Mişcarea, iulie 1928 (Anul 22, nr. 149-173)

1928-07-24 / nr. 167

AIM XXII 167 be#, Piaţa Unto Na 6 oarde d* tfero*: 9­^12 a. mu ABONAMENTE: REDACŢIA Şl ADMINISTRAŢIA ANUNCIURI Şl RECLAME: APARE ZILNIC Un ea.......................... 600 tot csnstî toi ..... 300 lei Autorități, Birsei etc. un an 1200 lei­­ MARTI 24 IULIE 1928 Se primase In condBftwd avantagfoone «Brad ta adn&Meatla stareM Iaşi, Piaţa Unto & Sub direcţiaea unui comitet de redacţie d 3—5 p. m.E fcspA teste «g­raffite de mfantette Consecinţele împrumutului extern împotriva tuturor uneltirilor şi a campaniilor de discreditare a ţârii, tratativele pentru realizarea împru­mutului au fost sfârşit. Guvernul a convocat parlamen­tul pentru o scurtă sesiune extra­ordinară în care se vor vota cele patru proecte de legi prin care se autoriză contractarea acestui îm­prumut şi efectuarea stabilizării naţionale, împrumutul instituie un mare succes pentru guvern şi unul şi mai mare pentru ţară. Pentru guvern succesul este ma­re întrucât el a biruit toate greu­tăţile pe care o opoziţie inconşti­entă şi lipsită de orice răspundere i le-a pus în cale, căutând prin mijloacele cele mai nepermise să inducă în eroare străinătatea, să compromită prestigiul ţârii ca să i se acorde încrederea de care se bucură. Pentru ţară succesul este şi mai mare nu numai că prin formalita­tea împrumutului se înfăptueşte stabilitatea valutei naţionale şi se consolidează astfel finanţele statu­lui—dar prin aceea că intrând în relaţiuni cu marea finanţă străină, am asigurat colaborarea capitaluri­lor ei cu capitalul naţional, şi am extins din acest punct de vedere câmpul de activitate, reintrând în raporturi normale şi m­ai mai in­tensificate cu statele care participă la acest împrumut. Pe de altă par­te, prin înfăptuirea stabilizării, con­solidăm interesele financiare şi e­­conomice ale ţării deschizând o a­­devărată eră nouă, o eră de avânt şi de progres naţional. In proporţia acestor strălucite şi de toată lumea văzute succede a crescut şi desnădejdea opoziţiei ob­strucţioniste. Dacă d. Maniu se mai agită şi acum in urma traaşărei definitive a acestor importante înfăptuiri, d-sa este silit s’o facă pentru a’şi mai putea menţine cercul care-l încon­joară şi care plictisit până peste cap de acţiunea directivă politică a conducătorilor, e gata oricând să plesniască... Exasperarea acestei obstrucţii naţional-ţărăniste—care în chestia împrumutului extern s’a dovedit a fi o organizaţie internaţională şi anti-românească — este consecinţa acestor mari isbânzi pe care le în­registrează guvernul şi partidul li­beral. VN SAGĂ NULTE 51MARUHTE Comisvoiajorul X descinde la unul din cele mai noui hoteluri din Capitală și caută o ca­meră. — Care sunt prețurile la d-stră pentru o ca­meră? Întreabă el pe portar. — Avem diferite. La etajul întăi 500 lei, la al doilea 400 și la al treilea 200 lei. — Regret, dar hotelul d-stră nu e destul de Înalt!.. . — Cărei fante ti se ia totul la sosire ? — Unei atestante. Ci La un curs de botanică, profesorul vrând să facă deosebire între trandafir şi viorea, cătră e­­levi: — Inchipuiţi-vă o femeie frumoasă care pă­şeşte mândră pe stradă, elegant îmbrăcată, pri­vind fără a saluta, și în urma ei un om, cu ca­pul plecat pe care abia dacă-1 observi... Un elev poznaș intervenind instantaneu: — Care este soțul ei! ECOURI Dr. M. Sorbu­, tafonul „Patimei Roşie“ şi al „Dezertorul" a utilizat ramacul „Nea­mul Şoimareştilor“ pentru o lucrare tea­­tramn cu care ce va deschide noua stagiu­ne a t­eatrului staţional din Cernăuţi. Dr. Vaijean, fostul director al teatrului naţional din Capitală pe care ieşenii şi-l amintesc din operele sale «Un manifest studenţesc» «Deputatul Ţărănimii» jucate cu mare succese la Iaşi (unde şi-a făcut studiile universitare)—a scris o nouă pie­să de teatru întitulată „Generaţia de sa­crificiu“ ce se va reprezenta în noua sta­giune teatrală. * „Mâine de sus!“ este titlul unei piese a­­meticane, cu subiect criminalo-detectiv, care se ţine afișat în u­or teatre streine. Benvenuto Frampfenann, fiul maritul scriitor şi dramaturg Gerhart Huuptmann, s-a logodit cu principesa Elisabeth von Schaumburg-Lippe. — Primindu-se de către autorităţile po­­liţăneşti o serie de denunţuri pin care se relata jocurile de noroc ce se practică în anumite localuri, s’au dispus razii pen­tru verificarea celor relatate în denunţuri. LIBRARII _ŞI CĂRŢILE —■ Necesitatea de a se reorganiza co­merţul librăriei. Iniţiativa fi da­toria librarilor din Iaşi Librarii ieşeni im convooat un congres general al librarilor, ce ur­mează a se ţine la Iaşi. Motivul convocării spontane a in­cestui congres a fost tratat prin pro­cesele verbale pe care le-am publi­cat în numerale noastre anterioare şi el se datoreşte faptului că editorii de cărţi şcoli­re au luat hotărârea de a nu trimite cărţile didactice de căt la compt fix, fără dreptul de a re­turna volumele rentase nevândute. Măsura editorilor are şi ia un te­mei. Ca e pricinuită de faptul ca cei mai mulţi librari din provincie, au obiceiul de a nu achita cărţile co­mandate decât după nenumărate in­tervenţii şi chsitueii speciale făcute de reprezentanţii editorilor. Cerere® librarilor ieşeni de a li se acorda dreptul de remitemţă la zece cinsprezece zile după începerea anu­lui şcolar este legitimă şi de­sigur ci editurile o vor admite. Rămâne lasă ca librarii in congre­sul pe care-l convoacă să-şi convingi colegii de branşă ca să se comporte mai exact la achitarea compturnor cari dacă pentru cărţile didactice, ca­sele de editura au luat aceasta mă­sură, pentru celelalte cărţi,—literare sau ştiinţifice—nu s’a făcut nimic. Vom cita exemplul editurei „Viaţa Românească" din Iaşi—de unde, prin librăria respectivă a pornit acţiunea de a se convoca acest congres al li­brarilor—şi care şi-a Împrăştiat căr­ţile editate prin toată ţara, fără a putea incasa valoarea lor de­cât prin voia­juri speciali şi demersuri. Comerţul librăriei de care este le­gată toată activitatea intelectuală — trebuie cu totul reorganizat ca el sa nu se mai practice in aceste coadi­­ţiuni, dezastruoase din toate pune-­­ tele de vedere. Librarii ieşeni cari au luat iniţia-­­ tiva congresului, au datoria de a da­­ acest semnal de lupta. Dacă n’o vor­­ face, situaţia se va perpetua in de- ‘ trimentui tor, a caselor de editură, a­­ cărţii tu genere şi a activităţii inte- j iectuale din ţară. Cetiţi In pagină 11­a ultimele ştiri telegrafice I Problemele învăţămân­tului secundar — Apropos de congresul de la Bucureşti — Din dezbaterile ce au urmat în con­gresul internaţional al profesorilor se­cundari adunaţi la Bucureşti, se poate constata că nu numai la noi, dar şi în toate statele europene există această problemă care preocupă pe specialişti. Difer­itele propuneri făcute de către delegaţii acestor state sunt pornite din ideia esenţială de a se da învăţămân­tului secundar metoda cea mai bună ca ea să corespundă şi necesităţilor şcolare şi culturale dar şi necesităţilor universitare. Doleanţele exprimate de congresişti isvoresc din­tr-o meditare pedagogi­că­­didactică, în sensul că profesorimea de astăzi este preocupată de ideia de predare a materiilor în chipul cel mai sintetic pentru a putea da rezultatele cele mai practice. In genere profesorii au cerut ca pro­gramul învăţământului secundar să nu mai fie încărcat, ci din contra, el să fie comprimat. Fiecare profesor de spe­cialitate a inzistat în această direcţiu­ne, bine­înţeles asupra materiei res­pective. Până şi la obiectul matematicei—ba­za cursului real—s’a cerut modifica­rea programului. Dl. prof. Pompei a accentuat în această privinţă, fără a ştirbi sistemul, ci numai prin ridica­rea proporţiilor la un minimum de lu­crări esenţiale. Congresul de la Bucureşti va avea, desigur, rezultate importante pentru ca învăţământul secundar să fie în viitor ceea­ ce trebuie să fie. Toate propune­rile făcute în congres tind spre acelaş scop : simplificarea programului ana­litic, și ceea­ ce e foarte principal pen­tru şcoală, o sistemă cât mai eficace pentru predarea materiei. NOTE TARA CATACLISMELOR Anul acesta recordul cataclismelor­­ a ţinut Peninsula Balcanică, anul trecut A­­merica Centrală şi mai Înainte Japonia. Se pare însă că centrul acestor flagele se schimbă şi mai des şi îmbracă aspec­tele cele mai telurice. Nu sunt nici trei zile de când in lade­­china, in regiunea oraşelor Hanoi, Tonkin şi Heciphreg, s’a dezlănţuit o furtună ex­traordinară, provocată de un colosal tai­fun din acele care des străbat mările Chinei. In câteva minunte înfloritoarea provincie a fost transformata. Majoritatea locuinţe­lor erau «formate sau firi acoperişuri, grădinile şi plantaţiile zăceau la pământ, victime numeroase fuseseră acoperite de dămătari. Ţara cataclismelor e o realitate. Cău­tata de poeţi şi căutată de filozofi, ea ss apărut din negura timpurilor pe toate punctele pământului. Sub formă de vulcani, cutremure sau furturi, se Intregistrează revoltele forţelor natura, care zilnic vor să distrugă Sachs­­pulies şi Îndrăzneala omenească. la Indochiae, recentul dezastru o’a fost complect numai pan distrugerea provin­ces tobkineze , în largul măre! alte drame a’cu desfăşurat. Ia apropiere de SengSambue, vaporul Cspiay numărând un echipagiu de aproape o suta de oameni, se găsea In plină ma­­nevri, când valuri lucioase, distrugând forţa aburului şi a maşinei s au târât cu iuţeală spre stânci. Şocul a fost atât de violent încât ia câteva clipe vasul s’a făcut bucăţi, du­c .nd în adâncimile mărci numeroase vic­time. Astfel a pedepsit natura o imaginară greşală omenească. ABELARDUS Ateneul Tataraşi la Brăila Buc.­­ Extursoniştii „Ateneului Popular Tatar­aşi“ sosesc mâine la Brăila unde va avea loc un festival în onoarea lor. ­. Activitatea culturală în jud. Iaşi — Şezători culturale. Reprezentaţii teatrale. Cinematograful la sate. Cărţi pentru bibliotecile rurale. Se ştie că d. Ed. Lăzărescu , prefectul judeţului Iaşi a înfiinţat pe lângă această prefectură o secţie culturală care a fost pusă sub direcţia d-lui I. Dafin, cunos­cutul scriitor ieşan. Pentru a învedera activitatea şi mtsiu­­nea acestei secţiuni culturale care a înce­put să funcţioneze de 1­­1 iunie a. c., publicim textul circulării pe care dl. I. Dafin a trimis-o tuturor driginţilor şcoli­lor din judeţul nostru, circulară care are următorul cuprins : Iafiitiţâsida-se pe lângă Prefectura Ju­deţului Iaşi, serviciul de «Propagandă Culturală» am onoare a vă face cunoscut că îi înţelegere cu d. Prefect, s’a hotă­rât ţinerea unor şezători în care să se vor­bească sătenilor despre diferite chestiuni ce­­ pot interesa In legătură cu situaţia lor. Aceste conferinţe se vor ţinea, pe cât este posibil, Duminicile şi sărbătorile, cu care ocazie vor avea loc şi şedinţe de ci­nematograf, pentru care serviciul nostru a procurat mai multe aparate,­şi care vor rula filme In legătură ese tot ce poate in­teresa pe sătean, din punct de vedere mo­ral şi cultural Asemenea­ae vor organiza reprezentaţii teatrale, lucrându-se piese cu caracter moral şi naţional. Tot­odată vă mai Înştiinţăm că Direcţiu­nea Propagandei Culturale, « hotărât ca să contribue cât mai mult la mărirea bi­­bliotecei şcoalei ce o dirijaţi, trimiţându­­v i diferite cărţi şi reviste folositoare. Serviciul de „Propagandă culturală“ va publica in broşuri conferinţele, precum şi diferite dărţi aie învăţătorilor cari se dis­ting prin propagarea culturei naţionale in pătura ţărănească. Se vor institui premii in bani şi ia diplome pentru învăţătorii cari vor aduce la sfârşit«! «mai mai un real şi bun rezultat al şcoalei ce conduc. Ne vom ocupa de ,înlesnirea studiilor şcolarilor lips­ii de mijloace, dar cari vor face dovada unor valori mai deosebite. Aducându-vă aceste la cunoştinţă, vă rugăm să ne răspundeţi cât mai curând posibil ziua când aţi fi dispuşi şi ţineţi o conferinţă în comuna unde conduceţi şcoala, precum şi subiectul despre care aţi dori si vorbiţi, pentru a lua supremă hotărârea definitivă. In urma acestei ci­rculări, diriginţii şco­­lil­or au răspuns cu însufleţire, anunţând subiestelor conferinţelor ce vor trata. Strămutarea Peniten­ciarului din laşi In consiliul de miniştrii ce s’a ţi­­nut Sâmbătă în trenul special care ducea pe membrii guvernului la pa­rastasul dela Curtea de Argeş, s’a desbătut şi o chestiune care intere­sează Iaşul. Anume, d. St. Popescu ministrul justiţiei a expus Consiliului măsu­rile pe care le-a luat în scopul de a strămuta penitenciarul ieşan de la Gidlata, la arestul din Buşi. Cercetările şi anchetele făcute de autoritatea centrală au condus la a­­ceastă hotărâre de a se strămuta închisoarea din Iaşi, al cărei local nu corespunde menirii. La Huşi funcţionează un acest model care ar satisface şi necesită­ţile Iaşului. Ar urma deci să se strămute la Iaşi închisoarea centrală, adică pe­nitenciarul care deţine pe cei con­damnaţi cu sentinţele definitive, iar ceilalţi, în curs de a fi instruiţi şi judecaţi să rămăie în arestul pro­­vizor, care va fiinţa de­sigur tot la Galata. Ministerul justiţiei—în urma a­­probări date de consiliul de miniş­tri—va lua în curând dispoziţiile necesare în această privinţă. Tragedia revolu­ţiei ruseşti — 10 ani dela asasinarea familiei imperiale ruseşti — La 17 Iulie 1918 s’a ţinut la Kremlin o şedinţa a sovietului comisarilor poporului, la decursul şedinţei,­­tocmai când comi­sarul aprovizionării şi-a Încheiat raportul, uşa se deschise încet şi in sesia de şe­dinţe alunecă persoana minusculă a pre­şedintelui comitetului executiv central, e­­nergicul Sveratov, cu barbişonul său as­cuţit. Tovarăşul Sverdlov s’a apropiat în vâr­ful degetelor de Lenin şi iară a rosti un cuvânt ii prezintă o scrisoricâ. Lenin o primi, iar Sverdlov a rămas nemişcat in picioare îndărătul său. După ce comisarul aprovizionării a ros­tit numele cuvinte ale raportului său, Le­nin înainte de a acorda cuvântul unui alt raportor, se ridică de pe scaun mişcă de câteva ori umărul, înfige degetul mând stângi la deschizitura ac­ea mânecă a ves­tei, tuşeşte şi apoi cu un glas obişnuit dă citire conţinutul micului bileţel ţinu s­­ea-i deasupra mesei cu mâna dreaptă: „Sovietul din Jekaterinenburg al repre­zentanţilor muncitorilor, ţăranilor şi sol­ daţilor a hotărât în 16 Iulie din unanimi­tate, având in vedere că situaţia oraşului e nesiguri, de a1 condamna la moarte pe Nicolae Romanov cu familia şi toţi înso­ţitorii săi. Sentinţa a fost executată în noaptea de 16 spre 17 Iulie“. Fără să-şi schimbe gla­sul, Lenin a adăogat. „Vă anunţ tovarăşi, această realitate şi propun să se treacă la ordinea zilei". După aceasta s’a acordat cuvântul co­misarului poporului pentru transport şi comunicaţii. In astfel de mod revoluţia a luat la cu­noştinţă în organul său cel mai superior din gura şefului şi conducătorului său tra­gedia, care a început în Februarie 1917 in statul major din Moghilev şi la patatul din Ţarskoie Selo, culminând la Jekate­­rinencung pe Ural în casa locuitorului I­­pateiev. Peripeţiile soartei familiei imperiale în timpul revoluţiei din Februarie şi Octom­brie, sunt aproape toate cunoscute. Ţarul s’a dezis cu o absolută indiferenţa exte­rioară pentru sine şi fiul său de tronul Rusiei in ziua de 3 Martie, predând actul de abdicare monarhiştilor principali Şui­­ghin şi Oucikov In prezenţa generalului Ruzski, care a fost şi el un monarhist în vagonul tronului imperial, care s’a aflat în gara Pskov. Nicolae al II-lea a plecat ap­oi la fami­lia sa d­in Tarikoie Selo, unde toţi mem­brii ei au fost Internaţi. Guvernul provizoriu s’a străduit să a­­ducă familia imperiali intr’un loc sigur şi a întrebat în Anglia, dacă n’ar putea găsi acolo ospitalitate. După ce răspunsul englez a fost eva­­siv, iar valurile revoluţionare au crescut prin afluxul emigraţiei bolşevice, familia imperiala, pănraţii, patru surori şi fiul au fost permutată la Tobolsk nu departe de jocul de origina călugarului de tristă me­morie, spiritul rău al Rusiei, Rasputin. La Toboliak, familia cx împăratului Ni­­come a trăit in raporturi relativ liniştite, fiind înconjurată de îngrijirea a patru per­soane credincioase din fostul ei anturaj, cari s’au străduit de a paraliza grosolănia crescândă a soldaţilor şi purtarea aspră a factorilor guvernamentali locali. Ţarul a taiat in fiecare zi lemne, a trăit liniştit şi fără pretenţiu. In cercul familiei sale scumpe, supunându-te la toate câte i-au fost impuse de regimul revoluţionar. Ac­tele de Înjosire s’au înmulţit cu cât a­­depţii credincioşi ai ţarismului au încercat să încredinţeze prin corespondenţă şi In alte moduri că ura eliberării nu e departe. Când regimul sovietic a Înlocuit regimul guvernului provizoriu, raporturile a’au în­răutăţit. Familia imperială, In prezent bine înţeles numai fomma Romanoviior, a fost menisi în centrul muncitorime! din Ural, în Jskaterinenburg. Aceasta a fost primul semn exterior ca favoarea lumii monar­histe , folosită tot mai mult ca motiv pentru înăsprirea regimului. latr’adevăr șe­derea la Jekaterinenburg, în casa cu un singur etaj a lui Ipaterev, a fost un fel de pregătire pentru ultima călătorie. Azi şi poate niciodată nu se va stabili, dacă îndemnul la sentința contra familiei Romanov dată de sovietul din Jekated­­neuourg, a pornit de soi, sau dacă el a fost spontan ca o măsură extremă împo­

Next