Constituanta Desbaterile Senatului, decembrie 1915 (nr. 7-15)

1915-12-03 / nr. 7

16 DES BAT RP. îl .A CONSTITUANTEI t­refl«i»v­ine Igrâ­ cinat și ca i s’a plătit câte 1.200 lei pe zi în urmă, chiar pentru zilele In cari nu a lucrat și pentru sărbători ? D. vice-președinte C. Codașa : Se va co­munică guvernului. D-lor senatori, intrăm In ordinea zilei. D. raportor Alessiu să binevoiască a dă citire răspunsului la Mesajul Tronului. — D. raportor C. Alemu dă citire ur­mătorului raport: Lire, Cuvintele de înalt patriotism, prin cari Maiestatea Voastră, deschizând această se­siune a Corpurilor legiuitoare, Îndeamnă pe aleșii Țării să se ridice cu inima și cu gân­dul mai presus de orice alte preocupări, unind toate silințele lor pentru apărarea intereselor vitale ale României, au avut un adânc răsunet în sufletele noastre. Cuprinși de o îngrijorare tot mai mare față cu du­rata și extinderea răsboiului mondial, ne dăm seama că numai printr’o unanimă în­cordare a tuturor voințelor și puterilor de muncă, strâns unite în jurul Tronului de un ideal comun, vom izbuti să ocrotim exis­tenta și viitorul Patriei, în aceste vremuri de grea cumpănă. Sire. Politica prevăzătoare și chibzuită de până acum a Guvernului Maiestății Voastre, în­dreptățește încrederea și sprijinul pe cari Senatul este hotărît a i le dă și de aci Înainte. Vom cercetă și vom încuviință toate proiectele de legi pe cari Guvernul le va crede trebuincioase pentru a face față Îm­prejurărilor. Sire, Armata noastră, pe care o înconjoară dragostea tuturor inimilor românești, va primi din partea Senatului îndestularea tu­turor nevoilor ei. Pătrunși de simtimintele Țării întregi, suntem deplini încredințați că armata, scutul puternic al Statului român, va fi o temelie sigură și trainică pentru desvoltarea situației la care România este în drept să aspire. Sire, Rugăm cerul să Încununeze cu izbândă credința ce Maiestatea Voastră exprimă In viitorul scumpei noastre Patrii și să dă­ruiască Maiestății Voastre lungi zile de spornică și glorioasă domnie. Să trăiți Sire ! Să trăiască grațioasa noastră Regină ! Să trăiască Alteța Sa Regală Principele Mo­ștenitor ! Șă trăiască întreaga Familie Regală ! Raportor: Constantin Alessiu. D. vice-președinte C. Cociașu. Discu­­țiunea generală este deschisă. Primul In­tens este d. senator Argetoianu. D. Argetoianu are cuvântul. D. C. Argetoianu : D-le președinte, in aceste momente de grea cumpănă, turn zice d. raportor al comisiunii Adresei, am fi dorit să venim și noi la începutul acestei discuțiuni cu cuvinte de Încredere și de speranță. Simt o mare mâhnire, fiind silit. Insă, în loc de cuvinte de speranță și de Încredere, să vin cu cuvinte de protestare energică și de adâncă desnădejde față de politica gu­vernului, politică al cărui singur rezultat palpabil, până azi, este o micșorare a pres­tigiului țării în afară și o stare de anarhie sufletească Înăuntru. D-nii mei, asistăm de mai multe luni de zile la o încercare de înăbușire a vieței noastre constituționale, asistăm la mai multe luni de zile la o tentativă de guvern personal, la o tentativă mai periculoasă decât oricare alta s’a încercat în această țară de la 1866 încoace. A mai fost odată în țară o tentativă de gu­vern personal, tentativă făcută de acelaș par­tid care este astăzi la putere. Dar atunci erau timpuri normale. Singurul rezultat al tentativei a fost pră­bușirea partidului care o Încercase. Astăzi se poate întâmplă ca rezultatul tentativei de guvern personal să aducă după sine pră­bușirea chiar a țării. Ați auzit cu toții în această incintă cu ocaziunea interpelării pe care am avut onoarea să i-o adresez, ați auzit pe d. prim-ministru zicând : «politica mea«, »am încrederea țării«, »dacă nu o mai am, mă voiu duce«, d-sa a vorbit totdeauna de d-sa, n’a făcut nici măcar cinstea colegilor d-sale, să vorbească la plural, să zică guvernul. D. I. C. Grădișteanu : E simptomatic. (Ilaritate). D. C. Argetoianu : D-nii mei, aseară mi-a căzut sub ochi un articol dintr’un ziar, din care vă cer voie să vă citez câteva pasagii. , Citesc : »Răsboiul actual, pe lângă multele mi­zerii ce a revărsat chiar și asupra unora din țările neutre, a fost­ o grea Încercare și pentru parlamentarism. »In țările cu tradițiune serioasă In res­pectarea instituțiunilor politice, Parlamen­­­tele și Guvernele date de ele au fost ceea ce trebuiau să fie după concepția lor, adică imaginea fidelă a țării Insăș ; prin ele s’au exprimat cu hotărire și temerile, dar și speranțele și credința națiunii Întregi«. Iar mai departe . »Astfel și-au Îndeplinit datorii alte Par­lamente. »Ce a făcut al nostru dela începutul răs­boiului care ne-a Împresurat de toate păr­țile . »Nu suntem, e drept, în răsboi , dar, nu poate fi român cugetător, care să nu înțe­leagă că răsboiul acesta a pus și pentru neamul nostru îngrozitoarea problemă : »a fi sau a nu mai fi« ? »El, ce a făcut Parlamentul nostru In acest timp ?... El, n’a existat :« Și, In fine, făcând aluziune la consiliul de Coroană . »Și ceea ce e dureros de constata« e că, de atunci și până azi, niciodată Parlamen­tul n’a fost pus măcar în cunoștință exactă de cele hotărîte In acel consiliu și de cele ce au urmat de atunci. Și nu era la mijloc numai o chestiune de deferenți, deși chiar aceasta ar fi fost de ajuns, era ceva mai mult și mai grav. Constituționa­­licește, hotărârea luată în consiliu nu pu­tea angaja țara decât dacă era ratificată de Parlament, pus în putință de a o aprecia și judecă. Pe de altă parte, s'a produs con­troversă între cei ce au participat la acel consiliu asupra celor ce s’au spus și s’au hotărât acolo ; ceea ce, de­sigur, nu puțin a contribuit la confuziunea introdusă In spi­rite. Eră, deci, și din acest punct de vedere, o datorie de a se lumină Parlamentul și cu el țara Întreagă«. D lar, aceste rânduri nu sunt scrise de un gazetar anonim, ele nu sunt scrise de un adversar politic al d-lui prim-ministru, ele sunt scrise și semnate de un fruntaș al par­tidului liberal, de conducătorul unui grup strâns unit in jurul șefului partidului, după cum chiar d. Stelian l-a definit. Adevărul este că, de 18 luni, orice în­cercare de vieață parlamentară a fost stân­jenită : sesiuni cât de s curte posibil, discu­­țiunea la Adresă anul trecut suprimată ; la interpelări guvernul răspunzând antici­pat că nu va da nici o lămurire ; la cereri de dosare, la toate mijloacele prin cari Par­lamentul căută să controleze politica Sta­tului, obstacol. In fine, d-nii mei, ca Încoro­nare, vine proiectul acesta de Adresă. Un proiect de Adresă în care alăturea de for­mulele uzuale, și cari sunt în afară de dis­­cuțiune, precum : devotament și omagii că­­tre Coroană și Dinastie, admirațiune și iu­bire către armată, nimic, absolut nimic, decât un apel la unire In jurul guvernului. Atât, și in asemenea momente­­ si bine, d-nii mei, la acest apel la unire, noi, partidul conservator, nu putem răs­punde. La declinarea acestei invitațiuni suntem conduși și de logica evenimentelor dela in­­ceputul răsboiului și până acum, și de con­­cepțiunea ce ne facem despre datoria noa­stră către țară și neam. Logica evenimentelor . Intr’adevăr acum 18 luni, în momentul când a isbucnit răs­boiul, trei politici erau posibile pentru noi : puteam să mergem cu puterile centrale, puteam să mergem cu aliații In contra pu­terilor centrale, puteam, in fine, si nu mer­­gem­ nici cu unii, nici cu alții și si facem­­ politici de expectativă. Era concepibilă ideea de a merge cu germanii. Diplomaticește eram legați cu puterile centrale. Toată preparațiunea noa­stră militari și financiari eră In legături cu puterile centrale , ar fi fost o desfășu­rare naturală a politicei noastre de treizeci de ani. Nu s’a făcut această politici de aventură, nu s’a hotărât această acțiune și bine s’a făcut. S’ar fi putut asemenea hotărî acțiunea în contra puterilor centrale, alături cu pu­­terile aliate. Eră să urmăm kt atest cez

Next