Mişcarea, ianuarie 1929 (Anul 23, nr. 2-24)

1929-01-04 / nr. 3

Activitatea morală a Majorităţilor parlamentarei Nu cunoaştem încă în mod exact fizionomia noului parlament, şi mai ales valorile pe care le-a întrunit în forul ţării partidul nţional-ţărănesc prin legendarele sale „alegeri libere“. Deşi în rărtimpul acesta majorităţile au participat la cele mai importante proecte ce se desbat într’o sesiune parlamentară—cum este discuţia Mesajului şi a Budgetului, sau desbaterea unor proecte de legi ca acele referitoare la impozite—nu s’a relevat nici un element mai deosebit. S’a remarcat însă disciplina draconică a acestei majorităţi servile care stă la dispoziţia buncii ministeriale dar nu în serviciul ţării, şi care în câteva şedinţe a votat, fără nici o opiniune sau remarcă, tot ce i-a cerut guvernul. Mă mieri, acest servilism faţă de guvern,care a găsit formula de a pune căluş fiecărui majoritar, prin demisiile ce lî s’au luat în alb—s’i remarcat şi în momentul când au predat d-lui Vaida- Voevod aceste demisiuni, pentru &’şi primi permisele pe c. f. r. Guvernul d-lui Maşini care fa cântat toate libertăţile în opoziţie —a zugrumat deodată libertatea scrisului, cumpărând toată presa... independentă a înăbuşit acum graiul parlamentarilor sei prin demisie luate sub această formă. Este într’adevîr uimitor faptul că din mijlocul acestei majorităţi nu s’a ridicat un singur glas, nu s’a manifestat o singură conştiinţă, care să fi opus un veto categoric împotriva nu a unui abuz iernai pomenit, dar împotrivă unui adevărat atentat dictatorial. Căci ce însă rană gestul acesta decât zugrumarea conştiinţei individuale şi despoierea fiecărui mandatar ales de guvern de libertatea gândirei sale? Majorităţile parlamentare supunându-se acestui abuz unic în analile parlamentarismului, au dat dovadă de o totală lipsă de conştiinţă şi de orice ambiţiune onorabilă, abdicând în totul de la acea autoritate morală pe care trebuia s’o aibă înainte de orice, fiecare ales al naţiunii. BOLSEVISMUL IN SCOLI CAZUL DELA AUGSBURG Intr’un grup de ieşeni d. G. Meianer a adus la cunoştinţă următoarele: La Augsburg (in Germanic) a avut loc un congres al elevelor şi elevilor din acel oraş, la cari au participat şi mai mulţi maturi. Congresisti şcolari—copii pănă la vrâsta de 15 ani—au formulat o serie de desiderate, dintre care relevăm: 1) Abrogarea matematicei şi a desemnului. 2) Introducerea în comitetul şcolar al delegaţilor şcolari. 3) Introducerea în consiliul profesoral a delegaţilor şcolari. 4) Dreptul unui comitet de elevi sau de eleve de a promova ei pe şcolari, după examinarea lor. 5) Fixarea programului didactic de un comitet în care să fia reprezentaţi şi elevii sau elevele fiecărei şcoli. In afară de acestea s’au mai votat şi alte desiderate referitoare la educaţiunea şcolară, la libertatea deplină a elevilor şi la absoluta lor independenţă. Aceste desbateri au urmat cu participarea unor oameni maturi,probabil discipoli şi misionari ai sovietelor. Ziarul local «Augsburger Zeitung“ publică darea de seamă a acestui congres sub titlul: „Ce spun părinţii ?». Cazul de la Augsburg e cu atât mai senzațional cu cât el s’a produs în țara pedagogilor. Un proces senzaţional la Moscova Un fantastic caz de poligamie. Fruntaşul comunist Lizaev, prietenul intim al actualilor stăpâni ai Rusiei Sovietice este judecat astăzi la Moscova pentru un extraordinar caz de poligamie. Procesul care a provocat senzaţie dincolo de graniţele Rusiei se înscrie ca unic în analele justiţiei. Lizaev este acuzat de faptul de a fi covieţuit prin căsătorii legitime cu 150 soţii. Numărul acesta de căsătorii a reuşit să le contracteze în decursul vremii de la instalarea regimului comunist. Procesul dezvălue în faţa opiniei publice universale grozăvia destrăbălărei moravurilor în Rusia. Numitul comunist, ocupând un loc de vază în instituţia siguranţei statului, exercita vigilenţa sa numai în direcţia femeilor. Situaţia sa privenigiată şi-o exploata pentru scopuri amoroase. Victimile sale preferau să se căsătorească cu Lizaev, cu o înfăţişare de monstru decât să rămâe înmormântare în beciurile Cekai. Şi pentru că fruntaşii comuişti la început au fost inviolabili, toate acţiunile lor rămâneau fără sancţiune. Fruntaşul comunist îşi putea astfel urmări nestingherit scopurile sale. Tradus în faţa judecaţii, «tovarăşul» a declarat cu trufie că fiind adeptul libertinajului găseşte actele sale în perfectă concordanţă cu concepţiile sale. EPIGRAMA ZILEI Noi am învaţat în şcolile ungureşti dar avem suflet de român. Al. Vaida Voevod (din discursul rostit în Cameră): „Eu am suflet de român“ — Vaida’n Cameră rosteşte — Dară n’a băgat de seamă C’a vorbit în ungureşte. Cum s’au sporit taxele de timbru Dela 1 Ianuarie a. c. s’a pus în aplicare şi acest spor ce s’a adus asupra fazelor de timbru. Au fost sporite toate taxele cari trec peste suma de un leu. La taxele de timbru (art. 4—14 inclusiv) astfel sporite fracţiunile mai mici de 0.50 se vor socoti drept 0.50, iar fracţiunile ce trec de 0.50 drept 1 leu, spre exemplu, o chianţă, taxabilă astăzi cu 1 leu se va taxa cu 1.50 în loc de 1.20 cât s’ar fi cuvenit aplicând sporul de 20 la sută, iar oră de registru taxabilă astăzi cu 3 lei se va taxa cu 14 lei şi nu 3.60. Prin derogare dela art. 31 atât taxa timbrului cât şi impozitul proporţional de la art. 14 se pot complecta în momentul facerea actului prin aplicare de timbre mobile. Exemplu : o poliţă taxabilă cu 3 lei se va putea face pe formular de 250 complectându-se impozitul cu un timbru mobil de 50 bani aplicabil în locul semnăturei și anulându-se prin semnătură. Dl. N. D. Popa a pus sub tipar o lucrare intitulată „îndrumări“ pentru aplicarea tuturor impozitelor, cuprinzând şi noile legi fiscale votate de parlamentul actual. Lucrarea apare l la sfârşitul săptămânei şi va fi cu atât mai bine venită cu cât încep declaraţiile pentru nouile impuneri. 5 Noua direcţie a şcolii lie Belle-Arte din Iaşi — la tre artă şi politică.—Da la maestrul Gh. Popovici la dl. St. Dimitrischf.—Oficiosul „Dreptatea“ despre pictorul Octav Băneilă. Ca o dovadă că guvernamentalii de azi nu sunt preocupaţi de interesele instituţiilor culturale şi artisce ci numai de captarea şi cazarea partizanilor, se produce azi numirea noului director al şcolii de Beile-Arte din Iaşi în persoana dlui Şt. Dimitrescu şi aprecierile elogioas pe care marele scriitor părintele Gala Galaction Ie face în numărul de astăzi al oficiosului guvernamental „Dreptatea“ despre pictorul Octav Băncilă. Nu vom discuta aci meritele şi şcoala artistică a d-lui Şt. Dimitrescu. Vom re- I leva numai că dna s’a înscris mai anul trecut în partidul poporului pentru a fi numit profesor la şcoala de Belle-Aîte şi de curând în gruparea naţional-ţărănistă , pentru a obţine direcţia şcolii. ] Aceasta numai în ce priveşte moralitatea d-sale politică pe care o lăsăm la aprecierea cetitorilor. * Trecem acum la interesele şcolii de Bale-Arne. Direcţiunea acestei şcoli a fost ocupată până ieri de cătră maestrul Q. Popovici. I Sub regimul liberal nimeni nu s’a gândit să înlocuiască pe maestrul G. I Popovici care, evident, pe lângă cultura şi valoarea sa artistică, avea şi o bogată experienţă profesorală şi didactică. Dimpotrivă când sub regimul averescan a fost vorba da pensionarea maestrului G. Popovici şi a artistului Mirea fostul director al şcolii de arte din Bucureşti,—am protestat. „ Acum, când noul guvern s’a gândit ] să întomiasă pe maestrul Popovici ■ din direcţia şcoalei, el a avut în vedere partea politică şi a luat în consideraţiune numai recomandaţiunea organizaţiei guvernmentale din Iaşi numind director pe dl. St. Dimitrescu, cel mai nou profesor al şcolii, cu un singur an de activitate didactică. Pe cât ştim, la şcoala de Belle-Arte , din Iaşi sunt profesori rutinaţi cu bănii: V. Costin, A. D. Atanasiu, I. I Cosmovici, cari pe lângă valoarea lor personală, ca artişti cu reputaţiunea stabilită, au experienţe didactice corespunzătoare cu menirea unui director al şcolii. Nu mai vorbim de faptul că ministerul Artelor—din moment ce a hotărât a trece peste persoana maestrului Gh. Popovici,—nu s’a oprit la numele pictorului Octav Băncilă. In ce priveşte valorile artistice ale maestrului Băncilă, ele sunt cunoscute şi apreciate în ţară, cu ecou în străinătate, findcă mari publicttţiuni străine au vorbit despre lucrările sale. însuşi dnii Paul Bujor, dr. Râşcanu, dr. Mironescu, din organizaţia guvernamentală vor fi surprinşi de numirea făcută la şcoala de Belle- Arte din laşi. * Inter« smt • ci ziarul „Dreptate^“ oficiosul guvernului, snnațâstd astăzi numirea noului director al şcoalei [es«nt, publici ua &dm!r*bîl articol al marslul scriitor Gaia Galactioninî titulat «Pagini din trecut“, articol îa care maestrul Bladfi este compareil cu marele Grigoressu. Citim tex- luat: „Ciobanii şi ţăranii lui Grigorescu, de 50 ani încoace au sărăcit, s’au izidit şi s’au uscat, iar boii lui frumoşi, spătoşi şi albi, au stuns bietele dobitoace stâlcite şi ceauşii pe cari le vedem azi trecând cu chiu cu val pria măreaţa noastri capitali. „E azi an pictor care, pornit din câmpurile Moldovei, e prigonit de vilziunea muncilor uriaşe şi sterpe, asie plegarului moldovei. Este Octav Băncilă. Căutaţi îa pânzele lui cum arată I la Înfăţişare, astăzi, ţăranul şi bou- lânii lui. Câtă cale amară şi mereu ■ scoborâtoarei de la vremea fericită ! când Grigorescu şi Arecsandri erau la începutul visului lor de poezie, iar făuritorii burgheziei noastre parise încă pletele şi pantalonii cadrilaţi de la 1848“, î o Ne oprim. Pestre faptul ei Oris? Băncilă nu este prieten ne mulţumim cu aprecierile şi compareţiunea ocazională, făcute de Gsi« Grisctîon despre Octav Băncilă şi constatăm că nici oficiosul guvernului, „Dreptatea“, nu le contestă—dar încredinţează direcţiunea şcoalei de Belii Arte din Issl, d-lui Sf. Dimitrescu, noul numit la această şcoală şi pentru a doua oară fripturist. Doleanţele tovarăşului Pistier... Io penultima şedinţă a Camerei, unul dintre colaboratorii cartelaţi a guvernului, tovarăşul Pistimer de la Ctrpătiţi a formulat două deziderate : s) A cerut deschiderea tuturor închisorilor pentru a se elibera pe M. Gheorghiu Bajar şi alţi condamanţ pentru crime politice sau pestru acţiuni duse împotriva statului. b) Şi în legătură cu această idee a îmi cerut caststul nostru si aibă cea mai ambcală atitudine faţă de sovietele ruseşti, afirmând în această privinţă ca s’ar constitui un blue anti-swte fc@. Le scesstS di« urmi afirmare a râspuns dr. I. G. Duca, arătând ci tovarăşul Piatiser prezintă chs?tivansa Itiîr’o formă inexactă. Di. Ducea artist ci latre Românie şi Polonia există convenţii pacifiste, fără ce prin ele să s*§ prevadă blocul anti-sovietic de care nu *s vorbeşte aici in ţara noastră şi nici la Polonii, ci numai la presa sovietică dda care se inspiră tortrişul Pistinei. Dl. Duca a mei arătat in răspunsul său că România a urmărit permanent o politică amicali feţă de toste stitele şi faţă da toţi verfali ei, inclusiv Rusia—amintind că guvernul partidului naţional-liberel a făcut Rusiei sovietice la două rânduri propuneri pentru inchisrea pactelor de permanentă neagresiune cu singura cauză a resnapastârii din partea sovietelor tuturor drepturilor prevăzute prin tratatele de pace. Prima propunere a fost făcută de lisa şi msrele Ion I. C. Brătianu direct lui Cicerin—dar Rusia sovietică a ridicat chestiunea Basarabiei, pe cere România a refuzat s’o discute, ea fiind pe veci realipită țării de origină. Este de remarcat faptul că de pe banca miisisterală n’a dat tovarășului super nici un răspuns—»f ^ră da dl. general Cihoschi nmitirul de râzbri care la cele câțiva cuvinte răsbite a arătat că convenția cu Polonia are un caracter defensiv. ÎNSEMNĂRI plastice EXPOZIŢIA ERCU încă la o mare depărtare de maturitatea ce oferă un farmec special, tânărul expozant din sala gravorului Nu ră contrează totuşi atenţiunea asupra lucrărilor sale, prin concepţia pe care o posedă despre alegerea subiectelor în pictură. Acum câteva luni, la sfârşitul unui anotimp ce se topea în zilele calde ale verei, ca şi sloiul de gheaţă la contactul primelor raze solare, am privit un număr de lucrări datorite aceluiaşi expozant de astăzi, tânărul cu mina veşnic trează, în permanenţă pregătit pentru munca penelului. Era în acele lucrări, puţin din farmecul deosebit pentru ochii ce privesc un tablou care redă figura albă, îmbătrânită, a unui evreu, pitorescul unei clopotniţe de biserică, într’un apus nostalgic de soare,—cu măestrie unor cunoscători. Astăzi, când ne preumblăm privirile asupra celor trei păreţi împovăraţi cu rodul unei activităţi stăruitoare şi îndelungate, arta lui Erco sau mai corect atitudinea artei sale ni se pare În aceiaşi dis tanţă respectabilă de maturitatea ce străjueşte între farmecul primăverei, al adolescenţei şi complecta seriozitate, desăvârşta maturitate. Gândurile sale despre artă sunt aparte, plecate din comun, Erco pare a simţi altfel decât alţii în subiectele lucrărilor sale, pare a simţi un destin pesimist ce pluteşte asupra lor. Profilurile expozantului sunt grinţuite energic, contururile aduse cu oarecare măestrie, coloraţiunea pătimeşte însă pt la excesivă afirmare. In această privinţă cuvintele altora, înaintea mea, vor putea fi un îndreptar lui Erco, a cărui artă este în strânsă legătură cu interiorizarea ce se reliefează în seria de tablouri car merită a fi văzute. J. M. Ofensiva kulatilor în Rusia sovietici In ultimul timp a devenit tot mai obişnuit In ziarele sovietice titlul „Ofensiva k dacilor“. Sub acest titlu se înregistrează activitatea elementelor chiabure dela sate şi atacul lor contra comuniştilor cari s’au intensificat foarte mult în ultimul an. „Krasnaia Gazeta“ din Leningrad constată ca unul din ultimele sale numere că în Rusia sovietică se poate observa în prezent pe deoparte desvoltarea şi întărirea economiei individuale săteşti şi pe de alta „măsurile sovietice contra ofensivei kulacilor". Acest fenomen a contribuit în mod firesc la înăsprirea luptei de clasă la sate. In legătură cuaceasta capătă o importanţă politică neobişnuită alegerile pentru soviete, deoarece lupta de clasă a pătuns acum şi în rândurile organelor sovietice. Această luptă este totmai intensivă. De curând scrie „Krasnaia Gazeta“, kulacii au încercat să exercite o influenţă economică în Soviete. La aplicarea pîaîului loc s’au folosit şi de dificultăţile aprovizionării. Actualmente k dacii apar şi pe arena politică,încercând să lupte şi pentru influenţa pontică. Este interesant de a se urmări după presa sovietică regiunile celei mai mari activităţi a ţăranilor chiaburi. Această activitate se manifestă în mod accentuat în Smeria, pe Ural, pe Volga centrală şi inferioară, în Ukraina şi în nordul Caucazului. Acestea sunt tocmai judeţele cu o economie agricolă desvoltată unde ţăranul e conştient de forţa sa şi unde pătura ţărănească îşi are anumite tradiţii economice. Numeroase ziare sovietice din provincie observă că ţăranii chiaburi au desvoltat o activitate mult mai mare decât însăşi organele sovietice locale. Kulacii îşi au nu numai candidaturi proprii pentru soviete, dar şi lozincile lor politice. «Nici un membru al comunei economico-agricole în soviete», «Gospodari avuţi şi puternici—în soviete», etc. In agitaţiile lor grupurile ţărăneşti încearcă să câştige pentru ideia lor massele largi ale populaţiei ceea ce în unele locuri a şi reuşit. „Krasnaia Gazeta“ scrie că pe Urali de ex. sărăcimea unui sat a căzut atât de mult sub influenţa kulacilor încât a anunţat la avantagiile acordate de oficiile sovietice. Ţăranii chiaburi întrebuinţează diferite metode pentru a ajunge stăpâni pe situaţie. Intre altele se folosesc de influenţa materială asupra ţăranilor sărăci. Eulacii dau ţăranilor săraci cereale pe datorie, împrumutându-le şi sume de bani şi în loc de dobândă solicită voturi. Astfel se nasc grupurile aşa zişilor „subeulaci". O altă metodă a kulacilor este teroarea. Ziarele din regiunile Siberia, Volga, Ural și Caucaz sunt zilnic pline de știri asupra actelor teroriste îndreptate contra sovietelor. Astfel se prezintă tabloul ofensivei kulacilor din Rusia sovietică, care formează unul din cele mai grave fenomene ale vieții politice interne în timpul de față. Astăzi dimineaţă Consiliul Municipial a făcut destinderi la faţa locului, la mai multe imobile pentru a declara exproprieri de utilitate publică în vederea aplicărei noului plan de sistematizare a oraşului. Unul din imobilele supuse la expropriere, pentru alinierea străzii Unirei, este și imobilul unde se află magazinul «Imperial» din Piața Unirei. Consiliul a declarat utilitatea publică.