minte distinsele lui însuşiri sufle­teşti, care a făcut din el cel mai mare om ce­­a avut ţara, patriot înţelept, om po­etic prin excelenţă, ministru mărinimos, sfetnic credincios şi demn care a luptat cu atâta devotament şi pricepere la înăl­ţarea şi făurirea României întregite lasată moştenire nouă, cestor de azi. Amici politici, prieteni, foşti adversari şi vrăjmaşi, toată presa românească ca şi cea străină a arătat la căpătâiul lui I. I. C. Brătianu că a fost cel mai mare ro­mân al timpurilor pe care le trăim. La mormânt, fiii neamului au pus în e­­videnţă calităţile sale şi au plâns pe ale­sul dintre aleşi. Şi acum când s’au comemorat 9 zile da la moartea lui I. I. C. Brătianu, când 9 zile de toamnă lungă şi-au scuturat frun­zişul deasupra mormântului proaspăt, care-i odihneşte trupul neînsufleţit, datori sunt românii din toate părţile să nu-i uite în rugăciunile lor şi urmând pilda jertfirei lui pentru binele public, să-l pomenească frumos şi tainic în inimele pe care mare­le barbat de stat le-a purificat şi m­obi­­lat. In tăcere adâncă, să ascultăm glasul clopotelor ce duc rugele noastre către Domnul pentru odihna sufletului lui şi ca un suprem omagiu, gândiţi-vă în momen­tul acesta că prin mormântul de la Flo­­rica, I. I. C. Brătianu a trecut în sferite nemurirei. Recunoştinţa şi amintirea să-i fie veşnică printre români. Dumnezeu să-l ierte. Discursul d-lui prof. Gh. Gh. Nădejde Mă simt adânc mişcat de marea cinste de a prezida congresul organizaţiei libe­­ral-naţionale din oraşul şi judeţul Iaşi. Desigur o datoresc vrâstei mele şi poate lungului timp de când fac parte din ma­­rele partid naţional-liberal. Nemărginita durere ce a pătruns în su­fletele tuturor bunilor români prin pier­derea ilustrului bărbat de stat, marele ro­mân făuritorul României Mari I. I. ,C„ Brătianu, va rămânea neîncetat, i-a fost dat fameiei Brătianu să fie sufletul nea­mului românesc, întemeierea Dinastiei, neatârnarea României, ridicarea la rangul de regat şi nenumărate fapte mari ale lui I. C. Brătianu au pregătit calea pentru săvârşirea uriaşelor înfăptuiri ale ilustru­lui său fiu I. I. C. Brătianu. Suflet mare, a adunat cele mai înalte aspiraţiuni ale neamului românesc cu atâ­ta tărie în cât toată viaţa lui ca om de stat, n’a fost decât să înainteze cu paşi de uriaş spre realizarea idealului milenar al românilor şi l’a realizat cu atâta stră­lucire. Apoi democratizarea ţării, expro­­pierea, votul obştesc, realizate cu toate o­­punerile ce i-au stat în cale. Durerea adâncă însă nu trebuie să ne descurajeze. Neamul românesc este menit să trăias­că şi sS prdţsişa«^ D*c ateii» fmi­cirea de a fi conduşi de d. Vintilă Bră­tianu şeful partidului naţional liberal ales de comitetul executiv al partidului. Dl. Vintilă I. C. Brătianu cu strălucita sa personalitate, cu dovezile netăgăduite de energie şi adâncă pricepere a cerinţe­lor neamului nostru ne asigură continua­rea operei strălucitului său frate I. I. C. Brătianu. Mai străluceşte şi un alt astm pentru neamul românesc Gheorghe­ Brătianu fiul ilustrului­­, I. C. Brătianu şeful organiza­ţiei naţional-liberale din Iaşi. Discursul d-lui C. Tom­a Neamul nostru întregit, cuprins a fost de jale, în clipa în care Ion I. C. Brătianu a închis ochii pentru veşnicie. In mintea tuturor, s’a înfăţişat atunci, figura senină şi apostolică a lui Ion I. C. Brătianu, în­conjurată de slava glorioasă a măreţelor şi eternelor sale fapte. De la cel mai de seamă şi până la cel mai umil fiu al ţarei, s’a simţit imensul gol, ce Ion I. C. Bră­tianu îl lasă în urmă. Era pierderea celui mai vrednic şi mai înţelept conducător, care părea sortit pentru deapururi, să poarte grijele şi să apere neamul de ne­număratele lui vicisitudini. Ce-a însemnat viaţa lui Ion I. C. Bră­tianu pentru poporul român, pentru isto-­­rie,­­ a spus-o jalea nesfârşită, pietatea emoţionantă, şi veneraţia, cu care întrea­ga naţiune şi-a plecat genunchii şi frun­­tele îngrijorate, înaintea rămăşiţelor sale pământeşti. Rare ori a înregistrat istoria o viaţă mai strâns legată de aspiraţiile unui neam, după cum rare ori s’a cunoscut un sluji­tor al ţării, care să-i fi adus mai mari şi mai rodnice servicii. Ion I. C. Brătianu prin personalitatea şi operile sale măreţe, a trecut hotarele de partid şi a depăşit pe cele ale ţărei, pentru a se impune conştiinţei întregei lumi: „Boiseful de Dunăre“ cum i s’a spus în congresele internaţionale. A fost deci expresiunea cea mai vie şi mai su­perioară a conştiinţei româneşti. El s’a identificat cu aspiraţiile, cu toa­te suferinţele milenare ale poporului ro­mân, cu însăşi viaţa şi istoria lui. In a­­ceastă identificare stă taina năzuinţelor şi înfăptuirilor, a bărbăţiei şi înţelepciunei pe care a arătat-o în cele mai grele şi mai hotărâtoare clipe, cu ea a despi­cat viitorul şi a îndrumat poporul pe căi­le sănătoase şi glorioase ale destinului. Neclintit a fost în vremuri de restrişte şi de jertfă. Zilele de suferinţi şi de cum­pănă, ce trebuiau să vină, îi inspirau du­rere, dar nu şovăire. In faţa idealului de întregire a neamu­lui şi-a sorbit puterea şi hotărârea din adâncurile sufleteşti ale poporului, care cereau desrobirea. Şi prin sabie şi jert­fă a înscris în istorie isbânda dreptăţei de veacuri : unitatea naţională. Proble­nmele şi nevoile unei aşezări te­meinice ■q eterne ale poporului, i-au fost de asemenea ţinta cea mai aleasă a vieţei. Cu înţelepciune şi cu dragoste le-a re­­zolvit, democratizând viaţa politică şi so­cială a ţărei. Buletinul de vot, acordat tu­turor cetăţenilor, şi săteanul stăpân pe brazda pe care o răstoarnă pentru a rodi, este posibilitatea pe care a dat-o desvol­­tărei şi progresului pacinic şi integral al neamului. Viaţa lui Ion I. C. Brătianu este o via­ţă de isbândă a dreptăţei şi a omeniei, care va servi pururi drept pildă de pre­vedere, înţelepciune şi dragoste de neam. De aceea Ion I. C.­­Brătianu a cobo­rât în cripta de la Florica, în jalea tutu­rora, slăvit de popor, respectat de adver­sari şi considerat peste hotare. Ion I. C. Brătianu a fost deci condu­cătorul cel mai de seamă al poporului ro­mân, care a înscris cele mai glorioase pagini ale istoriei contimporane. El este pentru noi naţional-liberalii o mândrie şi pierderea lui o eternă jale. Viaţa şi faptele lui însă deşteaptă în fiecare din noi, conştiinţa datoriilor, ce ne aparţin. Patrimoniul sacru, pe care ni l-a lasat avem datoria a-1 păstră, a-i apara şi a-i transmite generaţiilor ce vor sa vină, bit, dacă nu sporit, a fot aşa, din zdrobi­"8F­toarea durere a pierderei lui Ion I. C. Bră­tianu, să ne îndoim puterile, să ne oţelim energiile pentru a apara glorioasa sa o­­peră. Şi inspirându-ne de la patriotismul şi înţelepciunea sa, să continuăm sub lu­minoasa şi încercata conducere a d-lui Vintilă I. C. Brătianu, a pune în serviciul ţărei, râvna şi cugetul, cu abnegaţie şi cu hotărâre. Discursul domnului Dimitrie Chnltriu« Domnilor, Suntem încă sub impresiunea covârşi­toare produsă de moartea marelui nostru şef Ion I. C. Brătianu sufletele noastre în­durerate nu pot găsi încă expresiunea în­treagă a marei noastre dureri şi perderi ce am încercat prin moartea lui. Ion I. C. Brătianu prin autoritatea sa, prin înaltele sale însuşiri de mare conducător politic şi îndrumător sufletesc, a fost acela care a dat generaţi­ c ei de astăzi, ţării noastre, imputaiunea şi directivele pe care politica şi programul general al ţărei le urmează dn­a 1913 încoace. El a dat la 1913 semnalul şi a pornit lupta pentru liberarea politică şi econo­mică a ţărănimii noastre, lipsită de drep­turi politice şi pământ şi sub conducerea sa partidul naţional liberal, care a ştiut să fie la Înălţimea şefului său, a putut să repurteze aceste două m­ari victorii poli­tice, votul universal şi exproprierea. Aceste două mari reforme au dat ţă­­ranisnei noastre o altă viaţă. Dezvoltarea ei sufletească culturală, economică şi po­litică va fi determinată de ele. Ţărănimea a putut fi liberat­ de întuneric şi sărăcie ete revenind lui I. I. C. Brătianu, datoria îi va spune şi cu drept cuvânt lui «Libe­ra­torul». Dacă problemele mari politice ale ţărei Domnilor, Sunt abia zece zile de când a închis o­­chii pentru totdeauna Ion I. C. Brătianu. Marele nostru şit şi marele Român care timp de mai bine de zece ani a veghiat neadormit şi a condus cu înţelepciunea sa superioară destinde neamului nostru, înăl­­ţându-le­­ acele culmi, pe cari visurile marilor noştri înaintaşi numai Ie-au între­zărit. Ce-a fost pentru ei numai un ideal el a transformat în realităţi. Moartea lui ne-a fulgerat inimele, dar cu sufletele oţelite şi înalţate cum a ştiut el cu sufletul lui de uriaş a£ ni le înalţe, ne-a­m­ oprit lăcrămile şi ne-am stăpânit durerea spre a asculta şi urma porunca ce se desprinde pentru noi din întreaga lui viaţă şi din măreţele Iui fapte şi pe care de sigur în ultimele Iul clipe se va fi gândit să ne-o lase. Aceasta trebuie să se fi petrecut în su­fletul lui în acele momente când s’a des­părţit de vieţi pământească, căci & mur;? ca un erou şi e oul nu tie teme de moar­te, ci o urmează cu cugetul curat la da­torie şi moare pentru lnd­­­plinirea ei. Totuşi prin dispariţia lui partidul nos­tru naţionel-absral, Ţara întreagă şi nea­mul românesc au încercat o pierdere cu atât mai dureroasă cu cât el s’a stins din viaţă în timpurile încă grele prin care tre­ce astăzi ţara, înaime de a sr fi putut în­cheia marea misiune istorică ce i-a fost hărăzită de Dumnezeu: întregirea ţării şi unitatea neamului Ro­mânesc, votul obştesc, expropierea şi îm­proprietărirea ţăranilor, întărirea şi con­solidară lăuntrică a ţării conform progra­mului uriaş ce l-a îndeplinit, prestigiul şi locul de cinste ce a asigurat Ţării în a­­jan şi tot ceea­ ce cu alte cuvin­te consti­tuie asigurarea temeinică a viitorului Bir­ă­­lncit ce se cuvine neamului românesc, al­cătuiesc cea mai frumoasă moştenire ce­nt­o­asă nouă cu porunca de a o păstra neştirbită şi a fi vrednici a o spori. Via­ţa lui ca o contmusie a epocei ilus­­truitei său părinte şi a marilor înaintaşi din trecut, se confundă cu istoria con­timporană, iar opera care rămâne după ei îi aşează turmele in vecinicia istoriei legat tf? rwn»? •.?»ș tie Srii fon? EMJtfsflw SA Mi­noastra de dicsinte de’răsboi au­ fost rezolvite prin autoritatea şi înţelepciunea sa, Ion I. C. Brătianu n’a uitat la preo­cupările sale de om de stat români care prin vitregia timpurilor se aflau sub stă­pânire străină. întreaga sa poltică la şi a înaintaşilor sei a fost de a ţinea o strânsă legătura sufletească cu el. Râsboiul mondial de la 1914 l-a găsit pregătit şi hotărât sufleteşte încât la 1916 intrarea în război a ţărei noastre, n’a fost decât rezultatul firesc al acţiunei sale. Ţara noastră, liberată înăuntru a putut fi sub conducerea la liberatoarea fraţilor ei Ardeleni, Bănăţeni, Bucovineni, Basa­­rabeni şi Dobrogeni. Şi pentru acest mare act al vieţei sale istoria va trebui să-l de­numească «Liberatorul». Domnilor, Ion I. C. Brătianu, marele nostru şef dispărut, ne lată o moştenire mare sfîată. Trebue să ştim a fi la înălţimea ei. Şi viaţa politică internă dar mai cu samă nourii care se adună la graniţele noastre trebue să ne facă atenţi la marile greu­tăţi ce ne aşteaptă. Partidul nostru a urmat fără şovăire pe Ion I. C. Brătianu. Şi această ascultare, înţelegere şi legătură sufletească dintre partid şi şef a fost una din condiţiunile reuşitei acţiunilor sale de şef de partid şi om de stat. El a ştiut să îmbine au­toritatea cu dragostea. Aşa a putut fi as­cultat şi iubit. Ceea ce a creiat şi a lă­sat în sufletele noastre trebue să vibreze încă. Să-l aveai mereu în noi, pentru a-i putea continua opera. Disciplina şi devo­tamentul nostru în luptă să le închinăm noului nostru şef Vintilă Brătianu, dem­nul urmaş al fratelui său, însufleţiţi de aceste sentimente şi sub conducerea sa, vom putea lupta şi isbândi în toate împrejurările şi contra tuturor.­hail Cogălni­ceanu, împodobind cu toată strălucirea măreaţa domnie a marelui şi regretatului Rege Ferdinand, şi daci în urma sa poate lăsa o operă atât de uria­şă, e pentru că în realizările sale a ştiut întotdeauna să închine elanul unei inimi mari cu raţiunea lui superioară. La coti­tura istorică în care ne aflăm neamul şi ţara mai aveam încă nevoie de înţelepciu­nea, inima şi energia lui. A dispărut prea curând, deşi înaintea sositei era cel mai îndreptăţit să mai trăiască pentru binele şi fericirea neamu­lui şi am văzut-o aceasta în jalea adâncă şi majestoasă cu care Dumineca Lecuii a fost petrecut de întreg neamul, până la locul tainic de vecinică odihnă, în biseri­cuţa devenită simbolică de la Florica, un­­de rămăşiţele lui pământeşti au fost aşe­zate dături de sie ilustrului său părinte din care a purces nu numai trup din tru­pul lui ci suflet din marele său suflet. Dar am mai văzut ceva în măreţia a­­cestei manifestări, am răpit legământul pe care un netai vrednic trebuie să-l facă pe mormântul sfânt al unui sfânt al său, că-i vor urma porunca şi că din pilda vie­ţii şi marilor lui fapte îşi vor face îndrep­tarul vieţii lui, şi dacă cei dintăi noi n- am adunat în acest impunător congres pentru a slăvi memoria celui mai mare Român,­­ pentru că în taina marilor tra­diţii istorice şi politice pe caii organiza­ţia noastră, înţelege şi le păstreze cu sfinţenie ca o scumpă moştenire lăsată nouă de re­gr cri­tul şi neuitatul nostru G. G. Mârzescu, em găsit şi nu găsim întot­deauna acel imbold care să ne îndemne a­ fi ce­­dintăi la datorie şi ca un sublim omagiu ce te cuvine să aducem memo­riei lui Ion­­ C. Brătianu «sus inimile» şi să fim cei dintăi la datorie pentru a-i ur­ma porunca. K­-’r Discursul d-lui prof. I. Botez Domnilor membri ai Congresului, O datorie pioasă de recunoştinţa ne a­­dică pe toţi aci, în congres al partidului, ca să comemorăm, în cuvinte de slavă, numele marelui dispărut. Moartea lui Ion I. C. Brătianu a adus jale în sufletul ţării întregi. Momentul de reculegere însă, în Interesul ţării chiar, aşa cum ar fi făcut însuşi cel dispărut, în asemenea momente, a cerit partidului nostru imediata hotărâre în alegerea nou­lui şef. Steagul glorios al partidului liberal, a cărui istorie, de mai multe decenii, se i­­dentifică cu însăşi istoria progresului ţă­rii noastre, destinat istoric şi voinţa par­tidului l-a trecut acum în mâinele lui Vintilă I. C. Brătianu. Tot azi dar, noi, plini de nădejde în viitor, jurăm credinţă pe steag noului şef, pe care ne legăm să-l urmăm în toate hotărârile lui, căci el poartă marile răs­punderi în faţa Istoriei. In această încredere şi disciplină, faţă de şef, a stat întotdeauna tăria partidului liberal şi păstrarea acestei tradiţii va face forţa lui la viitor. Marele român Ion I. C. Brătianu a fost dintre fericiţii oameni de stat care şi-a vizat, din viaţă, apoteoza şi a trecut nu numai în istorie dar şi în legendă. Nu cunosc om de stat în istoria con­temporană a lumii, căruia Dumnezeu să-i fi hărăzit vrednicia şi bucuria ca, în mai puţin de un deceniu, să realizeze unitatea politică a neamului său, să facă dintr’o masă de iobagi un popor proprietar de pământ şi proprietar al dreptului de a participa larg la exercitarea suveranităţii naţionale în stat Iată de ce figura lui Ion I. C. Brătianu, dus dintre noi, va creşte necontenit în perspectiva istoriei noastre naţionale, luând locul proeminent între legendarii eroi binefăcători al neamului nostru. Generaţii după generaţii vor trece şi ţăranul român nu va uita că Ion I. C. Brătianu i-a dat brazda de pământ lui şi familiei lui. La moartea lui Ion I. C. Brătianu aşi putea spune, ca în balada populată, a căzut o stea steaua călăuzitoare a nea­mului nostru. Dar această stea nu s’a prăbuşit în neant; razele ei zaruncinate vor continua încă, mult timp, să lumine­ze minţile şi să încălzească sufletele ce­lor ce au menirea şi datoria de a condu­ce destinele poporului nostru mai departe, după gândurile şi iubirea de neam a ma­relui român dispărut. Integritatea teritoriului şi consolidarea aşezământului Coroanei, veghiate de ei de dincolo de mormânt, ca geniu tutelar al nostru, vor fi afinte pentru urmaşul lui şi pentru noi, până la mormânt. Gândurile lui generoase, zămislite în timpul de martiraj naţional al partidului, la Iaşi, se vor transforma necontenit în realizări definitiv consolidate, prin con­ducerea noului şef şi munca noastră a tuturor. Cultura ţârii, pentru progresul căreia Ion I. C. Brătianu, în marele congres cul­tural de la Bucureşti, prezidat de ei, i-a dat un nou puternic impur», va continua să se desvolte, amintind meni adânca Înţelegere a marelui dispărut în faţa im­portanţei ei în stat. Ion I. C. Brătianu a înţeles că d­upă popoarele nu se Îmbogăţesc decât prin munca lor, de însă nu pot ajunge nemu­ritoare de­cât prin cultura lor. Şi nemuritor trebue să ajungă poporul român prin cultura lui, cum nemuritor va fi Ion I. C. Brătianu, in istoria neamului nostru, prin lărgimea sufletului lui de mare român, prin înălţimea minţii lui de clar­văzător In viitorul acestui popor. Dacă pe Ion I. C. Brătianu am pier­dut, nu ne punem toată nădejdea îa cinș­tită I. C. Brătieau, continuatorul lui. Fie ca numele Brătianu să strălucească încă mult timp, de acum înainte, în frun­tea luptătorilor pentru interesele superioa­re ale neamului nostru, căci e un nume binecuvântat de Însuși istoria acestei «și­ Congresul "partidului National-liberal din Iasi Glorificarea operei lui Ion I. C. Brătianu Parastasul de la Mitocul Maltelor. Congresul nostru. Apoteoza lui Ion I.­C. Brătianu. Ratificarea şefiei d-lui Vinîlcă Brătianu Ratificarea şefiei d-lui prof. I. I. C. Brătianu wemmmm Discursul d-lui Oswald G. Răcoriți mm Citiți în pagina IV-a Ul­tima eră telefonică și importante informațiuni. )& 8 QWSMIN­XE 1927

Next