Mişcarea, octombrie 1928 (Anul 22, nr. 224-248)
1928-10-14 / nr. 235
ANUL XXII No. 235 ASOftAMENTEt m $**# fc*a m V* UimCJlA Sl ADMS8STRAȚ1A fs& ?1*ts tfetal M& 0 »-« & A «. Deschiderea Corpurilor Legiuitoare împotriva tuturor sorociilor şi a tuturor suspiraţiunilor şi doiaţelor cu care s’a hrănit opoziţia, Corpurile Legiuitoare se deschid la data prevăzută de lege. După toate înzistenţele palidului d-lui Maniu, ar fi urmat şi avem astăzi un guvern de esenţă naţional-ţărănistă—atât de stăruitoare era campania pe care această grupare politică a dus-o în cursul anului şi în toiul căldurilor de vară. Dar guvernele nu se schimbă nici prin politica de stradă, nici prin falsificarea conştiinţei cetăţeneşti, nici prin inducerea în eroare a opiniei publice, nici prin ponegrirea conducătorilor statului, nici prin discreditarea ţarei... întregul bilanţ al acestei activităţi desfăşurată de opoziţia naţional-ţărănistă, şi uneori alimentată de cealaltă parte a opoziţiei, a dat faliment. Parlamentul se deschide şi guvernul prin Mesajul Rego va arăta ţării ceea ce a făcut şi ce e mai displăcut şi mai exasperant pentru opoziţie, ceeace a hotărât a face in noua sesiune parlamentară. Cu alte cuvinte surprize neaşteptate pentru opoziţie care —o spunem cu tot regretul—încă nu s’a cuminţit de pe urma atâtor eşecuri morale. Opoziţia naţional ţurănistă anunţă că nu va participa la lucrările Corpurilor Legiutoare. In primul rând nu e o noutate, iar în al doilea se pune întrebărea: ce folos a tras ţara chiar atuncea când partizanii d-lui Maniu şi-au executat mandatul obţinut dda a- 1 legători ? Şi în ce fel a fost exe- cutat acest mandat. Intre participarea naţionaî-ţărănită la lucrările parlamentului—a- 'şa cum reprezentanţii d-lui Mania au participat în trecutele manifestaţiuni cari au compromis însăşi autoritatea înaltului for, şi între abţinerea lor, nu este nici o diferenţă din punctul de vedere al acţiune! pozitive. * Deviza partidului naţional-ţărănist este: denigrarea conducătorilor şi a statului şi eterna sete de scandal. Şi d. Maniu s’a hotărât: nu va face scandalul în parlament - fiindcă experiența încercată a contribuit la demoralizarea partidului —o va face în afară de parlament, sau cum s’ar zice în... propriul lor parlament, la care pot participa orica tulburători care aderă la acest program... Corpurile Legiuitoare se deschid, începe o nouă eră de muscă, continuarea unei activități creatoare și consolidatoare pentru toate domeniile de activitate publică. COLŢUL VESEL „Desfiinţarea banului“ Aşa se întitulează pompos o parodie de gazetă, scoasă la Bucureşti de un anume domn Haralambie Groitoru (suferind de advetim mistic invindecabil) şi care ne a parvenit la redacţie. D-sa îi mai zice şi Grotharu (îi şade bine gazetarului de talent, să aibă un pseudonim) şi este autorul broşurii „Rezolvarea chestiunii financiare“. Mărturisim spre ruşinea noastră, că în primul moment titlul acesta, cum şi titlul gazetei „Desfiinţarea banului“, ne-au impresionat. Dar după cetirea parţială a articolului de fond „Venirea lui Mesia“, am fost deplin edificaţi. Dl. Grothara anunţă cu citate din evanghelie a dom înviere şi fatal în acele clipe de reculegere va dispare şi banul, cel mai periculos măr al discordiei. Din nefericire, numit, dl. Grothara în adventiarul său intransigent a descoperit acest adevăr universal-valabil, ceilalţi, pe cari autorul îi dispreţuişte prin epitetul de „savanţi“, nu ştiu nimic. Redăm pentru frumuseţa lui dialectică, pasajul cu pricina : „In aceasta se vede puerea de extindere a savan-iţilor, se vede marginele acestor spirite mărginite, care nu au puterea în aim- turile lor să şi le extindă dincolo, unde spiritele superioare voiesc să-i târască (se vede spiritele superioare le totalizează dl. Grothara), peste marginile în care sunt închişi“. După ce atât de bine a rezolvat problema financiară, punând la punct pe nechemaţi, dl. Grotharu apelează la bunăvoinţă cetitorilor, să-i trimeată la Bucureşti câte 55 lei, drept care le va mai expedia 11 numere din ziar. Păi dacă e vorba de ameninţări d-le autor, noi „savanţii" cu plăcere ne-am executa, de am şti sigur că trimeţind suma respectivă, nu vom mai primi nici un număr din „Desfiinţarea banului“. Iar de cumva de Grothara faci politică naţional-ţărănistă şi ai chef sâ te mai ocupi şi de stabilizare, opreşte te la timp, te discreditezi şi pe d-ta, faci de râs şi partidul d-lui Manîu, atât de grav compromis. i. fr. B. . . ——i O amintire istorică în fundul Mării La construirea nouilor basinuri pentru portul Gdynia s’a descoperit la lucrările de adâncire un fel de lemn dur, care părea petrificat. S’a arătat că e vorba de rămăşiţa unui vas, care s’a scufundat în aceste locuri. Au fost trimiși imediat scafandrieri spre a cerceta fundul mării. Dânșii au descoperit două tunuri de bronz de o lungime de 2 m, câtiva bile de fier, o ancoră și numeroase arme, cari provin din sec. al XVII-lea. Scafandrierii afirmă că vasul scufundat este un vas cu pânze prevăzut cu table de aramă. După descrierile lor se crede că e vorba de un vas suedez, care s’a scufundat pe la 1656, când flota suedeză a asediat Danzigul Oraşul s’a aparat în mod eroic şi a putut rezista cu ajutorul regelui Kazimir şi a unei escarde navale daneze. Deoarece oficiile din port nu ştiu dacă vor putea obţine mijloacele financiare necesare scoaterii vasului, e probabil că el va fi sfărâmat la lucrările de adâncire a basinului. . Sub preşidenţia d-lui prof. dr. C. Bacaloglu şi a d lui D. Kilimoglu, epitropi generali ai Casei Sf. Spiridon, a avut loceri în cancelaria acelei Epitropii o consfătuire la care au luat parte dnii Băbeanu directorul general al Eforiei Spitalelor Civile din Bucureşti, împreună cu dr. Hipolit Mârzescu director în acea administraţie precum şi d-nii Gh. Răileanu, Alfons Cîmila, C. Codreanu şi Oct. Ştefăniu din serviciile Epitropiei noastre. Pe lângă chestiunile de ordin administrativ s’a căutat a se stabili mai mult o apropiere între ambele instituţiuni dictate de interesele comune ale acestor aşezăminte spitaliceşti,pentru a găsi mijloacele necesare de a eşi din criza în care se sbat aceste imtituţiuni dela expropiere încoace. In acest scop s’a hotărât o acţiune solidară pentru soluţionarea problemelor vitale ale ambelor instituțiuni cu scop filantropic ce se r găsesc pe acelaș teren de acțiune. . NOTE ] POVESTEA UNUI NEAM „Istoria Evreilor“ de Jacques Pineles. Unul dintre tinerii intelectuali ieşeni, dr. avocat Jacques Pineles, a tipărit la „Viaţa Românească* o lucrare voluminoasă consacrată „Istoriei Evreilor" de la cele mai vechi timpuri până în zilele noastre. O tătare lucrare apare pentru prima oară în limba română. Ea va fi apreciată de istoricii de specialitate, întrucât autorul n’a făcut decât istorie, așternând însă epocile cu spiritul cercetătorului pătrunzător care din perspectiva vremurilor și a faptelor trage concluzii pentru deslegarea „enigmei" evreeşti. Enigmă ? De ce ? Ne-o mărturiseşte autorul Tn scrisoarea ce precedează opul, adresată cetăţenilor. O reproducem întreagă fiindcă este o mărturisire sufletească care lămureşte scopul acestei „povestiri“—modest, autorul evită cuvântul „istoric" în înţeles ştiinţific, ceeace apare din tot cuprinsul cărţii, iată confesiunea : „Presimt povestea unui neam care a suferit mult şi a uitat mult. Cine vrea s’o asculte ? Oamenii nu sunt curioşi să cunoască întâmplările din viaţa lui Israel. Nu ştiu dacă îi va interesa faptul că poporul acesta, din care a ieşit profeţii şi dumnezeii, care a asistat la naşterea şi distrugerea multor neamuri, care-şi numără cu secolii existenţa, mai are încă pasiunea vieţii. Nu e lesne de aflat ce ar putea deştepta atenţia unuia sau altuia. Lumea ştie însă desigur că Evreii, bătrâni Tn ani, nu prea au avut totdeauna noroc Tn drumul lor. Vor fi surprinşi oare oamanii când vor afla că una din marile nenorociri ale lui Israel a fost că nimeni nu voia să se apropie de dânsul şi să-l înţeleagă ? Azi când a trecut timpul multor prejudecăţi, ar fi bine ca oamenii să se cunoască. Cartea aceasta, în care s’au concentrat peripeţiile mai de seamă ale poporului evreu, râvneşte a deschide tuturora drumul către sufletul şi faptele lui Israel. O ofer cetitorilor Tn speranţa că lucrarea de faţă merită să-i informeze şi poate să-i lămuriască aupra poporului israelit, va trezi în nimi dorinţa da a privi în lumina realităţii istorice ceea ce numim problema sau enigma evreiască". Această scrisoare lansată din suflet spre suflete, arată nu numai obiectivitatea istoricului, dar şi psihologia intelectualului care dintr’o înaltă formă literară, pururea cu fineţă şi blândeţă Tşi istoriseşte povestea neamului, în şase mari capitole şase epoci , şi Tn cuprinsul a 30 pagini, ultima epocă fiind consacrată României. Lucrarea atât de valoroasă şi din punct de vedere literar, va fi semnalată şi apreciată de istorici, de critici și de Intelectualitatea cetitoare; asupra ei vom reveni. AR. ACTUALITâŢI STRĂINE O comemorare. Anul acesta se împlinesc exact patru secole de la naşterea lui Verona Paolo Veronese. Pictorul acesta ,celebru, după adevăratul său nume Paolo Calinari şi-a petrecut tinereţea şi a făurit cele mai nemuritoare tablouri ale sale, în oraşul palatelor, lagunelor şi gondolelor. Veneţia, îmbătat după feeria de culori specifică oraşelor de luxură în veacul al XVI-lea, Veronese a dotat galeriile celebre de tablouri, cu lucrări magistrale, unde „limbagiul culorei e neîntrecut prin beţia artistică ce produce“. Cu ocazia centenarului, marile casse de editură italiene vor publica volume comerative, având admirabile reproduceri după tablourile lui Veronese. Delegul. Mania dansului e atât de deplorabilă, încât acest sport de salon în excesivele sale elanuri a înregistrat numeroase victime. Toată lumea a auzit de tragicul sfârşit al perechilor concurente, în championatul de dans de la New-York. După 2-3 săptămâni de necontenit charleston, partenerii complect distruşi fiziceşte se răsturnau pe parchetul strălucitor în spasmurile morţei. Polţia a vrut să avizeze la zdrastice măsuri de reprimare, dar s’a izbit invariabil de rezistenţa stupidă a concurenţilor. Fiindcă spunea undeva A. Gide: „Omul se deosebeşte de alte specii prin pasiunea 03- * DUMINICA 14 OCTOMBRIE 1928 eforturilor inutile“. Şi dovedeşte^oare c?i v mai inteligent ? De carte2de Nansen.*1 Cunoscutul explorator al polului nord, ] a priort acum câteva luni o curioasă însărcinare din partea „Soc. Naţiunilor“. Anume, era vorba, ca în persoană să studieze în Armenia posibilităţile de colo■s nizare a 50.000 refugiaţi armeni. • Conştiincios Nansen a căutat, descoperind o vale fertilă, cu circa 20.000 hec- I tare teren arabil în regiunea Ararat. Şi , după ce a dat populaţiei cele mai complecte asigurări, s’a prezentat Soc. Naţiu- 3 nilor cerând punerea în practica a proec- I tului. Dar nimeni n’a voit să audă de așa ] ceva. I Atunci Nansen a publicat un remarcabil volum, întitulat „Popor înșelat“ unde I în pagini magistrale descrie toată tragedia ■ sărmanilor armeni. ABELARDUS Informaţii — Astăzi va avea, loc o şedinţă a senatului universitar, la care va lua parte şi comitetul pentru ridicarea statuei lui M. Eminescu din partea primăriei, a fost delegat la această şedinţă dl. I. Şoarec, ajutor de primar. Se va stabili definitiv locul unde va fi aşezată statuia. — Mâine Duminică are loc comemorarea scriitorului şi ziaristului ieşan Dr. A. Steuerman- Rodion dela moartea căruia s’a împlit zece ani Dimineaţă se va oficia un requiem la mormântul neuitatului medic şi literat iar după-amiază se va desvălui placa comemorativă aşezată la gimnaziul „Wachtel“ unde a funcţionat ca director al şcolii. — Dl. Gaevschi Pavel, diplomat al facultăţii de ştiinţe din Iaşi, secţia agricolă, a fost numit şef de cancelarie la consilieratul agricol al judeţului Maramureş. — Dl. Trofin Guja, inginer agronom de la facultatea de ştiinţe din Iaşi, a fost numit şef de regiune stagiar, la regiunea agricolă Brad, pe lângă consilieratul agricol al judeţului Hunedoara. In prezenţa d-lui ministru Dr. Lupu se va pune mâne, la Chişinău, piatra fundamentală a unui cămin de ucenici. BACALAUREATUL.Publicându-se în unele ziare că ministerul instrucţiunei publice a anulat examenul de bacalaureat din motiv că membii comisiunii ar fi procedat abuziv la examinare, ministerul instrucţiunii da cea mai formală dezminţire acestei informaţii. Deoarece la examenul de bacalaureat din Brăila nu a luat parte preşedintele desenat de minister pentru acest examen, preşedinta care a întârziat in străinătate, ministerul a supus chestiunea consiliului permanent spre a-şi da avizul în privinţa valabilităţii examenului. — UN ÎNCEPUT DE INCENDIU.— Eri după amiază s’a ^declarat în str. Nicolina No. 49 la atelierul de lemnărie H. Pascal, un început de incendiu. De la o sobă stricată s’a aprins coşul necurăţat şi o parte din podul casei. Au intervenit vecinii şi pompierii cari au localizat focul. Au ars mobile şi câteva instrumente. — Eri dimineaţă a reuşit să evadeze de sub escortă, individul Vasile găină, pe când era condus spre arestul militar, fiind dezertor. Astăzi agenţii poliţieneşti au reuşit să-l aresteze pe numitul individ care a fost depus. — In cursul nopţii, pe la orele 2 p. m. în mahalaua Nicolinei, în apropiere de cartierul Gălaţei, sergentul de serviciu a observat trei indivizi cari se îndreptau spre oraş. Somându-i să se oprească, indivizii au rupt-o la fugă fără ca să mai poată fi urmăriţi. — Cu ocazia unor cercetări întreprinse de către comisarul Danla de la brigada de urmăriri, prin cafenelele din strada Socola, au fost arestaţi câţiva minori cari se distrau, jucând pe bani. Conduşi la brigadă şi cercetaţi, ei au fost recunoscuţi ca pungaşi de buzunare şi urmează a fi înaintaţi parchetului. Spectaculoasa piesă a lui Dumas «CEI TREI MUŞCHETARI» se va reprezenta pentru prima oară pe scena ieşană Luni 15 a. c. cu concursul d-lui MIHAI POPOVICI societar pensionar al teatrului. Punerea în scenă este făcută de dl. A. Ghiţescu, iar montarea de dl. Vlad Cuzinschi. Destinul unui poate.3 . Căci la nuvelă arenunţat în totul, la jocurile feerice şi la pantomine el aşeza pe sârmă fluturii fanteziei sale şi aşază fiinţi fabuloase pe roţi urnitoare, în dramă îi lipseşte acestui extatic răceala dialogică, iar eseurile sale, cu toată profunzimea ideilor, sunt împietrite de acea raţiune care însamnă reversul solidităţii germane. Dar cu un număr de douăspreze sau chiar douăzeci de poezii Dehmel va trăi mai mult decât orice poet care a cântat în Europa pe la 1900. Cu aceste opere maestre pe care ni le-a inspirat geniul— cu toate teoriile şi cunoştinţele sale şi despre care se întreba singur uimit: cum mi-a putut reuşi aceasta?—ca unicul iric al acestei epoci el se apropie de Goethe de a cărui fiinţă nu e cu nimic legat. Muzica, această predecesoare şi însoţitoare a gloriei, a presintat totul mai înainte şi a transformat în cântece versurile lui Dehmel, în timpul vieţii sale, aşa cum n’a cântat nimeni dintre contemporanii sei, şi nici chiar bătrâni. De aicea se putea deduce ritmul seu perfect şi melodios şi cu toată amărăciunea şi ironia de la sfârşitul vieţii sale, faţă de tinerimea gălăgioasă pe care o şi care cocheta cu haosul ei, el rămâne în Germania părintele tuturor formelor noui ale poesiei. Ceea ce uneori l’a distrat şi l’a îndemnat înspre apropierea primejdioasă a lui Max Klinger a fost efemer; şi toate încercările de a i se ironiza cunoştinţele, gusturile şi tactul astăzi nu mai comptează. Tot astfel l-a absorbit sârguinţa, responsabilitatea şi programul unor fatale prelucrări din a căror încercuiretrebue să distingă din nou originalul, precum nu căuta în Sicilia printre cupole arabescuri normande. Până şi cei «doi oameni», în anumite pasagii, respiră greu printre ochiurile numărate ale plasei de metal pe care o aruncă asupra lor. In asemenea înfruntare teoretică care prinde talentul seu în prima fază, el aminteşte câteodată şi de la distanţă pe Richard Wagner pe care-1 dispreţuia ca pe antipodul seu, cu toate că acela îl întrecea prin forţa sa. Zadarnic privia Dehmel din secolul seu căruia îi era cu totul subjugat în spre posibilităţile practice de a fi rapsod. Cum s’a ridicat din îngustimea burgheză, cum a schimbat iubirea cerească cu ceea pământească înălţând’o din nou spre cea cehească, cum a inundat pe cele două femei alese de el cu darurile renunţărilor femenine şi apoi din nou cu presiunea puterii bărbăteşti, acestea le arată poesiile sale ca în visul unei depărtări apropiate. Câte spectacole, atâta castitate la atâtea plăceri! Câte scene şi momente delicate ale acestei voinţi puternice! Dehmel a fost într’adevăr cel mai sensual pretendent. Responsabilitate, fundament şi bunătate, chestiuni care absolut,nu împedecă a scrie, au reţinut pe acest poet născut de a se îneca înaventură, cum îl îmboldia firea sa. Dacă a stat zece ani liniştit, în apropiere de Berlin, tot astfel a stat al douilea deceniu în apropiere de Hamburg, şi dacă aici a avut mai mult răgaz dar mai multă grijă de pâne, în acest al douilea mediu liniştit n’a mai creat nimic nou. Creaţiunele sale, marile sale rapsodii stau între aceste două mândre închisori ale cântăreţului, alese chiar de el. Cu o rabdare admirabilă el a stat în această a doua localitate, străină pentru el, dornic de palmieri sau de pini, iubind, aşteptând, orânduind. Numai câteodată, la un pahar cu vin, el se înflăcărează — şi se simte ce fel de protegie îi lipseşte. Şi răsboiul îi aduse fanfara salvatoare. El nu-l pricepu de loc, ba şi mai mult, era hotărât să nu-1 priceapă, căci aventura venise în sfârşit, venise la dânsul, fiindcă nu era predestinat pentru aventură. Aşa fu Richard Dehmel , un prieten al universului, internaţionalist din supremă iubire de oameni, iubitor al culturilor streine, cântăreţul claselor şi nu al raselor, Dehmel, acest german venit care şi-a petrecut viaţa cu două evreice, a cărui prieteni au fost francezi şi poloni, ale cărui versuri au fost traduse în opt limbi: acest european social a fost naţionalist de azi pe mâine. Dar sever şi solid cum era ca german; la cincizeci de ani el se supuse de bunăvoe brutalităţi prusace căutând să pună aventurile sale răsboinice şi capricioase pe ghiaţa ser-