Monitorul Oficial, iulie 1927 (nr. 142-168)

1927-07-14 / nr. 153

14 Iulie 1927 MONITORUL OFICIAL D635 toate variațiile ei« (pag. 32—33). La 1924 complectându-și cercetările pe cari se bazează totdeauna pe materialul ar­tist­c din muzeul de sub conducerea sa, d. Al. Tzigara Samurcaș arată că vasele cu spirale pictate in țara Bârsei sunt identice ca formă și ornamente cu cele din celelalte stațiuni preistorice Cucu­­teni, Sipeniț, Petreni și pot fi urmărite până in apropiere de Chiev, constatân­­du-se o mare superioritate a obiectelor de artă găsite la valea Oltului față de cele din Rusia. (Convorbiri literare 1924, pag. 117). Și cu acest prilej d. Tzigara Samurcaș stirue și sprijinește, ca și în 1910, teoria în sensul căruia curentele de cultură artistică vin de la nord spre sud și nu invers. In studiul cel mai recent arată că explorările din Transilvania ne confirmă și existența paleoliticului în te­ritoriul românesc, pe care la 1910 încă nu o putuse constată, neanticipând, cu precauție, o părere ce atunci nu putea fi documentată. Dar de la artă în epoca preistorică d. Al. Tzigara Samurcaș a ajuns prin stu­diile sale până la analizarea operilor ar­tiștilor noștri încă în viață. I­­in frumosul volum «Arta în România** Studii critice, București, Minerva 1909, d. Al. Tzigara Samurcaș, începând cu observații critice asupra arhitecturii bisericești din cele dintâi vremuri ale istoriei noastre ajunge până la expozițiile de pictură și sculptură din zilele noastre. Acest studiu s’ar putea împărți în trei părți privitoare la arta veche biseri­cească, la arta țăranului român și la arta modernă. In partea dintâi autorul analizează ar­hitectura bisericească. In acest domeniu avem de a face cu diferite stiluri intro­­duse prin meșterii aduși de voevozi, avem și de înregistrat influențe străine, sâr­bești, bizantine, armenene, în Muntenia și italiene, până când mai târziu se ontopesc stilurile acestea (în Moldova cu mult mai curând, în Muntenia mai târziu), creându-se o arhitectură biseri­cească națională. Cu prilejul analizării arhitecturii mă­năstirii Probota a lui Petru Rareș, au­torul arată cum meșterii moldoveni îm­prumută elemente de ale arhitecturii apusene pe care însă aplicându le la bisericile noastre cu predominarea sti­lului bizantin, ei le-au transformat, for­mând un stil specific moldovenesc, atât de grațios care se manifestă în intere­sante și caracteristice variațiuni. Cum la analizarea monumentelor arhitec­tonice bisericești din Muntenia relevând în acelaș studiu influențele apusene, autorul păstrează legătura cu istoria uni­versală a artelor, așa o face și în cel mai recent stadiu al său pe care l-am amintit. Aci stăruie asupra artei din Transilvania care face legătura cu apusul. D. Al. Tzigara Samurcaș fie că anali­zează arhitectura mănăstirilor noastre, fie că apreciază în două mici studii fn mod succind marele talent al N. Grigo­­rescu «una din cele mai frumoase glorii ale neamului românesc din preajma veacului al X- lea**, totdeauna se dove­dește un om cu judecată clară și înte­meiată, cu cunoștințe foarte variate care îi fac cu putință să facă apropieri și cu arta altor popoare. Mai ales stârne d. Tzigara Samurcaș asupra artei țăranului român. In cele mai multe din scrierile sale analizează această artă, o înfățișează cu pietate și entuziasm cititorului și privitorului, stă­ruie asupra originalității ei, păzindu-se totul la exagerările unui romanticism național. In colecția muzeului de artă națională, directorul acestuia ia dat doar locul de cinste maiestrei case a meșterului Antonie Mogoș din Ceauru-Gorj, casă făcută în întregime de iscusit țăran și compusă mâna acestui exclusiv din lemn, împodobită cu stâlpi sculptați cari deși «rudimentar ciopliți, conțin, în germen, toate elementele coloanei cla­sice». Sculptura în lemn (stâlpi, case, cruci, troițe), olăria și țesătoria, toate aceste domenii ale artei țărănești au gă­sit în d. Tzigara Samurcaș un documen­tar interpret. Dintr’un studiu mai vast asupra cres­tăturilor în lemn a apărut încă înainte de răsboi un splendid album cu peste 400 isvoade originale românești, urmând ca partea introductivă cu textul explica­tiv să apară cât de curând, fiind pusă sub tipar. Muzeul de etnografie și artă națională din București de sub conducerea d-lui Al. Tzigara Samurcaș are doar menirea de a arătă în toată splendoarea lor produsele artistice ale țăranului român. Pentru cu­noașterea artei țărănești din România, d. Al. Tzigara Samurcaș a făcut cea mai intensivă propagandă în țară și în străi­nătate prin conferințe (înainte de răsboi și în Banat și în Transilvania, la Lugoj și la Sibiu) prin broșuri, prin expoziții, prin articole de lămurire și propagandă despre cultura artistică și învățământul artistic la noi. In acest domeniu d. Al. Tzigara Samurcaș ni se înfățișează ca un bun organizator care a întemeiat muzeul de etnografie și artă națională pe consi­derații științifice, un lucru recunoscut cu elogii la adresa directorului prin «Buletin de la Société internationale de dialecto­logie romaine** (fasc. IV, anul 1913) cu prilejul creării unui muzeu similar în Italia. Muzeul din București are astăzi aproape 12.000 de obiecte și organizarea lui nu se putea face decât cu «o hărnicie, o putere de jertfă, o iubire de știință și de artă fără margini», cum spune d. N. I orga (Floarea Darurilor din Iunie 190 /). Dar d. Tzigara Samurcaș a fost un mare propagandist al artei noastre in străină­tate. La congresul al III-lea al artei din Liège și Bruxel (Septemvrie 1905) a reprezentat în chipul cel mai fericit și demn țara, arătând importanța artei țărănești, cum rezultă de altfel și din raportul deosebit de elogios al secre­tarului acelui congres, d. E. Broerman («Renaissance roumaine»* in revista «L’art Public** 1905 No. 3). La expoziția internațională de artă populară de la Berlin din 1909 directo­rul muzeului etnografic și de artă națio­nală din București a reușit iară să atragă atențiunea lnmei asupra produselor noastre. «Buletin de l’art ancien et modern** din Paris (din Fevruarie 1910) nu are decât cuvinte de apreciere despre con­ferința d­lui Tzigarata Samurcaș privi­toare la bogăția și varietatea obiectelor de artă de la noi, ținută cu acel prilej. Talentul organizatoric și de propa­gandist al d-lui Tzigara Samurcaș s’a putut manifestă în chip tot așa de fericit și la expozițiile din Amsterdam și Roma (1911). Broșurile de propagandă și organizare (catalogul Muzeului Aman, București 1908 cu o biografie a pictorului și ana­liza operelor, Muzeul Neamului Românesc, București 1909 ; Muzeul național din București 1912; 1­enkmalpflege în Ru­­mänien, Karlsruhe 1903, Rumänische Vo­kskunst, București 1910; Casa Ro­mânească la expoziția din Roma, Bucu­rești 1911; Ausstellung «Die Frau in Haus und Beruf** : Sonderabteilung Ru­­mani­en, Berlin 1912) arată pricepere și entuziasm și o stăruință neîntreruptă în a evidenția comorile noastre artistice. Numeroasele articole și recensii din do­meniul istoriei artelor publicate în dife­rite reviste (Convorbiri literare , buletin de l’institut pour l’étude de l’Europe sudorientale, viața românească) arată aceleași calități prin cari se disti­ng stu­diile mai întinse : claritate, vaste cunoș­­tințe de specialitate, tendința de a așeză arta noastră în cadrele ce i se cuvine in Istoria universală a artelor. D. Tzigara Samurcaș prin lucrările sale din domeniul Istoriei artelor a dovedit o neîntreruptă activitate științifică și o pa­sionată preocupare de prob­eme artistice. In scrisul său convins, vioi, comunica­tiv îmbină temeinicia științifică cu entu­ziasmul propagangistului în nobilul în­țeles al cuvântului. Universitatea din Cernăuți așezată in­­tr’un colț al țării deosebit de bogat în comori artistice, credem că poate face o achiziție­ dintre cele mai potrivite, dacă subsemnații propunem în baza art. 81 din lege numirea d-lui Al. Tzigara Sa­murcaș de profesor titular la catedra de Istoria­ artelor la facultatea de litere și filosofie. /{. Căndea, I. Nistor, V. G­recu, C. Sie­­gel, A. Ieșan, E. Herzog. Cernăuți, 20 Fevruarie 1925. 77

Next