Mişcarea, octombrie 1928 (Anul 22, nr. 224-248)

1928-10-14 / nr. 235

ANUL XXII No. 235 ASOftAMENTEt m $**# fc*a m V* UimCJlA Sl ADMS8STRAȚ1A fs& ?1*ts tfetal M& 0 »-« & A «. Deschiderea Corpurilor Legiuitoare împotriva tuturor sorocii­­lor şi a tuturor suspiraţiunilor şi do­ia­­ţelor cu care s’a hrănit opoziţia, Corpurile Legiuitoare se deschid la data prevăzută de lege. După toate înzistenţele palidu­lui d-lui Maniu, ar fi urmat şi a­­vem astăzi un guvern de esenţă naţional-ţărănistă—atât de stărui­toare era campania pe care aceas­tă grupare politică a dus-o în cursul anului şi în toiul căldurilor de vară. Dar guvernele nu se schimbă nici prin politica de stradă, nici prin falsificarea conştiinţei cetăţe­neşti, nici prin inducerea în eroa­re a opiniei publice, nici prin po­negrirea conducătorilor statului, nici prin discreditarea ţarei... întregul bilanţ al acestei activi­tăţi desfăşurată de opoziţia naţio­­nal-ţărănistă, şi uneori alimentată de cealaltă parte a opoziţiei, a dat faliment. Parlamentul se deschide şi gu­vernul prin Mesajul Rego va ară­ta ţării ceea ce a făcut şi ce e mai displăcut şi mai exasperant pentru opoziţie, ceeace a hotărât a face in noua sesiune parlamentară. Cu alte cuvinte surprize neaştep­tate pentru opoziţie care —o spu­nem cu tot regretul—încă nu s’a cuminţit de pe urma atâtor eşecuri morale. Opoziţia naţional ţurănistă anun­ţă că nu va participa la lucrările Corpurilor Legiutoare. In primul rând nu e o noutate, iar în al doilea se pune întrebărea: ce folos a tras ţara chiar atuncea când partizanii d-lui Maniu şi-au executat mandatul obţinut dda a- 1 legători ? Şi în ce fel a fost exe-­­ cutat acest mandat. Intre participarea naţionaî-ţără­­nită la lucrările parlamentului—a- '­şa cum reprezentanţii d-lui Mania au participat în trecutele manifes­­taţiuni cari au compromis însăşi autoritatea înaltului for, şi între abţinerea lor, nu este nici o dife­renţă din punctul de vedere al ac­ţiune! pozitive. * Deviza partidului naţional-ţără­­nist este: denigrarea conducătorilor şi a statului şi eterna sete de scan­dal. Şi d. Maniu s’a hotărât: nu va face scandalul în parlament - fiindcă experiența încercată a con­tribuit la demoralizarea partidului —o va face în afară de parlament, sau cum s’ar zice în... propriul lor parlament, la care pot participa orica tulburători care aderă la a­­cest program... Corpurile Legiuitoare se deschid, începe o nouă eră de muscă, con­tinuarea un­ei activități creatoare și consolidatoare pentru toate dome­niile de activitate publică. COLŢUL VESEL­­ „Desfiinţarea banului“ Aşa se întitulează pompos o parodie de gazetă, scoasă la Bucureşti de un anume domn Haralambie Groitoru (su­ferind de advetim mistic invindecabil) şi care ne a parvenit la redacţie. D-sa î­i mai zice şi Grotharu (îi şa­­de bine gazetarului de talent, să aibă un pseudonim) şi este autorul broşu­­rii „Rezolvarea chestiunii financiare­“. Mărturisim spre ruşinea noastră, că în primul moment titlul acesta, cum şi titlul gazetei „Desfiinţarea banului“, ne-au impresionat. Dar după cetirea parţială a artico­lului de fond „Venirea lui Mesia“, am fost deplin edificaţi. Dl. Grothara a­­nunţă cu citate din evanghelie a dom înviere şi fatal în acele clipe de recu­legere va dispare şi banul, cel mai periculos măr al discordiei. Din nefericire, numit, dl. Grothara în adventiarul său intransigent a des­coperit acest adevăr universal-valabil, ceilalţi, pe cari autorul îi dispreţuişte prin epitetul de „savanţi“, nu ştiu ni­mic. Redăm pentru frumuseţa lui dialec­tică, pasajul cu pricina : „In aceasta se vede puerea de extindere a sav­an-­i­ţilor, se vede marginele acestor spirite­­ mărginite, care nu au puterea în aim-­­ turile lor să şi­ le extindă dincolo, un­de spiritele superioare voiesc să-i tâ­rască (se vede spiritele superioare le totalizează dl. Grothara), peste margi­nile în care sunt închişi“. După ce atât de bine a rezolvat pro­blema financiară, punând la punct pe nechemaţi, dl. Grotharu apelează la bunăvoinţă cetitorilor, să-i trimeată la Bucureşti câte 55 lei, drept care le va mai expedia 11 numere din ziar. Păi dacă e vorba de ameninţări d-le autor, noi „savanţii" cu plăcere ne-am executa, de am şti sigur că trimeţind suma respectivă, nu vom mai primi nici un număr din „Desfiinţarea ba­nului“. Iar de cumva d­­e Grothara faci po­litică naţional-ţărănistă şi ai chef sâ te mai ocupi şi de stabilizare, opre­şte te la timp, te discreditezi şi pe d-ta, faci de râs şi partidul d-lui Manîu, atât de grav compromis. i. fr. B. . . ——­i O amintire istorică în fundul Mării La construirea nouilor basinuri pentru portul Gdynia s’a descoperit la lucrările de adâncire un fel de lemn dur, care pă­rea petrificat. S’a arătat că e vorba de rămăşiţa unui vas, care s’a scufundat în aceste locuri. Au fost trimiși imediat scafandrieri spre a cerceta fundul mării. Dânșii au descoperit două tunuri de bronz de o lungime de 2 m, câtiva bile de fier, o ancoră și numeroase arme, cari provin din sec. al XVII-lea. Scafandrierii afirmă că vasul scufundat este un vas cu pânze prevăzut cu table de aramă. După descrierile lor se crede că e vorba de un vas suedez, care s’a scufundat pe la 1656, când flota suedeză a asediat Danzigul Oraşul s’a aparat în mod eroic şi a putut rezista cu ajutorul regelui Kazimir şi a unei escarde navale daneze. De­oarece oficiile din port nu ştiu dacă vor putea obţine mijloacele financiare ne­cesare scoaterii vasului, e probabil că el va fi sfărâmat la lucrările de adâncire a basinului. . Sub preşidenţia d-lui prof. dr. C. Bacaloglu şi a d lui D. Kilimoglu, epi­­tropi generali ai Casei Sf. Spiridon, a avut loc­eri în cancelaria acelei Epi­­tropii o consfătuire la care au luat parte d­nii Băbeanu directorul general al Eforiei Spitalelor Civile din Bucu­reşti, împreună cu dr. Hipolit Mâr­­zescu director în acea administraţie precum şi d-nii Gh. Răileanu, Alfons Cîm­ila, C. Codreanu şi Oct. Ştefăniu din serviciile Epitropiei noastre. Pe lângă chestiunile de ordin admi­nistrativ s’a căutat a se stabili mai mult o apropiere între ambele institu­­ţiuni dictate de interesele comune ale acestor aşezăminte spitaliceşti,­­pentru a găsi mijloacele necesare de a eşi din criza în care se sbat aceste imtituţiuni dela expropiere încoace. In acest scop s’a hotărât o acţiune solidară pentru soluţionarea proble­melor vitale ale ambelor instituțiuni cu scop filantropic ce se r găsesc pe a­­celaș teren de acțiune. . NOTE ] POVESTEA UNUI NEAM „Istoria Evreilor“ de Jacques Pineles. Unul dintre tinerii intelectuali ieşeni, dr. avocat Jacques Pineles, a tipărit la „Viaţa Românească*­ o lucrare voluminoasă con­sacrată „Istoriei Evreilor" de la cele mai vechi timpuri până în zilele noastre. O tătare lucrare apare pentru prima oară în limba română. Ea va fi apreciată de is­toricii de specialitate, întrucât autorul n’a făcut decât istorie, așternând însă epocile cu spiritul cercetătorului pătrunzător care din perspectiva vremurilor și a faptelor tra­ge concluzii pentru deslegarea „enigmei" evreeşti. Enigmă ? De ce ? Ne-o mărturiseşte autorul Tn scrisoarea ce precedează opul, adresată cetăţenilor. O reproducem întreagă fiindcă este o măr­turisire sufletească care lămureşte scopul acestei „povestiri“—modest, autorul evită cuvântul „istoric" în înţeles ştiinţific, ceea­ce apare din tot cuprinsul cărţii, iată con­fesiunea : „Presimt povestea unui neam care a su­ferit mult şi a uitat mult. Cine vrea s’o as­culte ? Oamenii nu sunt curioşi să cunoască întâmplăril­e din viaţa lui Israel. Nu ştiu dacă îi va interesa faptul că poporul acesta, din care a ieşit profeţii şi dumnezeii, care a asistat la naşterea şi distrugerea multor neamuri, care-şi numără cu secolii exis­tenţa, mai are încă pasiunea vieţii. Nu e lesne de aflat ce ar putea deştepta atenţia unuia sau altuia. Lumea ştie însă desigur că Evreii, bătrâni Tn ani, nu prea au avut totdeauna noroc Tn drumul lor. Vor fi surprinşi oare oam­anii când vor afla că una din marile nenorociri ale lui Israel a fost că nimeni nu voia să se apro­pie de dânsul şi să-l înţeleagă ? Azi când a trecut timpul multor preju­decăţi, ar fi bine ca oamenii să se cunoa­scă. Cartea aceasta, în care s’au concentrat peripeţiile mai de seamă ale poporului evreu, râvneşte a deschide tuturora drumul către sufletul şi faptele lui Israel. O ofer cetitorilor Tn speranţa că lucrarea de faţ­ă merită să-i informeze şi poate să-i lămu­­riască a­upra poporului israelit, va trezi în nimi dorinţa da a privi în lumina realită­ţii istorice ceea­ ce numim problema sau enigma evreiască". Această scrisoare lansată din suflet spre suflete, arată nu numai obiectivitatea isto­ricului, d­ar şi psihologia intelectualului care dintr’o înaltă formă literară, pururea cu fineţă şi blândeţă Tşi istoriseşte povestea neamului, în şase mari capitole şase epoci , şi Tn cuprinsul a 3­0 pagini, ultima epocă fiind consacrată României. Lucrarea atât de valoroasă şi din punct de vedere literar, va fi semnalată şi apre­ciată de istorici, de critici și de Intelectua­litatea cetitoare; asupra ei vom reveni. AR. ACTUALITâŢI STRĂINE O comemorare. Anul acesta se împlinesc exact patru secole de la naşterea lui Verona Paolo Ve­ronese. Pictorul acesta ,celebru, după adevăra­tul său nume Paolo Calinari şi-a petrecut tinereţea şi a făurit cele mai nemuritoare tablouri ale sale, în oraşul palatelor, la­gunelor şi gondolelor. Veneţia, îmbătat după feeria de culori specifică oraşelor de luxură în veacul al XVI-lea, Veronese a dotat galeriile celebre de ta­blouri, cu lucrări magistrale, unde „lim­­bagiul culorei e neîntrecut prin beţia ar­tistică ce produce“. Cu ocazia centenarului, marile casse de editură italiene vor publica volume come­­rative, având admirabile reproduceri după tablourile lui Veronese. D­elegul. Mania dansului e atât de deplorabilă, încât acest sport de salon în excesivele sale elanuri a înregistrat numeroase vic­time. Toată lumea a auzit de tragicul sfârşit al perechilor concurente, în championatul de dans de la New-York. După 2-3 săp­tămâni de necontenit charleston, partenerii complect distruşi fiziceşte se răsturnau pe parch­etul strălucitor în spasmurile morţei. Polţia a vrut să avizeze la zdrastice mă­suri de reprimare, dar s’a izbit invariabil de rezistenţa stupidă a concurenţilor. Fiindcă spunea undeva A. Gide: „Omul se deosebeşte de alte specii prin pasiunea 03- * DUMINICA 14 OCTOMBRIE 1928 eforturilor inutile“. Şi dovedeşte^oare c?­i v mai inteligent ? De carte2de Nan­sen.*1­­ Cunoscutul explorator al polului nord, ] a priort acum câteva luni o curioasă în­­­­sărcinare din partea „Soc. Naţiunilor“.­­ Anume, era vorba, ca în persoană să­­ studieze în Armenia posibilităţile de colo­­■s nizare a 50.000 refugiaţi armeni. • Conştiincios Nansen a căutat, descope­rind o vale fertilă, cu circa 20.000 hec- I tare teren arabil în regiunea Ararat. Şi , după ce a dat populaţiei cele mai com­­p­­lecte asigurări, s’a prezentat Soc. Naţiu- 3 nilor cerând punerea în practica a proec- I tului. Dar nimeni n’a voit să audă de așa ] ceva. I Atunci Nansen a publicat un remarca­bil volum, întitulat „Popor înșelat“ unde I în pagini magistrale descrie toată tragedia ■ sărmanilor armeni. ABELARDUS Informaţii — Astăzi va avea, loc o şedinţă a senatului universitar, la care va lua parte şi comitetul pentru ridicarea sta­­tuei lui M. Eminescu din partea pri­măriei, a fost delegat la această şe­dinţă dl. I. Şoarec, ajutor de primar. Se va stabili definitiv locul unde va fi aşezată statuia. — Mâine Duminică are loc comemo­rarea scriitorului şi ziaristului ieşan Dr. A. Steuerman- Rodion dela moartea căruia s’a împlit zece ani Dimineaţă se va oficia un requiem la mormântul neuitatului medic şi literat iar după-amiază se va desvălui placa come­morativă aşezată la gimnaziul „Wachtel“ unde a funcţionat ca director al şcolii. — Dl. Gaevschi Pavel, diplomat al fa­cultăţii de ştiinţe din Iaşi, secţia agricolă, a fost numit şef de cancelarie la consi­­lieratul agricol al judeţului Maramureş. — Dl. Trofin Guja, inginer agronom de la facultatea de ştiinţe din Iaşi, a fost numit şef de regiune stagiar, la regiunea agricolă Brad, pe lângă consilieratul agri­col al judeţului Hunedoara.­­ In prezenţa d-lui ministru Dr. Lupu se va pune mâne, la Chişinău, piatra fun­damentală a unui cămin de ucenici. BACALAUREATUL.­Publicându-se în unele ziare că ministerul instrucţiunei pu­blice a anulat examenul de bacalaureat din motiv că memb­ii comisiunii ar fi pro­cedat abuziv la examinare, ministerul in­­strucţiunii da cea mai formală dezminţire acestei informaţii. De­oarece la examenul de bacalaureat din Brăila nu a luat parte preşedintele desenat de minister pentru a­­cest examen, preşedinta care a întârziat in străinătate, ministerul a supus chestiu­nea consiliului permanent spre a-şi da a­­vizul în privinţa valabilităţii examenului. — UN ÎNCEPUT DE INCENDIU.— Eri după amiază s’a ^declarat în str. Ni­­colina No. 49 la atelierul de lemnărie H. Pascal, un început de incendiu. De la o sobă stricată s’a aprins coşul necurăţat şi o parte din podul casei. Au intervenit ve­cinii şi pompierii cari au localizat focul. Au ars mobile şi câteva instrumente. — Eri dimineaţă a reuşit să evadeze de sub escortă, individul Vasile găină, pe când era condus spre arestul militar, fiind dezertor. Astăzi agenţii poliţieneşti au reuşit să-l aresteze pe numitul individ care a fost depus. — In cursul nopţii, pe la orele 2 p. m. în mahalaua Nicolinei, în apropiere de cartierul Gălaţei, sergentul de serviciu a observat trei indivizi cari se îndreptau spre oraş. Somându-i să se oprească, in­divizii au rupt-o la fugă fără ca să mai poată fi urmăriţi. — Cu ocazia unor cercetări întreprinse de către comisarul Danla de la brigada de urmăriri, prin cafenelele din strada So­­cola, au fost arestaţi câţiva minori cari se distrau, jucând pe bani. Conduşi la brigadă şi cercetaţi, ei au fost recunos­cuţi ca pungaşi de buzunare şi urmează a fi înaintaţi parchetului.­­ Spectaculoasa piesă a lui Dumas «CEI TREI MUŞCHETARI» se va repre­zenta pentru prima oară pe scena ieşană Luni 15 a. c. cu concursul d-lui MIHAI POPOVICI societar pensionar al teatrului. Punerea în scenă este făcută de dl. A. Ghiţescu, iar montarea de dl. Vlad Cuzinschi. Destinul unui poat­e.3 . Căci la nuvelă a­­renunţat în totul, la jocurile feerice şi la pantomine el aşeza pe sârmă fluturii fanteziei sale şi aşază fiinţi fabuloase pe roţi urnitoare, în dra­mă îi lipseşte acestui extatic răceala dia­­logică, iar eseurile sale, cu toată profun­zimea ideilor, sunt împietrite de acea ra­ţiune care însamnă reversul solidităţii germane. Dar cu un număr de douăspreze sau chiar douăzeci de poezii Dehmel va trăi mai mult decât orice poet care a cântat în Europa pe la 1900. Cu aceste opere maestre pe care ni le-a inspirat geniul— cu toate teoriile şi cunoştinţele sale şi despre care se întreba singur uimit: cum mi-a putut reuşi aceasta?—ca uni­cul iric al acestei epoci el se apropie de Goethe de a cărui fiinţă nu e cu nimic legat. Muzica, această predecesoare şi înso­ţitoare a gloriei, a presintat totul mai înainte şi a transformat în cântece ver­surile lui Dehmel, în timpul vieţii sale, aşa cum n’a cântat nimeni dintre contem­poranii sei, şi nici chiar bătrâni. De ai­cea se putea deduce ritmul seu perfect şi melodios şi cu toată amărăciunea şi ironia de la sfârşitul vieţii sale, faţă de ti­nerimea gălăgioasă pe care o şi care co­cheta cu haosul ei, el rămâne în Germa­nia părintele tuturor formelor noui ale poesiei. Ceea ce uneori l’a distrat şi l’a îndem­nat în­spre apropierea primejdioasă a lui Max Klinger a fost efemer; şi toate în­cercările de a i se ironiza cunoştinţele, gusturile şi tactul astăzi nu mai comp­­tează. Tot astfel l-a absorbit sârguinţa, responsabilitatea şi programul unor fata­le prelucrări din a căror încercuire­­tre­­bue să distingă din nou originalul, pre­cum nu căuta în Sicilia printre cupole arabescuri normande. Până şi cei «doi oameni», în anumite pasagii, respiră greu printre ochiurile numărate ale plasei de metal pe care o aruncă asupra lor. In asemenea­ înfruntare teoretică care prinde talentul seu în prima fază, el a­­minteşte câteodată şi de la distanţă pe Ri­chard Wagner pe care-1 dispreţuia ca pe antipodul seu, cu toate că acela îl între­cea prin forţa sa. Zadarnic privia Dehmel din secolul seu căruia îi era cu totul subjugat în spre posibilităţile practice de a fi rapsod. Cum s’a ridicat din îngustimea burgheză, cum a schimbat iubirea cerească cu ceea pă­mântească înălţând’o din nou spre cea cehească, cum a inundat pe cele două fe­mei alese de el cu darurile renunţărilor femenine şi apoi din nou cu presiunea puterii bărbăteşti, acestea le arată poe­­siile sale ca în visul unei depărtări apro­piate. Câte spectacole, atâta castitate la atâtea plăceri! Câte scene şi momente delicate ale acestei voinţi puternice! Deh­mel a fost într’adevăr cel mai sensual pretendent. Responsabilitate, fundament şi bună­tate, chestiuni care absolut,nu împedecă a scrie, au reţinut pe acest poet născut de a se îneca în­aventură, cum îl îmbol­­dia firea sa. Dacă a stat zece ani liniştit, în apropiere de Berlin, tot astfel a stat al douilea deceniu în apropiere de Ham­burg, şi dacă aici a avut mai mult răgaz dar mai multă grijă de pâne, în acest al douilea mediu liniştit n’a mai creat nimic nou. Creaţiunele sale, marile sale rapsodii stau între aceste două mândre închisori ale cântăreţului, alese chiar de el. Cu o rabdare admirabilă el a stat în această a doua localitate, străină pentru el, dornic de palmieri sau de pini, iubind, aştep­tând, orânduind. Numai câteodată, la un pahar cu vin, el se înflăcărează — şi se simte ce fel de protegie îi lipseşte. Şi răsboiul îi aduse fanfara salvatoare. El nu-l pricepu de loc, ba şi mai mult, era hotărât să nu-1 priceapă, căci aven­tura venise în sfârşit, venise la dânsul, fiindcă nu era predestinat pentru aven­tură. Aşa fu Richard Dehmel , un prieten al universului, internaţionalist din supremă iubire de oameni, iubitor al culturilor streine, cântăreţul claselor şi nu al rase­lor, Dehmel, acest german venit care şi-a petrecut viaţa cu două evreice, a cărui prieteni au fost francezi şi poloni, ale cărui versuri au fost traduse în opt limbi: acest european social a fost na­ţionalist de azi pe mâine. Dar sever şi solid cum era ca german; la cincizeci de ani el se supuse de bunăvoe brutalităţi­ prusace căutând să pună aventurile sale răsboinice şi capricioase pe ghiaţa ser-

Next