Desbaterile Senatului, martie 1924 (nr. 41-55)
1924-03-28 / nr. 55
DEZBATERILE ADDHIRII NAȚIONALE CONSTITUANTE A SENATULUI 28 Martie 1924 MONITORUL OFICIAL 1006 și condei al d-lui Ghibu, care spălare ar fi poate și mai rușinoasă și mai dureroasă. Dev a se numi o anchetă parlamentară, compusă din profesori și învățători, ca să verifice toată gestiunea, de la preluare până azi, atât a d-lui Ghibu cât și a d-lui Pora, și a curmă odată răul, ce nu face decât rușine neamului românesc. Cer un răspuns urgent la cele cuprinse în această comunicare. Anexez aci ziarul Patria din Cluj No. 55, 56, 57/924. D. M. Pherekyde, președinte . Se va comunică d-lui ministru. D. Gh. M. Racoviță : Acestea sunt polemici de jurnale. D. M. Pherekyde, președinte . D. Mihăilescu are cuvântul. D. M. Mihăilescu : D-lor senatori, sporurile de salarii acordate de d. ministru de finanțe funcționarilor,—spor pe cale a se distribui—e socotit insuficient față de scumperea vieții. Se recunoaște însă, în general, că d. ministru a făcut tot ce eră omenește posibil, și dacă n’a dat mai mult, cauza este că resursele financiare actuale ale Statului nu permiteau să se aloce o sumă mai însemnată. Dar d-lor senatori, și aceasta e scopul comunicării mele—eru cred că s’ar putea mări cota acestui spor, fără să se încarce cheltuielile Statului, dacă s’ar alimentă cu economiile ce vor rezultă din suprimarea funcționarilor inutili, vreau să zic din suprimarea sinecrilor. Urmărind nevoile alegătorilor mei pe la ministere și diferite direcțiuni, am căpătat convingerea că rezolvarea cererilor cetățenilor la autorități, în loc de a fi grăbită este din potrivă întârziată și adeseori zădărnicită de mecanismul complicat până la absurd, al birocrației, care, impunând tot soiul de formalități inutile, întreține o mulțime de funcționari, cari împovărează bugetul, îngreunând întotdeauna soluționarea diferitelor chestiuni. Dacă înainte de răsboi aveam șefi de serviciu și directori, acum și în urmă funcționarii superiori din ministere s’au întrecut să determine crearea a cât mai multe direcțiuni, și avem azi pe lângă șefi de serviciu, subdirectori, subinspectori, inspectori, inspectori generali, subdirectori generali, directori generali, toți de diferite clase, și mai avem d-lor, consacrat de statut consiliul directorilor—sovietul directorilor—un fel de curatelă a ministrului, căci ministrul nu mai e îndreptățit să aprecieze dacă un funcționar e meritos sau element rău, dreptul acesta fiind rezervat exclusiv d-lor directori. S’au creiat direcțiuni ca să se poată da un asemenea post cu cărui funcționar, iar ca să se justifice existența direcției create s’au înființat servicii și s’au destinat funcționari dintre cari unii nici nu-și cunosc atribuțiile. Ba încă, pot afirma că există câte un funcționar și mai ales câte o funcționară, care nu își îndreptățesc rămânerea în serviciu decât pe faptul că sunt favoriții cutărui domn director. D-lor senatori, petiția cetățeanului ori nevoia serviciului exterior trebuie examinată și soluționată cât mai grabnic. Ceea ce se întâmplă astăzi, după cum d-voastre puteți constata în fiecare zi în acelaș minister, după ce hârtia a intrat la registratura generală, trebuie înregistrată la registratura specială a cutărei direcțiuni. Se referă, cu câtă întârziere se dă număr de ieșire, apoi iar la registratura altei direcțiuni, iar referat, iar număr de ieșire, aceasta în cazul fericit când mai găsești hârtia, căci de foarte multe ori se rătăcește !... După cum am spus, mecanismul acesta complicat nu face decât să determine grefarea pe bugetul Statului a cât mai multor funcționari. Simplificarea formalităților inutile, dacă va aduce o indiscutabilă înlesnire cetățeanului, va aducee, în afară de îndoială, o însemnată reducere de funcționari și deci economia de cheltueli, despre care am vorbit la început. Guvernul actual, cu autoritatea sa indiscutabilă, condus de cele mai bune intențiuni, e dator să extirpeze răul, să taie în carne vie și să suprime tot ce e nefolositor, atât în administrația centrală a ministerelor cât și la regionalele C.F.R., regionalele sanitare, diferite inspectorate, într’un cuvânt la toate serviciile publice. Este adevărat că în toamna trecută s’au numit comisiuni, formate în majoritate din directori, cari să examineze rostul serviciilor și funcționarilor, aceasta în vederea aplicării statutului. Dar am informația că rezultatul ar fi fost, că nici un funcționar nu este de prisos, că toți sunt strict necesari serviciului. D-lor, nu vorbesc mânat de vreo pornire împotriva funcționarilor. Avem funcționari vrednici, de valoare, cari fac cinste serviciilor ce îndeplinesc. Gândul meu este tocmai de a determina să se vină în ajutorul acelor cari corespund unor nevoi adevărate în organismul Statului. Eu sunt numai ecoul sentimentelor ce stăpânesc sufletul slujbașului modest, al umilului arhivar, împovărat de vârstă și de greutățile unei case de copii, care venind cu greu din marginea îndepărtată a Capitalei la postul său, de abia prididind noianul de lucrări, îi e dat să vadă roind prin biurouri protejații fără lucru, ori să vadă sburdând în juru-i tinerețea ce lasă în urmă-le parfumul care provoacă și cami dacă răspund, poate, capriciilor unor oameni, nu aduc, adeseori, nici un serviciu instituțiunii, ci, din potrivă, rup din bucata de pâine dela gura copiiilor săi. In interesul slujbașului acesta vorbesc și cer guvernului să institue comisii compuse exclusiv din parlamentari, cari, sub președinția ministrului și cu colaborarea secretarilor generali, să cerceteze și să stabilească ce anume direcțiuni, servicii și funcționari sunt strict necesari și cari de prisos, spre a se determina economiile menite a fi repartizate funcționărimii. (Aplause prelungite). D. M. Pherekyde, președinte . Se va comunica. D. Schileru are cuvântul. D. A. Schileru : D-lor senatori, după legea învoielilor agricole din 1907, a trecut în stăpânirea Statului, de la marea proprietate, aproape 180 de mii hectare teren pentru înființarea de izlazuri comunale. După actuala lege agrară, până în momentul de față, s’a defalcat iarăș, de la marea proprietate, peste 350 de mii hectare, tot pentru izlazuri. Au trecut, în total, de la marea proprietate la Stat pentru izlazuri 600 de mii hectare aproximativ. Cu toții am fost bucuroși și, în conferințele ce făceam, împreună cu delegații inpectoratelor agricole, îndemnam pe proprietari să vină, sub această formă, în ajutorul comunelor și vitelor locuitorilor. Vedeam prin înființarea acestor izlazuri, comunele înflorind, gospodăriile sătești luând drumul îmbogățirii. Vedeam răsărind ca în basme, palate administrative comunale, clădiri de școli și biserici. Decepție. Lucrurile au ieșit altfel de cum credeam noi ! Acum comunele sunt datoare anuități, procente și abia își duc de astăzi pe mâine existența, căci anuitățile împrumuturilor făcute pentru plata izlazurilor, apasă greu bugetele comunelor sărace și fără această plată. S’ar putea obiecta că aceasta provine dintr’o rea administrațiune sau mai bine zis rea gospodărie comunală.Nu, cu toată tăria răspund în perfectă cunoștință de cauză, nu este adevărat. Alta este cauza , este desinteresarea centrului, pentru a veni în ajutorul comunelor cu izlazuri, de a le înlesni lucerna și trifoiul necesar, bineînțeles contra cost. Aceasta fiind starea de fapt, întreb dacă d. ministru de domenii o cunoaște și dacă o cunoaște ce măsuri crede d-sacă trebuie să ia pentru a veni în ajutorul comunelor cu izlazuri înființate și după legea din 1907 și după actuala lege. Nu crede d-sa că trebuie să pună la dispoziția direcției izlazurilor din ministerul de domenii sumele necesare pentru cumpărarea de lucernă și trifoi cari să fie dată contra cost locuitorilor, pentru înființarea de fânețe artificiale ? Prin aceasta s’ar veni și în ajutorul sătenilor și în ajutorul comunelor și s’ar satisface